Ce a cauzat marile extincții ale vieții?
De Adrian Nicolae / 6 aprilie 2011 19:07 /
Dacă ar trebui să alegem dintre marile mistere ale lumii pe cel mai important dintre ele, cu siguranță că extincțiile vieții s-ar număra printre candidații cu șanse sigure de reușită. Cunoaștem astăzi cinci astfel de evenimente majore din istoria planetei, în timp ce al șaselea are loc chiar în timpurile noastre.
Evident, teorii cu privire la cauzele primelor cinci mari extincții ale vieții terestre există, de la pericolul venit din spațiu sub forma unor asteroizi de dimensiuni uriașe până la cel din adâncuri, materializat sub forma supervulcanilor. Însă vechimea unor atari dispariții ale vieții îi împiedica pe oamenii de știință să spună cu exactitate ce anume s-a întâmplat de acum 500 de milioane de ani și până în prezent. Mai jos vă prezentăm câteva dintre teoriile care au rămas împământenite printre specialiști, cel puțin până la apariția unor noi dovezi care să le contrazică.
Extincția din Ordovician-Silurian (acum 450 -400 de milioane de ani)
Prima dintre cele mari cinci extincții, cea de la pragul dintre Ordovician și Silurian, este considerată a doua mare extincție din istoria Terrei. Este cert că o glaciațiune extremă a dus la dispariția a circa 60% dintre formele de viață marine (în acea perioadă nu putem vorbi încă de animale terestre). Ceea ce a produs, însă, o scădere masivă a temperaturilor globale rămâne un mister. Cea mai plauzibilă teorie susține că supercontinentul Gondwana a migrat către Polul Sud, fapt ce a dus la o reducere dramatică a temperaturilor globale la sol și la restrângerea mărilor și oceanelor. O altă ipoteză implică apariția primelor plante pe uscat, plante care au necesitat atât de mult dioxid de carbon încât au anulat efectul de seră prezent în acele vremuri pe Terra. O ultimă teorie implică efectele unei hipernove care ar fi avut loc la circa 6.000 de ani lumină de Terra, acestea ducând la dispariția unei mari părți a stratului de ozon și la expunerea vietăților terestre la un adevărat bombardament cu raze gamma. Nu există, însă, dovezi ale unui astfel de eveniment.
Devonianul Târziu (acum 360 de milioane de ani)
Cea de a doua mare extincție a vieții este, poate și cea mai misterioasă dintre toate, cu atât mai mult cu cât ea se pare că a afectat, în mare parte,doar vietățile marine. Este vorba despre o extincție lentă, care se întinde pe o perioadă extrem de lungă de timp, între 500.000 și 25 de milioane de ani. Principalii suspecți în cazul acestei masive pierderi a biodiversității marine sunt vulcanii submarini, o scădere a temperaturii globale sau impactul cu un asteroid gigantic, deși nu există probe solide care să încline balanța în favoarea vreunuia dintre ei. Aproximativ jumătate dintre animalele marine au dispărut, cele mai afectate fiind brahiopodele, trilobiții și coralii. Surprinzător, vertebratele care încet să își dezvolte fălci nu par afectate de extincție. După aproape 10 milioane de ani de la sfărșitul acestei extincții, proto-amfibienii care aveau să dea naștere speciilor terestre de mai târziu făceau primii pași pe uscat.
Permian – Triasic (acum 251 de milioane de ani)
Atunci când vorbim de extincția din Permian – Triasic, ne referim, practic, la cea mai mare și mai devastatoare dispariție a vieții din istoria Terrei. Vietățile marine dispar aproape în totalitate, într-un procent estimat la aproape 96%, în timp ce pe uscat, circa 70% dintre viețuitoare își găsesc sfârșitul. Specialiștii o numesc Marea Moarte sau Mama tuturor extincțiilor, nivelul distrugerilor din acele vremuri fiind de-a dreptul apocaliptic. Principalul vinovat este, în opinia majorității cercetătorilor, supervulcanul Siberian Traps, acesta fiind, de altfel, și cel mai mare supervulcan din ultimii 500 de milioane de ani. Se estimează că erupția a durat între 200.000 și 1 milion de ani neîntrerupt, atunci fiind eliminați circa 3 milioane de kilometri cubi de lavă pe o suprafață egală cu cea a Australiei. Straturi gigantice de cenușă vulcanică au acoperit o mare parte a supercontinentului Pangeea, iar efectele acestei erupții s-au întins pe mai bine de 80.000 de ani. Oceanele au devenit anoxice, motiv suficient pentru ca aproape toate vietățile marine să dispară. Pe uscat, doar cele mai adaptate animale au reușit să supraviețuiască. Este, de altfel, singura extincție din istoria Terrei care a implicat și insectele. A fost nevoie de aproape 30 de milioane de ani pentru ca viața să îți revină la un nivel optim.
Triassic – Jurassic (acum circa 200 de milioane de ani)
Este, cu siguranță, extincția care a deschis calea pentru dominația dinozaurilor asupra Terrei, dominație care se întinde pe aproape 135 de milioane de ani. Cauzele care au dus la dispariția a jumătate dintre formele de viață de atunci reprezintă încă un mister, deși este cert că extincția are loc în nu mai mult de 10.000 de ani. Nu există dovezi ale unui impact cu un corp ceresc gigantic, și asta în ciuda faptului că această teorie a fost larg mediatizată. Mult mai probabil, valurile uriașe de magmă produse de fragmentarea supercontinentului Pangeea, valuri care s-au întins pe mai bine de 11 milioane de kilometri pătrați, au dus la această extincție extrem de rapidă. Cele mai afectate au fost terapsidele, supraviețuitoarele dezastrului din Permian, animale ciudate, asemănătoare cu mamiferele, care în acel moment erau mai numeroase decât archosaurii,strămoșii dinozaurilor.
Cretacic – Terțiar (acum 65 de milioane de ani)
Poate cea mai cunoscută dintre marile extincții ale vieții este cea care a dus la dispariția dinozaurilor în urmă cu 65 de milioane de ani. Părerea unanim acceptată până în prezent este aceea că un asteroid sau o cometă a lovit Terra în ceea ce acum este coasta Americii Centrale, formând craterul Chicxulub. Impactul ar fi dus, conform specialiștilor, la o serie de evenimente catastrofale care a condus la dispariția uriașelor reptile de pe mare și de pe uscat, lăsând locul mamiferelor. O teorie recentă susține, însă, că principalul vinovat de această uriașă dispariție a biodiversității a fost nu neapărat un corp ceresc ci un alt supervulcan, mai precis supervulcanul Deccan Traps din India. Acesta a erupt acum circa 63-67 de milioane de ani, acoperind cu lavă o suprafață de aproximativ 1,5 milioane de kilometri pătrati, o arie de cel puțin două ori mai mare decât statul american Texas. A fost, practic, o reeditare la scară mai redusă a ceea ce s-a întâmplat cu viețuitoarele din Permian. Se estimează că peste 50% dintre animalele din acea perioadă și-au găsit sfârșitul. Cel mai probabil, însă, extincția a fost rezultatul atât a efectelor impactului cu un corp ceresc cât și a celor ale supervulcanului Deccan Traps.
Iar dacă vă întrebați când va veni următoarea extincție în masă, ei bine, trebuie spus că ne aflăm în plin proces de dispariție a vieții, proces început odată cu extincția megafaunei de acum 11.000 de ani și care continuă și în prezent din pricina acțiunilor distructive ale omului asupra biodiversității. Este, fără doar și poate, singurul eveniment de acest gen din istoria Pământului care se datorează unei specii terestre. Se estimează că, în cazul în care măsuri urgente nu vor fi luate, vom fi martorii celei mai mari extincții din istoria Terrei, mai mare decât cea care a dus la dispariția viețuitoarelor din Permian.
sursa; stinta si tehnica 
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu