DACII DIN ŢARA ZĂRANDULUI

1.Dacii urmaşii supravieţuitorilor potopului.

Piesele arheologice din hotarul comunei Zărand judeţul Arad,fotografiile satelitului american din zona munţilor Zărand coroborate cu topice, cântece,credinţa ş limba vorbită de ţărănimea română din Ţara Zărandului, şi informaţiile anticilor cu privire la Dacia înfăţişează o realitate apropae de necrezut : originea dacilor strămoşii românilor din această parte a Daciei urcă până la supravieţuitorii potopului de pe vremea lui Noe. Acest spaţiu a fost ocupat permanent de daci.Centrul dacilor anterior ivirii romanilor se afla în Ţara Zărandului.

2.Oprirea corabiei lui Noe pe Masivul Zărandului.

Poluarea planetei ,războiul dintre spirite şi învingerea spiritelor negatve a condus la declanşarea potopului cu apă. Apa a depăşit înălţimea celor mai înalţi munţi de pe suprafaţa Terrei. Explicaţia se află,din punct de vedere ştiinţific, în necesitatea reducerii vibraţiei structurilor de materie la parametrii calculaţi în raport cu spiritul vieţuitoarelor prevăzute să trăiască pe pământ. Astfel, pământul murdărit a fost scos din apă,făcut prielnic vieţii cu ajutorul apei. Apa a acoperit pământul aproape jumătate de an. Corabia lui Noe în acest timp manevrată din spaţiu de Ra a fost adusă pe vârful Munţilor Zărandului conform programului prestabilit. Desnădejdea oamenilor de pe corabie a atins maximum când au constatat că nu se zăreşte nici un vârf de munte,iar Ra nu se mai arată..

În aceste împrejurări oamenii. au inceput să cârtească şi să aducă afronturi lui Noe.Aceste afronturi se află incluse în numele dat aşezarii omeneşti Araneag din Masivul Zarandului.Denumirea este compusă din trei cuvinte : A=Iacă; Ra=Ra;neag,de la verbul a nega.În traducere , oamenii spuneau: Iacă,Ra nu se mai arată; Ra nu există… După acest moment, Noe ridică capul şi priveşte în văzduh către cer.Vede imaginea strălucitoare a lui Ra cum se afla imprimată pe piesa arheologică din Templul Sfânt al Edenului de la Zărand.Tulburat ţipă: Ra ! Vha ! Ra ! !Vha ! adică Iată !Ra ! Supravieţuitorii privesc în direcţia relatată .Văd imaginea lui Ra şi într-un glas strigă cu toţi Ra ! Vha!, Ra!,Vha ! Zona de pe Muntii Zărandului se numeşte până astăzi Ra ! Vha !

La caţiva km. de zonă satelitul american transmite fotografia unei corabii cu desene de oameni si animale,cu text scris, sub un strat de pământ între două piscuri a munţilor prăbuşiţi . Din cuvintele strigte de supravieţuitorii potopului oameni au format denumirea acelor munti.A-Ra,Ra,-at ,unde A=iată, Ra,Ra ,= Ra şi at= sintagmă idetică cu sintamă din numele numele Crişului Alb din din hotarul comunei Zărand:Ta=sintagmă , şi şinic=unitate de măsură a distantei pe globul pământesc.Intr-un cuvant Taşinic.

Nu departe de zonele amintite din masivul Zărandului,după potop, a izvorât o apă cristalină, tămăduitoare :Izvorul a fost numit „ Fe-Re-deu” (conţine în denumire numele Re= Dumnezeu-Isus Cristos şi deu= zeu) Lângă izvor s-a ridicat un schit şi o mănăstire ortodoxă:Schitul şi Mănăstirea Feredeu. Pe piesa arheologică Marea Profeţie se observă o pictură care aseamănă cu imaginea lui Isus Cristos stând lângă un izvor din care curge apă şi cade peste oameni şi animale. Nu este izvorul de Feredeului , dar premerge unor realităţi care după mii de ani se vor împlini aievea :Isus va sta lângă o fântână şi va spune unei femei din Samaria „dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu şi Cene este ce-l ce-ţi zice Dă Mi să beau „ tu singură ai fi cerut să bei şi El ţi-ar fi dat apă vie „(Ioan 4/10. )

Pe acest munte,la câţiva km de izvor se află „Zona orbilor „ Aceasta împreună cu ivorul tămăduitor amintesc despre vindecarea de Isus Cristos a unui orb din naştere „După ce a zis aceste vorbe (Isus ) a scuipat pe pământ şi a făcut tină din scuipat.Apoi a uns ochii orbului cu cu tina aceasta şi i-a zis Du-te de te spală în scăldătorea Siloamului „ Acesta s-a spălat şi a văzut. (Ioan 9/6-7 ) La Feredeu legendele vorbesc despre mulţii orbi care spălându-se cu apă din din acest izvor şi-au căpătat vederea.

În partea opusă corabiei amintită se înalţă vîrful munţilor Zărandului cu numele de High-Life in traducere Vîrful pe care s-a salvat viaţa. Munţii Zărandului se numesc şi Munţii Pelerinajului amintind despre pelerinajele care se organizează aici din vremuri imemoriale.La distanţă de câţiva km se afla localitatea Zărand cu Templul Sfânt al Edenului unde conform dicţiionarelor maghiare se efectuau pelerinaje. Denumirea de Zarand semnifică tocmai aceste pelerinaje.

Constatăm : cuvintele A, RA, at,neag,neg,Vha, ra,Re,deu,high,life, cu pelerinaje provin din antichitate şi se pronunţă azi cum se pronunţau pe timpul dacilor.

3.Etimologia deumirii populatiei din Dacia :daci şi hiperboreeni

După potop oamenii s-au înmulţit în spaţiul Zărandului. Din această zonă, triburi după triburi au plecat în lumea mare cucerind din aproape în aproape toată suprafata pământului.Triburile plecate au transportat cu ele toate cunoştinţele dobandite cîtă vreme se aflau în spaţiul Zărandului.

Triburile aşezate in Europa şi în jurul acesteia ţineau legătură prin pelerinaj cu locul de origine Cetatea Sarra de unde au plecat. Triburile aşezate în centru şi răsăritul Asiei s-au înstrăinat complet de locurile de origine. Au format alte limbi în raport cu mediu, cu plantele şi vietuitoaele din acele locuri. Căutând mâncare pentru oameni şi animale unele triburi au plecat către Soare apune .Triburi din centrul şi apusul Europei au plecat,mânate de aceleaşi cauze ca şi cele din Asia către sudul,nordul şi estul bătrânului continent.

La un moment dat Asia,Europa şi Africa erau un teatru în care triburile se deplaseau in toate directiile Oamenii se subjugau, se transformau în sclavi şi se ucideau reciproc.În aceste împrejurări unele triburi migratoare au intrat în Dacia. ajungând pină la la cetatea Sarra. Necunoaşterea terenului şi a oamenilor baştinaşi şi migratori,conducătorii triburilor trimiteau iscoade pentru culegerea informaţiilor din teritoriul pe care intenţionau să- l cucerească. Aceste iscoade s-au întîlnit cu bastinaşii. Logic, iscoadele întrebau pe cei care le ieşeau în cale: „ voi de unde veniţi, ,din ce cetate sau trib migrator faceţi parte „ Răspunsul primit era mereu acelaşi „ Noi suntm d-aci „.Intorsi la conducatori informaţia era aceiaşi:Am intalnit oameni care îşi spun că sunt „ D-aci.” Informaţiile repetându-se oamenii care trăiau pe acest teritoriu au fost numiţi Daci. Etimologia numelui dat acestei populaţii reflecta adevarul atat ca realtate cat şi comparaţi cu popoarele migratoare.

Grecii numeau pe daci hiperboreeni. Denumirea este compusă din patru cuvinte .

Hiper=super; bor=viziune neclară,încurcată;Re= numele zeului Re (Rhe-sus) eni=acei.In traducere : Cei care au o viziune încurcată asupra zeului Re (Herodot în cartea IV a Istoriilor descrie pe geţi asemănător cu traducerea din cuvintele asociate ,adică geţii practică ritualuri din domeniul nemuririi )

Ca atare,numele de Hiperboreeni exprimă denumirea celor care practică ritualuri aferente nemuririi.De unde ştiau geţii despre nemurire ? De la strămoşii lor,supravieţuitorii potopului,posesorii pieselor arheologice care conţin profeţii despre răstignirea,mortea şi învierea zeului Ri sau Re care a trăit în Dacia sub denumirea de Rhe-sus şi ARes.(Dovezi istorice : piesele arheologice de la Zărand,fotografia Templului Sfînt al Edenulu informaţiile lui Herodot şi Vergilius în Eneida III )

Constatăm că etimologia cuvintelor daci,de aici,hiper, Re, sus şi Ares sunt de origine dacă pronunţându-se în acest mod şi având acelaşi înţeles astazi cum era cu mii de ani în urmă ţi înaintea apariţiei poporelor elene şi latine.

4 .Organizarea social politică a dacilor în Ţara Zărandului până la venirea romanilor..

Organizarea social-politică a dacilor până al cucerirea unor teritorii de către armata romană s-a desfăşurat similar cu ceea ce se cunoaşte din situaţia vechilor popoare cum sunt sumerienii care s-au ispirat după modelul Daciei. Populaţia era împărţită în două pături: nobili ,numiţi Tarabostes cu suprafete mari de teren arabil,păşuni,păduri,dealuri cu viţă de vie ,pomi fructiferi şi ţărani cu suprafeţe nai mult sau mai puţin întinse ori fără pămant, ostaşi şi meseriaşi.

Slujbaşii de rang înalt, marele preot a cultului G-Ra-Divus şi conducătorii de trib făceau parte din pătura Tarabostes. Denumirea de Tarabostes este compusă din cuvintele : ta= sintagmă,similară cu ta în numele de Ta-şinic în comuna Zărand a Crişului Alb;Ra= Dumnezeu;bost= bust, parte a corpului şi es.= care. În traducere: cei în comunitate cu Ra,sau conduşi de Ra. (În China nobili nu făceau parte din aceiaşi pătură cu regele.Acolo regele era considerat fiul cerului).

În schimb ,peste tot ostaşii reprezentau o categorie deosebită pe care se sprijinea regele pentru cucerire de teritorii sau apărare împotriva celor care ar ataca teritoriul tribului. (Vezi informaţii provenite de la popoarele sălbatice din Africa şi America,precum şi din legendele şi religiile popoarelor din China şi India). Tarabostes şi ostaşii trăiau în cetăţi întărite iar pătura ţărănească în sate de dimensiuni variabile înconjurate de şanţuri şi ziduri de apărare sau case răzleţe împrăştiate prin păduri,pe văile dealurilor şi a munţilor. Suprafeţele mari de teren erau lucrate cu ajutorul celor care nu posedau ori posedau suprafete mici de pământ. Ţăranii cu suprafete mici de teren lucrau pămantul individual , în asociaţii cu familii înrudite sau relaţii de prietenie.(Această formă s-a menţinut până la colectivizarea din secolul XX şi se practică chiar in zilele noastre).

Păşunile erau exploatate în comun cu obligaţia celor fără proprietate să despăgubească pe proprietari cu produse ori să efectueze pentru aceştia anumite lucrări.

Pământul ajungea in posesia nobililor şi a ţăranilor prin defrişarea pădurilor sau după aportul în victorie asupra duşmanului. Împărţirea prăzii de război se efectua de comandantul luptătorilor. In timp de pace satul sau cetatea era condus de un şef de trib, jude cneaz sau birău, ajutat de sfatul celor bătrâni aleşi din pătura proprietarilor de pământ în raport cu iscusinţa afirmată în gospodăria proprie,cinste şi respectul cuvântului dat. Între membrii triburilor se desfăşurau relaţii de schimb iar între triburi relaţii de apărare şi atac împotriva altor triburi. ( Piesele de la Tartaria sunt un model de informaţie- raport trimisă de conducerea unui trib catre alt trib mai puternic. )

Cuvintele Ra,zeu, jude,birău,cneaz în Zărand azi se pronunţă şi au acelaşi sens din anticitate.

5.Portul dacilor de la Zărand

Portul dacilor figurează pe Columna lui Traian de la Roma. Acel port în Zărand, s-a transmis din generaţie în generaţie pînă la al doilea război mondial. Bunicul academicianului Teodor Ardelean din informaţiile mamei, purta mustăţi şi barbă mare. Părul lung era împletit ca la femei.. Cămaşa lungă din fuior de cânepă nu avea nasturi şi se lega la gât cu şnur din fibre împletite artistic. În loc de pantaloni purta izmene lungi şi largi,de mărimea unui lat din războiul de ţesut.. Capul era acoperit iarna cu căciulă lunguiaţă din piele de miel cu lâna neagră iar vara cu pălărie din paie ori papură (pipirig). Iarna purta şubă (ciobanii glugă)din lînă (diamie ),se incălţea cu opinci cu „gurgoi” legate de picior până sus pe pulpă cu curele din piele vopsite in culoare neagră. Oamenii bogaţi,bărbaţii şi femei la secere se încăltau cu opinci. Cei săraci,bărbaţi şi femei pe mirişte care semănau cu acele, umblau desculţi. Observam că atata timp cât îmbrăcămintea se confecţiona din fibre de cânepă şi lână portul din Zarand nu s-a modificat faţă de portul dacilor din antichitate.

6.Judecăţile.

Cuvântul jude provine din profesia de judecător. Pricinile se judecau pe baza obiceiului pământului numit ulterior Jusvalachicum de un jude (adesea fiind conducătorul tribului) ajutat de juraţi,toţi aleşi dintre proprietarii de pămant după aceleaşi criterii ca şeful tribului. La un moment dat, în Ţara Zărandului,toate pricinile pană la o anumită mărime se judecau in localitate Ineu (S-a luat această măsură pentru recrutarea şi specializarea judecătorilor în determinarea vinovăţiilor).

Localitatea Ineu,conform urmelor arheologice a existat în neolitic. În anul 1214 este dovedită oficial cu numele de Villa Ieneu scaun de judecată Cuvintele Villa şi Ieneu sunt de origine dacă şi provin din antichitate. Dovezi a):vechimea din neolitic b),în hotarul comunei Zărand se află urmele unei cetăţi extrem de vechi cu numele de Beş-eneu ( unde cuvîntul Beş =vânturi şi eneu=judecată. In traducere: judecată sau lege spurcată. Denumirea aminteşte despre introducerea in aceasta cetate, in raport cu alte cetati , trimiterea la zei a tinerilor sub formă de soli. Tinerii erau aruncaţi în sus şi cădeau suliţile dacilor)

Marele preot sau legiuitor de pe timpul lui Burebista ,conform documentelor istorice, se numea Deceneu. In denumire aflăm două cuvinte Dece= deca= zece şi eneu= legiuitor. Prin urmare cuvintele dece (al zecelea), eneu,vila,beş=beşină provin din anticitate dinaintea ocupării Daciei de romani Cuvintele au acelaşi înţeles în timpul Daciei şi astăzi.

7 Numele regilor daci şi alfabetul daco-getic.

In denumirea unor regi ai daco-geţilor aflăm numele zeului Re la care face aluzie Herodot şi Vergilius când vorbesc despre Ţara lui Rhesus Exemplificăm : regele Rhe-maxos şi Bu-Re-bista.

Piesele areologice de la Zărand conţin semne grafice care aseamănă literelor din alfabetul daco-getic.Unele semne sunt identice.Exemple literele : E=H; Ă=M ; X=X; Z= Z etc. Semnele scrisului de pe tăbliţele de la Tartaria au la bază tot semne de pe piesele arheologice de la Zărand.

Similitudinea dintre aceste litere demonstrează că învăţaţii daci s-au inspirat în alcătuirea alfabetului de pe semnele existente pe piesele arheologice provenite din Eden,că aceste piese de mii de ani se aflau în posesia Marilor Sara Ra din cetatea Sarra. La începutul mileniului II d Ch. Codex Rohonczi arată „Cei cu pantaloni lungi şi largi merg (citeşte vin) şi-ţi aşează aici ,azi mari profeţii,lovite în apărarea sa , în apărarea lor cu desăvârşire şi a marii profeţii rău lovită … „Aceste mari profeţii ,pentru a se aşeza sau prezenta în faţă conducerii armatei trebuia să existe în realitate Despre ce obiecte se vorbeşte în scrisoarea-mesaj ? Despre piesele arheologice primite de „cei cu pantalonii lungi şi largi „ ca lucruri sacre de la generaţiile anterioare.

Aceste obiecte erau păstrate sub cel mai strict secret de Marii Sara Ra !! După aceată dată piesele au dispărut. Nu se pomeneşte în niciun document despre existenţa marii profeţii şi nici despre piesele arheologice care conţine profeţia. Piesele au fost ascunse,introduse in clădirea de sub Crişul Alb.

În comuna Zărand bătrânii pomeneau cu teamă despre păpuşi introduse sub Crişul Alb iar i oamenii se scuturau de teamă cînd nevoiţi de împrejurări trebuiau să treacă prin în spaţiul cetăţii. Circulau zvonuri despre stafii şi luminiţe care noaptea parcurgeau hotarul comunei Zărand. Pe locul unde au fost descoperite piesele, satelitul american a fotografiat sub scoarţa terestră Templul Sfant al Edenului. Piesele au ieşit la suprafaţă singure la începutul secolului XXI după intrarea Terrei în Ora Astrală a Omenirii.

Concluzii :

Alfabetul daco-getic a fost determinat în antichitate , prin inspiraţie de pe piesele arheologice de savanţii cetăţii Sarra.

8.Religia daco-geţilor comform anticilor Herodot şi Vergilius era de origine idealistă

Cel mai mare zeu era Gradivus .Acesta era numit Părintele Gradivus ,considerat ocrotitorul câmpiilor daco-gete . In anumite perioade şi zone era venerat cu numele de Marte ca zeu al războiului care apară pe daci .Ulterior ambele denumiri Gradivus şi Marte s-au asociat in numele de Gradivus-Mars.(Asocierea are la bază constatarea dacilor că Gradivus este unul şi acelaşi cu Marte.care a participat la războiul dintre spirite )

Un alt zeu era , Re sau Rhe numit Ares care a domnit în Ţara de sus numit Rhe-sus. Templul Sfânt al Edenului fotografiat de satelitul american în spaţiu de la confluenţa de azi a râurilor Crişul Alb şi Cigher era locul unde zeul Marte (Ra ) cobora pe Terra. Iată informaţiile literare din anticitate cu privire la credinţa popoarelor din Dacia în acelaş Dumnezeu având diferite denumiri (Gradivus,Marte,Ares ) în urma scufundării Templului Sfânt al Edenului şi a Munţilor Zărandului prin războiul dintre spirite:

„Plâng vârfurile munţilor Rodope şi culmea Pangeului şi ţara lui Rhe-sus, LOCAŞUL ZEULUI MARTE; Plâng şi geţii şi hebrul şi Oritia din Attica” ( Georgica 2,461-463 )

Numele zeului Ra,părintele dacilor îl aflăm in toată istoria dacilor Exemple în denumirea Muntilor Sa-Ra-a; în numele localităţilor Sar-Raand,A-ra-ad;. Numele zeului Re sau Ri îl aflăm în numele râurilor Mu-re-eş,C-Ri-iş,izvorul Fe-Re-deu. Înaintea venirii romanilor îl aflăm în numele cetăţii Zi-Ri-dava etc,etc. Numele de Ra se aflăm la finele mileniului I d.Ch. în Codex Rohoncz ca religie independentă condusă de marii preoţi ai dacilor trecuţi la creştinism „Marii Sara Ra „ Conform acelui document istoric,religia lui Ra ducea o luptă aprigă împotriva religiilor străine religia lui Bachus,religia Driadelor,Religia Soarelui exportate de Roma şi alte centre ale religiilor păgâne în cetatea Sarra (OBSERVĂM CĂ RA ,Re sau RI DIN RELIGIA DACILOR NU ESTE ZEUL SOARELUI DIN RELIGIA EGIPTENILOR)

Misionarii creştinismului în Dacia,datorită religiei lui Gradivus, au aflat aici mediul prielnic propovaduirii şi acceptării de populatie a noii religii pentru că aceasta asemăna extrem de mult cu religia de tip idealist al dacilor. Zeii Gradivus, Ares, Rhe,Marte cunoscuţi de daci din contact că ingerii Edenului sunt dovezi că aceste denumiri sunt proprii limbii dacilor amintiţi de Herodot şi Vergilius.

8.Starea social politică a dacilor în Ţara Zărandului în intervalul 106 şi 1918 d.Ch.

O parte mare din dacii care au trait în teritoriile ocupate de romani, au fost robiţi pe loc,trimişi ca sclavi la Roma sau folosiţi la ridicarea cetăţilor din Dacia.Terenurile au fost confiscate şi distribuite coloniştilor sosiţi din toate parţile imperiului roman. Ostaşii daci şi populaţia din teritoriile ocupate de romani s-a refugiat in păduri unde au continuat vechea organizare social politică din mileniile trecute: nobili (tarabostes), oşteni,preoţi,proprietari cu mari suprafete de pământ,ţărani cu suprafete mici sau fără pămant, meseriaşi . Un număr mic dintre daci au trecut in rândul romanilor bucurandu-se de drepturile garantate de legile romane.

Dacii din teritoriile neocupate de armata romană şi-au continuat viaţa după legile proprii .

Nu avem documente din care să rezulte dacă romanii au trimis garnizoane militare în Cetatea Sarra. În aceste condiţii considerăm că dacii din această cetate şi-au continuat viaţa din mileniile trecute acordand romanilor dreptul să construiască prin teritoriul Tării Zărandului doar drumuri de importanţă militară. Odata cu retragerea armatei romane din teritoriile Daciei cea mai mare parte din administraţie şi dacii care trecuseră de partea romanilor au părăsit Dacia . Aceştia s-au aşezat în peninsula Balcanică. construindu-şi case şi formand localităţile case se înfăţişează ca nişte enclave în masa populaţiilor din aceste regiuni.Condiţiile in care aceşti refugiaţi au reuşit să–şi păstreze limba sunt similare băştinaşilor din Dacia.

Dacia ,odata cu retragerea armatei romane, a căzut sub stapanirea triburilor migratoare. In timpul acestor migraţiuni si după încorporarea cetatii Sarra la regatul Ungariei principalele cauze care au favorizat popoarele ocupate să nu şi piardă limba au fost similare celor ce exitau pretutindeni:

a. Numărul indivizilor din populaţia migratoare era inferior celor din populaţia dacă autohtonă

b. Migratorii ca stapîni s-au aşezat pe locuri favorabile realizării producţiei agricole necesară cosumului oamenilor şi animalelor

c.Neamestecul dintre daci şi migratori din cauza limbii vorbite ( Astfel de căsătorii s-au realizat incidental şi cu deosebire intre familii conducătoare )

d. Retragerea dacilor în păduri din cauza armatei romane şi ulterior a populatiei migratoare care a pus stapânire pe cetati şi câmpii cu rămânerea lor în păduri greu accesibile populaţiei migratoare a condus la conservarea limbii vorbită de daci.

e.Rezistenţa dacilor la căsătoriile mixte din cauza religiei. Părinţii tinerilor daci se opuneau acestor căsătorii. Căsătoriile realizate au condus la trecerea tinerilor de alte religii la religia dacilor. Iar copii să înveţe limba mamei .

f Numărul dacilor înrolaţi in cadrele militare ale veneticilor,pentru anumite avantaje s-a menţinut intotdeauna la un nivel redus fata de numarul dacilor.

g.Sub presiunea altor triburi migratoare stăpînii Daciei au părăsit Dacia împreună cu dacii care trecuseră prin căsătorii ,încadraţi ca ostaşi în cadrul triburilor migratoare sau pentru alte privilegii . In acest mod etnia dacilor se curăţa periodic de indivizii care o trădaseră.

g.Indivizi ai triburilor migratoare din motive diferite rămasi în Dacia,în număr inferior locuitorilor daci din satele unde s-au aşezat au fost asimilaţii de masa dacilor. După 2-3 generaţii descendentii acestora îşi spuneau autohtoni. Se căsătoriseră cu fiicele dacilor ,trecuseră la religiile acestora,vorbeau limba dacilor şi se considerau daci.

Sute de ani cât a durat migratia popoarelor, fenomenele descrise de noi s-au repetat mereu. Noile triburi stăpânitoare reluau de la capăt acelaşi proces cu rezultate identice.

În cazul cetăţii Sarra situaţia era mai complicată. Cetatea era aşezată în spaţiu cu mlaştinile rămase de pe timpul potopului (fostele cratere şi crăpături ale scoarţei terestre prin care ieşiau lava si gazele odata cu scufundarea munţilor Zărandului.) Peste tot păduri seculare.

Oamenii din părţile Aradului şi mai departe către apus spuneau oamenilor de aici „Pădureni” .Pădurile din şes se prelungeau pe dealuri şi munţii . Istoria a reţinut mai multe cazuri de lupte intre mlaştini cu oprirea înaintarii triburilor care veneau din Panonia . Astfel,dacii de aici au fost salvaţi de la moarte de aceste păduri şi mlaştini (Vezi cronica lui Rogerius ,etc )

La finele mileniului II d.Ch. triburile maghiare ajunseră la Tisa. Cetatea Sarra se afla în stăpânirea lui Menumorut voevodul Bihariei. Intre conducătorii triburilor maghiare şi a românilor,inclusiv Menumorut se instalaseră relaţii de prietenie şi alianţă in faţa pericolului comun : existenţa triburilor migratoare .. Viitorul rege al Ungariei pe nume Ştefan cel Sfânt descindea din casătoria tatălui său, descendent din Arpad , cu fiica lui Menumorut. La naştere Ştefan a fost botezat in religia mamei cu numele de Voicu (Vaik Olachis ). Al doilea nume ,dat copilului la botez era Bela,care in limba română înseamnă frumos.(In Romania întâlnim acest nume până în ziua de astăzi: Belea =frumos,Beleanu=frumos,Beliu localitate Bela-Gora,aşezare frumoasă )

Voicu s-a căsătorit cu fiica lui Geula,sau Iuliu cel Bătrîn care se numea Sarolt sau Saroltha .Din faptul că Sarolt cunoştea alfabetul slavon introdus in liturghia bisericii de rit ortodox unii cercetatori susţin că aceasta era de religie ortodoxă. Trecând la catolicism numele de Voicu a fost schimbat în Ştefan cel Sfânt.

