Decizia presedintelui american Barack Obama de a desfiinta programul NASA Constellation, care planuia inlocuirea actualei flote spatiale a agentiei cu noi tipuri de rachete si navete spatiale, a bulversat Congresul american, conducerea NASA si buna parte a comunitatii stiintifice.
In ciuda declaratiilor de presa, oficialii NASA au fost luati prin surprindere de pozitia transanta a lui Obama, care a anuntat luni, 1 februarie, cand a discutat narativele de buget ale agentiei spatiale americane, faptul ca intoarcerea pe Luna nu mai este prioritara pentru SUA. Seful agentiei, Charlie Bolden, este optimist si are planuri marete, promitandu-ne ca, foarte curand, ne vom plimba pe orbita inferioara a Pamantului in excursii spatiale accesibile pentru mii de oameni. Bolden nu are, insa, nicio idee cum se va ajunge aici. Si tocmai aceasta este marea problema a agentiei: lipsa totala de viziune pe termen lung.
Prin proiectul Constellation, NASA se lansase intr-un program spatial scump si ambitios; demisia totala a acestuia, la mai bine de 5 ani din momentul in care a fost lansat, si cu o investitie deja consumata de 9 miliarde de dolari - dusi, practic, pe apa sambetei - confirma faptul ca la nivel de management compania are o mare problema. Aici, nu este vorba daca, asa cum declara consilierul lui Bush pe stiinta si tehnologie, Jim Kohlenberge, concedierea lui Constellation este un pas inapoi sau nu (desi, deja foarte multi congresmani si analisti acuza NASA de acest fapt). Avem, in fapt, o recunoastere oficiala a incapacitatii agentiei de a se reforma la nivel tehnologic, de a gasi solutii viabile si ieftine de transport spatial.
Prin incurajarea colaborarii cu sectorul privat si prin stimularea companiilor care doresc sa opereze zboruri comerciale (500 de milioane de dolari din bugetul NASA se vor duce in 2011 in aceasta directie), NASA se declara - practic - neputincioasa si infranta. Incapabila sa dezvolte o noua viziune a explorarii spatiale, NASA cerseste ajutorul companiilor private, asteptand de la acestea un miracol pe care agentia nu a fost in stare sa-l produca singura: o tehnologie de propulsie inovatoare si accesibila; in conditiile crizei economice, aspectul financiar al explorarii spatiale devenind prioritar in fata unui presupus (si greu cuantificabil) interes stiintific. Si pana la urma, de ce ne-am intoarce pe Luna?
In martie 1966, oficialii NASA raportau in fata Congresului american faptul ca programul Apollo - care urma sa trimita primul om pe Luna - avea sa se desfasoare pe o perioada de 13 ani si sa coste aproximativ 22 de miliarde de dolari. La aceasta suma aveau sa se adauge 28 de miliarde de dolari pentru construirea navetei Apollo, a Modulului de Comanda si a Modulului Lunar. Potrivit profesorului Steve Garber, custodele sectiunii de istorie a site-ului NASA, suma necesara astazi pentru programul Apollo ar fi, echivalata, la nu mai putin de 280 de miliarde de dolari! Desigur, spre deosebire de mijlocul secolului XX, in prezent, inginerii si cercetatorii NASA nu ar mai fi pornit de la zero - chiar si asa, insa, intoarcerea pe Luna ar fi costat peste 100 de miliarde de dolari. Care era, de fapt, scopul acestei uriase investitii?
In conditiile recesiunii financiare si a lipsei unei infruntari ideologice mondiale, precum aceea a "fierbintelui" Razboi Rece, care a alimentat, practic, in ciuda cheltuielilor uriase, "cucerirea" spatiului si aselenizarea de acum 40 de ani, intoarcerea pe Luna este lipsita de sens. Miza stiintifica a unui asemenea demers este aproape zero - avem deja toate instrumentele necesare pentru a masura si analiza aproape fiecare fir de praf de pe Selena, iar descoperirile si experimentele care s-ar mai putea face pe satelitul nostru natural nu necesita - neaparat - un echipaj uman.
Lunar Crater Observing and Sensing Satellite, misiunea care a bombardat suprafata Lunii anul trecut, descoperind ca in subsolul acesteia se afla depozite de gheata (si, posibil, apa), a costat cateva zeci de milioane de dolari. Cei doi roboti care exploreaza suprafata lui Marte, roverele Spirit si Opportunity se afla deja de 6 ani pe Planeta Rosie si au usurat buzunarele agentiei de "numai" 900 de milioane de dolari. Prin comparatie, 100 de miliarde este o suma cu adevarat colosala - iar unica miza, din acest moment, ar fi de natura tehnologica. Insa, chiar aici NASA a dat gres, Obama acuzand programul Constellation de faptul ca « este in intarziere si lipsit de inovatie ».
Avand toate aceste considerente in agenda, este - poate - logica decizia lui Obama de a externaliza explorarea spatiala (cel putin a celei pe distante scurte) din portofoliul NASA si trasarea politicii spatiale pe termen scurt prin apelul la misiuni robotizate (care, pana acum, s-au dovedit ieftine si eficiente).
In acelasi timp, insa, miza politicii lui Obama este pe termen lung. In narativele de buget NASA, presedintele american redirectioneaza o suma colosala - 100 de miliarde de dolari pe urmatorii 5 ani - pentru asa-numita "rocket science", stiinta constructiei de rachete. NASA va lua o pauza de la misiunile de rutina cu echipaj uman, precum cele spre Statia Spatiala Internationala, pe care le va lasa in seama parteneriatelor cu companii spatiale private, concentrandu-se asupra cercetarii prototipurilor de noi rachete si a unei noi viziuni asupra tehnologiei spatiale. Asta este pozitia oficiala, o pozitie sprijinita cu entuziasm piaristic de Buzz Aldrin, unul dintre astronautii care au participat la prima aselenizare, care declara pentru USA Today: « Aplaud decizia presedintului de a se concentra asupra transformarii acestor vise in realitate ».
Care vise? am putea sa ne intrebam noi. Barack Obama nu a facut decat sa anuleze Constellation, un program (format din doua rachete noi, Ares I si Ares V si naveta Orion), ce se putea dovedi falimentar pentru NASA. Sau nu. Noua directie in care va merge efectiv NASA este complet obscura. De fapt, nici Obama, nici seful agentiei, Bolden, nu au in acest moment vreun plan concret si detaliat pentru dezvoltarea agentiei. Sau a explorarii spatiale, in general.
NASA va deveni clientul companiilor spatiale private - carora li s-a lasat sarcina de a performa acolo unde agentia de stat a esuat. Insa, in momentul de fata, nicio astfel de companie nu are vreun buget comparabil cu cel al NASA. Cum va reusi, asadar, sectorul privat sa produca pentru NASA sisteme de propulsie, rachete sau navete si mai bune decat cele ale agentiei spatiale americane, si cu mult mai putini bani? O misiune grea, dar nu imposibila. Ramaneti pe DESCOPERA.ro; in curand, in cadrul unui amplu articol, va vom prezenta principalii jucatori spatiali din sectorul privat.
http://www.descopera.ro/dnews/5468724-este-nasa-in-haos-o-analiza-descoperaro
Prin proiectul Constellation, NASA se lansase intr-un program spatial scump si ambitios; demisia totala a acestuia, la mai bine de 5 ani din momentul in care a fost lansat, si cu o investitie deja consumata de 9 miliarde de dolari - dusi, practic, pe apa sambetei - confirma faptul ca la nivel de management compania are o mare problema. Aici, nu este vorba daca, asa cum declara consilierul lui Bush pe stiinta si tehnologie, Jim Kohlenberge, concedierea lui Constellation este un pas inapoi sau nu (desi, deja foarte multi congresmani si analisti acuza NASA de acest fapt). Avem, in fapt, o recunoastere oficiala a incapacitatii agentiei de a se reforma la nivel tehnologic, de a gasi solutii viabile si ieftine de transport spatial.
Prin incurajarea colaborarii cu sectorul privat si prin stimularea companiilor care doresc sa opereze zboruri comerciale (500 de milioane de dolari din bugetul NASA se vor duce in 2011 in aceasta directie), NASA se declara - practic - neputincioasa si infranta. Incapabila sa dezvolte o noua viziune a explorarii spatiale, NASA cerseste ajutorul companiilor private, asteptand de la acestea un miracol pe care agentia nu a fost in stare sa-l produca singura: o tehnologie de propulsie inovatoare si accesibila; in conditiile crizei economice, aspectul financiar al explorarii spatiale devenind prioritar in fata unui presupus (si greu cuantificabil) interes stiintific. Si pana la urma, de ce ne-am intoarce pe Luna?
In martie 1966, oficialii NASA raportau in fata Congresului american faptul ca programul Apollo - care urma sa trimita primul om pe Luna - avea sa se desfasoare pe o perioada de 13 ani si sa coste aproximativ 22 de miliarde de dolari. La aceasta suma aveau sa se adauge 28 de miliarde de dolari pentru construirea navetei Apollo, a Modulului de Comanda si a Modulului Lunar. Potrivit profesorului Steve Garber, custodele sectiunii de istorie a site-ului NASA, suma necesara astazi pentru programul Apollo ar fi, echivalata, la nu mai putin de 280 de miliarde de dolari! Desigur, spre deosebire de mijlocul secolului XX, in prezent, inginerii si cercetatorii NASA nu ar mai fi pornit de la zero - chiar si asa, insa, intoarcerea pe Luna ar fi costat peste 100 de miliarde de dolari. Care era, de fapt, scopul acestei uriase investitii?
In conditiile recesiunii financiare si a lipsei unei infruntari ideologice mondiale, precum aceea a "fierbintelui" Razboi Rece, care a alimentat, practic, in ciuda cheltuielilor uriase, "cucerirea" spatiului si aselenizarea de acum 40 de ani, intoarcerea pe Luna este lipsita de sens. Miza stiintifica a unui asemenea demers este aproape zero - avem deja toate instrumentele necesare pentru a masura si analiza aproape fiecare fir de praf de pe Selena, iar descoperirile si experimentele care s-ar mai putea face pe satelitul nostru natural nu necesita - neaparat - un echipaj uman.
Lunar Crater Observing and Sensing Satellite, misiunea care a bombardat suprafata Lunii anul trecut, descoperind ca in subsolul acesteia se afla depozite de gheata (si, posibil, apa), a costat cateva zeci de milioane de dolari. Cei doi roboti care exploreaza suprafata lui Marte, roverele Spirit si Opportunity se afla deja de 6 ani pe Planeta Rosie si au usurat buzunarele agentiei de "numai" 900 de milioane de dolari. Prin comparatie, 100 de miliarde este o suma cu adevarat colosala - iar unica miza, din acest moment, ar fi de natura tehnologica. Insa, chiar aici NASA a dat gres, Obama acuzand programul Constellation de faptul ca « este in intarziere si lipsit de inovatie ».
Avand toate aceste considerente in agenda, este - poate - logica decizia lui Obama de a externaliza explorarea spatiala (cel putin a celei pe distante scurte) din portofoliul NASA si trasarea politicii spatiale pe termen scurt prin apelul la misiuni robotizate (care, pana acum, s-au dovedit ieftine si eficiente).
In acelasi timp, insa, miza politicii lui Obama este pe termen lung. In narativele de buget NASA, presedintele american redirectioneaza o suma colosala - 100 de miliarde de dolari pe urmatorii 5 ani - pentru asa-numita "rocket science", stiinta constructiei de rachete. NASA va lua o pauza de la misiunile de rutina cu echipaj uman, precum cele spre Statia Spatiala Internationala, pe care le va lasa in seama parteneriatelor cu companii spatiale private, concentrandu-se asupra cercetarii prototipurilor de noi rachete si a unei noi viziuni asupra tehnologiei spatiale. Asta este pozitia oficiala, o pozitie sprijinita cu entuziasm piaristic de Buzz Aldrin, unul dintre astronautii care au participat la prima aselenizare, care declara pentru USA Today: « Aplaud decizia presedintului de a se concentra asupra transformarii acestor vise in realitate ».
Care vise? am putea sa ne intrebam noi. Barack Obama nu a facut decat sa anuleze Constellation, un program (format din doua rachete noi, Ares I si Ares V si naveta Orion), ce se putea dovedi falimentar pentru NASA. Sau nu. Noua directie in care va merge efectiv NASA este complet obscura. De fapt, nici Obama, nici seful agentiei, Bolden, nu au in acest moment vreun plan concret si detaliat pentru dezvoltarea agentiei. Sau a explorarii spatiale, in general.
NASA va deveni clientul companiilor spatiale private - carora li s-a lasat sarcina de a performa acolo unde agentia de stat a esuat. Insa, in momentul de fata, nicio astfel de companie nu are vreun buget comparabil cu cel al NASA. Cum va reusi, asadar, sectorul privat sa produca pentru NASA sisteme de propulsie, rachete sau navete si mai bune decat cele ale agentiei spatiale americane, si cu mult mai putini bani? O misiune grea, dar nu imposibila. Ramaneti pe DESCOPERA.ro; in curand, in cadrul unui amplu articol, va vom prezenta principalii jucatori spatiali din sectorul privat.
http://www.descopera.ro/dnews/5468724-este-nasa-in-haos-o-analiza-descoperaro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu