Superstitii si traditii de Anul Nou: ce sa faci ca sa ai noroc in 2015

Oricat de neincrezatori am fi in puterea superstitiilor, parca in perioada Craciun-Revelion suntem mult mai dispusi sa lasam scepticismul deoparte si sa plecam urechea la tot ce se spune ca ar trebui sa facem ca sa ne mearga bine in anul ce urmeaza. Pentru ca se apropie noaptea dintre ani, in care trebuie sa respectam niste obiceiuri si sa ne ferim de altele pentru ca sansa sa fie de partea noastra, te invitam sa citesti despresuperstitiile si traditiile de Anul Nou!

Superstitii de Anul Nou: ce sa faci ca sa ai noroc in anul ce urmeaza

Fiecare popor are setul lui de superstitii asociate cu diferite sarbatori, iar cele de Revelion sunt multe la numar. Indiferent unde ne-am afla in lume, aceste traditii si obiceiuri au un singur scop: acela de a aduce norocul in vietile noastre. Asa ca nu ai nimic de pierdut daca ai si tu grija sa respecti cateva rituri!

Traditii si supersitii referitoare la bani

1. Iata o superstitie care s-ar putea dovedi extrem de utila, chiar daca nu ar fi 100% adevarata: se spune ca trebuie sa scapi de toate datoriile inainte de noul an, altfel vei continua sa iti faci altele pe tot parcursul lui. Indiferent ca este adevarat sau fals, intotdeauna este placut sa iti incepi anul fara griji prea multe si, daca se poate, chiar sa ai bani in buzunar, ca sa ai parte de ei tot anul.

2. Stiai ca exista mancaruri care, daca sunt consumate de Anul Nou, se zice ca aduc bunastarea? De exemplu, un aliment de acest fel este fasolea, care simbolizeaza monedele si se spune ca aduce belsug in noul an. Acelasi lucru se vehiculeaza si despre traditionala mamaliga, datorita culorii ei care aduce aminte de aur.

Afla mai multe despre mancarurile aducatoare de noroc de aici!

3. Gospodinele trebuie sa stie ca si la noi, dar si in alte culturi, exista o superstitie care spune ca daca fac painici sau cozonaci in care pun monede, cei care gasesc banutii vor avea noroc pe plan pecuniar tot anul.

Traditii si superstitii referitoare la noroc

1. In popor, exista cateva obiceiuri ce tin de noaptea dintre ani pentru a aduce sansa de partea oamenilor. De exemplu, se spune ca pentru a te feri de spiritele rele si a le alunga, trebuie sa faci cat mai mult zgomot la miezul noptii. Aceasta nu ar fi o problema oricum, avand in vedere ca majoritatea oamenilor striga de bucurie atunci cand se face ora 00:00 si se intra in noul an.

2. Daca ai tinut petrecerea de Revelion la tine acasa, iti dam o veste nu tocmai buna: se zice ca nu este bine sa arunci in prima zi a anului nimic din casa, nici macar gunoiul, pentru ca astfel ti-ai arunca si norocul. Ai grija si la cine iti intra in casa prima oara in noul an, deoarece aceatsa persoana iti poate aduce noroc sau ghinion. Daca este vorba despre un barbat sau despre o persoana cu parul negru, sansa va fi de partea ta. Poate ca aceasta este singura ocazie in care ar trebui sa lasi barbatul sa intre inaintea ta in casa, nu? In ceea ce priveste ghinionul, acesta intra in casa odata cu roscatele si blondele.

3. Si hainele pe care le porti in seara de Revelion sunt importante, nu doar din punct de vedere estetic. Daca ai ales un outfit nou-nout, te vei bucura sa afli ca in popor se spune ca trebuie sa porti ceva nou. Astfel, vei avea noroc tot anul. Daca nu ai toata vestimentatia nepurtata, nu iti face probleme. Este suficient sa poti macar un accesoriu nou si efectul este acelasi.

Traditii si supersitii referitoare la dragoste

1. Desigur ca stii deja despre traditia in care o fata si un baiat trebuie sa se sarute sub vasc de Anul Nou pentru ca dragostea lor sa fie tot mai infloritoare, insa aceasta este preluata abia de curand de catre romani. In schimb, mai sunt cateva despre care probabil nu ai auzit. De exemplu, stiai ca prima persoana pe care o atingi dupa miezul noptii este cea cu care o sa ai cea mai importanta legatura in anul respectiv? Ia-ti iubitul de mana si, ca sa dublezi efectul acestei superstitii, pune-ti si o dorinta referitoare la voi doi, pentru ca se zice ca ceea ce ne dorim in noaptea de Revelion se implineste.

2. In traditia populara se spune ca, daca vrei sa stii cu cine te vei marita, trebuie sa pui in noaptea Anului Nou un fir de busuioc, o ramura de mar si un ban intr-un vas cu apa. In acest fel, il vei visa pe cel cu care iti vei petrece viata.

Prima zi a anului intotdeauna vine ca un nou inceput plin de speranta, iarsupersitiile de Anul Nou ne fac sa fim optimisti in legatura cu viitorul, asa ca de ce sa nu ne bucuram de ele?

Sursa: calendarulortodox.ro

Sărută-ţi perechea sub vâsc! Fiecare ţară are simbolurile ei considerate aducătoare de noroc

România

“Ţi-ai luat bani la tine? Dar crenguţa de vâsc?”. Asta aude oricine se pregăteşte de Revelion şi are pe cineva care-i poartă de grijă. Superstiţii legate de trecerea în noul an avem însă mult mai multe. Se zice că de Revelion trebuie să porţi lenjerie intimă roşie, ca să ai noroc în dragoste; să ai bani în mână dacă vrei ca noul an să fie profitabil; să-ţi pui o dorinţă la miezul nopţii; să-ţi săruţi sub vâsc perechea, ca să-ţi meargă bine relaţia.

Ungaria

Vecinii maghiari au trei simboluri norocoase pentru trecerea în noul an, unele împrumutate. Unul este porcul, atât ca decoraţiune, cât şi ca mâncare. Pe masa lor nu vei găsi niciodată pui sau curcan, pe motiv că acestea vor face ca norocul să zboare în anul ce vine. Potcoava este, de asemenea, un obiect norocos, pe motiv că te protejează şi îţi aduce belşug, la fel şi trifoiul cu patru foi.

Bulgaria

Vecinii de la sud de Dunăre au câteva preparate culinare despre care spun că sunt aducătoare de belşug şi mai puţine obiecte obligatorii în noaptea dintre ani. Unul din lucrurile pe care vor să le aibă neapă r a t asupra lor de Revelion este banul, neapărat monedă, pe care fie îl ţin în buzunar, fie îl pun într-o pâine de casă, sub formă de răvaş.

Austria

De Anul Nou, austriecii au un fel de manie de a-şi dărui unii altora aşa-numite obiecte norocoase. Astfel, se spune că cel puţin 6 din 10 austrieci cedează tentaţiei de a cumpăra astfel de obiecte, pentru care plătesc între 5 şi 20 de euro. Cei mai căutaţi sunt purceluşii, dar au succes şi coşarii sau potcoavele din plastic.

Germania

Ca şi austriecii, germanii sunt înnebuniţi după porcul norocos, după trifoiul cu patru foi şi după potcoave, iar dacă se poate, oferă sau îşi cumpără purcei roz pe trifoi din pluş ori le iau pe toate trei, sub formă de dulciuri din marţipan, pentru că vor neapărat să le meargă bine în fiecare nou an.

Italia

Italienii nu sunt înnebuniţi după obiecte norocoase, dar au câteva obiceiuri: mănâncă linte imediat ce intră în noul an, ca să aibă parte de belşug şi au grijă să poarte la mână, înainte de Revelion, o aţă roşie, care să-i ferească de duhurile rele.

Moldova

Tradiţiile vechi au fost înlocuite în Moldova de cele moderne, asemănătoare cu cele de la noi sau de la ruşi. Astfel, sunt obligatorii banii şi lenjeria roşie, pentru prosperitate şi dragoste, iar de pe masă nu trebuie să lipsească strugurii cât mai dulci, din care se mănâncă 12 boabe, câte una pentru fiecare lună a anului. Drăguţ este că moldovenii serbau, până nu de mult, de două ori Revelionul, la diferenţă de o oră: o dată după ceasul Moldovei şi a doua oară după cel al Rusiei.

Marea Britanie, Irlanda şi Scoţia

De Anul Nou, în casele multor englezi sunt arse crenguţe de ienupăr, pentru alungarea bolilor şi se mănâncă prăjituri speciale. După un an dificil, englezii aprind focul şi aruncă în el figurine din paie, reprezentând anul ce a trecut.

Sursa: www.libertatea.ro/

SCHIMBAREA LA FAŢĂ A DOMNULUI! CE NU AI VOIE SĂ FACI şi ce poţi păţi dacă nu respecţi tradiţia

În fiecare an, pe 6 august, creştinii prăznuiesc Schimbarea la Faţă a lui Iisus Hristos, care are ca semnificaţie momentul în care apostolii Mântuitorului, aflaţi pe muntele Tabor, s-au convins că acesta nu este doar un prooroc al lui Dumnezeu, ci Fiul Său. Anul acesta, sărbătoarea pică în ziua de miercuri.

Pe muntele Tabor, pe când Iisus se ruga, apostolii, moleşiţi de somn, tresar deodată la o privelişte nemaivăzută: chipul Mântuitorului s-a făcut altul, faţa Lui strălucea ca soarele, iar hainele Lui se făcuseră albe că zăpada. Dar, imediat, au parte de un lucru şi mai neobişnuit: în această lumină, doi bărbaţi stau de vorba cu Iisus despre patima şi moartea Sa în Ierusalim. Este vorba despre marii prooroci ai Vechiului Testament, Moise şi Ilie. Semnificaţia tainică a acestei sărbători este vederea lui Dumnezeu şi transfigurarea omului, posibilitatea lui de a se îndumnezei încă din viaţa aceasta.

În popor, această sărbătoare este prăznuită pe data de 6 august şi este privită şi ca începutul toamnei. Schimbarea la Faţă mai este numită şi Obrejenia, denumire ce vine din slavonă şi înseamnă transformare, schimbare. Denumirea în limbă greacă a sărbătorii este Metamorphosis (transfigurarea). Sfântul Antim Ivireanul o numeşte sugestiv Dumnezeiasca Înfrumuseţare a lui Hristos.

Superstiţii legate de această zi

În satele româneşti încă mai este păstrat viu spiritul acestei sărbători, de care sunt legate o serie întreagă de obiceiuri, tradiţii şi superstiţii. Se spune că cei care nu ţin această sărbătoare vor fi uscaţi şi gălbejiţi ca florile care de acum încep să se veştejească. Cine spală haine în această zi va fi năpădit de păduchi şi ploşniţe. Fetelor care se spală în această zi nu le mai creşte părul, aşa cum nu mai creşte iarba. Despre oamenii care nu-şi văd umbra capului la răsăritul soarelui, în dimineaţa zilei, se spune că vor muri până la sfârşitul anului. În această zi nu este bine să te cerţi cu nimeni şi nici să fii certat de către cineva, că aşa vei fi tot anul.

Oamenii care se roagă în această zi să scape de o patimă sigur vor fi vindecaţi. Femeile însărcinate, dacă vor ţine această zi, vor avea o naştere uşoară şi copii sănătoşi. Biserica a rânduit ca, de sărbătoarea Schimbării la Faţă, să se facă dezlegare la peşte pentru bucuria praznicului, ce are loc în timpul postului Sfintei Marii. Se sfinţesc grădinile În această perioadă să sfinţesc grădinile, boabele de grâu pentru semănat, recoltele. Credincioşii duc la biserică prinoase din roadele pe care le au pentru a fi binecuvântate de preot şi împărţite celor sărmani. De asemenea, viii nu trebuie să-i uite nici pe cei trecuţi în nefiinţă, ci să facă pomană în amintirea şi pentru sufletul acestora. Din 6 august, toamna începe să-şi intre în drepturi. De acum înainte, iarba nu mai creşte, păsările se pregătesc să plece spre ţările calde, insectele se pregătesc să intre în pământ. Frunzele copacilor încep să ruginească. Dacă în Ziua Schimbării la Faţă vremea este însorită şi plăcută, toamnă va fi una roditoare şi îmbelşugată. În schimb, dacă plouă, toamna va fi una mohorâta. În popor se spune că, dacă în postul Adormirii Maicii Domnului plouă mult, iarnă care va veni va fi una plină de ninsori.

Este bine ca, până la această dată, ţăranii să termine de cosit şi de adunat fânul. De acum încolo iarba şi florile doar îmbătrânesc, diminuând calitatea furajului. Acum se culeg şi ultimele plante de leac. În această zi se poate începe şi gustatul boabelor de struguri. Deşi încă nu sunt coapte şi ţi se sterpezeşte gura de la ele, tradiţia le atribuie un rol vindecător şi se spune că sunt bune de leac pentru cei care au intestinele sensibile.

Nu mai dormiţi afară!

O veche superstiţie spune că nu e bine să te mai scalzi în apele repezi de munte, că apele se răcesc, iar cerbii vin să le spurce şi creşte riscul îmbolnăvirilor. Tot de acum este bine să nu se mai doarmă afară. Praznicul Schimbarea la Faţă a Mântuitorului Iisus Hristos este prin excelenţă sărbătoarea îndumnezeirii firii omeneşti şi a participării trupului trecător la bunătăţile veşnice. Cei care au sărbătorit Schimbarea la Faţă a Domnului (noaptea dintre 18-19 august) pe Muntele Tabor povestesc că, în timpul Sfintei Liturghii, se coboară asupra mănăstirii ortodoxe, un nor luminos, care nu are caracteristicile unui nor obişnuit. Norul apare o singură data pe an, întotdeauna în acelaşi loc, în direcţia Nazaretului, şi la aceeaşi vreme, până noaptea târziu.

Sursa: www.libertatea.ro

SFINȚII CONSTANTIN ȘI ELENA. Ce nu e bine să faci în această zi de sărbătoare

SFINȚII CONSTANTIN ȘI ELENA. In fiecare an, la 21 mai, crestinii ortodocsi serbeaza ziua Sfintilor Imparati Constantin si Elena. In calendarul popular, aceasta sarbatoare este cunoscuta ca si Contantin Graur sau Constantinul Puilor. Batranii spun ca in aceasta zi pasarile de padure isi invata puii sa zboare.

Sfinţii Constantin şi Elena

SFINȚII CONSTANTIN ȘI ELENA. Cunoscuti drept cei care au dat libertatea crestinismului, cei doi imparati Constantin si Elena au deventi adevarati protectori ai crestinilor. In timpul domniei sale, Imparatul Constantin a adoptat o serie de masuri in favoarea Bisericii si a preotilor. Iar despre mama lui, Imparateasa Elena, se spune ca si-ar fi eliberat slavii si i-ar fi ajutat pe crestinii persecutati.
De numele Imparatului Constantin este legat si Consiliul de la Niceea, in care s-a hotarat ca Pastele sa fie sarbatorit in prima duminica de dupa luna plina a echinoctiului de primavara, scrie Sfatulparintilor.ro.
Sărbătoarea Sfinților Constantin și Elena care se celebrează  anual la 21 ale lunii mai este, se pare, cea mai mare sărbătoare creștină a bisericii ortodoxe din această lună. 
Sfinții Împărați Constantin și Elena sunt cunoscuți drept cei care au dat libertate creștinismului. Despre Împărăteasa Elena se spune că a fost prima femeie care și-a eliberat sclavii și a ajutat creștinii persecutați.
În calendarul popular, sărbătoarea Sfinților Constantin și Elena este o sărbătoare a păsărilor de pădure, numită Constantin Graur sau Constantinul Puilor. Tradiția populară ne spune că în această zi păsările de pădure își învață puii să zboare.
Sfinţii Constantin şi Elena. Există, în ziua de Constantin și Elena, și o serie de obiceiuri și superstiții, care fac referire la vara ce urmează să-și facă apariția, și anume: mulți agricultori nu lucrează, pentru a evita pagubele aduse holdelor de păsările cerului, în unele regiuni ale țării este ultima zi în care se mai poate semăna porumb, ovăz și mei, deoarece, în popor, se vorbește că tot ce se seamănă după această zi se va usca, podgorenii respectă ziua de Constantin Graur în ideea că, dacă vor munci, graurii le vor distruge strugurii, ziua de Sfântul Constantin și Elena este ziua în care păstorii hotărăsc cine le va fi baci, unde vor amplasa stânele și cine le va păzi pe timpul pășunatului, femeile, pentru a alunga duhurile rele și necurate, tămâie și stropesc cu aghiasmă, pentru a se apăra de forțe malefice, țăranii aprind un foc mare și stau în jurul lui, prin acest foc obișnuiesc să treacă și oile, pentru a fi ferite de rele pe timpul cât vor sta la stână.
Tot mai mulţi cercetători sunt de părere că deciziile împăratului, favorabile creştinismului, s-au datorat mai ales mamei sale, împărăteasa Elena, care, "cu mână de fier şi credinţă tare", s-a aflat în permanenţă în umbra unicului său fiu, Constantin.
Flavia Iulia Helena s-a născut în provincia Bitinia, ca fiică a unui hangiu. Ea s-a căsătorit în anul 270 (pe când avea 16 ani) cu generalul roman Constanţiu Chlorus, iar în anul 272 l-a născut pe unicul său fiu, Constantin, în localitatea Naissus (în Serbia de astăzi).
În 293, împăratul Diocleţian i-a poruncit lui Constanţiu să divorţeze şi l-a numit Cezar pentru Imperiul Roman de Apus. În această calitate, el s-a căsătorit cu Teodora, fiica vitregă a împăratului Maximian, cu care a avut încă şase copii. Elena nu s-a recăsătorit şi a trăit în umbră, departe de atenţia publică, dar aproape de fiul său, pe care l-a sprijinit cu dragoste şi afecţiune.
În anul 306, fiul său a fost proclamat de armata romană drept august al Imperiului, imediat după moartea lui Constanţiu Chlorus. El şi-a readus mama la curtea imperială, conferindu-i titlul de "Nobilissima Femina" (Doamnă prea nobilă). În anul 325, Sfântul Constantin i-a oferit Sfintei Elena cea mai mare distincţie pe care o putea primi o femeie, aceea de "Augusta".
În anul 325, Sfânta Elena a plecat într-o expediţie la Ierusalim, cu scopul aflării Sfintei Cruci pe care fusese răstignit Mântuitorul Iisus Hristos. În acele vremuri, Ierusalimul se afla în reconstrucţia începută de împăratul roman Adrian, după dezastrul produs de revolta iudaică din anul 70. Acest împărat construise la mormântul Domnului, aproape de Golgota, un templu păgân închinat zeiţei Venus. Locul era cel mai indicat pentru începerea căutărilor, aşa că sfânta Elena, însoţită de sfântul Macarie, episcopul Ierusalimului, au hotărât dărâmarea templului şi efectuarea săpăturilor, care să scoată la lumină cel mai cinstit obiect creştin. Conform unei tradiţii, în urma acelor săpături au aflat trei cruci, dar nu puteau să identifice crucea pe care fusese răstignit Iisus, de aceea au atins cele trei cruci de un mort, care a înviat în momentul în care a fost atins cu Crucea Domnului.
În acel moment, Sfântul Macarie a arătat Crucea mulţimilor adunate şi, de atunci, se prăznuieşte până astăzi Înălţarea Sfintei Cruci, la 14 septembrie. Împărăteasa Elena a luat cu ea o parte din Crucea Domnului, precum şi piroanele folosite la răstignirea lui Iisus, pe care le-a pus în capela palatului.
În perioada petrecută la Ierusalim, Sfânta Elena a început construcţia unor biserici la mormântul Domnului (Biserica Învierii), în Betleem sau pe muntele Măslinilor. După ce şi-a petrecut ultima etapă a vieţii la locurile sfinte, în anul 330 a murit. Sicriul ei, o adevărată bijuterie artistică, poate fi admirat la Muzeul Vaticanului.
Sfânta Elena s-a bucurat dintotdeauna de o evlavie deosebită din partea creştinilor. Numele ei, care se traduce ca "făclie", "torţă", "strălucirea soarelui", este purtat de nenumărate credincioase. În cinstea ei s-au ridicat biserici, mănăstiri, aşezăminte teologice sau sociale. Ea a fost şi rămâne un simbol de puritate, dragoste părintească, nădejde şi credinţă autentică.
Pentru grija pe care a arătat-o săracilor şi oamenilor simpli, pentru preocuparea intensă faţă de problemele creştinismului, dar şi pentru evlavia şi credinţa puternică, împărăteasa Elena este cinstită ca sfântă în întreaga creştinătate. În Biserica Ortodoxă, Sfinţii Constantin şi Elena sunt prăznuiţi pe 21 mai.
Totodată, Sfânta Elena este şi ocrotitoarea arheologilor, datorită demersului ei de a căuta Crucea Mântuitorului.
În decursul domniei sale, Sfântul Constantin cel Mare a luat o serie de hotărâri care au schimbat soarta creştinismului.
Astfel, în anul 312 a avut loc bătălia de la Podul Vulturului, în care Constantin l-a învins pe Maxenţiu. Istoricul Eusebiu de Cezareea (biograful Sfântului Constantin) şi apologetul Lactanţiu descriu viziunea pe care Sfântul Constantin a avut-o înainte de luptă. Astfel, el a văzut pe cer, ziua, o cruce luminoasă, deasupra soarelui, cu inscripţia "in hoc signo vinces" (prin acest semn vei învinge). Noaptea, în vis, i s-a arătat Mântuitorul, cerându-i să pună pe steagurile armatei sale Sfânta Cruce, ca semn protector în lupta care urma. Acest steag care purta însemnul creştin s-a numit labarum. Pe acest eveniment este pusă, de foarte mulţi cercetători, convertirea împăratului la religia creştină.
În ianuarie 313, împăratul Constantin cel Mare a dat un act prin care creştinismul a devenit "religio licita", adică religie permisă, la fel ca celelalte religii din imperiu. Mai mult, convins de valoarea religioasă şi morală a doctrinei creştine, a recomandat-o tuturor. Însă Constantin nu a declarat creştinismul religie de stat, cum greşit se afirmă uneori. Acest pas a fost făcut în anul 380, de împăratul Teodosie cel Mare.
În anul 325, Sfântul Constantin cel Mare a convocat primul Sinod Ecumenic în localitatea Niceea (în Turcia de astăzi). Având ca prioritate păstrarea unităţii Imperiului Roman, împăratul i-a chemat pe toţi episcopii Bisericii pentru a se hotărî în problema ereziei lui Arie. Acesta susţinea că Iisus Hristos nu este Fiul lui Dumnezeu, ci este prima creatură a Tatălui. La acest sinod au participat, conform tradiţiei, 318 părinţi, printre care Sfântul Atanasie cel Mare, Sfântul Nicolae al Mirelor, Sfântul Spiridon al Trimitundei, Sfântul Pafnutie Egipteanul şi Osiu de Cordoba. În urma lucrărilor, sinodul a stabilit dumnezeirea Fiului, compunând totodată primele şapte articole din Crez, a fixat data Paştilor (prima duminică după lună plină, după echinocţiul de primăvară) şi a dat 20 de canoane referitoare la disciplina bisericească. La sfârşitul lucrărilor, când Osiu de Cordoba a rostit pentru prima oară Crezul, Constantin a spus: "Da, acesta este adevărul. Nu sunt teolog, dar simt că aici este adevărul. Sunt convins că nu voi l-aţi făcut, ci Dumnezeu care a lucrat cu voi".
În aceeaşi perioadă, împăratul Constantin a construit o cetate impresionantă, pe malul stâng al Bosforului, pe locul vechii cetăţi Bizantion. Cetatea, care îi va purta numele (Constantinopol), va fi noua capitală a imperiului, care va rivaliza cu vechea Romă. Aici a zidit măreaţa catedrală închinată Sfinţilor Apostoli, unde a fost şi înmormântat.
Pe lângă aceste măsuri, Sfântul Constantin a dat o serie de legi prin care a venit în ajutorul creştinilor. În 312 a generalizat duminica drept zi de odihnă în întregul imperiu, în 317 a început să bată monedă cu monograma creştină, i-a scutit pe preoţii Bisericii de impozite şi de armată, a interzis practicarea jertfelor sângeroase, a oferit creştinilor edificii imperiale pentru practicarea cultului.
Sfântul Constantin cel Mare a fost botezat, pe patul de moarte, de episcopul Eusebiu de Cezareea, biograful şi apropiatul său. A murit la scurt timp în Nicomidia şi a fost înmormântat în Constantinopol, în biserica ctitorită de el.
Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena sunt ocrotitorii Catedralei Patriarhale. Ctitorie a voievodului Ţării Româneşti Constantin Şerban Basarab (1654-1658), biserica cu hramul "Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena" a fost sfinţită în 1658 de patriarhul Macarie al Antiohiei şi al Întregului Orient, împreună cu mitropolitul Ştefan al Ţării Româneşti şi cu episcopii de Râmnic şi de Buzău.
Catedrala Patriarhală serbează luni, hramul istoric şi totodată 10 de ani de când PF Teoctist a primit în dar părticele din moaştele sfinţilor împăraţi. Cu această ocazie, luni dimineaţă vor fi scoase în procesiune moaştele Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena şi ale Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Bucureştilor, care vor fi aşezate pe baldachinul din apropierea Catedralei.
Peste 1,1 milioane de femei şi aproximativ 640.00 de bărbaţi îşi sărbătoresc onomastica luni, de Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena, informează Ministerul Administaţiei şi Internelor.

Dintre cei 1.800.634 de români care îşi serbează onomastica de Sfinţii Constantin şi Elena, 640.518 sunt bărbaţi şi 1.160.116 sunt femei, potrivit statisticilor Direcţiei pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor (MAI).
Dintre femeile care îşi sărbătoresc onomastica, 884.229 poartă numele de Elena, 124.773 sunt Ileana şi 69.944 se numesc Lenuţa. Alte 53.613 de femei poartă numele de Constanţa, 26.811 au numele Constantina, 4.279 - Leana şi 1.467 - Nuţi.
Majoritatea bărbaţilor, respectiv 495.656, se numesc Constantin, alţi 80.037 poartă numele Costel, iar 33.386, Costică. De asemenea, 20.002 de bărbaţi se numesc Costin, 10.487 - Costinel, 635 - Costi şi 315 - Costeluş.

Sursa: www.realitatea.net

Duminica de Florii în superstiţii, tradiţii şi obiceiuri

Duminica Floriilor este ziua în care creştinii sărbătoresc intrarea Domnului în Ierusalim şi este precedată de Sâmbăta lui Lazăr, zi în care Iisus Hristos l-a înviat pe Lazăr, la patru zile după ce a murit. Floriile se celebrează în duminica dinaintea Paştelui şi în această zi sunt sărbătoriţi toţi cei care poartă nume de flori.

