joi, 29 noiembrie 2012
SaLuSa, din Federația Galactică a Luminii
(23 nov.2012: channeler Mike Quinsey)
 |
| Mike |
Pentru a asigura pacea mondială toate războaiele trebuie să înceteze şi, pentru aceasta, dacă va fi nevoie, avem mijloacele necesare pentru a o impune celor care doresc conflicte militare. În Noua Epocă nu oferă spațiu pentru manifestarea acestor vibrații de joasă frecvență. Adevărul este că la momentul actual este mai ușor ca altădată să se asigure pacea mondială, deoarece nivelul de conştiinţă a crescut substanțial ceea ce face ca din ce în ce mai multe persoane (politicieni, cadre militare, afaceriști, societatea civilă) refuză rezolvarea diferendelor prin război. Chiar şi cadrele militare vechi, veteranii cei mai intransigenți și cu spirit cazon, ”schimbă macazul” acceptând co tot ideea de pace este mai bună pentru omenire. Ei încep să realizeze că apelul care li se adresa pentru a-și menține atitudinea intransigentă, pentru a-și apăra patria, nu era decât un slogan în spatele căruia se ascundeau alte interese. Iluminaţii işi pierd rapid controlul şi puterea pe care le aveau asupra forţelor armate. Sunt cu adevărat depăşiţi de situaţie şi nu li se va permite să revină la putere.
În vitorul apropiat nu veţi mai avea nevoie de forţe armate, dar veţi avea sisteme de protecţie care vor ţine la distanţă de planeta voastră orice intrus.
De asemenea, Federaţia Galactică a Luminii activează ca forţă de menținerea ordinii și păcii în univers. Tehnologiile noastre pot detecta cu uşurinţă orice navetă care încearcă să intre în spaţiul atmosferic al altei planete.
Dacă este nevoie, ne putem mişca cu viteze mai mari decât viteza luminii, pentru a fi în timp real într-un anume sector din univers, unde ar fi nevoie de intervenția flotelor noastre. Atribuțiuni și îndatoriri similare are și Comandamentul Ashtar ale cărui flote au competențe în întregul univers. Pe scurt, fiecare planetă este bine apărată, iar populaţiilor de pe ele li se asigură pacea și o viață neconturbată de intruși din afară. Apetitul pentru invazii al unor civilizații atipice din acest univers a cam dispărut, în contrast cu dorința de colaborare și într-ajutorare a lumilor. De fapt, vechiul vostru Pământ a fost mereu protejat de orice interferenţă, astfel încât evoluţia sau stagnarea umanității a fost mereu numai consecința aplicării liberului vostru arbitru. Totuşi, datorită vibraţiilor foarte joase la care sistemul planetar ajunsese, a trebuit să permitem contactul din partea unor civilizaţii similare.
După ce treceţi de momentul Ascensiunii vi se va deschide calea către accesul oaspeţilor cu vibraţii înalte de iubire şi lumină. Veţi descoperi cum trăiesc alte civilizaţii și veţi căpăta încredere în ele. Veți avea prilejul, care va deveni o obișnuință, să primiți vizita unor oaspeți extratereștri sau să mergeți voi în vizită la ei. Astfel, veți putea afla că unele planete au dimensiuni care depășesc pe cele ale soarelui vostru. Vă puteți imagina cam unde se află Pământul vostru ca dimensiune. Nui-i mai puțin adevărat că există și multe alte planete mult mai mici decât planeta voastră, unele fiind construcții artificiale.(Nota C.M.: Hathori trăiesc, de exemplu, pe o astfel de planetă, pe care au fost nevoiți să și-o construiască ca urmare a dezintegrării planetei lor naturale).
Unele civilizații avansate consideră convenabil să trăiască în interiorul planetelor mai ales că, în mod natural, multe planete sunt goale pe dinăuntru.
Majoritatea dintre voi cunosc că și în interiorul Pământului există o civilizație (mai dezvoltată tehnic și spiritual decât voi). Locuitorii din subteran au propriul lor soare și aceasta dă impresia că nu se află sub pământ. Nu peste mult timp vă veți întâlni și cu ei. Ei sunt strămoșii voștri care s-au retras sub pământ după distrugerea și scufundarea Lemuriei.
Destule ființe de la suprafață i-au vizitat, ca să nu mai vorbim despre obișnuitele lor ieșiri la suprafață, fără ca voi să-i puteți observa.
Foarte multă cunoaștere, în legătură cu acest adevăr, v-a fost ascunsă de conducătorii voștri politici, religioși și mai cu seamă de întunecați. Toată această pierdere o veți recupera după ce veți ascensiona. Știți cum se spune la voi: ”Adevărul te va elibera!”
Cu toate acestea, se vor mai găsi oameni care vor nega existența lor. (Doar de la voi cunoaștem povestea cu ornitorincul a cărui existență a fost negată de un savant rigid chiar când i s-a prezentat un exemplar viu!). Noi nu vă vom impune să acceptați realitatea, o veți face singuri. Asta nu va conta pentru că în viitor, numai adevărul va exista. Aveţi propria Bibliotecă (Sală de Înregistrări) care cuprinde toate vieţile voastre anterioare, în aşa fel încât nu va mai puatea exista nici o controversă. Înregistrările sunt utilizate atunci când faceți, după fiecare încarnare, analiza vieţii prin care ați trecut (n.m., Akasha).
Pentru că vedem cum marea majoritate dintre voi vă trăiți viața într-o preocupare continuă, o alergătură fără pauze, pentru tot felul de interese, pentru că vă vedem încrâncenați și atât de atașați meschinelor interese materiale, dorinței de a demonstra că vă sunteți mai sus pe scara socială, ceea ce face să uitați să mai și trăiți, noi vă asigurăm că ne găsim mereu răgazul de a trata toate problemele vieții cu detașare, în lumină și în iubire. Glumele, umorul de calitate, ne însoțesc și ne colorează permanent viața. Râsul este universal şi toate fiinţele au o înţelegere lăuntrică a ceea ce înseamnă o situaţie amuzantă ori un comentariu hazliu. Râsul este înălţător și un excelent mijloc de a vă crește vibrațiile. Totuşi, distracţia, gluma, nu sunt modalități de a ridiculiza pe cineva.
La nivel de suflet, voi ați rămas tot copii, însă sunteți marcați de o anumită reținere, teamă de a vă simți liberi. După ce vă maturizați, vi se pare deplasat să ”dați în mintea copiilor” și este păcat căci copilul din voi tânjește după un pic de…”nebunie”. Încercați ca de pe acum să vă eliberați de această reținere și trăiți în limpezimea și lipsa de grijă a unui copil!
Aveți tot dreptul să aruncați grijile la coș, să redeveniți din nou copii, pentru că ceea ce ați avut de făcut este aproape terminat.
Faceți ultimii pași spre ascensiune cu seninătate și voiebună, cu detașare. Ceea ce urmează va fi o și mai mare certificare a faptului că ați reușit, că ați ajuns la poarta minunatului vostru habitat. Oricum, etapa care urmează este întâlnirea noastră. Dacă cei care vă conduc și-ar da acordul, mâine am fi debarcați.
Mulți lideri pământeni ar fi gata să ne recunoască existența și să ne accepte sosirea dar le este teamă de ”ridicol”. Când primul va ieși în față și va ”sparge gheata”, toți ceilalți for face pasul înainte. Noi știm că sunteți gata să vă întâlniți cu noi. Acum nu se mai pune problema ”dacă” ci ”când”.
Sunt SaLuSa de pe Sirius şi sunt purtătorul dorinţei Federaţiei Galactice a Luminii ca voi să vă propagați iubirea în lume. Iubirea crește frecvența de vibrație și vă mărește pasul spre Ascensiune. De la nivelul nostru de percepție, vedem minunatele culori emanate de corpurile voastre. Dacă ați ști cât de frumoși sunteți!
SaLuSa.
SURSA: Tree of the Golden Light
(C.M.)
Sursa: ascensiuneaspiritului.blogspot.ro
Stelele nu promit sfârşitul lumii
© Foto: SXC.hu
|
Astrologii consideră neîntemeiate discuţiile despre sfârşitul lumii, care se apropie. „Nu există nicio bază astronomică şi astrologică să se creadă acest lucru”, a declarat astăzi Boris Boiko, fondatorul Uniunii Astrologilor Profesionali.
El a declarat că discuţiile despre sfârşitul lumii sunt „o nouă temă care să distragă atenţia poporului de la probleme mai importante”.
Între altele, deputaţii din Duma de Stat a Rusiei au trimis directorilor canalelor de televiziune federale o scrisoare deschisă în care le cere să renunţe să mai prezinte emisiuni despre sfârşitul lumii, care, chipurile, ar urma să aibă loc pe 21 decembrie.
Sursa: romanian.ruvr.ru
Ideea Crăciunului
În vremurile mai vechi ale dezvoltării creştinismului, în Europa Centrală era populară numai ideea Paştilor; de-abia mai târziu i s-a alăturat, cu încetul, ideea Crăciunului. Fiindcă ceea ce stă scris în Heliand sau în alte lucrări poetice asemănătoare a fost creat, ce-i drept, de oameni individuali, dar n-a devenit nicicând ceva popular.
Popularitatea Crăciunului s-a născut pe calea descrisă mai înainte, care arată, într-un mod cu adevărat extraordinar, felul cum i-a cucerit pe oameni ideea legăturii cu copilul, cu copilăria pură, adevărată, care a apărut sub o înfăţişare nouă în copilul Iisus. Această forţă a ideii de Crăciun, dacă o alăturăm faptului că ea poate trăi în suflete drept singura care-i uneşte pe toţi oamenii în existenţa noastră de pe pământ, ne spune că ea este adevărata idee despre ce înseamnă creştin. Şi astfel ideea de creştin creşte în noi, şi devine mare, devine ceea ce trebuie să se fortifice în noi, astfel ca evoluţia viitoare a Pământului să se desfăşoare corespunzător. Să ne gândim cât de departe este omul, în existenţa lui pământească actuală, de ceea ce profunzimile ideii de creştin ascund în ele.
Ştiinţa, cu toate marile ei progrese, de care oamenii sunt azi atât de mândri, şi sunt mândri pe bună dreptate, nu este în stare să conducă prin ea însăşi la o concepţie care să-l satisfacă pe om. Mergând pe căile ei, ea poate să ducă atât la concluzia că viaţa pământească nu are nici un sens, cât şi la aceea că ea are un sens, la fel ca pe un alt tărâm. Să privim această ştiinţă exterioară, care s-a dezvoltat atât de mândră de sine în ultimele secole – mai ales în secolul al XIX-lea şi până azi – cu toate legile ei minunate; să privim tot ceea ce ne înconjoară azi. Toate au fost produse de această ştiinţă; noi nu ne mai luminăm încăperile noaptea aşa cum o făcea Goethe; noi ne luminăm încăperile cu totul altfel. Şi dacă luăm aminte la ceea ce există în sufletele noastre, totul a luat naştere prin marile progrese ale ştiinţei, de care omenirea, pe bună dreptate, e atât de mândră.
Dar aceeaşi ştiinţă, în ce fel domneşte ea?
Ea domneşte într-un mod binecuvântat, dacă omul dezvoltă lucruri aducătoare de binecuvântare. Dar tocmai pentru că e o ştiinţă atât de desăvârşită, ea produce astăzi invincibilele instrumente ale morţii.
Progresul ei slujeşte distrugerii, la fel cum slujeşte muncii constructive. Exact la fel cum, pe de o parte, ştiinţa al cărei adept se declară Haeckel poate să ducă la sens sau la nonsens, tot astfel ştiinţa, care a realizat lucruri atât de măreţe, poate sluji muncii constructive sau distrugerii. Şi dacă totul ar depinde exclusiv de ştiinţă, atunci, din aceleaşi izvoare din care se naşte o muncă constructivă, ea ar produce şi instrumente ale distrugerii tot mai îngrozitoare.
Ea nu conţine în mod nemijlocit un impuls care să ducă omenirea înainte.
O, dacă oamenii ar putea înţelege acest lucru, de-abia atunci ştiinţa ar fi apreciată aşa cum trebuie; de-abia atunci s-ar şti că în evoluţia omenirii mai trebuie să existe şi altceva, pe lângă ceea ce omul a putut obţine cu ajutorul ştiinţei!
Ce este ştiinţa, de fapt?
În realitate, ea nu este altceva decât pomul care creşte din mormântul lui Adam, şi se apropie tot mai mult vremea în care oamenii îşi vor da seama de aceasta. Ei vor înţelege că acest pom trebuie să devină lemnul care e crucea omenirii şi care va putea să ducă spre ceva aducător de binecuvântare de-abia când pe el va fi răstignit ceea ce se uneşte cu ce există dincolo de pragul morţii, dar trăieşte deja în omul de aici: acel ceva spre care ne îndreptăm privirile în Sfânta Noapte a Crăciunului, dacă înţelegem această Noapte a Crăciunului, în întreg Misteriul ei..., acel ceva care poate fi înfăţişat într-un mod copilăresc, naiv, dar care ascunde în sine taine supreme.
Oare nu e minunat că oamenilor din popor li se poate spune simplu: Avem aici, acum, ceea ce domneşte în viaţa omului de pe Pământ şi care de fapt nu are voie să treacă dincolo de pragul copilăriei, fiind înrudit cu acea realitate din care omul face parte drept element suprasensibil!
Nu e minunat că această realitate suprasensibil-invizibilă, în sensul cel mai exact al cuvântului, a putut să se apropie de sufletele oamenilor sub forma unei imagini atât de simple? De sufletele oamenilor simpli!
Ceea ce ne uneşte cu adevărata idee de Christos este prezent în noi, cu adevărat prezent, prin faptul că în viaţă avem totuşi momente – acum, în sens real, nu la figurat – în care, în pofida a tot ceea ce suntem afară, în lumea exterioară, putem face să devină viu în noi ceea ce am văzut când eram copii; momente în care putem face aceasta prin faptul că ne întoarcem în trecut, ne transpunem în punctul de vedere al copilului, prin faptul că privim spre om aşa cum se dezvoltă el între naştere şi moarte, prin faptul că putem simţi în noi ceea ce am primit pe când eram copii.
Misteriul Crăciunului se adresează acestui copil care trăieşte în noi, acestui copil îi vorbeşte privirea îndreptată spre copilul divin care a fost ales să-l primească în sine pe Christos, ca cel deasupra căruia planează deja Christos, care pentru mântuirea Pământului a trecut în mod real prin Misteriul de pe Golgota. Să încercăm să devenim conştienţi de un lucru: când predăm pământului copia omului superior din noi, când predăm pământului corpul nostru fizic, acesta nu e un simplu proces material..., atunci are loc ceva şi din punct de vedere spiritual. Dar acest lucru se petrece doar datorită faptului că în aura Pământului s-a revărsat Entitatea lui Christos, care a trecut prin Misteriul de pe Golgota. Noi nu vedem în întregime acest Pământ, dacă de la Misteriul de pe Golgota încoace nu-l percepem pe Christos unit cu Pământul..., pe acel Christos pe lângă care putem trece ca pe lângă tot ceea ce este realitate suprasensibilă, dacă suntem înarmaţi doar din punct de vedere materialist, dar pe lângă care nu putem trece orbi, dacă pentru noi Pământul are un sens real, un sens adevărat. De aceea, totul este ca noi să fim în stare să trezim în interiorul nostru ceea ce ne deschide posibilitatea de a privi în lumea spirituală.
Dacă privim la ceea ce este cunoaşterea noastră exterioară prin simţuri ‒ pură percepţie optică, pură percepţie auditivă ‒, vedem că ea este percepere exteriorizată a cunoaşterii interioare a păstorilor. Ceea ce încă le mai dădea păstorilor de pe câmp tainele interioare ale existenţei terestre, ne permite să privim cu răceală lumea exterioară cu observaţia noastră naturalistă. Observaţia noastră naturalist-ştiinţifică este fiica înţelepciunii păstorilor. Totuşi fiica arată foarte diferit de mamă. Iar matematica, devenind astronomie, este fiica înţelepciunii magilor. Omenirea a trebuit să treacă prin aceste etape. Când cercetătorii noştri ai naturii stau în laboratoare cu cercetarera lor aridă, sau în clinici, ei nu mai au nimic în comun cu păstorii, dar reprezintă metamorfoza în linie dreaptă a înţelepciunii păstorilor. Iar matematicienii noştri sunt urmaşii coborâtori în linie dreaptă ai magicienilor de la răsărit. Exteriorul a devenit interior, interiorul a devenit exterior. Şi prin aceasta ne-am îndepărtat în fapt foarte mult de înţelegerea Misteriului de pe Golgota; acest lucru ar trebui să-l conştientizăm. Da, ne-am îndepărtat foarte mult de această înţelegere. Poate că cel mai mult s-au îndepărtat însă de această înţelegere cei care se numesc în mod oficial, în prezent, predicatorii şi vestitorii creştinismului
Cu acele forţe de cunoaştere şi simţire şi cu acele forţe ale credinţei care sunt prezente acum în oameni, Evenimentul de pe Golgota nu mai poate fi întrevăzut în adevărata sa esenţă. Înţelepciunea magilor a devenit matematica aridă, iar cerul nu mai este privit decât prin imaginile acesteia; ea a devenit interioară. Ceea ce a fost interior trebuie să prindă din nou viaţă. Ceea ce este exterior trebuie să se construiască din nou din interior.
Încercaţi acum să înţelegeţi, din acest punct de vedere, conţinutul unei cărţi cum este Ştiinţa ocultă.
Magii supervizau lumile stelare; ei vedeau în aceste lumi stelare spiritualul pentru că puteau privi în ele înainte de naştere. Acest lucru a devenit abstract în matematica noastră. Dar aceleaşi forţe pe care le dezvoltă matematica noastră pot fi revitalizate, intensificate, în clarvederea imaginativă. Atunci, din interiorul nostru se naşte o lume pe care, cu toate că o creăm din interior, o putem privi ca fiind lumea exterioară, care pentru noi, antroposofii, este Saturn, Soare, Lună, Pământ, Jupiter, Venus, Vulcan. Vedem cerul prin clarvedere interioară, la fel cum magii de la răsărit percepeau prin vedere exterioară tainele Misteriului de pe Golgota. Exteriorul a devenit interior, a ajuns până la abstracţiunea matematicii; aşadar, trebuie din nou lărgit interiorul până la universul exterior, încât vederea interioară să conducă la o nouă astronomie, la o astronomie vieţuită interior.
Mai are oare în prezent, pentru cei mai mulţi oameni, Crăciunul un sens deosebit? A devenit o tradiţie foarte frumoasă, care nu este încă foarte veche, este de-abia de 150 de ani, aceea de a face din pomul de Crăciun un simbol al sărbătorii Crăciunului. Pomul de Crăciun a apărut abia în secolul al XIX-lea. Ce reprezintă el? Putem face efortul de a găsi sensul pomului de Crăciun. Când ştim cum nuiaua mică pe care a purtat-o în braţe mai întâi Knecht Ruprecht, Sfântul Nicolae, la 6 decembrie, a crescut, devenind pom, când urmărim istoria pomului de Crăciun ajungem la concluzia că el are legătură în mod nemijlocit cu pomul Raiului. Conştienţa umană se întoarce spre pomul din Paradis, spre Adam şi Eva. Ce înseamnă aceasta? Este un aspect al modurilor în care este vestit Evenimentul de pe Golgota în vremea noastră.
Să încercăm să facem din felul cum sărbătorim Crăciunul ceea ce trebuie să fie această zi pentru noi: o zi care să nu slujească doar trecutului – o zi care să slujească, de asemenea, viitorului, acelui viitor care va da treptat naştere vieţii spirituale pentru întreaga omenire. Noi însă vrem să obţinem sentimentul profetic, presimţirea profetică a faptului că o asemenea naştere a vieţii spirituale trebuie oferită omenirii, că asupra viitorului omenirii trebuie să acţioneze o mare Noapte Sfântă, naşterea a ceea ce, în gândurile oamenilor, dă sens Pământului..., acel sens pe care Pământul l-a primit în mod obiectiv prin faptul că Entitatea christică s-a unit cu aura Pământului, prin Misteriul de pe Golgota. Să ne gândim, în Noaptea Sfântă, la faptul că din adâncurile întunericului în evoluţia oamenilor trebuie să pătrundă lumina, lumina vieţii spirituale. Acea veche lumină a vieţii spirituale care a existat înainte de Misteriul de pe Golgota – stingându-se treptat – a trebuit să dispară, şi ea trebuie să învie din nou, să se nască din nou, prin conştienţa, în sufletul uman, a faptului că acest suflet uman e legat cu ceea ce Christos a devenit pentru Pământ prin Misteriul de pe Golgota.
Dacă vor exista din ce în ce mai mulţi oameni care să înţeleagă Noaptea Sfântă într-un asemenea sens spiritual-ştiinţific, atunci aceasta va dezvolta în inimile umane şi în sufletele umane o forţă care-şi are sensul ei în toate vremurile: în vremurile în care oamenii se dăruiesc sentimentelor de fericire, dar şi în acelea în care ei trebuie să se dăruiască acelui sentiment de durere care ne pătrunde azi, când ne gândim la marea nefericire a epocii noastre.
SURSA
http://adevarul2012.blogspot.ro
Savanţii au calculat masa celei mai mari găuri negre din Univers
© Foto: Flickr.com/thebadastronomer/cc-by-sa 3.0
|
Astronomii americani au calculat masa celei mai mari găuri negre descoperite în Univers. Masa NGC 1277 este de 17 miliarde ori mai mare decât masa Soarelui. Ea se află într-o galactică situată la o distanţă de 200 de ani lumină de Pământ.
Savanţii consideră că rezultatele cercetărilor pot modifica teoria formării şi creşterii găurilor negre.
Sursa: romanian.ruvr.ru/
Vampirii sârbi terorizează Europa?
© Foto: «NR2.Ru»
|
Vestul Serbiei este cuprins de panică. Vânzările de usturoi au explodat! Panica s-a iscat după ce o moară părăsită de la râul Rogachitsa, în apropiere de satul Zarojie din oraşul Bajina Basta s-a dărâmat în mod neaşteptat.
Se crede că în această moară sălăşluia vampirul Sava Savanovici. Iar acum, când adăpostul lui este distrus, oamenii cred că vampirul va începe să iasă la vânătoare.
Edilul local, Miodrag Vujetici a declarat că "Oamenii sunt îngrijoraţi. Toată lumea ştie legenda acestui vampir şi gândul că acum a rămas fără casă şi s-ar putea afla în căutare de victime, i-a îngrozit. Suntem toţi înspăimântaţi”.
El a mai adăugat că este uşor să râzi de aceste temeri dacă nu locuieşti în zonă, însă nimeni din zonă nu se îndoieşte de existenţa vampirilor. Primarul a spus că toţi locuitorii au fost sfătuiţi de Consiliul Local să-şi pună usturoi la uşi şi ferestre, deoarece vampirii nu suportă acest miros şi să se asigure că au cruci în fiecare cameră.
Existenţa vampirilor în vestul Serbiei poate fi considerată documentată: datorită pedantismului funcţionarilor austro-ungari, atrocităţile „vampirilor” au fost înregistrate în documente. Iată ce declară etnograful Vesna Marianovici, doctor în istorie.
„Vampirul din Zarojie (vestul Serbiei) este Sava Savanovici. Iar în satul Kisilefo (nord-estul ţării) a trăit la începutul secolului al XVIII-lea încă un vampir – Petar Blagoevici. Şi tocmai atunci în protocoalele autorităţilor austriece, care au desfăşurat câteva anchete demonstrative în cazuri suspecte de morţi, s-a menţionat pentru prima dată cuvântul „vampir”. Protocoalele au fost publicate şi astfel, prin surse austriece, acest cuvânt a trecut din limba sârbă în Occident”.
Apropo, primele menţiuni despre vampiri nu au fost găsite în Transilvania, aşa cum se consideră, ci pe teritoriul Serbiei şi Croaţiei contemporane. Între altele, data despre vampiri există în decretul ţarului sârb Stefan Dusan din 1342, conform căruia, preoţilor li se interzice participarea la îngroparea şi arderea trupurilor persoanelor suspectate de vampirism. Astfel, patria vampirilor ar trebui considerată Serbia. Din fericire, în tradiţia populară sârbă există multe moduri de protejare împotriva vampirilor. Iată ce declară Tatiana Stoianovici, care şi-a susţinut lucrarea de diplomă pe această temă: „Pentru protejarea de vampiri sunt foarte eficiente păducelul şi porumbarul. De asemenea, pot fi utile formulele magice. De obicei, acestea constau din înjurături. De exemplu, se spune că atunci, când întâlneşti un vampir (morarii ştiu bine acest lucru, deoarece vampirii din Siria locuiesc în principal în mori), trebuie să înjuri genunchiul lui stâng sau să-l trimiţi în munţi sau în ape, dorindu-u să întâlnească pe drum păducel. Împotriva vampirilor pot ajuta şi lucrurile sfinţite sau agheasma. Însă nimic nu vă poate scăpa de vampir dacă nu-l distrugeţi. Cum? În lupta împotriva vampirilor pot ajuta copiii lor. Poporul crede că vampirul poate să se întoarcă acasă şi să locuiască cu soţia lui, s-o ajute în treburile gospodăreşte, iar aceasta să-i nască un copil. Vampirii mai pot fi distruşi de oamenii născuţi în sâmbăta morţilor (în Serbia sâmbăta se consideră Ziua Morţilor). Mormântul vampirilor trebuie găsit şi străpuns vampirul cu păducel”.
Sursa: romanian.ruvr.ru
Cutremur cu magnitudinea de 5,1 în Japonia
© Foto: Flickr.com/°Florian/cc-by-sa 3.0
|
În Japonia, în apropiere de Insulele Bonin, a avut loc un cutremur cu magnitudinea de 5,1 grade, anunţă Serviciul de Geologie al SUA.
Potrivit seismologilor, şocurile subterane s-au înregistrat în mare la adâncimea de 61 de kilometri. Epicentrul cutremurului s-a aflat la 103 kilometri est de oraşul Chichisima. Nu există informaţii despre existenţa victimelor şi daunelor. Nu s-a emis avertisment de tsunami.
sursa: romanian.ruvr.ru
Abonați-vă la:
Postări (Atom)