Regele Ştefan cel Sfânt împreună cu Sarolt au ridicat catedrala in rit oriental de la Veszperm

Prin căsătoria fiicii lui Menumorut cu tatăl lui Ştefan cel Sfânt cetatea Sarra a intrat ca „zestre” în posesia tatălui viitorului rege care se va numi Ştefan cel Sfînt (cetatea s-a pretins lui Menumorut de fiica şi ginerele său, ţinând de renumele acesteia descris de noi in lucrările publicate. .Acest renume apare în titlul preoţilor lui Ra din Codex Rohonczi: Marii Sarra Ra. cu sedul in această cetate,unde s-au aflat piesele arheologice ,iar sateltul american a fotografiat Templul Sfant al Edenului. Cererea s-a acceptat de Menumorut condiţionat. Aceste condiţii apar ulterior în documentele maghiare sub denumirea „privelegiile acordate de la inceput.”. (vezi lucrările academicianului Teodor Ardelean )

Subliniem:căsătoriile dintre conducatorii triburilor nu au influenţat limba vorbită de indivizii acestora. Cel mult, aceste relaţii au avut efect asupra oamenilor din jurul conducătorilor.

9.Acte de proprietate .

Actele de proprietate asupra pămantului şi a imobilelor s-au introdus în Ungaria târziu ,în mileniul II d.Ch. Din această cauză nu se află date statistice despre proprietatile din Ţara Zărandului. Recensământul în Zărand din anul 1715 arată că existau ţărani ,proprietari autohtoni sau neaoşi şi ţărani fără pământ( iobagi ). Dreptul de proprietate provine din trecutul foarte îndepărtat,posibil chiar de pe timpul romanilor sau poate şi mai vechi. Acest drept era reglementat prin obiceiul pământului. Bunicul academicianului Teodor Ardelean pe nume Olar ( zis Olărăscu) figurează ca proprietar de pământ. În perioada aproximativ 1840-1880 in oraşul Zărand la şcoala românească era învăţător şi preot la biserica ortodoxă numitul Olar verişor primar cu mama academicianului Teodor Ardelean.Pentru serviciile aduse românilor şi bisericii ortodoxe locuitorii i-au ridicat troiţa care există până astăzi în faţa bisericii din Zărand.

Micii proprietari de pămant din Ţara Zărandului,fata de marii proprietari, seamănă cu răzeşii din Moldava,cu deosebirea că sursa proprietăţii răzeşilor era voevodul şi afirmarea răzeşilor în lupte, pe câtă vreme in cazul Ţării Zărandului aceşti neaoşi existau la venirea ungurilor şi în decursul vremurilor au luptat pentru apărarea proprietăţii şi privilegiilor faţă de pretenţiile regilor.(Au existat şi cazuri de răsplată a unor daci pentru afirmarea in război. In cazul Zărandului,proprietăţile ţăranilor ,teren arabil şi păşuni se aflau la un loc, pe suprafeţe mari,deosebite de terenurile nobilului maghiar. De unde se desprinde ideea că aceste proprietăţi nu provin din daniile regelui, existând în timpul migratiei poapoarelor şi înaintea venirii romanilor în Dacia).

Comitatul Zărandului a fost desfiinţat de turci şi transformat în naghii (plase ). În anul 1552 naghia Zărand conţinea 1087 de case, iar naghia Arad numai 719 case.. In anul 1787 localitatea Zărand figurează târg posedand 208 case şi 1226 de locuitori.La finele secolului XVIII Cercul Zărand (noua denumire data de austrieci) conţinea 27 de localităi între care două oraşe: localitatea Zărand şi localitatea Şiclău . La finele secolului XIX oraşul Zărand era sediul de plasă avand CEC şi Poştă.

1o.LIMBA DACILOR.Limba ţăranilor români din Ţara Zărandului

Limba ţărănimii române din Ţara Zărandului în principal se deosebeşte de limba literară română prin:

a.cuvinte care nu se află în limba literară.

b.pronunţarea cuvintelor de ţărani prin repetarea unor sunete (litere).

c.imposibilitatea redării cuvintelor ţărănimii prin alfabetul latin .

d.denumiri de obiecte,fiinţe,numere,adjective, conjuncţii interjecţii,verbe,adverbe .. diferit de literatură şi ştiinţă.

e exprimarea substantivelor la singular în loc de plural şi invers.

f.aşezarea cuvitelor in propoziţii şi propoziţiilor în fraze după alte reguli decât ale gramaticii literare.

Limba literară conţine cuvinte care nu se regăsesc în limba vorbită de ţărani. În general în aceasta limbă se află cuvinte din limba popoarele migratoare sau aduse in Dacia de romanii ori de copii românilor care au studiat in străinătate. De asemenea limba conţine descoperii în ţară sau străinătate din domenii care nu interesează ţărănimea ( procesul de producţie,transport etc.)

Textul reprodus de computer de pe piesele arheologice şi de pe Harta Dacia Antică se apropie foarte mult de limba ţărănimii române din Ţara Zărandului demonstrandu-se că limba vorbită de ţărănimea română se incadrează în limba Edenului,vorbită după potop de supravieţuitorii catalsmului.

După cum am văzut ,popoarele migratore au influenţat foarte slab limba vorbită de ţărănimea care trăia departe de cetăţile şi satele în care s-au aşezat coloniştii romani şi mai târziu populaţiile triburilor migratoare. Aceasta a fost afectată în sensul de diversificare prin acapararea denumrii pentru obiecte şi plante aduse

de triburi din alte zone terestre. Aclimatizate mediului vocabularul ţărănimii a fost majorat cu acestea. Fonetica dacilor, intervenind denumirile originale au fost corectate readucandu-le la modul de pronunţare utilizat mii de ani de daci. De exemplu,numele pomul fructifer piersic a fost transformat în piersăc încadrându-l la un loc cu cuvintele vechi ale dacilor.

Descoperirile aduse in Dacia de popoarele migratoare utilizabile în agricultură,creşterea animalelor,pescuit au imbogăţit limba dacilor. În schimb populaţia băştinaşă a influenţat vorbirea populaţiei migratoare prin numele sub care se prezentau obiectele,plantele,animalele,topicile şi tot ce exista în Dacia ca noutate raportată la cunoştinţele migratorilor. Odată cu plecarea din Dacia, triburile migratoare au plecat cu cuvintele şi denumirile auzite şi învăţate de la daci. La nivel global limba literară română conţine cuvinte de origine latină, greceşti, slave, maghiare etc, şi cuvinte din limba dacilor. La nivelul ţărănimii române , în special în Ţara Zărandului ,se constată cuvinte ale popualaţiei dace inexistente in limba literară şi în procent extrem de mare cuvinte asemănatoare cu cele din limba latină vorbită de populaţia ţărănească a triburilor plecate din Dacia.

Astfel, în limba ţărănimii române din Ţara Zărandului aflăm cuvinte din limba sumerienilor care existau cu sute de ani înaintea apariţiei ţărilor numite latine. În cercetările menţionate in acest articol şi în volumele publicate am arătat împrejurările în care limba vorbită de supravieţuitorii potopului s-a transmis din generatie în generaţie în cadrul ţărănimii dace din Ţara Zărandului şi cauzele de natură materială care au contribuit la vieţuirea acestei limbi până în ziua de astăzi, cu adăugare: la nivel spiritual, limba Edenului nu avea voie să dispară pentru a demonstra prin ea creatia omului ca specie care a trăit în Eden,care a invăţat să vorbească ,să muncească,să scrie şi citească,să obţină informaţii despre Creaţia lumii şi existenţa spiritelor pozitive şi negative din Eden

11.Cuvinte din limba ţărănimii române din Ţara Zărandului

Redăm câteva cuvinte din limba ţărănimii române din Ţara Zărandului cu trimiterea pentru persoanele care vor să aprofundeze această tema la studiul volumelor publicate de noi, din care o parte sunt puse pe internet.

Cuvinte

Pronunţate in limba ţăranilor Sensul în limba literară română

- yyyuuuyyy -ţipăt de durere

-uuuuuyyyy -ţipăt de durere

-uyyu -srigăt de avertizare

-Vha . – ţipăt de spăriere

-toa -ta

-auuă -ţipăt de durere

-au – strigăt anterior actului ce urmează

-cias – ora timpului

-slava – mărire

-so – sosi

-vac -veac

-pst -tăcere

-op – lucrare

-noa -nouă

-aţ -aţi

-da -adevărat

-odat -odat

-oleac – puţin

-leac -medicament

-dă -adu-mi

-cale -drum umblat

-faţ -faţă,imagine

-aci -aici

-dus -plecat

-ood -exclamatie de drurere

-of -oh

-boast -bust

-A -iacă..

-A, -iată..

-neg -.contest

-neag – de la verbul a nega

-vha -iată

-at .-sintagma „at „

-Taşnic -numele Crişului Alb

-şinic -unitate de măură

-Feredeu – Fe (?) Re=Doumnezeu, Deu =zeu

-gladă – apă cu noroi.

-lud -nebun

-gesuială -înghesuială

-cneaz – şef de trib

-beşîni -vânturi

-eneu -legiuitor

-Voicu -nume de om

-Titu -om puternic

-bela -frumos

-faină -frumos

-îngână -repetă

-donodnd -înodând

- oi -.„ voi „

-zc -vorbesc

-zs – verbul a zis

-dondeni -a şopti vorb neclare

-pikase -căzuse,coborâse,jb,

-jâmb -stîmb

- hârcăie -geme

-ţole – îmbrăcăminte

-Oarga – Varga (nume )

-pârlit -sărăcit

-amu -acum

-lungan – înalt

-baună – vorbeşte

-ciufulit – batjocorit

-mişună -muşuroi făcut de şoareci

-crăpat -decedat

-doleţ -şorţ legat la brâu

-apin -plug de lemn

-slăbit .-sărăcit

-călca ce ar vaca -blestem

-nojîţă -urechea opincii

-hurlupi .prune deformate

-verzari -lipii cu brînză şi verdeţuri

-raitoşă -plăcintă coaptă în untură sau ulei

-cocoroage -plăcintă

-ie -ea

-io -eu

-cumnău -preparat pentru dospit (în loc de drojdie )

-piciorage -răcituri

-ureciuşci – paste făinoase de forma urechii

-frast – spirit necurat care duce boala

-hăbuşală – năduşeală

-mai -drug sau lemn pentru bătut hainele la spălat

-ciiiubuleu -vas din lemn pentru apă (sau legat ciubuleu)

-vandră – umblet fără rost,

-hărmişag,cânie -înşelăciune

-şaran – crap (peşte )

-harcă -somn (peşte)

-cică -codiţă

-măşcihoi -tată vitreg

-încolăcit .-legat de şur imprejur

-prunc -copil

-mucă – copil fără cunoştinte

-câcă – fără valoare

-mnezuină – linie de despărţire a două proprietăţi

-nost -nostru

-inge -unde

-hârgie -ciartă

-băl -blond

-ciuvic -negru

-alboiet -albastru

-geal -deal

-încopciat -ataşat

-mi-s -eu sunt

-zăuitat -uitat

-agică -adică

-gios – jos

-sus -sus

-sar -zare de lumiă

- scâncei -scântei

-cubice – groapă de forma cubică

-topşit strivit

-toporişce .coadă de bici

-zdravăn -puternic

-iz – mros

-iuz miros ce iese din om

- ţâc -mic

- ş -şi

-ţân -ţin( de la a ţine )

-zur -sunet-

-One .Ioane

-Eoneş Ionel

-aica -aicia

-gârcian – beregată

-vege -vede

-toacă -instruent care produce sunete

-nemeş -autohton

-nealcoş -fălos,măreţ

-ai -usturoi

-ciurdar -îngrijitor a vacilor la păscut

-purcar -îngrijitor de porci

-bărnaci -brunet

-mirişce -teren cu capetele păioaselor tăiate la suprafaţa pământului

-cocireş -capătul paielor pe mirişte

-slugă – care lucrează în gospodăria altuia

-orbăţ -cerşetor sau sărac

-fântână puţ larg cu pereţi de cărămidă

-cânipişce -loc destinat cultivării cânepii

-topitoare -loc de topit cânepă

-nimaş -loc de păşune

-şagă -glumă

-toporişce -coadă de bici

-zănoagă -tulpină de la loc îngrădit

-şut -animal fără coarne

-răcie -rachiu

-imală – pământ plin cu apă

-zid lipit – tencuit

-cioancă -cioacă

-ciot -capătul tulpinei

- punce -punte

-corăie -zgomotul intestinelor

-brăcinar -şnur pentru legatul ismenelor

-târnaţ -coridon neângrădit

-goron -stejar

-nimaş păşune

-clocitură -copil din entităţi diferite

-sălbănaş ,cusutură artistică la incheieturile cămăşii

-colibă -locul paznicului de câmp

-ciuhă ,sperietoare

-şărcan -furtună mre

-zbârnăie – sunete

-iţă -intrument pentru bătut coasa

-drâglu -instrument de scos perneul din cuptor

-pricolici -suflet de om transformat in animal

-higege -viară

-vârcelniţă -aparat folosit la ţesut

-meliţă -aparat de tocat tulpinile de cânepă

-drugălăi -resturi din fuiorul de cânepă

-hecelă -aparat de scos pozderiile din fuiorul de cânepă

-haârdău -vas mare folosit la storsul vinului

-zurgălăi – clopoţei mici

-sperlă -resturi din funingine

-cip -pictură

-ciupă – troacă pentru îmbăiat copilul

CONCLUZII

1.Elementul primordial în etnogeneza limbii ţăranilor daci şi prin ei a ţărănimii romane,cu precădere din Ţara Zărandului nu este de origine latină. ci edenică .Este limba vorbită de supravieţuitorii potopului

2.Limba vorbită de ţărănime s-a salvat prin numarul redus de căsătorii mixte cu indivizii din populaţiile venetice

3.Limba tărănească a dacilor s-a diversificat prin acaparare de noi cuvinte apărute odată cu dezvoltarea agriculturii, viticulturii,pomiculturii .Au apărut unelte şi produse noi cu denumiri noi care au înlăturat uneltele vechi,care s-au menţinut sute şi mii de ani in gospodăria ţăranului dac şi apoi a ţăranului român .Obiectele înlăturate după un timp oarecare s-au uitat iar denumirile au ieşit din vocabular.

4.Copii ţăranilor români întâmpină greutăţi extrem de mari în ştergerea din memorie a limbii învăţată în familile în care s-au născut şi au crescut pentru a introduce în locul lor cuvintele şi gramatica limbii române literare.

5.Limba intelectualilor români conţine cuvinte de origine latină gramaticală ,slave,greceşti, etc. care nu se află în limbajul ţărănimii române din Ţara Zărandului

6.Cele două limbi, limba vorbită de ţăranii din părţile Zărandului şi limba vorbită de intelectuali până la începutul ultimului război mondial erau atât de deosebite încât în timpul conversaţiei dintre un intelectualul care a crescut in mediu intelectualilor şi ţăranii români multe cuvinte necesitau explicaţii pentru ambele părţi. Intelectualul nu înţelegea cuvintele ţăranului iar ţăranul cuvintele intelectualului . Această situaţie adesea a condus la pierderea proprietăţii de ţărani şi urmaşii acestora prin introducerea în contractele încheiate de „netrebnicii „ a cuvintelor neinţelese ,dăunătoare ţăranului parte in contract – Aceste diferenţieri în parte au fost înlăturate. Cu toate acestea ele continuă să existe şi în zilele noastre.

Arad la 12 aprilie 2012

Academician Teodor Ardelean

Specialist în studiul documentelor

Sursa: http://piatza.net