Sărbătoarea de Florii are o mare însemnătate religioasă pentru toţi credincioşii, dar de-a lungul timpului i s-au adăugat şi numeroase superstiţii populare. De fapt, această zi era iniţial dedicată zeiţei romane Flora, însă, după un timp, ea s-a celebrat în amintirea intrării Mântuitorului în Ierusalim. Legenda mai spune că, în timpurile în care Iisus era răstignit pe cruce, Maica Domnului, plângând, şi-a pus opinci de fier, a luat un toiag de oţel şi a plecat să-şi găsească fiul. Pe drum, a ajuns la o apă şi a rugat o salcie să-i facă punte. Pentru aceasta, a binecuvântat-o să nu poată fi făcuţi cărbuni din lemnul ei şi să fie dusă în fiecare an la biserică de Florii. De aceea, în această zi oamenii duc la biserică flori şi ramuri de salcie, pentru a fi sfinţite.
Potrivit credinţei populare, “mâţişorii” sfinţiţi de preot, în biserică, în Duminica Floriilor, au puteri magice: împletiţi în coroniţe şi aşezaţi deasupra uşilor, la ferestre şi la icoane, ei apără familia de boli şi de alte rele, aducând spor şi noroc. La ţară, ramurile de salcie înmugurită sunt legate în jurul pomilor fructiferi, ca să rodească din plin şi sunt amestecate în hrana animalelor, ca să le păzească sănătatea şi productivitatea.
Tradiţia cere ca de Florii mormintele să fie curăţate şi stropite cu apă sfinţită, iar crucile să fie împodobite cu flori de primăvară şi cu crenguţe sfinţite de salcie. Se dau de pomană, pentru sufletele celor plecaţi dintre cei vii, plăcinte şi gogoşi.
Fetele nu trebuie să îşi spele părul, iar tinerele nemăritate din Banat şi Transilvania trebuie să pună o oglindă şi o cămaşă sub un păr altoit. Superstiţiile spun că la miezul nopţii fetele trebuie să fiarbă busuioc în apă, iar dimineaţa să se spele pe cap cu această fiertură. Astfel vor avea un păr frumos şi strălucitor.

 În România există mai multe tradiţii şi obiceiuri de care încă se mai ţine cont de Florii.

În România există mai multe tradiţii şi obiceiuri de care încă se mai ţine cont de Florii

Lovitul copiilor cu ramuri de salcie, aerisirea zestrei şi agăţarea de mărţişoare pe pomi înfloriţi sunt doar câteva dintre obiceiurile specifice zilei de Florii. Bătrânii spun că dacă le respecţi întocmai, vei avea parte de dragoste sănătate şi prosperitate.
Tradiţia spune ca, de Florii, mărţişoarele purtate până în această zi trebuie puse pe ramurile unui pom înflorit sau pe un măceş, iar zestrea să fie scoasă din gospodărie, pentru aerisire
În unele sate fetele fierb busuioc în apă de cu seara, iar dimineaţa se spală pe cap cu această fiertură. Se zice că astfel le creşte părul frumos şi strălucitor, iar băieţii se vor uita după ele ca la un pom roditor
O veche vorbă din popor spune că acela care se spală pe cap în ziua de Florii, riscă să albească.

Dacă nu cinsteşti Floriile aşa cum cere datina, te vei umple de pistrui.
Tradiţia creştină cere să mergem la Sfânta Liturghie şi să împodobim cu fire de salcie icoanele, pentru a întâmpina Intrarea Mântuitorului în Ierusalim. Se zice că aceste ramuri sfinţite trebuie păstrate tot timpul anului, pentru că ajută la tămăduirea bolilor;
De Florii creştinii din Orientul Mijlociul împodobesc cu flori candelele, le aprind şi le aşează pe frunzele de palmieri.
În unele zone părinţii îşi lovesc copiii cu ramuri de salcie când se întorc de la biserică. Credinţa spune că astfel ei vor creşte isteţi şi sănătoşi.
Grecii sărbătoresc Intrarea Mântuitorului în Ierusalim, împletind ramuri de salcie în formă de cruci.
Tradiţia creştină spune că dacă-ţi pui o dorinţă după ce ai ţinut post şi te-ai împărtăşit în ziua de Florii, aceasta se va împlini întocmai.
În vechime, bătrânele se loveau cu tulpinile de salcie sfinţite de preot, pentru a nu le mai durea şalele
În Moldova femeile prepară plăcinte, pe care le dau de pomană săracilor. Este o zi în care, în fiecare zonă, se împarte pentru sufletul celor plecaţi dintre cei vii.
În Transilvania şi Banat tot în ajun, fetele mari pun o oglindă şi o cămaşă curată sub un păr altoit, ca răsăritul soarelui să le găsească acolo. Aceste obiecte sunt folosite apoi în farmecele de dragoste şi de sănătate.
În Oltenia tinerii care s-au căsătorit în anul care a trecut, îmbrăcaţi în hainele din ziua nunţii, merg la biserică, unde, îngenunchind pe un petic de pânză albă, sunt spovediţi de preot. După ce se mărturisesc la preot, aceştia merg la naşii de cununie, la socrii mari şi mici pentru a-şi cere iertare. Obiceiul e cunoscut sub numele de “Iertarea de Florii” sau “Spovedania pe petic alb”.

Cine se încinge peste mijloc cu salcie sfinţită, va fi ferit de dureri, iar cine înghite în aceasta zi trei mâţişori de salcie sfinţită nu va suferi de dureri de gât. Salcia se foloseşte şi în scopuri comerciale, animalele, înainte de a fi duse la târg la vânzare, trebuie atinse cu salcia, pentru a atrage cumpărătorii.
Mâţişorii se folosesc pentru a îndepărta furtunile şi grindina. Vara, când vremea este urâtă, se pun mâţişori pe foc, pentru ca fumul acestora să alunge trăsnetele şi fulgerele. Nu se munceşte în această zi, iar masa trebuie să fie întinsă tot timpul. Se mănâncă peşte, fiind dezlegare de peşte.
Pentru că se crede că acum încep să înflorească urzicile, acestea nu se mai folosesc ca alimente, iar sărbătoarea se numeşte şi „Nunta urzicilor”. Urzicile, mâncate în special în post, sunt considerate foarte sănătoase.

De asemenea, daca nu vrei sa-ti incarci constiinta cu un pacat mare (pe cruce, Mantuitorul a fost batut cu urzici) este interzis sa mananci urzici in Saptamana Mare.
Se mai spune că dacă se aud broaştele cântând până la Florii, vara care urmează va fi frumoasă. La fel, cum e vremea de Florii, aşa va fi şi de Paşte.
În majoritatea localităţilor din Alba, în Duminica Floriilor, după slujbă, copiii însoţiţi de dascăli şi preot, împreună cu credincioşii străbat uliţele localităţilor cu salcie înmugurită în mână, cântând „Verşul Floriilor”, ca apoi să le depună în faţa altarului. Procesiunea simbolizează intrarea lui Iisus în Ierusalim. Ramurile de salcie sfinţite la Biserică se împart credincioşilor, care le pun, sub formă de cununiţă, la icoane sau deasupra porţilor, la intrarea în curţi.

In ajunul Floriilor, in Muntenia si Dobrogea se efectueaza un ceremonial complex, structurat dupa modelul colindelor, dedicat unei zeitati a vegetatiei - Lazarica.

Este un obicei practicat numai de fete. Una dintre fete, participanta la ceremonial, numita Lazarita, se imbraca mireasa.

Aceasta, impreuna cu alte fete cu care formeaza o mica ceata, colinda in fata ferestrelor caselor, unde au fost primite. Lazarita se plimba cu pasi domoli, inainte si inapoi, in cercul format de colindatoarele care povestesc, pe o melodie simpla, drama lui Lazar sau Lazarica: plecarea lui Lazar de acasa cu oile, urcarea in copac pentru a da animalelor frunza, moartea neasteptata prin caderea din copac, cautarea si gasirea trupului neinsufletit de catre surioarele lui, aducerea acasa, scaldatul ritual in lapte dulce, imbracarea mortului cu frunze de nuc, aruncarea scaldei mortului pe sub nuci.

Dupa acest scenariu, tipic pentru renovarea timpului anual sau sezonal, urma sarbatoarea prepascala a Floriilor.

Sarbatoarea ofera numeroase practici populare legate de cultul mortilor: pomeni, infigerea ramurilor de salcie in morminte, amenajarea si curatirea mormintelor, acte de divinatie in care se solicita ajutorul spiritelor mortilor.

 

Şi să nu uităm: în Duminica Floriilor îi sărbătorim pe toţi cei cu nume de floare! Aşadar, mult soare şi senin în viaţă, iar norocul să vă înflorească destinul! La mulţi ani!

Sursa: http://www.ziuaveche.ro/cultura-religie/cultura/duminica-de-florii-in-superstitii-traditii-si-obiceiuri-224956.html

http://www.ziarulunirea.ro/duminica-floriilor-simboluri-crestine-obiceiuri-si-traditii-populare-256659.html

http://ph-online.ro/actualitate/item/41329-supersti%C5%A3ii-de-florii-de-ce-nu-e-bine-s%C4%83-te-speli-pe-cap-%C5%9Fi-cu-ce-fac-fetele-farmece-de-dragoste

22 de superstiții de Crăciun

Așadar: în popor se spune că…

- dacă mânânci (măcar) un măr în ziua de Crăciun, vei fi sănătos tot anul care vine;
- dacă din întâmplător, în chiar ziua de Crăciun, răstorni cutia cu chibrituri sau verși vin pe masă sau îți țiuie urechea, vei avea noroc tot anul viitor;
- și tot noroc întregul an vei avea dacă dai de pomană sau dacă atingi cocoașa unui cocoșat;

- dacă te prinde Crăciunul fără crenguțe de vâsc, vei avea ghinion tot anul următor;
- și tot ghinion aduce să cânți colinde de Crăciun în oricare altă perioada a anului;

- copilul născut în ziua de Crăciun va fi norocos toată viața;
- iar cei care mor în ziua de Crăciun se duc în Rai;

- femeile pun în apa în care se spală o nucă - pentru a fi sănătoase ca nuca – și un ban – pentru a fi bogate;
- bărbații pun mâna pe toate uneltele din curte pentru a le folosi sănătoși și cu spor în noul an;
- în plus, în găleata cu apă a vitelor se pune o potcoava pentru ca vitele să fie tari ca fierul;
- în Ajunul Crăciunului , e bine să strângi tot ce ai dat de împrumut, ca să te găsească Sărbătorile cu toate în gospodărie;
- coșurile caselor se curăță, iar funinginea se pune la rădăcina viței-de-vie și a pomilor, pentru rod bogat;

- fetele care după ce se spală își pun un pieptene și usturoi sub pernă, își vor visa ursitul;
- ursitul poate fi văzut dacă pui diverse mâncăruri sub geam: el, ursitul, va veni să le guste și astfel… ce să vezi!există și zone în care

- cât ține Crăciunul furca de tors este ascunsă, fiindcă se crede că acela care o va vedea ar putea fi mușcat de un șarpe lung și gros ca furca;
- în ziua de Crăciun, pâinea se pune sub masă, pentru noroc;
- iar pentru a preveni deochiul și farmecele, în cele patru colțuri ale mesei se pun usturoi și semințe de mac;

- se spune că în ziua de Crăciun boii vorbesc între ei, însă celor care îi ascultă li se tulbură mințile;
- dacă faci baie în ziua de Crăciun vei fi curat tot anul (dar nu este bine să te speli în prima zi a anului nou);
- este bine ca lumânările aprinse în seara de Crăciun să fie lăsate să ardă până se sting singure;

- dacă ninge în ziua de Crăciun va fi vreme frumoasa de Paște;
- iar un cer senin de Crăciun anunță un an roditor.

Sursa: http://webcultura.ro

SFANTA CUVIOASA PARASCHEVA: Tradiţii şi superstiţii: De ce nu e bine să calci pe 14 octombrie

SFANTA CUVIOASA PARASCHEVA, cunoscută şi sub numele de cunoscută și sub numele de Paraschiva este sărbătorită de Biserica Ortodoxă în fiecare an pe 14 octombrie.

SFÂNTA CUVIOASA PARASCHEVA 2013. În anul 1641, moaștele sale au fost aduse la Iași de către domnitorul Vasile Lupu și așezate în ctitoria sa, Biserica Sfinții Trei Ierarhi. Aducerea moaștelor la Iași a fost un gest de recunoștință din partea patriarhului Partenie I și a membrilor Sinodului Patriarhiei Ecumenice de la Constantinopol pentru faptul că domnitorul Vasile Lupu a plătit toate datoriile Patriarhiei Ecumenice.

Începând din anul 1889, moaștele sale au fost mutate în Catedrala Mitropolitană din Iași.

 S-a născut în Epivatos, un sat situat pe lângă mare, nu departe de cetatea Calicatria, unde s-a călugărit de tânără, împreună cu fratele ei, Evtimie. A dus o viaţă ascetică în pustie, rugându-se neîncetat. Într-o noapte i s-a arătat un înger, care i-a spus să se întoarcă acasă, căci acolo trebuie să moară.

S-a întors şi a murit la 27 de ani. A fost îngropată ca o străină, departe de sat, căci nimeni nu recunoscuse în ea pe fata frumoasă de odinioară, scrie ziarullumina.ro.

SFÂNTA CUVIOASA PARASCHEVA s-a arătat în vis la doi oameni evlavioşi, în strălucirea ei cerească, cerând ca trupul ei înmiresmat să fie scos din mormânt. Sfintele moaşte au făcut minuni pentru mii de oameni.

Duse din Epivatos la Târnovo şi apoi la Constantinopol, după sute de ani, moaştele Sfintei Parascheva au ajuns la Iaşi, unde se află şi acum. Ele au fost aduse pe 14 octombrie 1641 şi în această zi este cinstită Cuvioasa Parascheva de Biserică şi de miile de români evlavioşi care vin în pelerinaj din toate părţile ţării.

Tradiţii şi obiceiuri Este interzis în această zi să calci, să cosi, să faci mâncare sau alte treburi în gospodărie dacă vrei să eviți durerile de cap și cele oculare.

   

Conform unei superstiții străvechi, printre bucatele mâncate sau date de pomană NU trebuie să se numere și poamele cu cruce, nucile, castraveții sau pepenele roșu. Împarte în schimb must și vin nou, dar și pâine sau lipie. 

   

Sfânta Parascheva se roagă lui Dumnezeu și pentru femeile însărcinate. Dacă urmează să devii mămica, se spune în popor că este bine să împarți din bucățele tale unor copii sărmani. Vei avea astfel parte de ocrotirea Sfintei la naștere, iar nașterea ta va fi una ușoară, fără dureri.

Mai mult, se fac previziuni ale vremii în funcție de starea vremii în ziua de 14 octombrie, dar și ținând cont de somnul oilor. Dacă oile dorm înghesuite și strânse laolaltă în această zi, ciobanii cred că iarna care va veni va fi una lungă, grea și friguroasă. Dacă în schimb oile dorm risipite, iată un semn că iarna care va veni va fi domoală și blândă.

SFÂNTA CUVIOASA PARASCHEVA. Preoţii spun că moaştele sunt îmbrăcate după ritualuri bisericeşti, la care iau parte doar preoţi ai Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei. Însă şi mai puţini creştini ştiu că Sfânta Parascheva poarta şi un blestem, ce datează din 1641.

Hainele Sfintei Cuvioase Parascheva se fac după un ritual special, în atelierele Arhiepiscopiei. Croitorii ţin post şi fac rugăciune înainte de a începe să le lucreze, spun preoţii de la Mitropolia Moldovei şi Bucovinei.

"Este pe o catifea albă şi florile sunt la fel în aceeaşi nuanţă cum este împodobit baldachinul Sfintei Parascheva.", spune VALERIAN RADU Mitropolia Moldovei şi Bucovinei.

Veşmintele ocrotitoarei Moldovei sunt schimbate de cinci ori pe an şi sunt dăruite de Înalt Prea Sfinţia Sa Mitropolitul Moldovei Teofan unor biserici care au hramul Sfintei Parascheva. Ritualul după care sunt schimbate veşmintele este unul sacru, la care participa doar câţiva preoţi ai Mitropoliei.

"Începe binecuvântarea care se dă de către eclestiar şi apoi acatistul Sf Parascheva rostindu-se şi noi toţi preoţii dăm răspunsul: Bucură-te Sf. Parascheva mult folositoare şi în această vreme se schimbă veşmântul sfintei Parascheva.", spune protosinghel VALERIAN RADU

Preoţii spun că Sfânta Parascheva mai poartă nişte veşminte care nu se dau jos niciodată. Acestea au un sigiliu ce are înscris pe el blestemul domnitorului Vasile Lupu şi al Mitropolitului Varlaam, care sună astfel: "blestemat să fie cel care va împraştia vreodată Moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva".

Moaştele Sfintei Parascheva se află la Iaşi de 371 de ani şi au fost aduse de domnitorul Vasile Lupu. Iniţial, racla a fost aşezată în Biserica Trei Ierarhi, dar în 1888, după slujba de vecernie, a rămas aprinsă o lumânare care a declanşat un incendiu. Atunci, doar moaştele au rămas neatinse. 

Sursa: www.realitatea.net