Pasul 4: Conştientizarea şi asumarea propriei realităţi, propriei creaţii.
În momentul în care te rogi, faci eforturi şi spui „Mi-a dat Dumnezeu” adică cineva din afara ta, nu creşti în interiorul tău, iarăşi eşti separat de tine. În momentul în care realizezi că te-ai trezit în fiecare dimineaţă la 5 şi ţi-ai creat ziua şi aşa a fost, am reuşit să fac asta, asta şi asta. Această conştientizare te ajută pe tine să creşti ca Scânteie Divină.
Autor articol: Niculina Gheorghiţă
În această stare creşti dar ca Spirit nu în orgoliu pentru că Sinele nu are orgoliu. Tu conştientizînd împlinirea respectivă îţi schimbi atitudinea, şi realizezi că ai gândit aşa, şi chiar s-a întâmplat şi devii responsabil de propria realitate şi de reuşite şi de eşecuri. Realizând că tot tu le-ai facut nu mai dai vina pe cineva din afara ta, din exterior (Dumnezeu, diavolul, altul,etc). În momentul în care conştientizezi devii responsabil, de fiecare gând, pentru că aşa cum ţi-ai creat ceva bun aşa poti să creezi şi ceva distructiv. Trăieşti responsabilitatea propriei creaţii.
Sunt multi oameni care spun că se lasă în voia lui Dumnezeu pentru că ştie el ce e mai bine pentru el. Iar eu le răspund că Dumnezeu ştie întotdeauna ce e mai bine,pentru că este creatorul nostru. Dar tu ştii ce îţi trebuie? Sinele (spiritul nostru) care este în comuniune cu Dumnezeul Central ştie întotdeauna ce e mai bine să faci ca să ajungi acolo unde îţi poţi manifesta divinitatea din tine. Dar cine nu ştie? Mintea şi personalitatea noastră nu ştiu. Ce avem de făcut este să curăţim acestă minte de toate progrămelele care ne ţin în anumite limite pentru că noi de fapt suntem nemuritori şi nelimitaţi. În momentul în care spui „Sunt mintea nelimitată a lui Dumnezeu” ţi se mai pare ceva imposibil?
Pasul 5: Celebrarea sau bucuria de a trăi propria realitate conștient.
Celebrarea este fenomenul prin care ne creşte Spiritul, se dezvoltă Scânteia Divină, noi venim ca nişte scânteiuţe aşa mici pe Pământ luăm un trup, un costum şi ne creăm o minte după care scopul scânteiuţei este să crească să ne putem uni cu toţii la nivel de Sine. Astfel creştem celebrând.
Starea firescă a Sinelui nostru este bucuria, în momentul în care te bucuri creşti. Vi s-a întâmplat ca momentul în care vă bucuraţi să simțiți cum creşteți, cum ceva în voi se mişcă sau apare o căldură la nivelul inimii? Stare aceea de bucurie imensă face să-ți crească sufletul şi îți dai seama că oricând poţi să mai faci acel lucru, nu mai ai nici o limită, adică poți. Dacă ai trăit o dată ceva nimeni nu poate sa-ţi ia acel adevăr, cum că l-ai trăit. De ce nu poate să ţi-l ia nimeni? Deoarece trăit de tine devine adevăr pentru tine, nu mai e doar la nivel de minte, nu mai este filozofie. Tot ce găsiți în cărţi, sau vă spune cineva din exteriorul vostru sau vă spun eu, pentru voi este filozofie. Pentru mine care am trăit lucrurile astea nu mai sunt doar la nivel de minte de filozofie ci la nivel de Spirit, de adevăr experimentat, trăit şi celebrat. După veţi spune, da s-a întâmplat pentru că am gândit aşa și am crezut în asta şi s-a manifestat. În acel moment prinzi încredere, creşti şi îţi schimbi atitudinea.
Practic pentru a ne crea realitatea avem: în primul rând să ştiu ce vreau, să mă informez și să susțin cu informații ce îmi doresc, să fac disciplină, să conștientizez că s-a întâmplat un anumit lucru pentru că eu am acționat și ultimul pas e să mă bucur.
E simplu: sunt cinci paşi pentru a vă crea realitatea pe care vi-o doriți voi. Aveți 29 de zile la dispoziţie în care puteţi face lucrul acesta. Cei care aveţi creierul lucrat, adică cei care se ocupă de acest domeniu de mai mult timp, vi se va întâmplă mult mai repede să se creeze o nouă atitudine. Deci, se poate întâmpla de azi pe mâine dacă tu crezi, sau de azi în 5 minute, tot la fel, dacă tu crezi. Dar pentru a crede e important să îţi cureți mintea de tot ceea ce spune ”nu se poate”, ”nu îmi este permis”, ”cine sunt eu ca să mă iubească Dumnezeu?”, ”sau cine sunt eu ca să mi se întâmple toate aceste lucruri?”. Acestea sunt viruşii care nu ne lasă să ne manifestăm cu plenitudine din interiorul nostru și așa cum suntem noi de fapt. Băgați un antivirus. Începând de astăzi aveţi şansa. Credeți și vedeți dacă funcționează. Încercaţi. Eu vă spun asta pentru că acesta e adevărul meu, pentru că eu însumi trăiesc aşa de foarte mulţi ani și dacă îmi doresc ceva acuma în foarte scurt timp mi s-a împlinit. La baza tuturor împlinirilor şi realizărilor stă credinţa, aşa cum spunea Mântuitotul Iisus Hristos – “Credinţa ta te-a vindecat”, “prin credinţă poţi muta munţii”, “crede şi nu cerceta cum se va împlini”.
Spunea maestru Ramtha că tot ceea ce îţi vine ca dorinţă deja este împlinit în cer. Ce ai de făcut este să fii acasă, să îi deschizi uşa şi să primeşti bagajul, să primeşti coletul. Când eşti în contact cu Spiritul tău Divin, nu ai să ceri ceva care să facă rău cuiva din jurul tău.
Eu vă recomand să începeţi cu trei programe, să vedeţi cum funcționează. Programul pentru a fi în concordanţă cu ce este în interiorul tău este astfel: ”Eu sunt dintotdeauna la serviciul potrivit”. Eu repetam o astfel de afirmaţie de 21 de ori pe zi, pentru că citisem eu într-o carte, ca să transmiţi din conștient în subconştient este nevoie să repeţi de 21 de ori. Cei care au făcut cercetarea au avut sute de participanţi, și într-adevăr, cu cât au spus mai de mai multe ori, cu atât s-aa realizat mai repede dorinţa. Limita dintre conștient şi subconștient este de 21. La un moment dat ai să spui o dată şi bine. De ce credeți că repetăm de 21 de ori? În primul rând pentru disciplină pentru că așa ne-am creat până acum rețele neuronale, şi în al doilea rând pentru a crede. Când crezi în ceva, ai spus o dată şi s-a împlinit. Când repeți de multe ori afirmaţia sau dorinţa, o faci pentru ca să creadă și mintea. Dacă conduceam maşina de la Iaşi până la Bacău, tot drumul repetam aceste afirmaţii, decât să îmi umble mintea aiurea, decât să mă gândesc la ce am făcut ieri, la ce voi face mîine, sau ce spune unul sau altul. Şi astfel eram în prezent şi îmi îmi cream şi linii de destin pentru viitor. Conduceam maşina, eram foarte atentă, dar în acelaşi timp îi dădeam minţii instrucţiuni ”tu asta faci acum”, ”tu repeți asta”. Deci, mintea noastră trebuie să ruleze tot timpul. Dacă îi dai un program, ea asta ştie să facă foarte bine, să ruleze.
Există o diferenţă între ataşament şi creare de programe neuronale? Da. La început, pentru că nu eşti obşnuit să creezi reţele neuronale prin programe conştiente, mintea ta dacă nu are ce face ţintit se duce cu gândul în trecut, în viitor sau la alţii. Din momentul în care tu Sine, începi să îi spui minţii şi tu crezi că se va întâmpla, devine obişnuinţă şi pentru minte să ruleze ce îi spui tu ca Sine. Nu te ataşezi, ci crezi – e o stare total diferită. În spatele ataşamentului este frica de a nu pierde ce ai sau vei dobândi. În momentul în care te-ai ataşat nu dai voie, nu dai spațiu să se materializeze. Când ești prea încrâncenat nu o să întâmple. Credința e atunci când deja crezi că o să se întâmple, este o stare ca o certitudine, ceva din tine ştie că aşa va fi.
Putem scrie aceste afirmaţii? Da. Scrisul este o altă modalitate de a-ţi creea realitatea. Scrisul e ca o semnătură magnetică. Când ai scris e ca și cum s-a dus pe drumul spre împlinire. Aşa să fie!.
Sursa: holisterapi.wordpress.com
