Rochia viitoarei regine a Angliei a facut inconjurul lumii. O rochie simpla, frumoasa, dar in acelasi timp complicata si eleganta. Toata planeta a admirat prezenta fermecatoare a tinerei Kate alaturi de prima sotie a lumii (SUA). Dupa “sapaturi” jurnalistice demne de o cauza mai buna s-a aflat ca niste croitorese romance lucreaza pentru producatorul mondial de haine de la care a fost cumparat “corpul delict”. Desigur ca presa engleza a inceput sa vuiasca. Ceea ce era la inceput considerata o dovada de normalitate (rochie de serie, la un cost modic-pentru buzunarele lor, ca eu n-as da 10 mil pe o rochie, ca doar nu-s nebuna!) s-a transformat intr-o stire negativa. Sigur ca da, croitorese romance care muncesc pe un salariu de nimic. Nu stiu exact unde le sunt desfacute produsele si cine se bucura de ele. Asa ca opinia publica engleza s-a rasucit si a inceput sa fiarba. Pai da, produsele englezesti, facute de englezoaice, nu-s destul de bune pentru tanara printesa! Si lucrurile au reintrat in normal. Romania a fost pusa la locul ei iar planeta isi poate continua linistita viata.
In urma acestui eveniment am inceput sa ma intreb daca nu cumva problema Romaniei este imaginea. O imagine profund negativa. Pentru ca din cele de mai sus (si nu numai) rezulta ca Romania are competenta. Facem haine si pantofi de lux care sunt exportati sub brand-uri internationale puternice. Avem cercetatori geniali (in ciuda faptului ca nu investim nimic in ei, ba le punem si piedici la nivel institutional) si informaticieni ce uimesc planeta. Ca dovada ca Yahoo a organizat un campionat de “hackereala” la Bucuresti. Doctori, scriitori, actori, matematicieni. Avem (sau aveam…) ultima rezervatie naturala de cai salbatici din Europa. Delta, munti, mare, paduri, campii, gaze, petrol, carbune, aur si argint in mine. Avem competenta. Avem resurse. Si totusi… ne zbatem intr-o mizerie indescriptibila. Imaginea tarii noastre este terfelita zilnic. Desi resursele umane si materiale pe care le are Romania ar face invidioasa orice tara de pe pamant. Sa fie imaginea negativa un fals construit cu migala de forte externe care vor sa ne tina pe un loc ultim intre puterile lumii? Sa existe o organizare machiavelica a sferelor de influenta care, in loc sa se ocupe de puterea proprie se ocupa mai degraba cu ingroparea spirituala si financiara a Romaniei? E Romania o victima?
Pe de alta parte avem grupari mafiote de temut. De la clanuri (mai mult sau mai putin etnice) care traficheaza arme, droguri si fiinte umane. Romani care isi vand copiii pentru bani. Tineri care sunt rapiti de pe strada si plasati in alte tari, unde sunt fortati sa se prostitueze. Avem oficiali ai statului ale caror nume revin obsedant in orice inseamna criminalitate organizata. O data, de doua ori, de cinci ori. Niciodata justitia romana nu ii pedepseste, pentru ca n-ar exista probe, dar mereu ei se afla la locul faptei. In vecinatatea lor se desfasoara infractiuni majore. In acest context imaginea Romaniei, asa negativa cum e ea, nu reprezinta nimic. Pentru ca realitatea este mult mai grava decat ceea ce crede strainatatea despre noi. Politia este calcata cu masina de catre “smecheri”, oamenii sunt impuscati pe strada pentru ca nu s-au dat la o parte din fata unui individ cu bani, procurorii sunt “sinucisi” cand se ocupa de dosare grele iar judecatorii sunt convinsi, cu bani sau prin amenintari, sa nu condamne. Iar cine nu intelege poate oricand sa fie distrus- de la amenintari cu moartea la santaj si chiar tortura si crima. Si totusi, care este Romania reala?
Romania este, dupa revolutie mai mult decat oricand, o tara puternic divizata. Suntem atat victime ale celor care nu ne vor importanti, cat si cauza discriminarii internationale la care suntem supusi. Avem creiere, intr-adevar. Dar tot noi avem oameni analfabeti, care pe o scara a dezvoltarii nu se ridica mai sus de Comuna Primitiva. Ei stiu un singur lucru: ucide. Daca ti-e foame, daca te deranjeaza, daca te plictisesti. Probabil in compensatie se nasc si romani care vor mai mult. Vor sa-si depaseasca conditia. Observa si incearca sa iasa din marasmul cotidian. Pentru ca, dupa revolutie, clasa de mijloc a fost ucisa lent dar sigur. Clasa de mijloc este aceea care duce mai departe o societate, o tara. Noi acum avem mafiotii care au speriat vestul… si geniile care vor parasi Romania, mai devreme sau mai tarziu. Suntem atat de plini de contraste! Parca Dumnezeu ar vrea sa ne echilibreze pana ne gasim chiar noi puterea de a evolua. E clar ca tendinta noastra autodistructiva este impiedicata de forte mai presus de cele umane. Si totusi… cine suntem noi? Cum este Romania de fapt? Si mai ales… in ce parte se inclina balanta? In 50 de ani de acum incolo… ce vom deveni? Un taram pierdut definitiv, al faradelegii, sau un taram al celor evoluati intelectual care au reusit sa modifice impartirea societala?
Luand in calcul toate aceste elemente cred ca Romania, la ora actuala, este o tara in cautarea identitatii. Cine suntem? Si mai ales… incotro mergem?
Acest articol apartine www.digerate.blogspot.com
Sursa: Digerate
In urma acestui eveniment am inceput sa ma intreb daca nu cumva problema Romaniei este imaginea. O imagine profund negativa. Pentru ca din cele de mai sus (si nu numai) rezulta ca Romania are competenta. Facem haine si pantofi de lux care sunt exportati sub brand-uri internationale puternice. Avem cercetatori geniali (in ciuda faptului ca nu investim nimic in ei, ba le punem si piedici la nivel institutional) si informaticieni ce uimesc planeta. Ca dovada ca Yahoo a organizat un campionat de “hackereala” la Bucuresti. Doctori, scriitori, actori, matematicieni. Avem (sau aveam…) ultima rezervatie naturala de cai salbatici din Europa. Delta, munti, mare, paduri, campii, gaze, petrol, carbune, aur si argint in mine. Avem competenta. Avem resurse. Si totusi… ne zbatem intr-o mizerie indescriptibila. Imaginea tarii noastre este terfelita zilnic. Desi resursele umane si materiale pe care le are Romania ar face invidioasa orice tara de pe pamant. Sa fie imaginea negativa un fals construit cu migala de forte externe care vor sa ne tina pe un loc ultim intre puterile lumii? Sa existe o organizare machiavelica a sferelor de influenta care, in loc sa se ocupe de puterea proprie se ocupa mai degraba cu ingroparea spirituala si financiara a Romaniei? E Romania o victima?
Pe de alta parte avem grupari mafiote de temut. De la clanuri (mai mult sau mai putin etnice) care traficheaza arme, droguri si fiinte umane. Romani care isi vand copiii pentru bani. Tineri care sunt rapiti de pe strada si plasati in alte tari, unde sunt fortati sa se prostitueze. Avem oficiali ai statului ale caror nume revin obsedant in orice inseamna criminalitate organizata. O data, de doua ori, de cinci ori. Niciodata justitia romana nu ii pedepseste, pentru ca n-ar exista probe, dar mereu ei se afla la locul faptei. In vecinatatea lor se desfasoara infractiuni majore. In acest context imaginea Romaniei, asa negativa cum e ea, nu reprezinta nimic. Pentru ca realitatea este mult mai grava decat ceea ce crede strainatatea despre noi. Politia este calcata cu masina de catre “smecheri”, oamenii sunt impuscati pe strada pentru ca nu s-au dat la o parte din fata unui individ cu bani, procurorii sunt “sinucisi” cand se ocupa de dosare grele iar judecatorii sunt convinsi, cu bani sau prin amenintari, sa nu condamne. Iar cine nu intelege poate oricand sa fie distrus- de la amenintari cu moartea la santaj si chiar tortura si crima. Si totusi, care este Romania reala?
Romania este, dupa revolutie mai mult decat oricand, o tara puternic divizata. Suntem atat victime ale celor care nu ne vor importanti, cat si cauza discriminarii internationale la care suntem supusi. Avem creiere, intr-adevar. Dar tot noi avem oameni analfabeti, care pe o scara a dezvoltarii nu se ridica mai sus de Comuna Primitiva. Ei stiu un singur lucru: ucide. Daca ti-e foame, daca te deranjeaza, daca te plictisesti. Probabil in compensatie se nasc si romani care vor mai mult. Vor sa-si depaseasca conditia. Observa si incearca sa iasa din marasmul cotidian. Pentru ca, dupa revolutie, clasa de mijloc a fost ucisa lent dar sigur. Clasa de mijloc este aceea care duce mai departe o societate, o tara. Noi acum avem mafiotii care au speriat vestul… si geniile care vor parasi Romania, mai devreme sau mai tarziu. Suntem atat de plini de contraste! Parca Dumnezeu ar vrea sa ne echilibreze pana ne gasim chiar noi puterea de a evolua. E clar ca tendinta noastra autodistructiva este impiedicata de forte mai presus de cele umane. Si totusi… cine suntem noi? Cum este Romania de fapt? Si mai ales… in ce parte se inclina balanta? In 50 de ani de acum incolo… ce vom deveni? Un taram pierdut definitiv, al faradelegii, sau un taram al celor evoluati intelectual care au reusit sa modifice impartirea societala?
Luand in calcul toate aceste elemente cred ca Romania, la ora actuala, este o tara in cautarea identitatii. Cine suntem? Si mai ales… incotro mergem?
Acest articol apartine www.digerate.blogspot.com
Sursa: Digerate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu