Literatura macroeconomică demonstrează că, în general, crizele economice care au ca epicentru sectorul financiar sunt mai puternice (decât crizele ciclice) ca magnitudine, dar şi ca durată (consecinţele acestor crize sunt resimţite pe parcursul mai multor ani). De asemenea, crizele din sistemul financiar-privat determină (în urma intervenţiilor statelor) crize ale finanţelor publice (situaţia actuală).
Economia mondială a debutat favorabil în 2011, cu o evoluţie la un ritm apropiat de potenţial (4,3%, anualizat) în primele 3 luni ale anului (conform estimărilor Fondului Monetar Internaţional). Cu toate acestea, pe parcursul trimestrului II al anului am asistat la intensificarea semnalelor de dezaccelerare a economiei mondiale, dar şi a crizei finanţelor publice în Europa (recent, Preşedintele Băncii Centrale Europene, J. C. Trichet menţiona alerta maximă cu privire la propagarea acestei crize către sistemul financiar privat din Zona Euro; totodată, Comisarul European Olli Rehn atrăgea atenţia cu privire la importanţa (atât pentru Grecia, dar şi pentru sustenabilitatea Zonei Euro) unui vot favorabil în Parlamentul elen la finele lunii iunie cu privire la noul pachet de măsuri de consolidare bugetară, menţionând că, deocamdată, nu există un Plan B pentru evitarea întrării Greciei în faliment).
Aceste evoluţii din plan macroeconomic au determinat creşterea aversiunii faţă de risc pe mapamond. Cum se poate observa în graficul alăturat, indicele de volatilitate VIX a crescut cu peste 50% de la finele lunii aprilie. Indicii bursieri mondiali au consemnat corecţii, iar randamentul titlurilor de stat americane şi germane pe 10 ani au înregistrat valori sub pragul de 3%.
Dezaccelerarea economiei mondiale la jumătatea anului curent este determinată de un cumul de factori: avansul cotaţiilor internaţionale la bunuri pe parcursul ultimelor trimestre (spre exemplu cotaţiile internaţionale la ţiţei s-au majorat cu 25% an/an în primele 5 luni ale anului) – cu impact nefavorabil pentru consumul privat; consecinţele cutremurului din Japonia (întreruperi în lanţurile de producţie pe plan mondial, în special în ramurile industriale auto şi componente electronice), criza finanţelor publice (manifestată în principal în Europa) – cu impact nefavorabil pentru economia reală (atât pe continentul european, dar şi în Statele Unite şi Asia), normalizarea politicii monetare în economiile emergente (China), dar şi dezvoltate (Zona Euro), fluctuaţiile principalelor valute, programele de consolidare bugetară în implementare în mai multe state de pe mapamond, etc.
Printre semnalele nefavorabile din economia mondială în ultima perioadă menţionăm: contracţia industriei în regiuni importante (New York, Philadelphia), evoluţia nefavorabilă a indicatorilor din piaţa imobiliară şi din piaţa forţei de muncă, deteriorarea sentimentului consumatorilor, în Statele Unite, declinul indicatorilor de perspectivă pentru perioada următoare (atât în industrie, dar şi în sectorul de servicii) în Zona Euro, deteriorarea sentimentului investitorilor germani, evoluţia nefavorabilă a comerţului cu amănuntul în Marea Britanie etc.
Dezaccelerarea economiei americane (prima economie de pe mapamond, cu o pondere de aproximativ 23% din PIB-ul mondial) a fost conştientizată şi de Rezerva Federală, care a redus (la Şedinţa de Politică Monetară din iunie) previziunile cu privire la evoluţia PIB-ului Statelor Unite în 2011 (la 2,7%-2,9%) şi 2012 (la 3,3%-3,7%). Totodată, la Conferinţa de Presă din urma Şedinţei, Preşedintele FED, B. Bernanke, nu a exclus posibilitatea adoptării unor noi măsuri monetare expansioniste (neconvenţionale).
Articol de Andrei Rădulescu
Sursa: Standard.money.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu