„Nu există nici o diferenţă între respiraţia voastră şi felul în care respiră ploaia pădurii, între şuvoaiele de sânge care pompeayă prin venele voastre şi râurile din lume, între oasele voastre şi stâncile munţilor de oriunde. Fiecare schimbare în ecosistem v-a afectat până la nivelul genelor. Universul îşi aminteşte fiecare pas din evoluţia lui lăsând o înregistrare scrisă a acestuia în ADN. Acest lucru înseamnă că genele sunt punctul focal pentru tot ceea ce se întâmplă în lume. Ele sunt linia de comunicare cu natura ca întreg. Universul gândeşte şi lucrează prin tine … ”
Deepak Chopra
Spectacolul care se desfăşoară prin ADN-ul vostru în acest moment este evoluţia universului. Avem tendinţa să ne imaginăm evoluţia ca pe un marş în linie dreaptă pornind de la organismele primitive şi ajungând până la cele mai evoluate. O imagine mai bună ar fi cea a unui balon care este în expansiune continuă pentru a cuprinde cât mai mult din potenţialul vieţii.
Forţa evoluţiei este infinită, dar poate lucra doar cu ceea ce îi aduce observatorul. O minte închisă în faţa iubirii, de exemplu, va privi, în afara lui, către o lume lipsită de iubire şi va fi imun la orice dovadă a dragostei, în timp ce o minte deschisă, privind către aceeaşi lume, va descoperi o infinitate de expresii ale iubirii.
Înţelepciunea pe care deja o trăim – INTELIGENŢA ORGANISMULUI
1. Ai un scop mai înalt.
2. Eşti în comuniune cu viaţa ca întreg.
3. Conştiinţa ta este întotdeauna deschisă la schimbare. În fiecare clipă, mereu, simte orice în lumea care te înconjoară.
4. Simţi acceptarea celorlalţi ca fiind egali ţie, fără să-i judeci sau să-i ofensezi.
5. Îţi conturezi fiecare moment printr-o creativitate sporită, fără să rămâi agăţat de ceea ce este vechi şi uzat.
6. Fiinţa ta este este legănată în ritmurile universului. Te simţi în siguranţă şi hrănit.
7. Ideea ta despre eficienţă este de a permite cursului vieţii să-ţi aducă ceea ce ai nevoie. Forţa, controlul şi lupta nu sunt calea ta.
8. Ai sentimentul conexiunii cu sursa.
9. Te implici în a oferi ca şi sursă a întregii abundenţe.
10. Vezi toate schimbările, inclusiv naşterea şi moartea, le percepi pe fundalul nemuririi. Tot ceea ce este neschimbat este cât se poate de real pentru tine.
Nici unul dintre aceste puncte nu sunt aspiraţii spirituale, ele sunt fapte ale existenţei de zi cu zi la nivelul celulelor tale.
Scop superior: fiecare celulă din corpul tău este de acord să lucreze pentru bunăstarea întregului; bunăstarea sa individuală vine pe locul doi. Dacă este nevoie, acesta va muri pentru a proteja corpul, şi de multe ori o face – durata de viaţă a oricărei celule date este o fracţiune din timpul vieţii noastre proprii. Celulele pielii pier cu miile în fiecare oră, la fel fac şi celulele sistemului imunitar în lupta împotriva microbilor invadatori. Egoismul nu este o opţiune, chiar şi atunci când vine vorba de supravieţuirea proprie a unei singure celule.
Comuniune: O celulă păstrează legătura cu fiecare altă celulă. Moleculele mesager aleargă pretutindeni pentru a înştiinţa avanposturile cele mai îndepărtate ale organismului despre vreo dorinţă sau intenţie, oricât de mică. Retragerea sau refuzul de a comunica nu este o opţiune.
Conştiinţă: Celulele se adapteză de la un moment la altul. Rămân flexibile pentru a răspunde promt la situaţiile imediate. Să se lase prinse în obiceiuri rigide nu este o opţiune.
Acceptare: Celulele se recunosc reciproc ca fiind la fel de importante. Fiecare funcţie în organism este interdependentă cu toate celelalte. Să continui să funcţionezi de unul singur nu este o opţiune.
Creativitate: Deşi fiecare celulă are un set de funcţii unice (celulele hepatice, de exemplu, pot îndeplini 50 de sarcini separate), acestea se combină în moduri creative. O persoană poate digera alimente pe care nu le-a mâncat niciodată înainte, poate să găndească lucruri pe care nu le-a gândit niciodată înainte, poate să danseze într-un mod care nu a mai fost văzut înainte. Să rămâi neclintit și legat de comportamente vechi nu este o opţiune.
Existență: Celulele se supun ciclului universal de odihnă şi activitate. Acest ciclu se exprimă în mai multe moduri, cum ar fi nivelurile fluctuante ale hormonilor, ale tensiunii arteriale sau ritmurile digestive, dar expresia cea mai evidentă este dată de somn. De ce avem nevoie de somn rămâne în continuare un mister medical, dacă nu ne bucurăm de beneficiile sale se instalează disfuncţia completă a corpului. În tăcerea inactivității este incubat viitorul corpului. Să fii obsesiv de activ sau agresiv nu este o opţiune.
Eficiență: Celulele funcționează cu cele mai mici cheltuieli posibile de energie. De obicei, o celulă înmagazinează numai trei secunde de hrană şi oxigen în interiorul pereților săi. Se încrede în totalitate că și-a prevăzut corect necesarul și într-adevăr acesta îi este suficient. Consumul exagerat de alimente, aer sau apă nu este o opţiune.
Relaționare: Datorită moştenirii genetice comune, celulele ştiu că, în esență, sunt aceleaşi. Faptul că celulele pielii sunt diferite de celule cardiace, şi celulele musculare sunt diferite de celulele creierului, nu anulează identitatea lor comună, care nu se schimbă, rămâne identică. În laborator, o celulă musculară poate fi transformată genetic într-o celulă de cardiacă căutând în elementele care se găsesc în bază, în sursa lor comună. Celulele sănătoase rămân legate de sursa lor, indiferent de câte ori se întâmplă să se dividă. Pentru ele, să fii o paria sau un proscris nu este o opţiune.
Dăruire: Activitatea principală a celulelor este să ofere, să dăruiască, fapt care menţine integritatea tuturor celorlalte celule. Angajamentul total de a oferi implică să și primști automat – este cealaltă jumătate a unui ciclu natural. Să acumulezi numai pentru tine nu este o opţiune.
Nemurire: Celulele se reproduc în scopul de a transmite mai departe cunoştinţele acumulate, experienţa, şi aptitudinile, fără a-și priva descendenţii proprii de la nimic. Aceasta este un fel de nemurire practică, prin supunere în fața morții pe plan fizic, dar învingându-o în cel non-fizic. Ruptura dintre generaţii nu este o opţiune.
„Celulele ştiu că, în esență, sunt aceleaşi. Ele se recunosc reciproc ca fiind la fel de importante. Fiecare celula din corpul tau este de acord să lucreze pentru bunăstarea întregului. Activitatea principală a celulelor este să ofere, fapt care menţine integritatea tuturor celorlalte celule. Într-un corp sănătos, fiecare celulă se recunoaşte și se identifică în fiecare altă celulă.”
Primul secret este să lași înţelepciunea corpului tău să îți arate drumul, să te ghideze. Aici scopul este de a extinde zona de confort a corpului tau și să o transformi în comportament şi sentiment. Lasă-ți cuvintele să exprime aspiraţiile dragi inimii tale și care te fac să simți că ești tu însuți cu adevărat. De exemplu:
Scop superior: Sunt aici pentru a servi! Sunt aici pentru a inspira pe cei din jurul meu! Sunt aici să iubesc! Sunt aici să trăiesc adevărul meu!
Comuniune: Voi aprecia pe cineva care nu ştie că simt respect pentru el. Voi trece cu vederea disensiunile şi voi fi prietenos cu cineva care m-a ignorat. Voi exprima cel puţin un sentiment care m-a făcut să mă simt vinovat sau jenat.
Conștiință: Voi petrece zece minute observând în loc să vorbesc. Voi sta liniştit în sinea mea doar pentru a conștientiza cum se simte corpul meu. Dacă cineva mă irită, am să mă întreb ce simt cu adevărat în spatele mâniei – şi nu mă voi opri din a acorda atenţie acestui aspect până când furia a dispărut complet.
Acceptare: Voi petrece cinci minute gândindu-mă la cele mai bune calităţi ale cuiva pe care îl displac cu adevărat. Voi citi despre un grup pe care îl consider total intolerant şi voi încearca să văd lumea aşa cum o văd ei. Mă voi uita în oglindă şi mă voi descrie exact aşa, ca și cum aş fi fost mama perfectă sau tatăl perfect pe care mi-aș fi dorit să-i fi avut (începând cu fraza „Cât de frumos/frumoasă eşti în ochii mei”).
Creativitate: îmi voi imagina cinci lucruri pe care aș putea să le fac și la care familia mea nu s-ar aştepta niciodată – şi apoi voi face cel puţin unul din ele. Voi schiţa un roman bazat pe povestea vieţii mele (fiecare povestioară va fi adevărată, dar nimeni nu ar ghici vreodată că eu sunt eroul). Voi inventa ceva în mintea mea, ceva de care lumea are nevoie disperată.
Existență: Voi petrece o jumătate de oră într-un loc liniştit fără să fac nimic, doar să simt cum este să exist, cum este să fiu prezent și să trăiesc acea clipă. Voi sta întins pe iarbă şi voi simți pământul moale cum se mulează după forma corpului meu. Voi inspira de trei ori umplându-mi plămânii cu aerul curat şi-l voi expira cât de uşor posibil.
Eficiență: Voi lăsa cel puţin două lucruri în afara controlului meu şi voi vedea ce se întâmplă. Voi privi nemișcat la un trandafir şi voi reflecta asupra faptului dacă aş putea să-l fac să se deschidă mai repede sau să-l fac mai frumos ca decât este deja – apoi mă voi întreba dacă viața mea a înflorit în același mod plăcut. Mă voi odihni într-un loc liniştit lângă ocean, sau ascultând o înregistrare a mării, şi voi respira în ritmurile ei.
Relaționare: Când mă surprind că evit pe cineva, îmi voi aminti să privesc în ochii acelei persoane. Voi transmite o privire plină de iubire cuiva pe care l-am acceptat de la sine, așa cum este el, pur și simplu. Voi exprima simpatie pentru cineva care are nevoie, de preferinţă un străin.
Dăruire: Voi cumpăra mâncare şi o voi oferi cuiva care are nevoie, unui trecător de pe stradă (sau voi merge la o cafenea şi voi lua masa cu acea persoană). Voi aduce complimente cuiva pentru o calitate pe care ştiu că acea persoană pune preț legat de el/ea însuși/ însăși. Voi oferi copiilor mei cât de mult își doresc din timpul meu disponibil astăzi.
Nemurire: Voi scrie pe hârtie cinci lucruri pentru care vreau ca viața mea să fie amintită. Voi sta şi voi trăi în tăcere experienţa adusă de intervalul dintre inspirație și expirație, simţind veşnicia în momentul prezent.
Misterul vieţii nu este expresia unor accidente aleatoare, ci a unei inteligenţe care există peste tot.
- Ființând în DHARMA -
• Ai fost gata să mergi mai departe. Experienţa vechii tale realități a fost reașezată şi ești gata pentru schimbare.
• Ai fost gata să acorzi atenţie. Atunci când s-a ivit posibilitatea, ai observat-o şi ai făcut pasul necesar.
• Mediul te-a sprijinit. Când ai avansat, evenimentele s-au sincronizat și s-au organizat astfel încât să se asigure că nu vei da greș sau vei merge pe o cale alăturată.
• Te-ai simțit mai extins şi mult mai liber în noul tău loc.
• Te-ai văzut pe tine însuți ca pe un „om nou”.
Acest set de circumstanţe, atât în interior şi cât și în exterior, este ceea ce presupune Dharma, și anume să îți spună că atunci când simţi că ești gata să avansezi, realitatea se schimbă pentru a-ți arăta cum. Dar atunci când nu ești gata să avansezi? Atunci există sistemul Vasana care te poate ghida, care te împinge înainte prin repetarea acestor intenții care sunt încorporate în tine din trecut. Când te simți blocat şi nu poți face nici un pas înainte, de obicei, se aplică următoarele circumstanţe:
1. Nu ești pregătit să faci acest pas. Experienţa unei realități vechi încă te fascinează. Încă îți place modul tău de viață obișnuit, sau, altfel, în cazul în care există mai multă durere decât bucurie, ești dependent de durere pentru anumite motive nu au fost încă dezvăluite.
2. Nu ești atent la tot. Mintea ta este prinsă în lucruri mărunte și puerile, este distrasă de la ceea ce ar trebui să vadă. Acest lucru este valabil mai ales dacă există prea mulți stimuli externi. Cu excepţia cazului în care ești alert în interiorul tău, nu vei putea agăța acele indicii şi semne care îți sunt trimise de realitate.
3. Mediul în care trăiești nu te ajută. Când încerci să mergi mai departe, circumstanţele te trag înapoi. Acest tip de zădărnicire înseamnă că mai ai ceva de învățat, sau că există mult mai multe de învăţat, sau că momentul nu este încă cel mai potrivit pentru tine și pentru a respecta ordinea universului și, pentru binele tău, trebuie să mai ai răbdare puțin. Unii numesc asta Dreptul Divin. De asemenea, poate fi adevărat faptul că, la un nivel profund, tu să nu te vezi progresând; dorința ta conștientă este în conflict cu o îndoială profundă şi incertitudine, dar tu de fapt ai făcut un pas, poate că nu este atât de mare pe cât ți l-ai imaginat, poate că de fapt acel pas doar atât trebuia să fie.
4. Te simți amenințat de expansiunea pe care va trebui să o atingi, preferând siguranţa imaginii de sine limitată pe care o ai acum. Mulţi oameni se agaţă de o stare convenită, aparent sigură, crezând că sunt protejați. De fapt, cea mai mare protecţie pe care ai putea să o ceri vine din evoluție, evoluție care implică informații și cunoștințe noi care rezolvă problemele expansiunii şi avansării. Dar trebuie să îți însușești complet aceste cunoştinţe; în cazul în care o parte din tine, oricât de mică, vrea să rămână în starea de conveniență în care este acum, de obicei este suficientă pentru a-ți bloca drumul tău ca întreg.
5. Continui să te vezi ca pe un bătrân care s-a adaptat foarte bine la o situaţie veche. Acest lucru este adesea o alegere inconștientă. Oamenii se identifică cu trecutul lor şi încercă să se folosească de percepțiile vechi pentru a înţelege ceva nou ce se întâmplă acum. Deoarece percepţia este totul, văzând-te ca fiind prea slab, limitat, sau un om care nu meriți nimic și de care ceilalți se pot lipsi, vei bloca orice pas înainte.
- Folosind ENERGIA-
Dacă te-ai implicat vreodată cu pasiune în a face ceva, ai observat poate un lucru: cu cât îi aloci mai multă energie, cu atât ai mai multă – pasiunea se reîncarcă de la sine.
Ceea ce te seacă de energie, destul de ciudat, este actul de a te reținere. Cu cât îți conservi mai mult energia, cu atât mai înguste devin canalele prin care acesta poate circula. Oamenii care se tem de să iubească, de exemplu, sfârșesc prin a sugruma expresia iubirii. Ei se simt mai bine stând închiși ermetic în inimă decât ieșind în afara ei; cuvintele pline de iubire le rămân înțepenite în gât, li se pare chiar ciudat să facă și cele mai mici gesturi de tandrețe. Etanşeitatea dezvoltă teama de expansiune, şi astfel devine asemenea unui șarpe care continuă să-și mănânce propria coadă: cu cât folosești și oferi mai puțină energie, cu atât vei avea mai puţină să te reîncarci. Iată câţiva paşi care te pot ajuta să-ți extinzi canalele prin care circulă energia:
• Învăţă să dăruiești! Atunci când simţi cel mai mult nevoia de a acumula, întorce-ți privirea către cineva care are nevoie la rândul său şi oferă-i măcar puțin din ceea ce tu ai din abundenţă. Acest lucru nu trebuie să însemne bani sau bunuri. Poţi să acorzi timp şi atenţie, să asculți chiar fără să dai sfaturi care de fapt vor face mult mai mult pentru a deschide canalele energetice decât dacă ai oferi bani sau alte lucruri materiale.
• Fii generos! Acest lucru înseamnă generos în a lauda şi a aprecia chiar, mai mult decât a fi generos în a oferi bani. Cei mai mulţi oameni tânjesc după un cuvânt de laudă şi primesc mult prea puţin față de cât merită. Fii primul pentru a observă atunci când cineva a făcut ceva bun. Apreciază din toată inima şi nu doar din cuvinte aruncate într-o formulare monotonă pentru a respecta codul bunelor maniere. Laudă-l folosind detalii, arătându-i astfel celuilalt că ai fost cu adevărat atent la ceea ce el sau ea a realizat. Întâmpină acea persoană cu zâmbetul în privire şi păstrează conexiunea cu ochii lui în timp ce îl lauzi. Vei crea o legătură benefică pentru amândoi și vei fi uimit de ceea ce vei simți.
• Urmează-ți pasiunea! O anumită parte din viața ta te face să doreşti să-ți îndrepți toată energia acolo. Pentru majoritatea oamenilor, există o inhibare auto-impusă în privința imboldului de a-și urma visul sau de a nu merge prea departe urmându-l, și astfel ajung să nu se implice în acele domenii care îi fac fericiți. Fii dispus să mergi pănă la limită, și apoi du-te un pic mai departe! Vei vedea că se poate, vei vedea că acea limită nu era acolo și acum s-a deplasat cu încă doi pași înainte. Dacă îți plac drumețiile, pune ochii pe un munte şi cucerește-l! Dacă îți place să scrii, începe şi termină o carte! Ceea ce contează nu este să te forțezi, ci să dovedești cât de multă energie este cu adevărat acolo, în tine. Energia este purtătorul conştiinței; îi permite acesteia să iasă la suprafață și să se manifeste. Dedicând mai multă energie oricărui efort îți vei creşte puterea de înţelegere care va veni înspre tine asemeni unei recompense binemeritată.
Fiecare observator creează o versiune a realităţii care este legată de anumite înțelesuri, sensuri şi energii. Atât timp cât aceste sensuri par a fi valabile, energiile ţin imaginea închegată. Dar atunci când observatorul vrea să vadă ceva nou, sensurile și vechea imagine se prăbuşesc, energiile se combină într-un mod nou, şi lumea face un alt salt cuantic. Tu, observatorul, ai adus în realitate versiunea ta a acestei lumi noi.
Înainte de a ți se întampla ceva, totul este conceput în imaginaţia ta – care este starea în care se nasc imaginile și dorințele. Aceste imagini se manifestă apoi în obiectele și evenimentele de care ai parte, în timp ce se întâmplă toate acestea tu te implici în evenimente subiectiv, ceea ce înseamnă că le absorbi în sistemul nervos. Cel mai simplu mod de a descrie acest act compus din trei părți ale creaţiei este acesta: tu îți imaginezi un peisaj, un tablou, apoi îl pictezi în culorile alese de tine şi când este gata intri în el și pășești plimbându-te în peisajul compus de tine. Cam ăsta este mecanismul…
„Creaţia se creează pe sine, folosind conștiința ca lut din care modelează. Conştiinţa se transformă în lucruri în lumea obiectivă, în experienţe în lumea subiectivă.”
(Extras din „Cartea Secretelor” de Deepak Chopra)
Sursa: Esența vieții … între adevăr și iluzie…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu