Acest articol apartine www.digerate.blogspot.com
Ieri au tot curs reactiile la discursul presedintelui Romaniei. Ca s-a luat de regele Mihai. Ca s-a luat nu e nimic incredibil, din punctul meu de vedere. Nu cred in filiatia divina si in faptul ca anumiti oameni trebuie sa fie intangibili doar pentru ca s-au nascut cu titlu. Dar depinde foarte mult cum te iei de un rege. Data fiind educatia si canoanele unei familii regale… pentru a fi un adversar redutabil trebuie sa fii cel putin la fel de educat, ca sa stii cum sa lovesti. Altfel te acoperi de rusine. Ca regele ar fi fost sluga la rusi (de la presedinte citire) nu cred, pentru ca de la rusi i s-a tras abdicarea. Si abolirea monarhiei. Nimeni, dar absolut nimeni, nu-si da singur ca placere in cap. Chiar cred ca in aceasta situatie regele nu a avut incotro. Deci sclavia la rusi a fost de fapt o constrangere pe care nu a putut-o impiedica. Desigur, nu stiu sigur nimic. Pentru ca am facut istoria dupa revolutie, dupa manuale vechi, in timp ce profa ne dicta o alta istorie decat cea din manuale. Am mai citit si eu… si sincer va spun ca la ora actuala istoria mea e varza. In sensul ca nu stiu ce sa mai cred, decat ca cel putin cu Mihai Viteazul sunt in siguranta. Istoria aia nu se mai modifica. Restul… Dumnezeu cu mila. Ceea ce nu s-a spus totusi zilele astea e de ce a ales presedintele in functie sa atace regele? Pentru ca el nu a atacat un rege, ci institutia regalitatii. Pentru ca, dupa 21 de ani de minciuni si saracire continua a populatiei, romanii s-au saturat. Si viseaza la un alt sistem. Comunismul este respins, republica si-a dovedit limitele. Ce ar mai ramane, in afara de anarhie, pentru un popor atat de simplu ca al nostru? Monarhia. Care a trecut prin istorie nepatata. Deci, prin atacarea regalitatii presedintele Romaniei si-a anihilat din timp un contracandidat cu sanse mari. De altfel asta scriam si pe 10 mai 2011, aici, cand ii anuntam pe cititorii mei ca principele Radu va candida din nou la presedintie, in 2012, avand in spatele sau prestanta Casei Regale de Romania. Atunci m-am gandit singura: oare nu sufar de scenarita? NU. Aceasta ipoteza a mea din 10 mai a devenit realitate cand presedintele Romaniei a actionat in sensul contracararii ei. Am avut dreptate. Inca o data. Si, data fiind conjunctura, nu stiu daca sa ma bucur pentru adeverirea spuselor mele sau sa regret ca traiesc intr-o tara in care disputele televizate depasesc cu mult limitele civilizatiei si politetii…
Lasati istoria in pace, daca vreti sa pastrati romanismul!
Daca v-a placut acest articol nu uitati sa-l distribuiti mai departe. Multumesc.
Sursa: Digerate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu