COMORILE TRACILOR: A FOST DESCOPERIT UN EXTRAORDINAR TEZAUR GETIC DE AUR

Bijuterii din aur, lucrate cu o măiestrie incredibilă, au fost dezgropate în cursul săpăturilor arheologice într-un mormânt tracic din nordul Bulgariei – cel mai mare dintr-un complex de 150 de morminte, aparţinând tribului trac al geţilor.

Piesele datează de la sfârşitul secolului IV î.e.n. – începutul secolului III î.e.n.; printre ele se găsesc broşe ornate cu figuri feminine, un inel de aur, o splendidă diademă împodobită cu motive florale şi animaliere şi 100 de nasturi din aur. Arheologii care au participat la descoperiri cred că tezaurul ar fi putut fi învelit într-o pânză ţesută cu fir de aur, deoarece mai multe fire de aur au fost descoperite în apropiere.

Necropola getică în care au fost descoperite piesele se găseşte în apropierea satului Sveshtari, la cca. 400 km nord-est de Sofia. Unul dintre mormintele de aici, cunoscut sub numele de Mormântul din Sveshtari, este înscris pe lista UNESCO a Patrimoniul Mondial, datorită decorului său cu picturi murale şi personaje stranii, reprezentând fiinţe fantastice, jumătate femei, jumătate plante.

Specialiştii bulgari de la Institutul Naţional de Arheologie afirmă că piesele datează dintr-o perioadă în care puterea geţilor era la apogeu şi întrevăd o legătură între mormântul bogat în comori de aur şi regele get Cothelas, un important conducător din secolul al IV-lea î.e.n.

Arheologii se aşteaptă să descopere o necropolă uriaşă. probabil legată de funeraliile lui Cothelas, care a fost unul dintre socrii lui Filip al II-lea (acesta a luat-o în căsătorie pe fiica lui Cothelas, Meda), regele Macedoniei şi tatăl lui Alexandru cel Mare.

Tracii au stăpânit un areal ce se întindea pe actualele teritorii ale României, Bulgariei, nordul Greciei şi partea europeană a Turciei, începând încă din Epoca Bronzului. Trăind la frontierele spaţiului de influenţă grec şi apoi roman, au interacţionat şi adesea s-au ciocnit cu aceste civilizaţii, până când au fost asimilaţi de Imperiul Roman, în secolele I-II e.n.

Tezaurul se găseşte în prezent la Muzeul Naţional Arheologic din Sofia. Aceste elemente ale culturii materiale oferă informaţii valoroase, ajutându-i pe istorici să afle mai multe despre originea şi modul de viaţă al tracilor, în lipsa documentelor scrise.

sursa: http://www.descopera.ro

http://www.historia.ro/exclusiv_web/actualitate/articol/comorile-tracilor-fost-descoperit-un-extraordinar-tezaur-getic-aur

CARE VOR FI ULTIMII LOCUITORI AI TERREI ȘI CÂND VA DISPĂREA ACEASTA

Ultima viață pe Pământ va pieri în 2,8 miliarde de ani, arsă de Soarele muribund, deoarece se va umfla până va deveni un gigant roșu. Timp de aproximativ un miliard de ani înainte, singurele lucruri vii vor rămâne organismele unicelulare în derivă în bazinele izolate de apă caldă, sărată, scrie newscientist.com.

Cercetătorii sugerează că în viitor vor fi mult mai multe planete locuite decât s-ar fi crezut, oferind o nouă speranță pentru găsirea vieții în locuri neverosimile. 

Folosind ceea ce se știe despre Pământ și Soare, cercetătorii din Marea Britanie au calculat o cronologie pentru fazele de viață de pe planeta noastră. 

Echipa a început prin modelarea și creșterea temperaturilor de pe suprafața Pământului la altitudini diferite, împreună cu schimbările pe termen lung ale caracteristicilor planetei orbitale. Modelul lor arată că odată cu îmbătrânirea Soarelui se și încălzește Pământul, mai multe complexe de viață cum ar fi plantele, mamiferele, peștii și nevertebratele în cele din urmă vor dispărea din cauza temperaturilor. 

De asemenea, oceanele vor seca, iar singurele zone în care va mai exista apă, în cantităţi reduse, vor fi munţii şi peşterile. Aici se vor adăposti şi microbii care vor popula Terra până aproape de dispariţia planetei noastre.


http://www.antena3.ro/stiinta/care-vor-fi-ultimii-locuitori-ai-terrei-i-cand-va-disparea-aceasta-191308.html

AU DISPARUT FOTOGRAFIILE UNUI OZN IN FORMA DE DIAMANT…

Asa cum rezulta si din documentele OZN ale Ministerului Apararii din Regatul Unit, desecretizate in 2009, pe 4 august 1990, doua persoane care se plimbau in apropierea localitatii Calvine, la nord de Pitlochry, in Scotia, au vazut, de la o distanta de cateva sute de metri, un OZN de mari dimensiuni, metalic, avand forma de diamant. Nu se zarea niciun sistem de propulsie si nicio inscriptie. Obiectul a plutit, fara zgomot, timp de circa 10 minute, deasupra autostrazii A9, inainte de a se inalta cu mare viteza si a fi pierdut din vedere. Pe timpul observatiei, a fost vazut si un avion militar, posibil un RAF Harrier, dar nu era clar daca escorta cumva strania aparitie, incercand s-o intercepteze, ori daca pilotul reactorului era macar constient de existenta obiectului.

Martorii au reusit sa realizeze cateva fotografii color, in care OZN-ul aparea neclar pe imagini, alaturi de aparatul cu reactie. Fotografiile au ajuns la ziarul The Scottish Daily Record, care a contactat Ministerul Apararii, probabil in dorinta de a obtine un comentariu. Nu e clar ce anume s-a intamplat in continuare, cert este ca ministerul a reusit sa convinga reporterul sa ii predea nu doar fotografiile ci chiar si negativele.

Fotografiile au ajuns apoi la serviciul de informatii ale armatei (DIS), care le-a expediat la analistii de imagini de la JARIC (Joint Air Reconnaissance Intelligence Centre). Din documentele disponibile la ora actuala rezulta ca unii membri ai Guvernului au fost alertati in legatura cu fotografiile realizate. In timp ce majoritatea rapoartelor privind farfuriile zburatoare sunt rapid inlaturate de catre responsabilii apararii, documentele anterior clasificate arata ca observatia de langa Pitlochry, din 1990, a fost tratata cu mare seriozitate.

Un obiect de mari dimensiuni

Un oficial de la Whitehall a afirmat intr-o nota: “Asemenea relatari nu sunt supuse, de obicei, atentiei ministrilor. Cu aceasta ocazie, insa, Ministerului Apararii i s-au pus la dispozitie sase negative fotografice ale unui presupus OZN… Si i s-au solicitat comentarii, aproape sigur pentru a fi incluse intr-o relatare ulterioara.” Nota sugera ca mass-mediei trebuia sa i se spuna ca deocamdata “nu s-a ajuns la nicio concluzie certa privind obiectul de mari dimensiuni, in forma de diamant”. S-a aflat, totodata, ca Ministerul Apararii a realizat in anul urmator o serie de desene ale observatiei efectuate, subliniind ca “fragilitatea materialului necesita o manipulare foarte atenta.”

Cazul a reaparut periodic in presa. Si in 2012 istoria a fost comentata in The Huffington Post, in The Scottish Daily Record, si, bineinteles, in The Sun, “campionul” subiectelor OZN. Intre altii, Nick Pope, care, in perioada 1991-1994, a fost seful biroului DI55, pentru OZN-uri, al Ministerului Apararii, relata intr-un interviu pentru trustul media The Huffington Post, ca “Ministerul Apararii dispune de tot felul de echipamente si experti pe care ii foloseam pentru analiza imaginilor ca sa ne spuna daca existau semne de falsificare. Aceasta imagine a fost minutios analizata de expertii nostri in tehnica digitala, care au conchis ca era o fotografie autentica aratand un aparat cu o structura solida. Nu avea aripi si nu existau semne vizibile ale vreunui sistem de propulsie. Era exotic si necunoscut, intr-un fel care depasea cu mult chiar cel mai nou avion invizibil incercat in acel timp.”

Cu toate ca cele de mai sus erau binecunoscute, documentele acum desecretizate arata ca Ministerul Apararii, ori de cate ori era intrebat de reprezentanti ai presei, dadea urmatorul raspuns: “Nu s-a ajuns la o concluzie clara privind obiectul de mari dimensiuni in forma de diamant”. Pope a mai spus: Pe atunci acest minister nu recunostea fata de marele public ca ar avea vreun interes in OZN-uri. Fata de Parlament si marele public declara ca OZN-urile “nu au nicio semnificatie pentru aparare” si ca ministerul “nu investigheaza” rapoartele OZN ci doar “examineaza observatiile pentru a vedea daca cele raportate au vreun interes pentru aparare”, o maniera de gandire dedublata. Interesul ministerului, ca si explicatia pentru secretul care inconjura cazul, consta de fapt in dorinta de a afla ceva despre sistemul de propulsie, sursele de energie, principiile pe baza carora ar putea functiona, deoarece acestea ar fi fost utilizabile apoi in sectoarele militare de cercetare-dezvoltare.

“De aici” sau “de sus”

Pope spunea ca, in calitatea sa de responsabil OZN, el lucra intr-o incapere de patru persoane. In 1991, cand mai fusese acolo, cu prilejul interviului dat pentru postul pe care urma sa-l ocupe, a vazut atarnand pe perete una dintre fotografiile facute OZN-ului, marita la dimensiunile unui afis. Fotografia fusese facuta de predecesorul sau in acest post. Era una dintre putinele ilustratii OZN la vedere, majoritatea fiind bine incuiate. “Nu era fotografia tipica de OZN, distanta, cetoasa” a continuat Pope. “Era ceva apropiat, personal, ceva ce iti dadea impresia ca ai putea pune mana pe el”.

Biroul avea si alte atributii, in parte legate de razboiul din Golful Persic si urmarile acestuia. Diverse persoane, veneau acolo cu alte probleme de serviciu, majoritatea necunoscand ca cei de acolo au si atributii legate de fenomenul OZN. Ramaneau cu ochii pironiti pe fotografie, oprindu-se la mijlocul frazei cu ochii holbati si intreband “Ce dracu’ mai e si asta?”. Asa cum povestea Pope, avea deja raspunsul pregatit: “Nu stiu ce este, dar nu e unul de-al nostru”. El a adaugat acum: “I s-a dus vestea si multi veneau la noi doar sa arunce o privire, chiar daca nu aveau o treaba anume in sectia noastra”.

Tot Pope, care a lucrat in Ministerul Apararii timp de 21 de ani pana in 2006, afirma ca nimeni nu a fost in stare sa dea nicio explicatie certa de unde putea proveni aparatul de pe afis. “Imi amintesc ca am participat la o sedinta cu staff-ul servicului de informatii, in care s-a discutat despre fotografie. Un membru al serviciului care statea in fata mea, si-a indreptat degetul spre stanga si a spus: “Nu este american”, apoi spre dreapta: “Nu este sovietic”, iar in cele din urma, a spus: “Nu mai ramane decat…” si a ridicat degetul in sus.” Omologul lui Pope de la serviciile de informatii l-a asigurat ca fotografiile erau reale iar obiectul avea circa 25 de metri diametru.

Prin 1994, seful diviziei de care apartinea Pope a ajuns sa fie convins ca era vorba despre un prototip american strict secret de avion sau de drona. In aceeasi perioada au fost observate, in mod repetat, OZN-uri triunghiulare, capabile sa pluteasca nemiscate, accelerand apoi la viteze de cativa Mach. Asa cum spunea Pope: “Am obtinut asigurari de la autoritatile americane in drept ca SUA nu testeaza nimic de genul acesta si mai ales deasupra Regatului Unit”. Pe baza acestor asigurari Ministerul Apararii a informat Parlamentul ca nu exista astfel de teste. “Dar poate seful meu de divizie si-a zis ca asta e o minciuna. Drept urmare, intr-o zi a dat jos fotografia de pe perete si a incuiat-o intr-un sertar. S-ar putea sa se fi gandit ca face astfel dovada loialitatii sale; sau poate tocmai el a fost cel care a conceput informarea catre Parlament si dorea in felul acesta sa-si asigure spatele”. Acum, in 2012, cand toate documentele Ministerului Apararii privind cazul Pitlochry au fost facute publice, fiind disponibile la Arhivele Nationale, se constata ca atat afisul cat si faimoasele imagini originale, inclusiv negativele, nu mai exista. Subzista doar o fotocopie de proasta calitate a unui desen facut in cursul investigarii cazului.

Poate au disparut, poate au fost ratacite sau considerate ca ceva ce nu trebuia sa fie vazut si au fost trecute printr-un tocator de documente. Nu ar fi fost pentru prima data. La fel s-a intamplat si cu unele fisiere ale informatiilor militare privind incidentul OZN de la Rendlesham Forest, fisiere care, s-a dovedit, fusesera distruse. Decizia s-a luat cu mult inainte de promulgarea legii accesului la informatii. Pe atunci, a trimite la tocat fotografii sau documente era o actiune obisnuita si legitima (desi nefericita). Daca o astfel de actiune s-ar fi intamplat dupa promulgarea legii, ar fi fost evident o tentativa de evitare a legii, deci o infractiune.

Legenda cu toate ingredientele

In 1994, cand a inceput difuzarea serialului “Dosarele X”, Nick Pope s-a trezit poreclit “adevaratul Fox Mulder”. Azi constatam ca istoria de la Pitlochry are toate ingredientele legendelor OZN: interes guvernamental maxim, disparitia brusca a dovezilor vizuale (fotografiile si negativele) etc. Desigur, Pope a fost acuzat ca de fapt el ar fi distrus documentele si fotografiile, ceea ce, el jura, nu s-a intamplat.

In ciuda a numeroase interviuri pe care Pope le-a dat privind aceasta istorie si in ciuda apelurilor publice asociate, martorii observatiei si autorii fotografiilor nu au mai aparut niciodata, nici macar cineva de la Scottish Daily Record (sau vreo alta publicatie din Scotia) n-a mai facut vreo declaratie. Desigur, acest fapt a alimentat si mai mult teoriile conspirationiste. Pope crede ca de fapt cei de la serviciile de informatii militare au pus mana pe toate imaginile, inclusiv negativele, si nu le-au mai dat inapoi, pacalind cumva jurnalistul de la care le-au luat. Acesta nu a mai avut apoi niciun interes sa spuna povestea sefilor lui. La fel, martorilor putea sa li se explice ca e mai sanatos pentru ei sa nu mai discute niciodata ce anume au vazut.

Pope spune ca nu stie daca fotografiile sau negativele vor iesi vreodata la iveala, dar spera ca acest lucru sa se intample, deoarece ele au schimbat opinia multor sceptici: functionari civili, militari si specialisti in informatii din Ministerul Apararii. El afirma ca stie cel mai bine, deoarece a fost unul dintre acestia.

DAN D. FARCAS

http://www.revistamagazin.ro/content/view/9827/4/

GLOBUL PĂMANTESC ESTE STRĂBĂTUT DE O VASTĂ REŢEA COSMO-TELURICĂ, DE NIŞTE RADIAŢII CARE VIN DIN ADANCUL PĂMÎNTULUI

“Mintea intuitiva este un dar divin,

iar mintea rationala este fidelul servitor al acesteia.

Noi am creat o societate care onoreaza servitorul si a uitat darul.”
Albert Einstein

Aveţi somnul agitat, coşmaruri? Vi se pare că vă merge din rău în mai rău şi că nimic din ce vă propuneţi nu vă iese aşa cum aţi dori? În casă, la birou sau la şcoală aţi descoperit nişte locuri nefaste, locuri în care plantele se ofilesc inexplicabil, în care durerile se intensifică, iar concentrarea vă scade? S-ar putea ca „de vină“ să fie aşa-numitele radiaţii Hartmann. Ce sunt ele şi cum ne pot influenţa viaţa? Astăzi le numim „radiaţii Hartmann“, după numele celui care le-a descoperit, sau mai bine zis le-a redescoperit, pentru că ele erau cunoscute încă din vremurile străvechi. Oamenii ştiau că globul pămantesc este străbătut de o vastă reţea cosmo-telurică, de nişte radiaţii care vin din adancul Pămîntului. Nu degeaba au construit templele şi piramidele în aşa fel încat să fie protejate de influenţa acestor radiaţii. Deşi nu aveau instrumente de măsură ultrasofisticate, oamenii din vechime ştiau foarte multe lucruri de care noi abia astăzi aflăm. Pentru că reţeaua Hartmann este peste tot, nu prea putem să o evităm. Tot ce putem face este să ne ferim să stăm prea mult timp în nodurile reţelei. 

Reţele telurice cunoscute poartă numele celor ce le-au descoperit şi le-au studiat: Hartmann, Curry, Peyré, Palm, Romani, Wismann, Airaudi, cele mai importante fiind primele două, respectiv Hartmann şi Curry (reţeaua Stratulat nu prea este pomenită).
Efectul negativ al reţelei Hartmann este prezent la intersecţia a două benzi (noduri; nu toate cu aceeaşi nocivitate dat fiind că benzile sunt polarizate, alternate, efecte majore resimţindu-se la intersecţiile benzilor de aceeaşi polaritate) şi este mai mare dacă se suprapune cu o bandă Curry, un curs de apă subterană sau cu discontinuităţi ale solului. Şi câmpurile electromagnetice amplifică efectul emisiei Hartmann. Efectul unui nod Hartmann este amplificat dacă peste el se suprapune o bandă Curry; se numeşte punct activ. Punctul stea este suprapunerea a două noduri: Hartmann şi Curry.

Trebuie remarcat faptul că efectul este cumulat în timp (10 – 15 ani) si generează blocaje ori obturări ale fluxurilor vitale, ceea ce, în mod normal, duce la modificarea energetică, fizică (organică) şi funcţională a echilibrului organismului la unul sau mai multe nivele, fizic şi subtile, deci la apariţia proceselor patologice. Prin modul de acţiune, emisiile geopatogene sunt factori generatori favorabili de apariţie ai celulei atipice ca dereglare informată a unui echilibru precar.
Cercetările au dus la concluzia că o bună majoritate din bolnavii de cancer s-au situat în unul din cele două cazuri: patul pe nod sau biroul pe nod. Dar cercetările nu pot da informaţii despre toţi cei ce dorm sau lucrează pe câte un nod. Sau pe un nod combinat cu alt element patogen.

Cum arată reţeaua Hartmann? 
Să ne imaginăm nişte ziduri verticale foarte înalte care se înalţă din sol. Aceste ziduri vibratorii radioactive se întind pe direcţia nord-sud din doi în doi metri, iar pe direcţia est-vest din 2,5 în 2,5 metri. Grosimea acestor ziduri verticale – să le numim „linii Hartmann“- variază între 16 şi 20 cm. Liniile nord-sud se intersectează cu liniile est-vest, iar punctele de intersecţie se numesc „noduri“. Reţeaua se strange şi se alungeşte pe măsură ce ne apropiem de poli. Este ca şi cum am lua globul pămîntesc şi am desena pe el meridianele şi paralelele – acele linii imaginare pe care le trasăm la geografie – doar că mult mai dese. Adică meridianele din doi în doi metri, iar paralelele din 2,5 în 2,5 m. Apoi, pe aceste linii am construi nişte ziduri foarte înalte. Am obţine astfel o reţea. Cam aşa arată intuitiv reţeaua Hartmann, doar că este invizibilă.

Cum a fost descoperită reţeaua Hartmann? 
Doctorul Ernst Hartmann a observat ca soarecii aflati intr-o anumita incapere stateau grupati dupa directia liniilor si nodurilor unei retele invizibile. Aceiasi soareci se comportau insa normal intr-o incapere diferita. Acest tip de reactie al animalelor i-a dat de gandit si astfel a inceput sa studieze fenomenul si sa traga concluzii interesante. Conform teoriei Hartmann, interiorul scoartei terestre ascunde retele longitudinale si latitudinale malefice. Fenomenul se manifesta insa ca atare doar in nodurile de la intretaierea acestor retele.

Cum sunt generate radiaţiile Hartmann? 
Mecanismul prin care este generată reţeaua Hartmann este încă necunoscut de oamenii de ştiinţă. Probabil că ea apare în urma unor interferenţe între campuri, dar de ce natură or fi acestea nu se ştie, este doar o simplă ipoteză. Nici despre gravitaţie nu ştim încă prea multe lucruri. Ştim doar că există un cîmp gravitaţional, dar nimeni nu a măsurat vreodată undele gravitaţionale. Dacă ele chiar există, nu aparţin spectrului electromagnetic şi nu pot fi măsurate cu aparatele de care dispunem în prezent. Cam la fel stă situaţia cu radiaţiile Hartmann. Ele sînt menţionate chiar în tratate de fizică serioase, cu specificaţia că nu se ştiu prea multe lucruri despre ele.

Cum depistăm liniile şi nodurile Hartmann? 
Radiaţiile Hartmann nu sunt de natură electromagnetică şi nu pot fi măsurate cu aparate obişnuite. Le putem pune în evidenţă doar prin măsurări radiestezice. Folosind radiestezia, adică facultatea de a percepe radiaţiile, putem depista liniile şi nodurile Hartmann, dar putem măsura şi intensitatea radiaţiilor Hartmann. Radiestezia este o practică străveche de mii de ani. Nu i s-a găsit încă o explicaţie ştiinţifică, dar ea funcţionează. Prin măsurători radiestezice, folosind o simplă ansă sau pur şi simplu două beţe sau vergele (materialul din care sînt făcute nu are nici o importanţă), se determină locurile unde se găsesc izvoare subterane şi pot fi săpate fîntîni. Fantanarii se folosesc de mii de ani de radiestezie în meseria lor. Este doar un exemplu din multe altele. Radiestezia este un fel de „magie“ la îndemana oricui, care poate fi aplicată în aproape orice domeniu. Deşi este atît de utilă, nu se ştie de ce nu este folosită pe scară largă. Probabil pentru că nu poate fi explicată încă de ştiinţa actuală.

“Omul se poate considera civilizat numai in masura in care intelege un suflet de pisica”.
Bernard Shaw

Ce efecte au radiaţiile Hartmann asupra fiinţelor? 
Cand spunem „radiaţii Hartmann“ nu vă gîndiţi că al doilea Cernobîl a venit peste noi. Nu e vorba de ceva la fel de nociv ca emisiile radioactive ce însoţesc reacţiile de fisiune nucleară. Există şi o serie de radiaţii (cum ar fi cele luminoase sau calorice) care nu sînt în general periculoase. Reţeaua Hartmann traversează întreagă suprafaţă a pămantului, toate solurile, toate locuinţele, producand perturbări. Majoritatea fiinţelor vii suferă influenţe nocive dacă sunt plasate pe liniile Hartmann, dar mai ales în dreptul unui nod Hartmann. În ochiurile reţelei nu se simte nici un fel de influenţă. Cei care au studiat aceste radiaţii au ajuns la concluzia că ele sunt patogene. Adică produc diferite boli la oameni şi animale, dacă influenţa radiaţiilor este de lungă durată (luni, ani). Plantele plasate pe liniile sau nodurile Hartmann se ofilesc. Singurele animale despre care se ştie că se simt bine – şi de aceea se aşează de bunăvoie mai ales în nodurile reţelei – sunt pisicile şi şoarecii. 

Piramida lui Keops şi radiaţiile Hartmann
Reţeaua Hartmann era cunoscută în timpuri de demult şi oamenii îşi alegeau cu grijă locurile unde cultivau plante, creşteau animale sau construiau ceva. Evitau zonele cu anomalii folosindu-se de instinctul păsărilor, animalelor sau de măsurători radiestezice. Mai ales dacă era vorba de o construcţie importantă, cum ar fi un templu, nu numai locul era ales cu grijă, ci şi data construcţiei. Ea era stabilită în urma unor studii astrologice, pentru a se vedea care erau influenţele cosmice la care urma să fie supusă construcţia. Omul zilelor noastre, tributar modului de gandire raţional şi mai ales „ştiinţific“, va zice că astea sunt simple aiureli. Dar practica dovedeşte că nu este aşa. De pildă, piramida lui Keops. Prin măsurători radiestezice s-a determinat că reţeaua Hartmann cade la periferia piramidei, iar în interior cadrilajul teluric lipseşte, ca împins în afară. Templul se află deci într-un spaţiu ecranat de efectele radiaţiilor Hartmann. 

Cum ne apărăm de efectul radiaţiilor Hartmann? 
Este de dorit să plasăm patul în încăpere, astfel încat locul unde se află perna, şi deci capul nostru, să nu fie chiar pe un nod Hartmann. În acest loc petrecem cateva ore în fiecare noapte şi ne putem expune fără să ştim unor perturbări energetice, datorate radiaţiilor Hartmann, care pot duce la somn agitat, coşmaruri, boli cronice şi chiar cancer. Nu înseamnă că toate persoanele care dorm în dreptul unui astfel de nod se îmbolnăvesc. Asta depinde pană la urmă şi de rezistenţa organismului fiecăruia. În această privinţă stau mărturie relatările unor medici care au consultat pacienţi la domiciliu şi aveau idee despre radiaţiile Hartmann. Aceştia au observat că incidenţa bolilor era mai mare la pacienţii care aveau patul plasat într-un astfel de nod. Dacă eşti la şcoală şi stai un an sau mai mulţi într-o bancă ce este chiar în dreptul unui nod Hartmann, probabil că vei da randament scăzut, vei avea memoria mai slabă şi nu vei putea să te concentrezi prea bine. Cei care au studiat terapia cu ajutorul cristalelor sunt de părere că dacă plasăm mai multe bucăţi de cuarţ în încăpere, pe care le spălăm periodic cu apă, reuşim să mai reducem din efectul dăunător al radiaţiilor Hartmann. 

Ce amplifică efectul radiaţiilor Hartmann?

Faliile geologice, peşterile, filoanele minerale etc. cresc efectele nocive ale reţelei asupra fiinţelor vii. Şi campurile de natură electro-magnetică sunt susceptibile să crească activitatea reţelei Hartmann. De aceea probabil influenţa radiaţiilor este crescută în apropierea blocurilor de alimentare electrică de înaltă tensiune sau de transformatoare. Este posibil ca în anumite zone ale Bucureştiului reţeaua să fie mai amplificată decît de obicei.

Manifestări concrete
- la om, în primă fază: somn agitat se manifesta adesea la copii), oboseală, insomnie, stress, coşmaruri, disfuncţii, randament scăzut la muncă şi rezultate proaste la învăţătură, scaderea rezistentei organismului la imbolnaviri; 
- albinele sunt agresive şi hiperactive dacă stupul este plasat pe un nod Hartmann; remediul este mutarea stupului;
- insecte, păsări folosesc reţelele ca direcţie de orientare;
- peştii dintr-un acvariu aşezat pe un punct stea nu ocupă zona nocivă şi sănătatea lor are de suferit; când acvariul se va muta, peştii se vor găsi în tot volumul acestuia şi starea de sănătate se va îmbunătăţi;
- caii sunt sensibili, semnalându-se cazuri de pareză legate de puncte stea aflate în boxe;- bovinele sunt şi ele sensibile dacă dorm pe zone nocive, capătă comportamente bizare, taurii devin agresivi;
- la păsările de curte se remarcă o mortalitate crescută la bobocii sub influenţe geopatogene;
- plantele se ofilesc pe linii sau pe noduri Hartmann;
- arborii cu trunchiul strâmb sunt sub influenţe geopatogene;
- şoarecilor le convin benzile Hartmann; pisicile se aşează şi dorm foarte bine pe nodurile Hartmann (a nu se confunda cu locul favorit de somn de la picioarele stăpânului; aceea este o zonă de comunicare energetică între om şi teluric).

http://www.cartespirituala.ro/product_info.php?cPath=52_91&products_id=317

Zonele geopatogene si sanatatea
Studiile confirmă că la oamenii care se află peste opt zile într-o zonă geopatogenă se observă unele simptome comune: sentimentul de disconfort, reclamarea unei slăbiciuni generale, somnolenţă sau insomnie, dureri permanente de cap şi ameţeli, tensiune inexplicabilă, nervozitate, sentimentul de frică, arsuri şi junghiuri în tot corpul, spasme intermitente la picioare, extremităţi reci, „de gheaţă”.

Pe parcursul a doi ani, 285 de voluntari au fost supuşi influenţei zonelor geopatogene şi au fost studiaţi 25 de parametri funcţionali. În urma experimentelor (au fost efectuate 6943) a ieşit în evidenţă faptul că prezenţa timp de 10 minute a omului într-o zonă geopatogenă modifică puternic 12 indicatori fiziologo-biochimici, 5 indicatori “au avut o tendinţă vizibilă spre modificare” şi doar 6 indicatori au rămas fără modificări.

Oamenii de ştiinţă din diferite ţări ale lumii – fizicieni, geofizicieni, biologi, medici, electronişti, specialişti în biolocaţie – au întocmit lista de dereglări funcţionale şi de îmbolnăviri persistente, a căror cauză o reprezintă zonele geopatogene şi razele pământeşti: artrita, astmul, diferite inflamatii, dereglarea aparatului locomotor si a sistemului nervos central, ulcerele trofice atone, panica inexplicabila si stare de nervozitate, astenia, oboseala dupa somn, reumatismul, scleroza, starea de depresie, boli cardiovasculare, stenocardia, tahicardia, arsuri si junghiuri, senzatie de disconfort, boli oncologice. La copii apare sentimentul de spaimă, noaptea aceştia strigă în somn, scrâşnesc din dinţi, sunt sensibili la frig în pat şi vor să plece de acolo, pierd pofta de mâncare.

Există date că aceste simptome se amplifică atunci când este lună plină sau lună nouă. Dacă, în timp oportun, aceste zone nocive sunt neutralizate, simptomele indicate mai sus dispar în decurs de o lună. Bineînţeles, dacă boala încă nu a devenit cronică

O şedere mai prelungită într-o zonă geopatogenă va conduce la îmbolnăvirea de leucoză, de scleroză laterală, la dereglarea circulaţiei cerebrale, fenomene spastice, spasme clonice, migrene şi la creşterea inexplicabilă a temperaturii până la 39-40C, la strabism.

Cercetările efectuate de către membrii societăţii pentru geobiologie, sub conducerea doctorului E. D. Hartmann, au demonstrat că benzile active ale unei reţele dreptunghiulare sub forma unui grilaj, îndreptate spre NORD-SUD, provoacă în mare parte îmbolnăviri cardio-vasculare, iar benzile ce merg în direcţia EST-VEST conduc la diferite inflamaţii, tumori, artrite, reumatism. La oamenii, ale căror locuri de dormit se află în punctele de intersecţie ale grilei diagonale, se remarcă apariţia îmbolnăvirilor vasculare, astmatice, reumatice, spasme, tahiaritmii.

„La examinarea locurilor de dormit ale bolnavilor cu diagnosticul de tumoare benignã (indiferent de localizarea tumorii), în acea parte a locului ce corespunde organului afectat s-a descoperit un focar «minus». Ulcerul stomacal apare atât în focarele cu «plus» cât si în cele cu «minus», deosebirea este ca ulcerul gastric aparut în focarul «plus» se transforma foarte curând în tumoare maligna”! Avem în relatarea de mai sus un punct de vedere stiintific referitor la aparitia cancerului. Este vorba despre un factor favorizant de natura cosmica, energetica; astfel existenta energiilor negative si a energiilor pozitive, de care se ocupa îndeobste radiestezistii, poate fi înteleasã ca realitate inevitabila a câmpurilor energetice terestre si cosmice în care traim. Oamenii care sufera de afectiuni neuro-psihice, cardiovasculare, precum si de unele boli cronice, ca mastopatii, nefrita, colecistita, gastrita au în locul de dormit focare cu „minus” ale zonei geopatogene respective

În felul acesta, din informaţiile prezentate se poate trage concluzia că intervalul îmbolnăvirilor provocate de radiaţia pământului în zonele geopatogene este extrem de larg. Medicii de diferite specialităţi trebuie să ţină cont de acest fapt în cazul când li se adresează pacienţii în legătură cu bolile lor cronice.

Doar 5% dintre oamenii care se află într-o zonă geopatogenă rămân sănătoşi pe seama potenţialului mare al forţelor de protecţie sau al celor ereditare ce le au la dispoziţie; datorită acestui fapt ei pot să reziste mult timp influenţei negative a radiaţiei pământului.

În conformitate cu teoria biosimetriei funcţionale, în rândul populaţiei există tipuri de oameni cu polarizare („de stânga” şi „de dreapta”) care reacţionează complet diferit la radiaţia pământului. Punctele cancerigene locale în zonele geopatogene, în majoritatea lor, corespund intersectărilor induse, mai mult, undele radiatiei au frecvenţele lor caracteristice şi, de obicei, au o polarizare de stânga.

În acelaşi timp, unele îmbolnăviri sunt provocate şi de intersectările fluxurilor de ape subterane, (în cazul sclerozei difuze) şi au o polarizare mixtă (la limfogranulomatoză). Ciroza ficatului este, de asemenea, provocată de o radiaţie cu polarizare de stânga.
Zonele geopatogene în locurile de domiciliu sau în cele de muncă ale oamenilor trebuie recunoscute ca un factor de risc ridicat şi este necesar să fie luate toate măsurile pentru depistarea şi neutralizarea acestora.

sursa
http://amira-paranormal.blogspot.ro/2010/04/globul-pamintesc-este-strabatut-de-o.html
http://en.matrixdrops.com/quantum-physics/earth-radiation-underground-water-veins-and-hartmann-zone

Radiestezie – Curs

 2012 - Mit şi Adevăr

„CEL CARE MĂNÂNCĂ PÂINEA MEA MĂ CALCĂ CU PICIOARELE.” – IISUS CHRISTOS

Pe cât de adevărat este că trupul dumneavoastră este locuit de

un spirit şi un suflet, tot atât de adevărat este faptul că şi

corpul Pământului – acest corp făcut din pietre, din plante şi

animale, pe care mergeţi – este locuit de un suflet şi de un spirit

care este Christos.

Christos este

Spiritul Pământului.

Când

Christos se adresează celor mai apropiaţi ucenici ai Săi, în

momente cu totul aparte, ce le poate spune? El le poate spune: Dacă vă

întoarceţi privirea de la trupul vostru către lăuntrul vostru,

găsiţi acolo sufletul vostru. Ceea ce faceţi astfel o puteţi face şi

în ce priveşte globul pământesc. Ceea ce stă acum în

carne în faţa voastră este acelaşi spirit care nu numai că

trăieşte în acest corp efemer, dar care animă întreg

Pământul şi îl va anima mereu. El are dreptul să vorbească

atunci despre Pământ ca despre adevăratul său corp: Vedeţi

grâul şi această pâine pe care o mâncaţi, care vă

hrăneşte; ce mâncaţi de fapt din spicele de pe câmp? Corpul

meu este ceea ce mâncați! Şi când beţi sucul fructelor, ce

este el? El este sângele Pământului – sângele meu!

Iată literalmente ce le spunea Christos ucenicilor Săi celor mai

apropiaţi, şi trebuie să luăm literal cuvintele pe care Le-a spus.

Când îi adună pe ucenici şi le expune simbolic iniţierea

creştină – cum o vom numi noi –, El rosteşte un cuvânt straniu

în momentul în care le spune că unul dintre ei Îl va

trăda (capitolul 13:18):

„Cel care mănâncă pâinea mea mă calcă cu picioarele.”

Acest cuvânt trebuie luat ca atare. Omul mănâncă

pâinea Pământului şi îl calcă cu picioarele sale.

Dacă Pământul este corpul al cărui spirit este Christos, atunci

omul este cel care calcă cu picioarele lui acest corp, a cărui

pâine o mănâncă.

Şi imaginea Cinei sfinte capătă, în sensul Evangheliei după

Ioan, o infinită profunzime când ştim că Christos este Spiritul

Pământului şi că pâinea a ieşit din corpul

Pământului. Christos indică acest lucru, spunând: „Aceasta

este carnea mea!”

Aşa cum musculatura ţine de trupul omenesc, tot astfel pâinea

ţine de corpul Pământului, adică de corpul lui Christos. Şi seva

care circulă în plante, sucul care umple strugurii sunt

asemănătoare sângelui care circulă în corpul uman. Iar

Christos poate să spună: „Acesta este sângele meu!”

Cel care nu vrea să înțeleagă, sau care nu are niciun simţ

pentru aceasta, poate să creadă că Cina pierde prin această explicaţie

adevărată ceva din sacralitatea ei. Dar cel care poate înţelege

îşi va spune că în loc de a-i lua Cinei caracterul ei sacru

această explicaţie sanctifică, sacralizează întreaga planetă a

Pământului. Ce formidabil sentiment ne cuprinde când

descoperim astfel în Cină cel mai mare Misteriu al

Pământului: unirea evenimentului de pe Golgota cu întreaga

evoluţie a Pămăntului; Cina ne pregăteşte să înţelegem că

sângele care curge din rănile Mântuitorului nu are o

semnificaţie pur umană, ci una cosmică, mai precis că el dă

Pământului forţa de a-şi continua evoluţia sa!

Astfel, omul care înţelege mai profund Evanghelia după Ioan

trebuie să simtă nu numai că trupul său fizic este unit cu trupul

Pământului, ci şi că fiinţa sa spiritual-sufletească este unită

cu ființa spiritual-sufletească a Pământului care este Christos

însuşi; el simte că Christos, ca Spirit al Pământului,

inundă Pământul, care este trupul Său.

Dacă simţim asta, putem să ne întrebăm: Ce inspiraţie i-a

sclipit deodată autorului acestei Evanghelii când a fost cufundat

în tainele adânci care se referă la Christos Iisus? Ceea ce

a văzut el atunci a fost ansamblul de forțe şi de impulsuri existente

în Christos Iisus şi felul în care va trebui să acționeze

toate asupra omenirii, numai dacă aceasta le primeşte.

Pentru a ne pătrunde de această taină, să ne aducem aminte în

ce sens evoluează omenirea. Sensul acestei evoluţii este faptul că omul

prelucrează, purifică şi fortifică prin forţa Eului său celelalte trei

învelişuri ale sale: corpul fizic, corpul eteric, corpul astral.

Eul lucrează mai întâi la purificarea corpului astral

pentru a-l ridica pe o treaptă superioară. Când întregul

corp astral va fi purificat şi fortificat prin forţa proprie a Eului,

el va deveni Sine spirituală sau Manas. Când forţa Eului va fi

metamorfozat corpul eteric sau corpul vieţii, acesta va fi Spirit al

vieţii sau Budhi. Când, la rândul său, corpul fzic va fi

total stăpânit de către Eu, el va fi Atma sau Om-spirit. Omul va

fi atins atunci ţelul care îi stă acum în faţă. Dar acestea

nu se pot împlini decât într-un foarte

îndepărtat viitor; în afară de aceasta, transformarea

corpului astral, a corpului eteric şi a corpului fizic în Sine

spirituală, Spirit al vieţii şi Om-spirit trebuie să fie

înfăptuită de către Eu în deplină conştienţă. Majoritatea

oamenilor sunt astăzi încă foarte departe de acest lucru.

În fond, abia azi începe omul să lucreze, deplin conştient

la dezvoltare Manas-ului său din corpul astral. În această fază

se află acum omul. Inconştient însă, datorită ajutorului

entităţilor mai înalte, omul a prelucrat deja în cursul

evoluției Pământului cele trei mădulare inferioare ale sale.

În timpurite vechi el a prelucrat inconştient corpul său astral

şi a străbătut corpul său astral cu sufletul senzaţiei. Tot

inconştient, Eul a lucrat înăuntrul corpului eteric, iar acest

corp eteric transformat inconştient este cel pe care îl găsiţi

descris într-o prezentare sistematică în Teosofia ca suflet al

înţelegerii sau raţiunii; iar ce a prelucrat inconştient Eul

în corpul fizic este ceea ce numim acolo suflet al conştienţei.

Sufletul conştienţei a apărut

deci către sfârşitul epocii atlanteene, când corpul eteric,

a cărui parte corespunzătoare capului rămăsese până atunci

exterioară corpului fizic, a pătruns, puţin câte puţin, complet,

în corpul fizic. Atunci a învăţat omul să spună „Eu”.

Astfel, omul s-a adaptat treptat cu mădularele finţei sale la epoca

postatlanteeană.

Epoca noastră este chemată să introducă Sinea spirituală sau

Manas-ul în ceea ce a dobândit anterior în mod

inconştient. Prin toate forţele care vin astăzi din corpul fizic, din

cel eteric şi din cel astral, din sufletul senzației, sufletul raţiunii

şi sufletul conştienţei, omul trebuie să formeze Manas-ul şi să facă să

răsară – chiar dacă firav – primul germene al Spiritului vieţii sau

Budhi. Epoca noastră postatlanteeană are astfel de împlinit o

sarcină de o importanţă imensă, aceea de a dezvolta conştient tripla

natură superioară a omului: Manas, Budhi, Atrna, deşi acest din urmă

ţel este rezervat unui viitor îndepărtat.

Încă de astăzi omul trebuie să dezvolte în sine aceste

forţe, să dezvolte omul superior din omul inferior.

Să ne întrebăm acum: Ce s-a petrecut cu omul prin faptul că el

nu şi-a dezvoltat încă aceste mădulare superioare, şi cum va fi

în viitor? Prin ce se va deosebi omul viitorului de omul de

astăzi?

Când, în viitor, omul superior va fi pe deplin

dezvoltat, corpul astral va fi atins o astfel de treaptă de purificare

încât va fi devenit în acelaşi timp Manas sau Sine

spirituală; corpul eteric va fi astfel purificat încât el

va fi totodată Spirit al vieţii sau Budhi; iar corpul fizic va fi

în aşa măsură transformat încât va deveni Om-spirit

sau Atma, tot atât de real precum corpul fizic. Pentru a birui

corpul cel mai de jos trebuie forţa cea mai înaltă; de aceea

metamorfoza corpului fizic va fi cea mai mare victorie a omului.

Când el va împlini toate acestea, acest om fizic va fi

Omul-spirit sau Atma. Astăzi, toate acestea sunt doar latente în

om; într-o zi ele vor trăi deplin în om. Când ne

întoarcem privirile către Christos şi la impulsurile pe care le

primim de la El, facem să se nască în noi forţele de a

împlini această transformare.

Care vor fi pentru om consecinţele faptului că astăzi el încă

nu a realizat această transformare? Ştiinţa spiritului o spune foarte

simplu: deoarece corpul astral nu este încă purificat, nu s-a

transformat în Sine spirituală, prin aceasta este posibil

egoismul; prin faptul că Eul nu a fortificat încă corpul eteric

sunt posibile minciuna şi eroarea, iar prin faptul că forţele Eului

n-au fortificat încă corpul fizie sunt posibile boala şi moartea.

Într-o Sine spirituală deplin evoluată nu va mai exista egoism,

nici minciună şi erori în Spiritul vieţii fortificat şi nici

boală şi moarte în Omul-spirit împlinit. Când omul

primeşte în sine impulsurile lui Christos, el învaţă să

înţeleagă ce forţă sălăşluieşte în Christos, primeşte

în sine forțele care îl fac să devină stăpân chiar

asupra corpului său fizic.Presupuneţi că un om ar fi în stare să primească pe deplin

în el impulsul lui Christos, presupuneţi că tot acest impuls

trece în el, că Christos însuşi revarsă direct în el

puterea Sa; ce s-ar întâmpla atunci? Dacă omul ar fi fost

orb, atunci, sub acţiunea forţei christice, el şi-ar fi recăpătat

vederea, căci ultimul ţel al evoluţiei este învingerea bolii şi

morţii. Când autorul Evangheliei după Ioan vorbeşte de vindecarea

orbului din naştere, el exprima tocmai acest profund mister. El arată

prin acest exemplu că forţa lui Christos este o forţă vindecătoare

atunci când se manifestă cu întreaga sa tărie. Unde se află

această forţă? În corpul lui Christos, în pământ.

Trebuie numai ca pământul să fie cu adevărat pătruns cu fiinţa

Spiritului lui Christos sau al Logosului. Să vedem dacă autorul

Evangheliei după Ioan relatează faptele în acelaşi sens. Cum o

face el?

Orbul este acolo. Christos ia pământ, îl frământă

cu saliva Sa şi îl pune pe ochii orbului. Îi pune corp

pătruns de spiritul Său. Prin această descriere, autorul Evangheliei

după Ioan prezintă un mister pe care el îl cunoaşte exact. Şi

trebuie ca, părăsind orice prejudecată, să aprofundăm măcar o dată unul

din marile „semne” pe care le face Christos Iisus, pentru a

înţeiege mai bine natura unui astfel de fapt fără să ne

îngrijorăm că spiritele abile şi prea inteligente ale secolului

nostru consideră drept nebunie ceea ce avem acum de spus. Căci este un

fapt cert că există taine adânci în lume, care nu sunt

încă pe măsura oamenilor. Aceştia, oricât de evoluaţi ar

fi, nu sunt destul de puternici pentru a şi înfăptui marile

mistere. Ei pot să le cunoască, să le înţeleagă dacă le vieţuiesc

spiritual; dar să le transpună în fizic, pentru asta omul zilelor

noastre, atât de adânc coborât în materie, este

incapabil.

Să ne aducem aminte că Christos

spune despre Sine însuşi: Taina cea mai profundă a naturii mele

este „Eu sunt”-u1; adevărata şi veşnica putere a „Eu sunt”-ului sau a

Eului care are forţa de a transforma celelalte corpuri trebuie să

pătrundă în oameni. Ea este conţinută în Spiritul

Pământului. Să reţinem cu toată seriozitatea că, prin faptul că

Christos îl face pe fiecare om să intre în posesia

adevărată a Eului, El vrea să-L trezească şi să aprindă treptat

în fiecare om pe Dumnezeu, pe Domnul şi Regele. Ce vedem noi

atunci? Ideea karmei, legea karmei este exprimată de Christos în

sensul ei cel mai înalt. Pentru a înţelege pe deplin ideea

kannei trebuie să o gândeşti în sens creştin. Ea spune,

în fond, că niciun om nu se poate erija în judecător a ceea

ce este finţa intimă a unui alt om. Cel care nu a înţeles

încă ideea karmei în acest sens nu a aprofundat-o în

întreaga sa adâncime. Când un om îl judecă pe

un altul, îi impune constrângerea Eului său. Dacă crezi cu

adevărat, în sens creştin, în „Eu sunt”, nu judeci, ci

spui: Ştiu, karma este marele compensator; eu nu judec! Dacă

creştinismul este înţeles cu adevărat, cum te comporţi faţă de

cineva care a păcătuit? Să presupunem că toţi cei care vor să fie

creştini l-ar acuza pe acest om de un mare păcat. Un creştin adevărat

ar spune: Oricare ar fi greşeala de care este acuzat acest om, şi dacă

el a comis-o sau nu, „Eu sunt”-ul din el trebuie respectat; adică el

trebuie să fie lăsat în seama karmei, a marii legi eare este cea

a Spiritului lui Christos. Trebuie deci încredinţat lui Christos

însuşi. Karma se întinde peste toată evoluţia; ca să spunem

aşa, pedeapsa pe care karma o impune omului o putem încredinţa

însăşi acestei evoluţii. Ne-am adresa poate pământului şi

am spune celor care acuză: Îngrijiţi-vă de voi înşivă!

Pământului îi revine sarcina de a formula pedeapsa. Noi o

vom înscrie deci în pământ, unde este oricum

înscrisă drept karmă!

„Iisus s-a dus la Muntele Măslinilor.

Şi la revărsatul zorilor se întoarse la templu şi întreg

poporul veni la El; şi El, aşezându-se, îi învăţa.

Atunci scribii şi fariseii i-au adus o femeie care fusese prinsă

în adulter şi, ţinând-o în picioare în mijlocul

poporului, I-au spus lui Iisus: Învăţătorule, această femeie a

fost prinsă în adulter; or, Moise ne-a poruncit în Lege să

omorâm cu pietre pe cei ce comit adulter; ce spui Tu?

Ei spuneau aceasta ca să-L poată învinui; dar Iisus s-a aplecat

şi scria cu degetul pe pământ. Fiindeă ei continuau să Îl

întrebe, ridicându-se, El le-a spus: Cine dintre voi este

fără de păcat să arunce cel dintâi cu piatra în ea. Apoi,

aplecându-se iar, scria pe pământ. Dar ei, mustraţi

în conştienţa lor, auzindu-L vorbind astfel, au ieşit afară unul

după altul, cei bătrâni ieşind primii. Şi astfel Iisus a rămas

singur cu femeia care stătea acolo, în mijloc. Atunci El s-a

ridicat şi, întrucât n-a văzut pe nimeni în jurul ei,

i-a zis: Femeie, unde sunt pârâşii tăi? Nimeni nu te-a

condamnat?”

El spune asta pentru a îndepărta orice judecată exterioară şi

pentru a face aluzie la karma interioară.

„Ea însă spuse: Nimeni, Doamne.”

Ea este încredinţată karmei sale; nu-i rămâne de făcut

decât un singur lucru: fără să se mai gândească la

pedeapsă, care i se împlineşte de la sine prin karmă, să se

corecteze.

„Dar Iisus spune: Nici eu nu te voi condamna. Mergi, şi de acum nu

mai păcătui!”

Vedem astfel cum ideea de karmă se leagă de ideea cea mai profundă

despre Christos şi de importanţa entității Sale pentru Pământ. –

Dacă aţi înţeles natura mea, spune El, atunci L-aţi înţeles

şi pe Cel a cărui fiinţă eu o exprim şi faptul că „Eu sunt”-ul aduce

compensare oricărei greşeli. Christos dă oamenilor independenţă şi

coeziune interioară.

Astăzi oamenii sunt încă foarte departe de a înţelege

creştinismul adevărat, lăuntric. Dar când ei vor învăţa să

înţeleagă ceea ce conține o operă precum Evanghelia după Ioan,

impulsurile aflate în ea îi vor pătrunde încetul cu

încetul; atunci, într-un viitor îndepărtat, se va

realiza idealul creştin.

Vedem astfel cum în epoca actuală vine să acţioneze pe

Pământ primul impuls care are ca scop dezvoltarea omului superior.

sursa

http://www.spiritualrs.net/Conferinte/GA103/GA103_CF07.html

2012 - Mit şi Adevăr