Când într-o zonă se ciocnesc interesele politice și economice ale celor mai mari puteri ale lumii apar conflicte. La început sunt intimidări, apoi se transformă în conflicte armate, pentru ca în cele din urmă să se ajungă la un război în toată regula. În sud-estul Asiei, pe apă, China și SUA își dispută supremația.
Marea Chinei de Sud este periferică Oceanului Pacific şi face legătura între cele mai importante strâmtori ale Asiei de Est: Strâmtoarea Malacca, Strâmtoarea Singapore şi Strâmtoarea Taiwan. Este a doua cea mai circulată rută comercială maritimă din lume după volumul de marfă care o tranzitează. Pe lângă importanţa strategică, Marea Chinei de Sud are o populaţie bogată de peşte şi rezerve importante de petrol (7,7 miliarde de barili rezerve dovedite şi 28 miliarde de barili rezerve estimate).
Asta face ca toate ţările care au ieşire la această mare – China (inclusiv Macau şi Hong Kong), Taiwanul, Filipine, Malaezia, Brunei, Indonezia, Singapore şi Vietnam – să aibă pretenţii asupra apelor teritoriale ale celorlalte ţări, fiecare revendicând mai multe insule nelocuite din largul mării.
Ascensiunea Chinei şi întărirea componentei militare navale a făcut ca zona să devină una cu un risc ridicat de confilict, potrivit unui raport al think tank-ului australian Lowy Institute.
“Rutele maritime ale Asiei Indo-Pacifice devin din ce în ce mai aglomerate, constestate şi vulnerabile la conflictele armate. Forţele navale şi aeriene sunt întărite în contextului reconfigurării balanţei puterii economice şi strategice. Schimbarea politicilor de descurajare militară şi a celor de război ale Chinei, Statelor Unite şi Japoniei implică extinderea patrulelor maritime şi a supravegherii intruzive, ceea ce aduce o combinaţie nesigură de efecte stabilizatoare şi destabilizatoare”, se arată în raportul întocmit de Rory Medcalf, Raoul Heinrichs și Justin Jones.
China se orientează către forţele navale, după ce a avut mai multă vreme o armată de uscat, menită să-i protejeze graniţele întinse.
După ce a făcut paradă cu J-20 – primul avion invizibil la radar construit de altă ţară decât SUA – la vizita secretarului american al Apărării Robert Gates, China se pregăteşte să lanseze la apă primul portavion şi există dovezi că a pregătit deja drone militare.
Marina chineză are acum 70 de vase de suprafaţă, peste 60 de submarine şi 85 de nave rapide echipate cu rachete, fiind cea mai puternică forţă din Marea Chinei de Sud.
“Aceste forţe au fost aranjate într-o strategie de apărare pe straturi, cu elemente proactive de anti-acces şi negarea accesului altor forţe în zonă (area-denial). Această abordare urmăreşte să crească riscurile şi costurile forţelor americane şi japoneze care operează în vecinătatea coastelor Chinei şi ale Taiwanului”, se arată în raportul citat mai sus.
Guvernul chinez a declarat că pretenţiile asupra apelor teritoriale din Marea de Sud sunt de acum de interes major – “o linie roşie dincolo de care Beijingul ar putea să ia în considerare utlitizarea forţei” – iar răspunusul ferm al Washingtonului, inculsiv în numele altora, a dus la deteriorarea relaţiilor sino-americane. De remarcat că 80% din petrolul importat de China trece prin Oceanul Indian, unde marina SUA deţine controlul, astfel că o blocadă a rutelor de acces ar lăsa economia Chinei paralizată.
Japonia îşi creşte şi ea capacităţile de luptă pe mare, în ciuda tăierilor bugetelor de apărare. Numărul de submarine va creşte de la 18 la 24, vor fi cumpărate avioanele de vânătoare de generaţia a cincea F-35, dar şi noi elicoptere dotate cu rachete anti-submarin. Noile maşini de luptă vor fi integrate într-o strategie anti-acces potrivită pentru relieful Japoniei.
India a început şi ea să-şi crească capacităţile de luptă pe mare, ca răspuns la avansul Chinei - de altfel, autorii raportului cred că se va ajunge la tensiuni puternice între cele două state -, iar SUA a indicat că va păstra o prezenţă militară considerabilă în zonă.
Forţele navale ale Chinei au fost implicate în mai multe incidente, din Marea de Sud, până în coastele sudice ale Japoniei. Acestea au devenit mai dese odată cu creşterea numărului de exerciţii militare din zonă, desfăşurate de toate părţile implicate. Pe de o parte China, pe de altă parte SUA, Coreea de Sud şi Japonia.
În 8 martie 2009, la 70 mile marine de insula chineză Hainan, cinci vase chineze, o navă de colectare a informaţiilor, două nave de patrulă civilă şi două traulere au interceptat nava de cercetare a marinei SUA USNS Impeccable, suspectată că efectuează o misiune de spionaj. Ambarcaţiunile chineze au blocat vasul american şi au încercat să-i distrugă sonarul cu ajutorul unor cârlige. Incidentul s-a încheiat fără victime, însă consecinţele pentru relaţiile dintre cele două ţări ar fi fost dezastruoase dacă vreunul dintre marinari ar fi fost ucis. În 2006, un submarin chinez din clasa Song a urmărit, fără să fie detectat, portavionul american USS Kitty Hawk şi a ieşit demonstrativ la suprafaţă în raza de acţiune a torpilelor. În 2009, un submarin chinez a lovit un crucişător american, distrugându-i sonarul.
În 2001, un avion de recunoaştere american a fost acroşat de un avion de vânătoare chinez J-8 în apropierea insulei Hainan. În urma coliziunii, avionul chinez s-a rupt în două şi pilotul a murit. Avionul american a fost nevoit să aterizeze de urgenţă pe teritoriu chinez, iar echipajul a fost reţinut.
În aprilie 2010, fără a-şi anunţa intenţiile, China a efectuat o serie de exerciţii militare anti-submarin în apele internaţionale de lângă insula japoneză Okinawa. Un elicopter chinez s-a apropiat la doar 90 de metri de ambarcaţiunile japoneze din zonă şi a început să le şicaneze. În septembrie, autorităţile japoneze au răspuns prin arestarea unui pescar chinez care a lovit o ambarcaţiune a pazei de coastă în regiunea Senkaku/Diaoyu din Marea de Est a Chinei.
După scandalul diplomatic, China a sistat exporturile de pământuri rare către Japonia, esenţiale pentru industria high-tech a niponilor. Apoi, chinezii au refuzat să condamne bombardamentele Coreei de Nord asupra insulelor Sudului. Acţiunile de intimidare ale Chinei au continuat şi după tsunamiul din martie care a măturat Japonia. Anul trecut, China a trecut pe locul doi, în locul niponilor, în topul celor mai mari economii ale lumii.
De asemenea, au fost semnalate multe incidente ale marinei chinze cu cele ale Filipinelor şi Vietnamului. Recent, China a trimis cea mai mare şi mai modernă navă de patrulă –Haixun 31 – prin apele reclamate de Filipine spre Singapore, declanşând reacţii internaţionale ostile.
Se speculează că există o independenţă tot mai mare de acţiune a ofiţerilor armatei chineze, şi este posibil ca unii dintre ofiţeri să folosească incidentele pe mare pentru a căuta recunoaştere şi avansarea în cariera militară. Mai mult, aceste incidente sunt folosite pentru a crea precedente care să influenţeze politica naţională.
“Frecuşurile dintre Statele Unite, Japonia şi India foarte probabil vor persista şi se vor intensifica. Pe măsură ce numărul şi frecvenţa incidentelor vor creşte, va creşte şi probabilitatea ca un episod să escaladeze spre confruntare armată, o criză diplomatică şi chiar un posibil conflict deschis”, se mai arată în raport.
În momentul de faţă, părţile implicate comunică prea puţin, şi nu există un telefon roşu între marinele SUA şi Chinei pe această problemă.
Autorii raportului spun că singura şansă pentru dezamorsarea situaţiei este ca actorii principali – China şi SUA – să rezolve diplomatic conflictul.
Cele două ţări au legături economice puternice. China este cel mai mare creditor extern al statului american, în timp ce SUA este cea mai mare piaţă pentru exporturile chineze.
Când vine vorba de orice seamănă a intervenţie a Washingtonului în politicile Beijingului, oficialii comunişti se aprind imediat. Când China a fost acuzată de către americani că îşi ţine moneda artificial subapreciată pentru a câştiga avantaje competitive, asiaticii au răspuns că sunt pure speculații și că valoarea monedei este una corectă. Când, în urmă cu un an de zile, secretarul de stat Hillary Clinton cerea Chinei să-şi rezolve disputele din apele teritoriale, Beijingul a spus că America trebuie să stea departe de problemele care nu o privesc. În fine, China revendică teritoriul prosperului Taiwan, iar Statele Unite au dat semnalul că vor lua apărarea Manilei dacă recentul conflict din Filipine escaladează.
Raportul complet: Crisis and confidence: major powers and maritime security in Indo-Pacific Asia - de Raoul Heinrichs , Rory Medcalf și Justin Jones.
Autor: Mihai Baniţă
Sursa: Money.ro
Asta face ca toate ţările care au ieşire la această mare – China (inclusiv Macau şi Hong Kong), Taiwanul, Filipine, Malaezia, Brunei, Indonezia, Singapore şi Vietnam – să aibă pretenţii asupra apelor teritoriale ale celorlalte ţări, fiecare revendicând mai multe insule nelocuite din largul mării.
Ascensiunea Chinei şi întărirea componentei militare navale a făcut ca zona să devină una cu un risc ridicat de confilict, potrivit unui raport al think tank-ului australian Lowy Institute.
“Rutele maritime ale Asiei Indo-Pacifice devin din ce în ce mai aglomerate, constestate şi vulnerabile la conflictele armate. Forţele navale şi aeriene sunt întărite în contextului reconfigurării balanţei puterii economice şi strategice. Schimbarea politicilor de descurajare militară şi a celor de război ale Chinei, Statelor Unite şi Japoniei implică extinderea patrulelor maritime şi a supravegherii intruzive, ceea ce aduce o combinaţie nesigură de efecte stabilizatoare şi destabilizatoare”, se arată în raportul întocmit de Rory Medcalf, Raoul Heinrichs și Justin Jones.
China s-a întărit. Restul ţărilor iau exemplu
China se orientează către forţele navale, după ce a avut mai multă vreme o armată de uscat, menită să-i protejeze graniţele întinse.
După ce a făcut paradă cu J-20 – primul avion invizibil la radar construit de altă ţară decât SUA – la vizita secretarului american al Apărării Robert Gates, China se pregăteşte să lanseze la apă primul portavion şi există dovezi că a pregătit deja drone militare.
Marina chineză are acum 70 de vase de suprafaţă, peste 60 de submarine şi 85 de nave rapide echipate cu rachete, fiind cea mai puternică forţă din Marea Chinei de Sud.
“Aceste forţe au fost aranjate într-o strategie de apărare pe straturi, cu elemente proactive de anti-acces şi negarea accesului altor forţe în zonă (area-denial). Această abordare urmăreşte să crească riscurile şi costurile forţelor americane şi japoneze care operează în vecinătatea coastelor Chinei şi ale Taiwanului”, se arată în raportul citat mai sus.
Guvernul chinez a declarat că pretenţiile asupra apelor teritoriale din Marea de Sud sunt de acum de interes major – “o linie roşie dincolo de care Beijingul ar putea să ia în considerare utlitizarea forţei” – iar răspunusul ferm al Washingtonului, inculsiv în numele altora, a dus la deteriorarea relaţiilor sino-americane. De remarcat că 80% din petrolul importat de China trece prin Oceanul Indian, unde marina SUA deţine controlul, astfel că o blocadă a rutelor de acces ar lăsa economia Chinei paralizată.
Japonia îşi creşte şi ea capacităţile de luptă pe mare, în ciuda tăierilor bugetelor de apărare. Numărul de submarine va creşte de la 18 la 24, vor fi cumpărate avioanele de vânătoare de generaţia a cincea F-35, dar şi noi elicoptere dotate cu rachete anti-submarin. Noile maşini de luptă vor fi integrate într-o strategie anti-acces potrivită pentru relieful Japoniei.
India a început şi ea să-şi crească capacităţile de luptă pe mare, ca răspuns la avansul Chinei - de altfel, autorii raportului cred că se va ajunge la tensiuni puternice între cele două state -, iar SUA a indicat că va păstra o prezenţă militară considerabilă în zonă.
Incidentele
Forţele navale ale Chinei au fost implicate în mai multe incidente, din Marea de Sud, până în coastele sudice ale Japoniei. Acestea au devenit mai dese odată cu creşterea numărului de exerciţii militare din zonă, desfăşurate de toate părţile implicate. Pe de o parte China, pe de altă parte SUA, Coreea de Sud şi Japonia.
În 8 martie 2009, la 70 mile marine de insula chineză Hainan, cinci vase chineze, o navă de colectare a informaţiilor, două nave de patrulă civilă şi două traulere au interceptat nava de cercetare a marinei SUA USNS Impeccable, suspectată că efectuează o misiune de spionaj. Ambarcaţiunile chineze au blocat vasul american şi au încercat să-i distrugă sonarul cu ajutorul unor cârlige. Incidentul s-a încheiat fără victime, însă consecinţele pentru relaţiile dintre cele două ţări ar fi fost dezastruoase dacă vreunul dintre marinari ar fi fost ucis. În 2006, un submarin chinez din clasa Song a urmărit, fără să fie detectat, portavionul american USS Kitty Hawk şi a ieşit demonstrativ la suprafaţă în raza de acţiune a torpilelor. În 2009, un submarin chinez a lovit un crucişător american, distrugându-i sonarul.
În 2001, un avion de recunoaştere american a fost acroşat de un avion de vânătoare chinez J-8 în apropierea insulei Hainan. În urma coliziunii, avionul chinez s-a rupt în două şi pilotul a murit. Avionul american a fost nevoit să aterizeze de urgenţă pe teritoriu chinez, iar echipajul a fost reţinut.
În aprilie 2010, fără a-şi anunţa intenţiile, China a efectuat o serie de exerciţii militare anti-submarin în apele internaţionale de lângă insula japoneză Okinawa. Un elicopter chinez s-a apropiat la doar 90 de metri de ambarcaţiunile japoneze din zonă şi a început să le şicaneze. În septembrie, autorităţile japoneze au răspuns prin arestarea unui pescar chinez care a lovit o ambarcaţiune a pazei de coastă în regiunea Senkaku/Diaoyu din Marea de Est a Chinei.
După scandalul diplomatic, China a sistat exporturile de pământuri rare către Japonia, esenţiale pentru industria high-tech a niponilor. Apoi, chinezii au refuzat să condamne bombardamentele Coreei de Nord asupra insulelor Sudului. Acţiunile de intimidare ale Chinei au continuat şi după tsunamiul din martie care a măturat Japonia. Anul trecut, China a trecut pe locul doi, în locul niponilor, în topul celor mai mari economii ale lumii.
De asemenea, au fost semnalate multe incidente ale marinei chinze cu cele ale Filipinelor şi Vietnamului. Recent, China a trimis cea mai mare şi mai modernă navă de patrulă –Haixun 31 – prin apele reclamate de Filipine spre Singapore, declanşând reacţii internaţionale ostile.
Se speculează că există o independenţă tot mai mare de acţiune a ofiţerilor armatei chineze, şi este posibil ca unii dintre ofiţeri să folosească incidentele pe mare pentru a căuta recunoaştere şi avansarea în cariera militară. Mai mult, aceste incidente sunt folosite pentru a crea precedente care să influenţeze politica naţională.
Ne îndreptăm spre un conflict
“Frecuşurile dintre Statele Unite, Japonia şi India foarte probabil vor persista şi se vor intensifica. Pe măsură ce numărul şi frecvenţa incidentelor vor creşte, va creşte şi probabilitatea ca un episod să escaladeze spre confruntare armată, o criză diplomatică şi chiar un posibil conflict deschis”, se mai arată în raport.
În momentul de faţă, părţile implicate comunică prea puţin, şi nu există un telefon roşu între marinele SUA şi Chinei pe această problemă.
Autorii raportului spun că singura şansă pentru dezamorsarea situaţiei este ca actorii principali – China şi SUA – să rezolve diplomatic conflictul.
Cele două ţări au legături economice puternice. China este cel mai mare creditor extern al statului american, în timp ce SUA este cea mai mare piaţă pentru exporturile chineze.
Când vine vorba de orice seamănă a intervenţie a Washingtonului în politicile Beijingului, oficialii comunişti se aprind imediat. Când China a fost acuzată de către americani că îşi ţine moneda artificial subapreciată pentru a câştiga avantaje competitive, asiaticii au răspuns că sunt pure speculații și că valoarea monedei este una corectă. Când, în urmă cu un an de zile, secretarul de stat Hillary Clinton cerea Chinei să-şi rezolve disputele din apele teritoriale, Beijingul a spus că America trebuie să stea departe de problemele care nu o privesc. În fine, China revendică teritoriul prosperului Taiwan, iar Statele Unite au dat semnalul că vor lua apărarea Manilei dacă recentul conflict din Filipine escaladează.
Raportul complet: Crisis and confidence: major powers and maritime security in Indo-Pacific Asia - de Raoul Heinrichs , Rory Medcalf și Justin Jones.
Autor: Mihai Baniţă
Sursa: Money.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu