TRADIŢII DE CRĂCIUN. Când se împodobeşte bradul de Crăciun

Crăciunul, una dintre cele mai mari sărbători ale creştinătăţii, celebrează de peste 2.000 de ani naşterea lui Iisus şi este prilej de a petrece în familie, lângă bradul împodobit, cu bucate tradiţionale, colinde şi daruri aşteptate atât de copii, cât şi de cei mari.

Primii creştini nu celebrau naşterea lui Iisus pe 25 decembrie, considerând că aceasta a avut loc în luna septembrie, odată cu Ros Hashana (sărbătoare din calendarul iudaic).

În anul 264, Saturnaliile au căzut pe 25 decembrie şi împăratul roman Aurelian a proclamat această dată „Natalis Solis Invicti”, festivalul naşterii invincibilului Soare.

În anul 320, papa Iuliu I a specificat pentru prima dată oficial data naşterii lui Iisus ca fiind 25 decembrie.

În 325, împăratul Constantin cel Mare a desemnat oficial Crăciunul ca sărbătoare care celebrează naşterea lui Iisus. De asemenea, el a decis ca duminica să fie „zi sfântă” într-o săptămână de şapte zile şi a introdus Paştele cu dată variabilă.

Cu toate acestea, cele mai multe ţări nu au acceptat Crăciunul ca sărbătoare legală decât din secolul al XIX-lea. Mai mult de un mileniu, creştinii au sărbătorit Anul Nou în ziua de Crăciun (25 decembrie), în imediata apropiere a solstiţiului de iarnă: în Franţa până în anul 1564, în Rusia până în vremea ţarului Petru cel Mare, iar în Ţările Române până la sfârşitul secolului al XIX-lea.

În Statele Unite, Alabama a fost primul stat care a adoptat Crăciunul ca sărbătoare legală, în 1836. Oklahoma a fost ultimul stat, în 1907.

Unul dintre cele mai îndrăgite obiceiuri de Crăciun, colindatul, era pe vremuri interzis. Cel care a decis că muzica este nepotrivită pentru o zi solemnă cum este Crăciunul a fost Oliver Cromwell, care, în secolul al XVII-lea, a interzis colindele.

Cel mai vechi cântec creştin de Crăciun este „Jesus refulsit omnium”, compus de St. Hilary din Poitiers, în secolul al IV-lea. Cea mai veche transcriere după un colind englezesc îi aparţine lui Ritson şi datează din 1410.

În 1818, ajutorul de preot austriac Joseph Mohr a fost anunţat cu o zi înaintea Crăciunului că orga bisericii sale s-a stricat şi nu poate fi reparată la timp pentru slujba de Crăciun. Foarte trist din această pricină, el s-a apucat să scrie trei piese care să poată fi cântate de cor şi acompaniate la chitară. Una dintre ele era „Silent Night, Holy Night”, care în prezent este cântată în peste 180 de limbi străine de milioane de persoane.

Colindatul este unul dintre obiceiurile de Crăciun care se păstrează cel mai bine şi în satele româneşti. Pe lângă mesajul mistic, multe obiceiuri practicate în această zi sunt legate de cultul fertilităţii şi de atragerea binelui asupra gospodăriilor.

În unele sate se păstrează şi un alt obicei: cel mai în vârstă membru al familiei trebuie să arunce în faţa colindătorilor boabe de grâu şi de porumb. Bătrânii spun că, dacă boabele peste care au trecut colindătorii vor fi date găinilor, acestea vor fi spornice la ouat. Ei cred, de asemenea, că vor avea o recoltă foarte bună în anul următor dacă vor amesteca sămânţa pe care o vor pune în brazdă cu boabele folosite în ajun la primirea colindătorilor.

În satele de pe Valea Mureşului, Crăciunul este încă legat de anumite credinţe populare care se păstrează şi în prezent, iar obiceiul de a oferi daruri îşi are originile într-o legendă pe care numai bătrânii o mai cunosc.

În satul Hăpria, dacă primul care intră în casă de Crăciun este un bărbat, oamenii cred că este un semn de bunăstare şi sănătate pentru anul următor. Pentru a atrage binele asupra caselor lor, oamenii ţin masa întinsă toată noaptea și primesc colindători pe care îi cinstesc cu mâncare, băutură, cozonac și bani.

O altă poveste despre Crăciun, mai puţin cunoscută, spune că, în secolul al VII-lea, călugării foloseau forma triunghiulară a bradului pentru a descrie Sfânta Treime. În jurul anului 1500, oamenii au început să vadă în bradul de Crăciun un simbol al copacului din Paradis şi au atârnat în el mere roşii, simbol al păcatului originar. În secolul al XVI-lea, însă, familiile creştine au început să decoreze brazii cu hârtie colorată, fructe şi dulciuri. Dar mai înainte, în secolul al XII-lea, oamenii obişnuiau să atârne brazii de Crăciun în tavan, cu vârful în jos, ca simbol al creştinătăţii.

Reprezentările lui Moş Crăciun s-au schimbat de-a lungul vremii, astfel că între imaginea acestuia în vechea cultură populară – de frate mai bogat şi mai inimos al lui Moş Ajun – şi imaginea contemporană – de personaj iubit de copii – există mari diferenţe.

Tradiţiile contemporane despre „sfântul” Crăciun, despre Moşul „darnic şi bun”, „încărcat cu daruri multe” sunt printre puţinele influenţe livreşti pătrunse în cultura populară de la vest la est şi de la oraş la sat.

Din vechime se ştie că Maica Domnului, fiind cuprinsă de durerile naşterii, i-a cerut adăpost lui Moş Ajun. Motivând că este sărac, el a refuzat-o, dar i-a îndrumat paşii spre fratele lui mai mic şi mai bogat, Moş Crăciun. În unele legende populare şi colinde, Moş Ajun apare ca un cioban sau un baci la turmele fratelui său. În cultura populară românească, Crăciun apare ca personaj cu trăsături ambivalente: are puteri miraculoase, ca eroii şi zeii din basme, dar are şi calităţi tipic umane. El este bătrân (are o barbă lungă) şi bogat (de vreme ce are turme şi dare de mână).

Pe de altă parte, ideea de spiriduşi de Crăciun vine din credinţa străveche că gnomii păzeau casa omului de spiritele rele. Spiriduşii au fost iubiţi şi urâţi, pentru că, deşi uneori se purtau cu bunăvoinţă, puteau foarte uşor să se transforme în fiinţe răutăcioase şi nesuferite, atunci când nu erau trataţi cum se cuvine. Percepţia cea mai răspândită era că ei se purtau precum persoana cu care aveau de-a face, fiind fie răutăcioşi, fie drăguţi. În Evul Mediu, în loc să ofere daruri, spiriduşii mai degrabă aşteptau să le primească. Abia pe la mijlocul secolului al XIX-lea spiriduşii au devenit prieteni ai lui Moş Crăciun.

Scriitorii scandinavi, cum ar fi Thile, Toplius şi Rydberg, au combinat cele două trăsături oarecum contradictorii ale personajelor: ei îi prezentau pe spiriduşi puţin răutăcioşi, dar buni prieteni şi ajutoare de nădejde ale lui Moş Crăciun. Unii spun că sunt 13 spiriduşi, alţii sunt convinşi că este vorba de nouă, alţii – de şase. Într-o vreme se credea că Moş Crăciun şi spiriduşii săi se simt foarte bine în casa lor de la Polul Nord. În 1822, poetul american Clement Clark a publicat lucrarea „A Visit From St. Nicholas” (cunoscută şi ca „The Night Before Christmas”), în care el l-a descris pe Moş Crăciun ca pe un spiriduş bătrân şi blând, care zboară în jurul lumii într-o sanie trasă de opt reni. În 1885, Thomas Nast a desenat doi copii privind la o hartă a lumii şi urmărind călătoria Moşului de la Polul Nord în Statele Unite, deci se presupunea că acolo, în îndepărtatul Nord, locuieşte bătrânul cel bun. Dar în 1925 s-a descoperit că nu există reni la Polul Nord, aşa că toţi ochii s-au întors spre Finlanda, unde există multe astfel de animale.

În 1927, Markus Rautio, un prezentator de emisiuni pentru copii la postul naţional de radio finlandez, a declarat că Moşul locuieşte pe un munte în Laponia. Astăzi pare aproape sigur însă că Moş Crăciun şi cei 11 spiriduşi ai lui stau bine ascunşi undeva pe muntele Korvatunturi în Laponia, Finlanda, în apropiere de graniţa cu Rusia. Pepper Minstix, unul dintre spiriduşi, este paznicul credincios al satului lui Moş Crăciun.

Cum reuşeşte acesta să se mişte atât de repede, într-o noapte, din Laponia până în casele tuturor copiilor din lume? Cu foarte multă vreme în urmă, Moş Crăciun şi spiriduşii săi au descoperit formula specială, secretă, a prafului magic pentru reni, care îi face să zboare. Acest praf magic este împrăştiat peste fiecare ren cu puţin timp înainte de a pleca din Laponia, în ajunul Crăciunului. Este suficient pentru a-i face să zboare întreaga noapte în jurul lumii. Zborul este, de altfel, foarte rapid: aproape de viteza luminii.

Rudolph este cel mai celebru ren, fiind conducătorul celorlalţi opt, pe nume Blitzen, Comet, Cupid, Dancer, Dasher, Donder, Prancer şi Vixen. Când Rudolph era pui, nasul său a fost atins de Magia Crăciunului şi de atunci este strălucitor şi roşu.

Pe teritoriul românesc, Crăciunul este una dintre cele mai mari sărbători ale creştinilor, printre care se mai numără Paştele şi Rusaliile.

În tradiţia populară se spune că Fecioara Maria trebuia să-l nască pe fiul lui Dumnezeu şi umbla, însoţită de Iosif, din casă în casă, rugând oamenii să-i ofere adăpost. Ajunsă la casa bătrânilor Crăciun şi Crăciunoaie, aceştia nu o primesc pentru a nu le „spurca” locuinţa prin naşterea unui copil conceput din greşeală. Ajunsă la capătul puterilor, Maria a intrat în ieslea vitelor, unde au apucat-o durerile naşterii. Crăciunoaia a auzit-o şi i s-a făcut milă, astfel încât a ajutat-o în rol de moaşă. Crăciun a aflat, s-a supărat şi i-a tăiat bătrânei mâinile, apoi, de frică, a fugit de acasă. Crăciunoaia a umplut, cum a putut, un ceaun cu apă, l-a încălzit şi l-a dus să spele copilul. Maria i-a zis să încerce apa şi când a băgat cioturile mâinilor, acestea au crescut la loc. În altă variantă a poveştii, Maria suflă peste mâinile Crăciunoaiei şi acestea cresc la loc.

În ajunul Crăciunului, copiii merg cu colindul şi cu Steaua, pentru a vesti naşterea lui Iisus. Originea colindelor, texte rituale dedicate Crăciunului şi Anului Nou, nu este cunoscută cu exactitate în istoria românilor. Înainte și în timpul sărbătorii se transmit mesaje de Crăciun și urări celor dragi și cunoștințelor. Crăciunul este considerat și un prilej de împăcare. Copiii merg la colindat, la casele frumos împodobite, cântând „Steaua sus răsare” şi „Bună dimineaţa la Moş Ajun!” şi alte cântece, şi sunt răsplătiţi de gazde cu fructe, covrigi, dulciuri şi bani.

În ceea ce priveşte obiceiurile culinare, creştinii români obişnuiesc să ţină post timp de 40 de zile înainte de Crăciun, acesta încheindu-se în seara de Crăciun. Un moment gastronomic important care precedă Crăciunul este ziua de Ignat (20 decembrie), când se taie porcul şi se prepară mâncăruri specifice, precum cârnaţii, chişcă, tobă, răcituri, sarmalele, caltaboş, care, alături de tradiţionalul cozonac, vor sta pe masa de Crăciun.

Sursa: http://www.romaniatv.net/

Arsenie BOCA, profeţii CUTREMURĂTOARE de Crăciun. Ce trebuie să ştie toţi creştinii

Autor: Alina Costache

Părinete Arsenie Boca a avut numeroase cugetări despre Crăciun şi Postul Crăciunului. 

Arsenie Boca

De-a lungul timpului, Părintele Arsenie Boca a oferit numeroase sfaturi utile credincioşilor, iar acum, odată cu începerea Postului Crăciunului, e musai să vă reamintim cât de importantă este această perioadă.
Potrivit Sfântului Ardealului, toate relele încep de la stomac, motiv pentru care el recomanda tuturor să respecte perioada de post, deoarece numai în acest mod vom obţine mântuirea.

"Postul este o luptă aspră cu însuşi trupul tău. Dacă birui, bine îţi va fi, iar dacă nu, să ştii că toate relele de la stomac încep, iar relele sunt patimile. De aceea, postul are următorul rost: să curăţească trupul până acolo încât să nu mai fie nici o piedică pentru suflet. Şi nu luptător nătâng, împotriva Duhului Sfânt. Căci fără post trupul se face unealtă duhului rău. La sfârşitul veacului (şi pare că-i aproape) antihrist tot cu stomacul va vădi pe oameni.", spunea Arsenie Boca despre Postul Crăciunului.
De asemenea, el credea că "prin post, închisoarea de pe noi se face mai străvezie şi întru material curat va veni Duhul lui Dumnezeu şi va avea pe ce să şadă şi El va săvârşi lucrarea. Iar lucrul pornirii e mântuirea omului. Înţelegeţi dar, de ce cei trei – lumea, trupul şi diavolul – sunt vrăjmaşii mântuirii şi vrăjmaşii postului. Nu postul ne mântuieşte, ci darul lui Dumnezeu. Nu osteneala ne mântuieşte, ci mila Tatălui. Dar osteneală fă, că altfel nu vine Mila."

Cum postim? Lepădarea de carne, grăsimi şi înfrânarea de la săturare. Şi e drept că una este foamea şi alta este pofta: una-i trebuinţă şi alta e patimă, şi patima trebuie ucisă. (...) Vremea postului trebuie să fie şi înfrânare trupească pentru soţi., mai spunea el.
GÂNDURILE DE CRĂCIUN ALE PĂRINTELUI ARSENIE BOCA
Citire din viaţa lui Iisus a lui G. Papini. Cap.I

II. Deci nu e fără semnificaţie că Iisus S-a născut într-un grajd. Faţă de sfinţenia Lui, lumea e un grajd, în care oamenii au ajuns cu firea ca vitele. Iisus, chiar de la naşterea Sa, ne descoperă trista situaţie sufletească a omului.

Peste această situaţie tristă, Cerurile se deschid, firea îngerului vesteşte un nou fel de pace pe pămant, înteleptii pămantului, călăuziţi de o stea, îşi depun la picioarele pruncului semnele veacului lor, care, cu ei, apune. De acum începe era creştină.

De acum înainte Iisus se luptă să scoată firea omenească din starea de grajd, din asemănarea ei cu vitele, şi să întemeieze în inima omului, Împărăţia Lui Dumnezeu.

Dar Iisus nu e întru totul om ca noi, toţi oamenii. Fiind singurul fără de păcat El străbate tot veacul Său, ca un biruitor al vieţii veşnice asupra acestei vieţi moarte, pe care o duc oamenii, în asemănarea lor cu vitele.

Lăsând cuvintele, sa luăm faptele concrete:
Iisus se naşte nu numai istoric ci şi tainic, in fiecare suflet, la Botez. Prin Botez intrăm în Creştinism şi Hristos se naşte în noi, ca o mlădiţă nobilă, de om ceresc, pe butucul firii noastre pământeşti.

Mai departe lucrurile se întamplă în perfectă asemănare cu pomii altoiţi. Se poate întampla ca altoiul să se prindă, dar butucul nu-i dă toată puterea lui, ca altoiul să nu crească şi să înnobileze tot pomul, ci dă lăstari sălbateci, care, sug ei toată puterea şi pomul se sălbăteceşte şi trebuie tăiat.

Cu omul, lucrurile stau aşa:

Mlădiţa cerească, altoită pe firea noastră, aşteaptă, uneori ani, pană creştem la vârsta minţii şi suntem în stare să decidem asupra soartei noastre. Atunci hotăram ce facem din viaţa noastră: pentru cine o trăim? Vrem ca viaţa noastră să semene cu viaţa lui Iisus, vrem ca Iisus să prindă putere în viaţa noastră, sau că lucrul acesta ar fi prea greu pentru noi şi-l ţinem pe Iisus în grajdul firii noastre, legat ca pe un tâlhar !?

Iisus ne cheamă tainic, prin conştiinţă, prin minte, prin Biserică, prin slujitorii ei, să-I urmăm viaţa.
Iisus vrea să-L iubim pe El. Noi însă ne iubim mai tare pe noi, decât pe El; ne doare mai tare de noi, decât ne doare de El.

Dacă din această luptă între noi şi Dumnezeu câştigă Iisus inima noastră, am câştigat viaţa veşnică. De cumva biruim noi pe Iisus, asupra vieţii noastre a biruit diavolul.

Firea noastră nu poate fi scoasă din dobitocie decât de Iisus. La cât preţuim noi pe Iisus ? De aci începând se deosebesc oameni întreolalta, încât unii Îl vând din inima lor, ca Iuda, alţii îşi pun toată viaţa pentru El şi pentru cuvintele Lui, ajungând pe culmi de sfinţenie.

Sunt două moduri de a ne pune viaţa – lucrul cel mai de preţ pe care-l avem – pentru Hristos. Unul e chipul mucenicilor, al mărturisitorilor şi altul e chipul cuvioşilor. Deosebirea e că unii au murit odată pentru Hristos, lepădându-se de viata, iar ceilalţi au trăit pentru Hristos, lepădându-se de sine, toată viaţa: mucenicii şi calugării.

Viaţa cea după Dumnezeu, pe care o aduce Iisus în inima, şi nu numai în inimă ci în toată firea noastră, asta e ceea ce se cheamă sfinţenia.

Călugăria ar fi o trăire mai îndeaproape a Creştinismului, o modelare a vieţii după Iisus, o sfinţire a firii. Călugăria e o viaţă de nevoinţă în toate zilele, în care se împleteşte ajutorul Lui Dumnezeu cu silinţa omenească.

Că sfinţenia nu se arată adeseori, ci chiar foarte arareori, e din cauză că mereu suntem repetenţi la alfabet şi prunci cu priceperea. Adevărat că este şi un potrivnic al sfinţeniei şi multă împiedicare face, dar şi un copil îl bate, dacă e botezat şi are inima curată.

Iar treaba de altfel e lupta noastră cu patimile. Dacă aceasta ţine prea multa vreme, viaţa în Hristos nu se arată şi numai Dumnezeu ştie ce se va alege cu noi.

Primul atac asupra patimilor trebuie să-l dăm asupra mândriei, căpetenia tuturor celorlalte. Izbăvirea de mândrie, nu se realizează decât prin zilnica lepădare de sine, dusă până la moartea totală a iubirii de sine. Practic aceasta se realizează trăind într-o ascultare desăvarsita de o conducere şi de un părinte duhovnicesc. O ascultare din inima, o ascultare din dragoste de această virtute. Ascultarea e moartea iubirii de sine – moarte, în fiecare zi, a omului vechi. Aceasta taie, în fiecare zi, toate mladiţele sălbatice ale voii noastre, ca să dea puterea toată voii Lui Dumnezeu.

Pentru curăţirea inimii de patimi, pentru dobândirea lui Iisus în inima, nici un pret nu e mai mare. Am putea vinde toate, dobitoacele noastre, ţarinile, ba şi toata viaţa noastră trăită pămanteşte, o putem da la tăiere.

Abia atunci toată seva firii noastre, toată inima noastră e a Lui Dumnezeu şi El se exprimă printr-insa, fără să-i mai punem noi vreo piedică.

De altfel această trăire, total îndrăgostita de Iisus, e singura soluţie potrivită de a birui atât firea cea veche, cât şi pe Satana. Căci învoindu-ne, hotărandu-ne să ni se taie zilnic toate voile noastre, întocmai ca nişte crengi sălbatice de la un altoi tăiem cu aceasta singurul reazem pe care-şi încovrigă Satana meştesugurile lui. De dragul lui Hristos, noi nu mai suntem ai noştri. Abia atunci potrivnicul nu mai are nimic în noi.

Dar semnul este acesta. Cu cât se apropie Dumnezeu de om, cu atât omul se vede pe sine mai păcătos. Dumnezeu dă grajdului nostru foc, schimbându-l în lumină.
Deci dacă Împaratul Cerurilor S-a smerit pe Sine şi a primit să se nască într-un grajd, e că a dat oricărui grajd omenesc putinţă să-L primească pe Dumnezeu, dacă acesta îşi cunoaşte şi îşi recunoaşte toată mizeria şi nedumnezeirea sa.

Smerenia e începutul şi sfârşitul nevoinţei; de aceea este ea dulama lui Dumnezeu şi desăvarşirea sfinţilor. N-o caştigăm decât îndragostiţi de ascultare, căci asa a fost toată viata lui Iisus, de la început până la sfârşit.

Sursa: www.romaniatv.net

LĂSATA SECULUI pentru POSTUL CRĂCIUNULUI. Ce trebuie să faci astăzi

LĂSATA SECULUI pentru POSTUL CRĂCIUNULUI

LĂSATA SECULUI. Joi, 13 noiembrie, se lasă sec pentru Postul Crăciunului sau Postul Nașterii Domnului. Din rânduielile bisericești aflăm că se lasă sec în seară zilei de 14 noiembrie, însă, dacă această data cade miercurea sau vinerea, se lasă sec cu o zi mai înainte. Acest post se încheie pe 24 decembrie.

LĂSATA SECULUI. De regulă, cuvântul sec, din sintagma "lăsatul secului", este înțeles de noi că fiind sinonim cu uscat, fără grăsime, de post. În realitate însă, accentul nu trebuie să cadă pe mâncare, pentru că secul pe care îl lasă postul ortodox este seclum (saeculum), adică lumea, în sensul de mondenitate, modă, obiceiuri lumești. Trebuie să reținem că rostul postului este îndreptarea duhovnicească, nu regimul alimentar, care rămâne doar un instrument ajutător pentru domolirea poftelor și pornirilor trupești. În zadar vom ține post, dacă vom continua să fim cuprinși de mânie, ură, invidie, lăcomie, grăire în deșert, etc, potrivit libertatea.ro.

LĂSATA SECULUI. Postul Crăciunului ne amintește de postul patriarhilor și drepților din Vechiul Testament și de postul lui Moise de pe Muntele Sinai. După cum aceștia au postit în vederea venirii lui Mesia, tot astfel se cuvine să întâmpinăm și noi nașterea lui Hristos, potrivit crestinortodox.ro.

Sursa: www.realitatea.net

In aceasta zi din viata ta, cred ca Dumnezeu vrea ca tu sa stii...

Empower your New Year with CWG at The Holiday Retreat Find Out More ... In aceasta zi din viata ta, cred ca Dumnezeu vrea ca tu sa stii... ...ca motivul pentru care atat de multi oameni sarbatoresc  aceasta zi, este acela ca atat de multi oameni cauta  sa ofere si sa primeasca iubire. In aceste zile sfinte, trebuie sa stii ca toate zilele sunt sfinte,  ca fiecare religie detine adevarul, ca fiecare traditie este sacra si ca, prin simpla impartasire a iubirii, facem ca credintele noastre sa prinda viata, iar visurile noastre sa devina realitate. Fie ca aceasta Zi de Craciun sa ne reaminteasca tuturor faptul ca Hristos a venit sa ne invite sa-i daruim iubire intregului neam omenesc si sa-i deschidem fiecarui suflet, poarta Imparatiei lui Dumnezeu. Craciun fericit, tuturor! Cu dragoste, prietenul tau On this day of your life, I believe God wants you to know... ...that the reason so much of humanity commemorates this day is that so much of humanity seeks to give and receive love. During this holy time, know that all times are holy, that every religion holds truth, that each tradition is sacred, and that it is in the simple sharing of love that we make our beliefs come alive, and our dreams come true. Let this Christmas Day remind us that Christ came to invite us to offer love to all humankind, and to open the door of God's kingdom to every soul. Merry Christmas, everyone. Love, Your Friend.... Would you like to be personally coached by Neale? The Spiritual Mentoring Program Early bird discount expires Friday, 27 December 2013 Find Out More ...

Cele 12 Nopti Sfinte - a doua Noapte Sfântă

Cea de-a doua Noapte Sfanta – Kristina Kaine

25-26 decembrie – Varsatorul.
Noaptea lui Ioan. Vulturul sufletului zboara in sus cu aripile sale si priveste in jos din inaltimi, observandu-si propria viata. Si acum omul recunoaste Legile Karmei.
Misteriul: Alegerea caii celei inguste si dificile sau a caii netede si usor de parcurs.Pentru cei care sunt nascuti din carne este dificil sa gaseasca drumul spiritului.
Bhagavad Gita: O viata egoista, sau o viata devotata umanitatii? (Rudolf Steiner)

Cea de-a doua contemplare: Kristina Kaine
Cum putem merge suficient de departe de noi insine pentru a avea o imagine panoramica a propriei biografii ? Numai pe aripile vulturului! Vulturul este singurul care poate zbura la asa inaltimi. Deci de pe acel inalt punct de perspectiva putem vedea ca viata noastra de desfasoara asa cum noi insine am planificat-o inainte de a ne naste.Viata noastra este ca si cum ne-am stradui sa ridicam greutati; punem in cale oricat de multe greutati, cate ne sunt necesare, pentru a dobandi fortele si calitatile pe care ne-am propus sa le obtinem. Desigur ca ne revoltam, dar in acelasi timp purtam ca model planul vietii noastre in fundal. Planul este de a deveni un om realizat prin propriile-i puteri, care nu este dependent de alti oameni sau de bunuri materiale. Devenim prin propriile puteri oameni individualizati, exprimand Eu sunt-ul in fiinta lor.
Daca putem privi la fiecare intalnire din viata noastra cu aceasta atitudine, calea cea ingusta si dificila va fi in acelasi timp neteda si usoara. Atunci stim intr-adevar ca telul nostru este sa iubim, asa precum Ioan a iubit si a fost iubit.
Avand o perspectiva precum a vulturului, simtim compasiune pentru fiecare om in desfasurarea biografiei sale. Simtim de asemenea compasiune pentru noi insine, in propria biografie. Atunci stam alaturi de Buddha care a vazut, dincolo de iluziile superficiale, realitatea fiecarui om, adevarata sa indentitate.

A doua Noapte Sfântă:
Şi Amintirea trăieşte în noi…
Vom îndrepta privirea imaginativă asupra forţelor spirituale ce vin spre Pământ de Crăciun. Să ne amintim de Ierarhiile Spirituale ce au fost prezente la naşterea pruncului Isus: Îngerii, Arhanghelii, Arhaii, ce coboară pe rând din Vărsător, Capricorn şi Săgetător pe Pământ.

http://waldorf-educatie.ro/cea-de-a-doua-noapte-sfanta-kristina-kaine/

Sursa: http://adevarul2012.blogspot.ro

22 de superstiții de Crăciun

Așadar: în popor se spune că…

- dacă mânânci (măcar) un măr în ziua de Crăciun, vei fi sănătos tot anul care vine;
- dacă din întâmplător, în chiar ziua de Crăciun, răstorni cutia cu chibrituri sau verși vin pe masă sau îți țiuie urechea, vei avea noroc tot anul viitor;
- și tot noroc întregul an vei avea dacă dai de pomană sau dacă atingi cocoașa unui cocoșat;

- dacă te prinde Crăciunul fără crenguțe de vâsc, vei avea ghinion tot anul următor;
- și tot ghinion aduce să cânți colinde de Crăciun în oricare altă perioada a anului;

- copilul născut în ziua de Crăciun va fi norocos toată viața;
- iar cei care mor în ziua de Crăciun se duc în Rai;

- femeile pun în apa în care se spală o nucă - pentru a fi sănătoase ca nuca – și un ban – pentru a fi bogate;
- bărbații pun mâna pe toate uneltele din curte pentru a le folosi sănătoși și cu spor în noul an;
- în plus, în găleata cu apă a vitelor se pune o potcoava pentru ca vitele să fie tari ca fierul;
- în Ajunul Crăciunului , e bine să strângi tot ce ai dat de împrumut, ca să te găsească Sărbătorile cu toate în gospodărie;
- coșurile caselor se curăță, iar funinginea se pune la rădăcina viței-de-vie și a pomilor, pentru rod bogat;

- fetele care după ce se spală își pun un pieptene și usturoi sub pernă, își vor visa ursitul;
- ursitul poate fi văzut dacă pui diverse mâncăruri sub geam: el, ursitul, va veni să le guste și astfel… ce să vezi!există și zone în care

- cât ține Crăciunul furca de tors este ascunsă, fiindcă se crede că acela care o va vedea ar putea fi mușcat de un șarpe lung și gros ca furca;
- în ziua de Crăciun, pâinea se pune sub masă, pentru noroc;
- iar pentru a preveni deochiul și farmecele, în cele patru colțuri ale mesei se pun usturoi și semințe de mac;

- se spune că în ziua de Crăciun boii vorbesc între ei, însă celor care îi ascultă li se tulbură mințile;
- dacă faci baie în ziua de Crăciun vei fi curat tot anul (dar nu este bine să te speli în prima zi a anului nou);
- este bine ca lumânările aprinse în seara de Crăciun să fie lăsate să ardă până se sting singure;

- dacă ninge în ziua de Crăciun va fi vreme frumoasa de Paște;
- iar un cer senin de Crăciun anunță un an roditor.

Sursa: http://webcultura.ro

Cele mai frumoase obiceiuri de Craciun din lume

Stiai ca in Pakistan oamenii colinda de Craciun? Citeste si alte obiceiuri de Craciun!

Craciunul este una dintre marile sarbatori ale crestinilor din toata lumea. Din Franta pana in Pakistan sau India, oamenii celebreaza nasterea lui Iisus. In ciuda distantelor de pe harta, o buna parte dintre traditiile romanesti de Craciun sunt respectate in toate tarile.

In functie de specificul cultural al fiecarei, o serie de obiceiuri au fost adaptate si transformate, cu rezultate inedite. Mos Craciun strabate intr-o noapte toate meridianele planetei.

Inainte de a va prezenta cateva traditii de Craciun care se respecta cu sfintenie in lume, ne-am gandit sa aducem in prim plan cele mai importante traditii de Craciun din Romania.

Obiceiuri de Craciun in Romania

In Romania cele mai cunoscute datini de Craciun sunt impodobirea bradului - deoarece pomul impodobit, conform unor datini mai vechi de Craciun reprezinta moartea si renasterea divinatii, colindele care vestesc atmosfera de sarbatoare, alunga spiritele rele si aduc belsug in casele oamenilor, si vascul.

Traditii de Craciun in Europa

In Irlanda, in noaptea de Ajun, femeile coc o placinta din carne si maruntaie tocate iar barbatii pregatesc o sticla de wiskey pe care le lasa afara la intrare, ca “ofranda” pentru Mos Craciun.

Spania, Portugalia sau unele zone din Italia pastreaza o traditie cel putin neobisnuita. Langa bradul impodobit se aseaza scena nasterii lui Iisus Hristos din figurine. Desi acestea se intalnesc si in alte zone ale lumii, in aceste trei tari apare un personaj inedit: barbatul care face…caca (El Caganer).

Desi pare complet nepotrivit, semnificatia acestuia este profunda: El Caganer apare in scena nasterii pentru a arata ca Dumnezeu vine pe pamant, in ciuda rautatii si a mizeriei din lume.

foto shutterstock

In Republica Ceha, Craciunul este o zi asteptata cu drag nu doar de copii ci si de catre fetele nemaritate. Ele ies in fata casei parintesti si se aseaza cu spatele la usa apoi arunca peste umar un pantof. Daca acesta cade cu tocul spre casa, ele mai au de asteptat cel putin un an pana la casatorie. Daca pantoful aterizeaza insa cu varful catre casa parinteasca, este semn ca trebuie sa inceapa pregatirile de nunta.

Locuitorii Norvegiei cred ca in noaptea de Craciun, vrajitoarele isi fac de cap si ies din culcusurile lor pentru a fura maturile femeilor ca sa zboare pe ele. De aceea, doamnele ascund aceste ustensile precum si aspiratoarele sau mopurile iar barbatii ies in fata casei si trag focuri de arma in aer (desi cel mai probabil se rezuma la petarde) ca sa sperie vrajitoarele.

Rusia si Ucraina sarbatoresc Craciunul dupa calendarul vechi, adica pe 6 ianuarie. Ei postesc timp de 40 de zile apoi in Ajunul Craciunului servesc o cina bogata cu 12 feluri de mancare, cate unul in cinstea fiecarui apostol.

Danezii traditionali pastreaza in familie obiceiul desertului special de Craciun. Ris a la mande este o budinca facuta din lapte, orez, vanilie, frisca si o singura migdala. Cel care o gaseste in portia sa primeste cel mai frumos cadou.

Pe 26 decembrie, in Anglia se sarbatoreste “Ziua Cutiei” (Boxing Day). Traditia spune ca in aceasta zi, cei mai instariti trebuie sa imparta din avutul lor sarmanilor. Obiceiul s-a transformat peste timp iar acum in cutiutele mici de lemn (sau plastic) sunt puse cadouri simbolice si sunt date tuturor celor care trec pragul unei case in aceasta zi.

In Armenia, Mosul vine la copiii cuminti pe 31 decembrie, la sfarsitul anului, deoarece Craciunul are in aceasta tara o semnificatie profund religioasa.

Datini de Craciun in America de Sud si Centrala

In Argentina, pregatirile de Craciun incep de pe 8 decembrie, atunci cand se celebreaza Imaculata Conceptie. Evenimentul o are in centru pe Fecioara Maria si se refera la ziua in care ea a fost conceputa. Acesta este momentul care marcheaza pentru argentinieni inceputul sarbatorilor de iarna si isi decoreaza casele, de regula cu rosu si verde.

O traditie foarte indragita in Argentina are loc pe 24 decembrie, atunci cand oamenii aprind “globos”. Acestea sunt un fel de lampioane de hartie care se inalta la cer.

In Costa Rica, oamenii nu impodobesc brazi de Craciun ci pun in case o scena a nasterii lui Iisus din statuete. In schimb, ei isi decoreaza locuintele cu cele mai frumoase flori si fructe exotice. Unii dintre ei isi fac ghirlande de Craciun din crengute de chiparos pe care le impodobesc cu boabe de cafea rosie si fundite. Cadourile celor mici nu sunt imparite de Mos Craciun ci de “nino Dios”, adica de pruncul Iisus.

In Mexic, cei mici pleaca la colindat pe 16 decembrie si fac acest lucru in fiecare zi pana la Craciun. Traditia spune ca Maria si Iosif au batut la usile a 9 hanuri pana cand au primit gazduire in iesle. Pentru a marca traseul lor, copiii respecta cu sfintenie obiceiul celor 9 zile de colindat.

Obiceiuri de Craciun in Asia

In China, doar 1% din populatie este crestina, prin urmare Craciunul nu este o sarbatoare foarte mare. In mod paradoxal, cele mai multe decoratii, instalatii luminoase si brazi de plastic provin din aceasta tara. Una dintre cele mai frumoase traditii de Craciun este daruirea…merelor. Nasterea lui Iisus este considerata in China “Noaptea Pacii” sau “Noaptea linistita”. Expresia chineza pentru noapte linistita este “Ping An Ye” care suna foarte asemanator cu “Ping Guo” care inseamna mar.

Desi procentul de locuitori ai Indiei care sarbatoresc Craciunul este de 2,5%, in numere aceasta inseamna aproximativ 25 de milioane de indieni. Multe dintre obiceiurile englezilor au fost preluate in aceasta tara si adaptate la specificul cultural.

Prin urmare, in loc de brazi, indienii impodobesc bananieri sau copaci de mango. In regiunile sudice, crestinii aprind o candela sau o lumanare pe care o pun apoi pe acoperisul casei. Aceasta inseamna ca Iisus este lumina lumii insa in egala masura simbolizeaza Steaua care a ghidat drumul celor 3 magi.

In Pakistan exista in jur de 5 milioane de crestini insa cei mai multi dintre ei traiesc in zone rurale si sunt foarte saraci. Cu toate acestea, se pastreaza cu sfintenie obiceiul colindatului. Banii stransi de cetele care strabat strazile sunt dati fie bisericilor, fie cauzelor de caritate.

Cei mai instariti dintre pakistanezi isi decoreaza casele si strazile pe care locuiesc. Pe varful fiecarui acoperis se afla intotdeauna o stea care are acelasi simbolism ca in India.

Traditii de Craciun in Africa

Desi in Egipt doar 15% din populatie este crestina, Craciunul este o sarbatoare mare si in aceasta tara. Aici este celebrat dupa rit vechi, pe 7 ianaurie si respecta o buna parte din traditiile europene.

Oamenii din Ghana sarbatoresc Craciunul de pe 20 decembrie pana in prima saptamana din ianuarie insa apogeul este pe 24 decemrbie. Atunci oamenii merg la biserica imbracati in cele mai colorate si mai frumoase haine de sarbatoare si sunt acompaniati in timpul slujbelor religioase de tobe si tamburine.

Etiopia are cateva traditii foarte speciale de Craciun, cu atat mai mult cu cat se crede ca de aici au pornit cei trei magi cu darurile sfinte. Locuitorii acestei tari sarbatoresc Craciunul in ritul vechi.

Cei mai multi dintre ei tin post negru pe 6 ianuarie si se duc dimineata la biserica imbracati in hainele traditionale. Acestea sunt bucati albe, mari de panza subtire, impodobite uneori cu dungi in culori puternice. Nu exista obiceiul schimbului de cadouri dar uneori, cei mici primesc dulciuri si alte daruri simbolice de la Yagena Abat, Tatal Craciun.

Sursa: www.kudika.ro

CRACIUN FERICIT!

Spiritul Craciunului ne inconjoara, ne cuprinde si ne aduce prin colinde si sunet cristalin de clopotei magia unei frumoase nopti de iarna. Chiar si pentru o zi lasa la usa casei tale nefericirea, supararile si grijile. Craciunul este sarbatoarea care aduce binecuvantare, lumina si caldura in fiecare familie. Adunati in jurul bradului de Craciun, ne bucuram impreuna de minunea Nasterii Domnului ! Colindatorii virtuali nu te-au uitat si vin sa iti ureze multa sanatate, pace si bucurie! Fie ca Steaua Magilor sa iti lumineze viata acum si intotdeauna ! Sarbatori Fericite ! Trimite aceasta pagina unui prieten

Magia Sfantului Craciun sa te cuprinda si sa te poarte pe aripile sale pana ai sa atingi cu degetele bolta cereasca si ai sa culegi un strop de binecuvantare pentru a o aduce apoi in casa si inima ta.

CRACIUN FERICIT, DRAGII MEI!

Cu toata iubirea, din toata inima,

Sfatuitoarea