SF. DUMITRU- IZVORATORUL DE MIR
În aceasta luna, în ziua a douazeci si sasea, pomenirea Sfântului slavitului Marelui Mucenic Dimitrie (Dumitru), izvorâtorul de mir si facatorul de minuni, din Tesalonic.
Sfîntul si marele mucenic Dimitrie s-a născut în cetatea Solun (Tesalonic), din părinti de neam bun si dreptcredinciosi. Tatăl lui era voievod în cetatea Solunului, crezînd în taină în Domnul nostru Iisus Hristos si slujind Lui. Dar nu îndrăznea să mărturisească preasfînt numele Lui, căci atunci era mare prigoană asupra crestinilor din partea păgînilor împărati. Temîndu-se de groaznica prigonire a nelegiuitilor, tinea ascuns în sine mărgăritarul cel de mult pret al credintei lui Hristos. El avea în palatul său o cămară ascunsă de rugăciune, în care erau două sfinte icoane, împodobite cu aur si cu pietre scumpe: una a Mîntuitorului nostru Iisus Hristos, Cel ce S-a întrupat, iar alta a Preasfintei Sale Maici, Fecioara Maria, înaintea cărora întotdeauna aprindea candela si aducea tămîie si se ruga împreună cu sotia sa cea de o credintă, adevăratului Dumnezeu, Cel ce locuieste întru cei de sus, Fiului Său Unul născut si Fecioarei Maria cea preanevinovată. Asemenea era si milostiv către săraci si aducea mari faceri de bine celor care le trebuiau. Dar nu aveau fii, si pentru aceasta erau în mare mîhnire si se rugau lui Dumnezeu cu tot dinadinsul, ca să le dea mostenitori casei lor.
După multă vreme au fost auziti, pentru că, aducîndu-si aminte Cel Preaînalt de rugăciunile si de milosteniile lor, le-a dat lor un fiu; pe acest sfînt si vrednic de fericire Dimitrie, la a cărui nastere s-a veselit tot Solunul împreună cu voievodul lor, care a dat la toată cetatea, dar mai ales săracilor, un mare ospăt, multumind lui Dumnezeu pentru acest mare dar. Apoi cînd copilul a ajuns în vîrstă, ca să poată cunoaste si să înteleagă adevărul, l-au dus părintii în casa lor de rugăciune si, arătîndu-i sfintele icoane, i-au zis: “Aceasta este icoana adevăratului Dumnezeu, Care a făcut cerul si pămîntul si aceasta este icoana Preasfintei Fecioare Maria, Născătoarea lui Dumnezeu”. Deci, I-au învătat pe el sfînta credintă, spunîndu-i toate cele ce luminează cunostinta despre Domnul nostru Iisus Hristos, precum si toate cele privitoare la desertăciunea necuratilor zei păgîni si a idolilor cei neînsufletiti. Iar Dimitrie a cunoscut adevărul din cuvintele părintilor săi, dar mai ales din darul lui Dumnezeu, care începuse a lucra într-însul. El cu tot sufletul a crezut în Dumnezeu si, închinîndu-se sfintelor icoane, le-a sărutat cu osîrdie. Părintii lui, chemînd în taină un preot si pe cîtiva crestini, prieteni ai lor, în acea ascunsă cămară de rugăciune, au botezat pe fiul lor în numele Tatălui si al Fiului si al Sfîntului Duh. Copilul, luînd Sfîntul Botez, a învătat cu amănuntul Legea lui Dumnezeu. El crestea cu anii si cu întelepciunea, mergînd cu fapte bune ca pe o scară, din putere în putere, si era în el darul lui Dumnezeu care îl lumina si îl făcea întelept. După ce a ajuns la vîrsta cea desăvîrsită, părintii lui s-au dus din vremelnica viată, lăsîndu-l pe Sfîntul Dimitrie mostenitor nu numai al averilor, ci si al faptelor lor cele bune.
Auzind atunci împăratul Maximilian despre moartea voievodului Tesalonicului, a chemat la dînsul pe fiul acestuia, pe Sfîntul Dimitrie, si, văzîndu-i întelepciunea si vitejia in război, l-a făcut antipat si i-a încredintat lui Tesalonicul, zicîndu-i: “Păzeste patria ta si s-o cureti de necuratii crestini, ucigîndu-i pe toti cei care cheamă numele lui Iisus Hristos Cel răstignit”. Sfîntul Dimitrie, luînd de la împărat dregătoria, a mers la Solun, unde a fost primit cu mare cinste de cetăteni si îndată a început a mărturisi înaintea tuturor numele lui Iisus Hristos, pe care îl preamărea, precum si a învăta pe toti credinta. El a devenit pentru tesaloniceni un alt Apostol Pavel, aducîndu-i pe ei la cunostinta adevăratului Dumnezeu si dezrădăcinînd închinarea la idoli. Apoi, nu după multă vreme s-a făcut cunoscut împăratului Maximilian că Dimitrie, antipatul, este crestin si pe multi îi aducea la credinta sa, lucru pe care auzindu-l împăratul, s-a mîniat foarte tare.
Întorcîndu-se atunci de la războiul pe care l-a purtat cu scitii si cu sarmatii, pe care i-a supus sub stăpînirea împărătiei Romei si venind biruitor, a făcut din cetate în cetate praznice si jertfe idolesti, apoi a venit si în Tesalonic.
Dimitrie, încă înaintea venirii împăratului în Solun, a încredintat toată averea sa unui credincios slujitor al său, pe care îl chema Lupul, si l-a însărcinat cu toată bogătia ce rămăsese de la părintii lui, aurul, argintul, pietrele de mare pret, si hainele, să le împartă în grabă la cei cărora le trebuiau si la săraci, zicînd: “Împarte bogătia cea pămîntească, ca să căutăm pe cea cerească”. Iar el s-a pus pe rugăciuni si pe post, pregătindu-se înainte pentru a primi cununa cea mucenicească. Împăratul a întrebat dacă sînt adevărate cele auzite despre Dimitrie. Iar Dimitrie, stînd înaintea împăratului, cu mare îndrăzneală a mărturisit că el este crestin si a defăimat închinarea de idoli cea păgînească. Atunci împăratul a poruncit să fie dus nu în temnita cea de obste, ci într-un loc mai defăimat, într-o baie mare si veche, care era aproape de palatele unde sedea împăratul. L-au pus, deci, pe sfînt în cămările acelei băi, care era adîncă si în care, intrînd el, se ruga, grăind ca David: “Dumnezeule, spre ajutorul meu ia aminte Doamne, ca să îmi ajuti mie, grăbeste, că Tu esti răbdarea mea Doamne, Doamne, nădejdea mea din tineretile mele. Spre Tine m-am întărit din pîntece, din sînul maicii mele, Tu esti acoperitorul meu pînă ce voi fi. Pentru aceasta se va veseli gura mea, cînd voi cînta Tie si limba mea toată ziua va învăta dreptatea Ta”.
Sfîntul Dimitrie sedea acolo în temnită ca într-o cameră luminoasă, cîntînd si slăvind pe Dumnezeu. Apoi sfîntul a văzut o scorpie înaintea sa, care voia să-l muste de picior; iar el, însemnîndu-se cu semnul crucii si după ce a zis: “În numele lui Hristos care a zis să călcăm peste serpi si peste scorpii si peste toată puterea vrăjmasului”, a călcat peste scorpia aceea. Stînd asa în temnită, a fost cercetat de îngerul lui Dumnezeu care i s-a arătat întru lumină mare, cu o preafrumoasă cunună din Rai, si i-a zis lui: “Pace tie, pătimitorule al lui Hristos, Dimitrie! Îmbărbătează-te si te întăreste si biruieste pe vrăjmasii tăi”. Zicîndu-i acestea, i-a si pus cununa pe cap. Iar sfîntul a răspuns: “Mă bucur întru Domnul si mă veselesc întru Dumnezeu, Mîntuitorul meu”. Si sfîntul se aprindea cu inima către dragostea lui Dumnezeu, voind să-si verse cu osîrdie sîngele său pentru Dînsul.
În acea vreme împăratul se îndeletnicea cu jocuri publice si cu privelisti; pentru că împăratii elinilor, în vremea de demult, aveau obiceiul ca atunci cînd intrau într-o cetate puneau pe oameni să se lupte, aruncau pietre si săreau, apoi aruncau cu sulite la semn si se luptau cu pumnul. Acest fel de lupte se numeau pentatlon si cei care ar fi biruit în aceste cinci lupte primeau daruri de la împărat. Împăratul a vrut să vadă aceste cinci feluri de lupte si s-a asezat la un loc înalt ca să-i vadă pe luptători, între care era si vestitul Lie, din neamul vandalilor. Acesta era înalt cu trupul, puternic cu virtutea si înfricosat la chip, căruia i-a făcut un loc înalt de priveliste. Împăratul se bucura, văzînd cum acel Lie se luptă cu oamenii cei viteji si îi ucidea pe ei, aruncîndu-i de sus în sulite: Mai era acolo si tînărul crestin Nestor, cunoscut Sfîntului Dimitrie. Acela, văzînd pe Lie că ucide pe multi si mai ales că îi pierde pe crestini fără crutare, s-a aprins de rîvnă si, vrînd să se lupte cu Lie, a alergat la Sfîntul Dimitrie care era în temnită si i-a spus lui despre luptătorul Lie că a ucis multime de crestini. Nestor cerea de la dînsul binecuvîntare si rugăciuni, ca să-l poată birui pe acel nemilostiv ucigas de oameni. Sfîntul Dimitrie, însemnîndu-l pe el cu semnul Sfintei Cruci, i-a zis: “Du-te si îl vei birui pe Lie, mărturisind pe Hristos”. Apoi Nestor a alergat în acel loc si cu mare glas a strigat: “O, Lie! Vino să ne luptăm amîndoi!”. Împăratul, sezînd la loc înalt si privind pe oameni luptîndu-se, dacă a văzut pe Nestor tînăr si frumos la fată, fiind cam de douăzeci de ani, l-a chemat la dînsul si i-a zis: “Tinere, pentru ce nu-ti cruti viata ta? Oare nu vezi pe cîti i-a biruit Lie si cît sînge a vărsat? Nu îti este milă de frumusetea ta si de tineretea ta? Dacă esti sărac, vino să te îmbogătesc, numai nu te duce să te lupti cu Lie, că o să-ti pierzi viata”. A răspuns Nestor: “Împărate, eu sărac nu sînt, nici nu vreau să-mi pierd viata, ci vreau să mă lupt cu Lie si să-l biruiesc pe el”.
Acestea zicîndu-le, strigă: “Dumnezeul lui Dimitrie, ajută-mi!” Apoi a început să se lupte cu potrivnicul, pe care, trîntindu-l jos în sulitele cele ascutite, l-a omorît. Împăratul s-a mîhnit foarte tare de pierderea lui Lie, mai mult decît dacă ar fi căzut el din împărătia sa. Chemînd la el pe Nestor, i-a zis: “Tînărule, cu ce farmece l-ai biruit pe Lie? EI a omorît atîtia oameni mai puternici decît tine si tu cum l-ai omorît pe dînsul?” Sfîntul Nestor a răspuns: “Împărate, eu nu am biruit pe Lie cu farmece, ci cu puterea lui Hristos, adevăratul Dumnezeu, am făcut aceasta”. Acestea dacă le-a auzit păgînul împărat, s-a mîniat foarte tare si a poruncit unui boier pe care îl chema Marchian, să-l scoată pe Nestor afară de poarta cea de aur si să-i taie capul cu cutitul. În acest chip s-a sfîrsit Sfîntul Nestor, după cuvîntul Sfîntului Dimitrie.
Nu s-a mîngîiat împăratul pentru pierderea lui Lie, căci toată ziua si toată noaptea era mîhnit. Apoi aflînd că Dimitrie a fost pricinuitorul mortii lui Lie, a poruncit să-l ucidă pe el cu sulitele. “Precum Lie a fost aruncat în sulite de Nestor si a murit, asa si Dimitrie să fie străpuns cu sulitele, ca de aceeasi moarte să moară cel care a pricinuit moartea iubitului meu Lie” – asa zicea împăratul. Dar s-a înselat nebunul împărat, socotind că sfintii mor cu aceeasi moarte ca si păcătosii, pentru că moartea păcătosilor este cumplită, iar a sfintilor este cinstită înaintea Domnului.
Începînd a se lumina de ziuă, in ziua de douăzeci si sase a lunii octombrie, au intrat ostasii în temnită si, aflîndu-l pe Sfîntul Dimitrie stînd la rugăciune, l-au împuns pe el cu sulitele. Întîia sulită cu care a fost împuns a fost în coasta dreaptă, în locul în care a fost împuns si Hristos pe cruce. Căci sfîntul, cum a văzut pe ostasi, singur a ridicat mîna dreaptă si acestia I-au si împuns. Astfel, închipuind patima lui Hristos Domnul, Cel împuns cu sulita, sfîntul si-a dat în mîinile Lui cinstitul său suflet. Iar trupul lui care zăcea pe pămînt fără cinste, mergînd noaptea un oarecare dintre credinciosi, l-a luat în taină si l-a îngropat.
Cînd Sfîntul Dimitrie a fost străpuns de sulite în temnită de către ostasi, era de fată la moartea lui si credinciosul său slujitor, cel pomenit mai înainte, Lupul. Acela a luat haina stăpînului său cea înmuiată în sînge. La fel si inelul lui l-a înmuiat în sînge si multe minuni făcea cu haina si cu inelul, tămăduind toate bolile si gonind duhurile cele viclene, încît s-a dus vestea minunilor prin tot Solunul si toti bolnavii alergau la dînsul. Aflînd despre acestea Maximilian, a poruncit ca să-l prindă pe fericitul Lupul si să-i taie capul. Si astfel, sluga cea bună si credincioasă a sfîntului s-a dus la Domnul după stăpînul său, adică după Sfîntul Dimitrie, căci unde este stăpînul, acolo să fie si sluga lui.
Apoi, nu după multă vreme, a început prigoana asupra crestinilor. Deasupra mormîntului Sfîntului Dimitrie era zidită o biserică mică, în care se săvîrseau multe minuni si bolnavii primeau tămăduire. Atunci, un boier din cei mari, slăvit si credincios, din părtile Iliricului, pe nume Leontie, fiind cuprins de o boală grea si nevindecabilă, a alergat cu credintă la Sfîntul Mare Mucenic Dimitrie. Cînd au ajuns la biserica sfîntului, l-au asezat în acel loc unde se aflau în pămînt moastele mucenicului si îndată acesta a primit tămăduire si s-a sculat sănătos, multumind lui Dumnezeu si preamărind pe Sfîntul Dimitrie, plăcutul Lui. Acesta a vrut să zidească sfîntului o biserică mare si frumoasă în semn de multumire.
...............................................................................................................
Sursa: LUPTA PENTRU ORTODOXIE
Sfîntul si marele mucenic Dimitrie s-a născut în cetatea Solun (Tesalonic), din părinti de neam bun si dreptcredinciosi. Tatăl lui era voievod în cetatea Solunului, crezînd în taină în Domnul nostru Iisus Hristos si slujind Lui. Dar nu îndrăznea să mărturisească preasfînt numele Lui, căci atunci era mare prigoană asupra crestinilor din partea păgînilor împărati. Temîndu-se de groaznica prigonire a nelegiuitilor, tinea ascuns în sine mărgăritarul cel de mult pret al credintei lui Hristos. El avea în palatul său o cămară ascunsă de rugăciune, în care erau două sfinte icoane, împodobite cu aur si cu pietre scumpe: una a Mîntuitorului nostru Iisus Hristos, Cel ce S-a întrupat, iar alta a Preasfintei Sale Maici, Fecioara Maria, înaintea cărora întotdeauna aprindea candela si aducea tămîie si se ruga împreună cu sotia sa cea de o credintă, adevăratului Dumnezeu, Cel ce locuieste întru cei de sus, Fiului Său Unul născut si Fecioarei Maria cea preanevinovată. Asemenea era si milostiv către săraci si aducea mari faceri de bine celor care le trebuiau. Dar nu aveau fii, si pentru aceasta erau în mare mîhnire si se rugau lui Dumnezeu cu tot dinadinsul, ca să le dea mostenitori casei lor.
După multă vreme au fost auziti, pentru că, aducîndu-si aminte Cel Preaînalt de rugăciunile si de milosteniile lor, le-a dat lor un fiu; pe acest sfînt si vrednic de fericire Dimitrie, la a cărui nastere s-a veselit tot Solunul împreună cu voievodul lor, care a dat la toată cetatea, dar mai ales săracilor, un mare ospăt, multumind lui Dumnezeu pentru acest mare dar. Apoi cînd copilul a ajuns în vîrstă, ca să poată cunoaste si să înteleagă adevărul, l-au dus părintii în casa lor de rugăciune si, arătîndu-i sfintele icoane, i-au zis: “Aceasta este icoana adevăratului Dumnezeu, Care a făcut cerul si pămîntul si aceasta este icoana Preasfintei Fecioare Maria, Născătoarea lui Dumnezeu”. Deci, I-au învătat pe el sfînta credintă, spunîndu-i toate cele ce luminează cunostinta despre Domnul nostru Iisus Hristos, precum si toate cele privitoare la desertăciunea necuratilor zei păgîni si a idolilor cei neînsufletiti. Iar Dimitrie a cunoscut adevărul din cuvintele părintilor săi, dar mai ales din darul lui Dumnezeu, care începuse a lucra într-însul. El cu tot sufletul a crezut în Dumnezeu si, închinîndu-se sfintelor icoane, le-a sărutat cu osîrdie. Părintii lui, chemînd în taină un preot si pe cîtiva crestini, prieteni ai lor, în acea ascunsă cămară de rugăciune, au botezat pe fiul lor în numele Tatălui si al Fiului si al Sfîntului Duh. Copilul, luînd Sfîntul Botez, a învătat cu amănuntul Legea lui Dumnezeu. El crestea cu anii si cu întelepciunea, mergînd cu fapte bune ca pe o scară, din putere în putere, si era în el darul lui Dumnezeu care îl lumina si îl făcea întelept. După ce a ajuns la vîrsta cea desăvîrsită, părintii lui s-au dus din vremelnica viată, lăsîndu-l pe Sfîntul Dimitrie mostenitor nu numai al averilor, ci si al faptelor lor cele bune.
Auzind atunci împăratul Maximilian despre moartea voievodului Tesalonicului, a chemat la dînsul pe fiul acestuia, pe Sfîntul Dimitrie, si, văzîndu-i întelepciunea si vitejia in război, l-a făcut antipat si i-a încredintat lui Tesalonicul, zicîndu-i: “Păzeste patria ta si s-o cureti de necuratii crestini, ucigîndu-i pe toti cei care cheamă numele lui Iisus Hristos Cel răstignit”. Sfîntul Dimitrie, luînd de la împărat dregătoria, a mers la Solun, unde a fost primit cu mare cinste de cetăteni si îndată a început a mărturisi înaintea tuturor numele lui Iisus Hristos, pe care îl preamărea, precum si a învăta pe toti credinta. El a devenit pentru tesaloniceni un alt Apostol Pavel, aducîndu-i pe ei la cunostinta adevăratului Dumnezeu si dezrădăcinînd închinarea la idoli. Apoi, nu după multă vreme s-a făcut cunoscut împăratului Maximilian că Dimitrie, antipatul, este crestin si pe multi îi aducea la credinta sa, lucru pe care auzindu-l împăratul, s-a mîniat foarte tare.
Întorcîndu-se atunci de la războiul pe care l-a purtat cu scitii si cu sarmatii, pe care i-a supus sub stăpînirea împărătiei Romei si venind biruitor, a făcut din cetate în cetate praznice si jertfe idolesti, apoi a venit si în Tesalonic.
Dimitrie, încă înaintea venirii împăratului în Solun, a încredintat toată averea sa unui credincios slujitor al său, pe care îl chema Lupul, si l-a însărcinat cu toată bogătia ce rămăsese de la părintii lui, aurul, argintul, pietrele de mare pret, si hainele, să le împartă în grabă la cei cărora le trebuiau si la săraci, zicînd: “Împarte bogătia cea pămîntească, ca să căutăm pe cea cerească”. Iar el s-a pus pe rugăciuni si pe post, pregătindu-se înainte pentru a primi cununa cea mucenicească. Împăratul a întrebat dacă sînt adevărate cele auzite despre Dimitrie. Iar Dimitrie, stînd înaintea împăratului, cu mare îndrăzneală a mărturisit că el este crestin si a defăimat închinarea de idoli cea păgînească. Atunci împăratul a poruncit să fie dus nu în temnita cea de obste, ci într-un loc mai defăimat, într-o baie mare si veche, care era aproape de palatele unde sedea împăratul. L-au pus, deci, pe sfînt în cămările acelei băi, care era adîncă si în care, intrînd el, se ruga, grăind ca David: “Dumnezeule, spre ajutorul meu ia aminte Doamne, ca să îmi ajuti mie, grăbeste, că Tu esti răbdarea mea Doamne, Doamne, nădejdea mea din tineretile mele. Spre Tine m-am întărit din pîntece, din sînul maicii mele, Tu esti acoperitorul meu pînă ce voi fi. Pentru aceasta se va veseli gura mea, cînd voi cînta Tie si limba mea toată ziua va învăta dreptatea Ta”.
Sfîntul Dimitrie sedea acolo în temnită ca într-o cameră luminoasă, cîntînd si slăvind pe Dumnezeu. Apoi sfîntul a văzut o scorpie înaintea sa, care voia să-l muste de picior; iar el, însemnîndu-se cu semnul crucii si după ce a zis: “În numele lui Hristos care a zis să călcăm peste serpi si peste scorpii si peste toată puterea vrăjmasului”, a călcat peste scorpia aceea. Stînd asa în temnită, a fost cercetat de îngerul lui Dumnezeu care i s-a arătat întru lumină mare, cu o preafrumoasă cunună din Rai, si i-a zis lui: “Pace tie, pătimitorule al lui Hristos, Dimitrie! Îmbărbătează-te si te întăreste si biruieste pe vrăjmasii tăi”. Zicîndu-i acestea, i-a si pus cununa pe cap. Iar sfîntul a răspuns: “Mă bucur întru Domnul si mă veselesc întru Dumnezeu, Mîntuitorul meu”. Si sfîntul se aprindea cu inima către dragostea lui Dumnezeu, voind să-si verse cu osîrdie sîngele său pentru Dînsul.
În acea vreme împăratul se îndeletnicea cu jocuri publice si cu privelisti; pentru că împăratii elinilor, în vremea de demult, aveau obiceiul ca atunci cînd intrau într-o cetate puneau pe oameni să se lupte, aruncau pietre si săreau, apoi aruncau cu sulite la semn si se luptau cu pumnul. Acest fel de lupte se numeau pentatlon si cei care ar fi biruit în aceste cinci lupte primeau daruri de la împărat. Împăratul a vrut să vadă aceste cinci feluri de lupte si s-a asezat la un loc înalt ca să-i vadă pe luptători, între care era si vestitul Lie, din neamul vandalilor. Acesta era înalt cu trupul, puternic cu virtutea si înfricosat la chip, căruia i-a făcut un loc înalt de priveliste. Împăratul se bucura, văzînd cum acel Lie se luptă cu oamenii cei viteji si îi ucidea pe ei, aruncîndu-i de sus în sulite: Mai era acolo si tînărul crestin Nestor, cunoscut Sfîntului Dimitrie. Acela, văzînd pe Lie că ucide pe multi si mai ales că îi pierde pe crestini fără crutare, s-a aprins de rîvnă si, vrînd să se lupte cu Lie, a alergat la Sfîntul Dimitrie care era în temnită si i-a spus lui despre luptătorul Lie că a ucis multime de crestini. Nestor cerea de la dînsul binecuvîntare si rugăciuni, ca să-l poată birui pe acel nemilostiv ucigas de oameni. Sfîntul Dimitrie, însemnîndu-l pe el cu semnul Sfintei Cruci, i-a zis: “Du-te si îl vei birui pe Lie, mărturisind pe Hristos”. Apoi Nestor a alergat în acel loc si cu mare glas a strigat: “O, Lie! Vino să ne luptăm amîndoi!”. Împăratul, sezînd la loc înalt si privind pe oameni luptîndu-se, dacă a văzut pe Nestor tînăr si frumos la fată, fiind cam de douăzeci de ani, l-a chemat la dînsul si i-a zis: “Tinere, pentru ce nu-ti cruti viata ta? Oare nu vezi pe cîti i-a biruit Lie si cît sînge a vărsat? Nu îti este milă de frumusetea ta si de tineretea ta? Dacă esti sărac, vino să te îmbogătesc, numai nu te duce să te lupti cu Lie, că o să-ti pierzi viata”. A răspuns Nestor: “Împărate, eu sărac nu sînt, nici nu vreau să-mi pierd viata, ci vreau să mă lupt cu Lie si să-l biruiesc pe el”.
Acestea zicîndu-le, strigă: “Dumnezeul lui Dimitrie, ajută-mi!” Apoi a început să se lupte cu potrivnicul, pe care, trîntindu-l jos în sulitele cele ascutite, l-a omorît. Împăratul s-a mîhnit foarte tare de pierderea lui Lie, mai mult decît dacă ar fi căzut el din împărătia sa. Chemînd la el pe Nestor, i-a zis: “Tînărule, cu ce farmece l-ai biruit pe Lie? EI a omorît atîtia oameni mai puternici decît tine si tu cum l-ai omorît pe dînsul?” Sfîntul Nestor a răspuns: “Împărate, eu nu am biruit pe Lie cu farmece, ci cu puterea lui Hristos, adevăratul Dumnezeu, am făcut aceasta”. Acestea dacă le-a auzit păgînul împărat, s-a mîniat foarte tare si a poruncit unui boier pe care îl chema Marchian, să-l scoată pe Nestor afară de poarta cea de aur si să-i taie capul cu cutitul. În acest chip s-a sfîrsit Sfîntul Nestor, după cuvîntul Sfîntului Dimitrie.
Nu s-a mîngîiat împăratul pentru pierderea lui Lie, căci toată ziua si toată noaptea era mîhnit. Apoi aflînd că Dimitrie a fost pricinuitorul mortii lui Lie, a poruncit să-l ucidă pe el cu sulitele. “Precum Lie a fost aruncat în sulite de Nestor si a murit, asa si Dimitrie să fie străpuns cu sulitele, ca de aceeasi moarte să moară cel care a pricinuit moartea iubitului meu Lie” – asa zicea împăratul. Dar s-a înselat nebunul împărat, socotind că sfintii mor cu aceeasi moarte ca si păcătosii, pentru că moartea păcătosilor este cumplită, iar a sfintilor este cinstită înaintea Domnului.
Începînd a se lumina de ziuă, in ziua de douăzeci si sase a lunii octombrie, au intrat ostasii în temnită si, aflîndu-l pe Sfîntul Dimitrie stînd la rugăciune, l-au împuns pe el cu sulitele. Întîia sulită cu care a fost împuns a fost în coasta dreaptă, în locul în care a fost împuns si Hristos pe cruce. Căci sfîntul, cum a văzut pe ostasi, singur a ridicat mîna dreaptă si acestia I-au si împuns. Astfel, închipuind patima lui Hristos Domnul, Cel împuns cu sulita, sfîntul si-a dat în mîinile Lui cinstitul său suflet. Iar trupul lui care zăcea pe pămînt fără cinste, mergînd noaptea un oarecare dintre credinciosi, l-a luat în taină si l-a îngropat.
Cînd Sfîntul Dimitrie a fost străpuns de sulite în temnită de către ostasi, era de fată la moartea lui si credinciosul său slujitor, cel pomenit mai înainte, Lupul. Acela a luat haina stăpînului său cea înmuiată în sînge. La fel si inelul lui l-a înmuiat în sînge si multe minuni făcea cu haina si cu inelul, tămăduind toate bolile si gonind duhurile cele viclene, încît s-a dus vestea minunilor prin tot Solunul si toti bolnavii alergau la dînsul. Aflînd despre acestea Maximilian, a poruncit ca să-l prindă pe fericitul Lupul si să-i taie capul. Si astfel, sluga cea bună si credincioasă a sfîntului s-a dus la Domnul după stăpînul său, adică după Sfîntul Dimitrie, căci unde este stăpînul, acolo să fie si sluga lui.
Apoi, nu după multă vreme, a început prigoana asupra crestinilor. Deasupra mormîntului Sfîntului Dimitrie era zidită o biserică mică, în care se săvîrseau multe minuni si bolnavii primeau tămăduire. Atunci, un boier din cei mari, slăvit si credincios, din părtile Iliricului, pe nume Leontie, fiind cuprins de o boală grea si nevindecabilă, a alergat cu credintă la Sfîntul Mare Mucenic Dimitrie. Cînd au ajuns la biserica sfîntului, l-au asezat în acel loc unde se aflau în pămînt moastele mucenicului si îndată acesta a primit tămăduire si s-a sculat sănătos, multumind lui Dumnezeu si preamărind pe Sfîntul Dimitrie, plăcutul Lui. Acesta a vrut să zidească sfîntului o biserică mare si frumoasă în semn de multumire.
...............................................................................................................
Sursa: LUPTA PENTRU ORTODOXIE
Slavit sa fie Dumnezeu intru sfintii Sai!
RăspundețiȘtergereAsa sa ne ajute Dumnezeu!
RăspundețiȘtergere