Trăieşti într-unul dintre cele mai vii timpuri. Noul Om, în fragmente, deja a sosit, dar doar în fragmente [...] Noul Om nu poate veni de nicăieri, trebuie să vină prin tine. Noul Om poate să se nască doar prin pântecele tale: tu trebuie să devii pântecele. Este o experimentare: a curăţa terenul astfel încât noile seminţe să poată cădea în el. Dacă Noul Om reuşeşte, vechiul va trebui să se ducă. Vechiul poate trăi doar dacă Noul Om este împiedicat să vină. Nu poate fi împiedicat acum, fiindcă nu este doar o chestiune de venire a Noului Om în existenţă. Este o chestiune de supravieţuire a întregului pământ – a conştientizării însăşi, a vieţii însăşi. Este o chestiune de viaţă şi de moarte.
Vechiul Om a ajuns la deplină distructivitate. Vechiul Om a ajuns la capătul funiei. Acum nu mai este posibilă nici o viaţă cu vechiul concept de om, ci doar moarte. Vechiul Om se pregăteşte de sinucidere globală. Vechiul Om îngrămădeşte bombe atomice, bombe cu hidrogen, cu scopul de a comite o sinucidere colectivă. Aceasta este o dorinţă foarte inconştientă: mai degrabă decât să-i permită Noului Om să fie, Vechiului Om i-ar place să distrugă totul. Trebuie să înţelegi, trebuie să protejezi noul, fiindcă noul poartă tot viitorul cu el. Şi omul a ajuns la un stadiu unde este posibil un măreţ salt cuantic. Vechiul Om era altfel-lumesc, Vechiul Om era împotriva acestei lumi. Vechiul Om privea întotdeauna cerurile. Vechiul Om era preocupat mai mult cu viaţa după moarte decât cu viaţa înainte de moarte.
Preocuparea Noului Om va fi viaţa înainte de moarte. Preocuparea Noului Om va fi această viaţă, fiindcă dacă se are grijă de această viaţă, cealaltă va urma de la sine. Nu este nevoie să te îngrijorezi despre asta, nu ai nevoie să te gândeşti la asta. Vechiul Om era prea preocupat cu Dumnezeu. Acea preocupare era din teamă. Noul Om nu va fi preocupat cu Dumnezeu, dar va trăi şi va iubi această lume şi din această dragoste va experimenta existenţa lui Dumnezeu. Vechiul Om era speculativ, Noul Om va fi existenţial [...]
Mâine este în pântecele lui astăzi: ai grijă de astăzi şi vei avea grijă de mâine. Nu este nevoie să fii în vreun fel îngrijorat despre mâine. Şi dacă devii prea îngrijorat de mâine, vei rata pe astăzi! Şi mâine va veni ca astăzi – întotdeauna vine ca astăzi. Şi dacă ai învăţat acest obicei sinucigaş de a-l rata pe astăzi, îl vei rata şi pe mâine. Vei continua să ratezi. Vechiul Om rata permanent, era mizerabil, trist. Şi fiindcă era trist, era împotriva lumii, el condamna lumea, el condamna samsara. El spunea: „Din cauza lumii sunt în mizerie”. Nu este aşa. Lumea este imens de frumoasă – este toată frumuseţe, fericire şi binecuvântare. Nu este nimic greşit cu lumea. Ceva era greşit cu mintea veche. Vechea minte era fie orientată către trecut, fie orientată către viitor – care de fapt nu sunt orientări într-adevăr diferite. Vechea minte era preocupată cu ceea ce nu este. Noul Om va fi complet armonizat cu ceea ce este, fiindcă aceasta este Dumnezeu, aceasta este realitatea.
Vechiul Om căra răspunsuri de-a gata. El era împănat cu filozofie, religie şi tot felul de nonsensuri. Noul Om va trăi viaţa fără nici o concluzie apriori despre ea. Fără nici o concluzie, cineva trebuie să facă faţă existenţei şi apoi ştie ce este aceasta. Dacă ai tras deja concluzia, concluzia ta va deveni o legătură pentru ochi, nu îţi va permite să vezi adevărul. Investiţia ta va fi în concluzie. Vei distorsiona realitatea pentru ca aceasta să se potrivească concluziei. Asta este ceea ce a fost făcut până acum [...]
Noul Om nu va trăi din convingere, el doar va trăi. Şi aminteşte-ţi, cei care pot trăi doar, fără convingere, doar ei pot ajunge să cunoască ce este adevărul. Credinciosul sau necredinciosul nu ajung niciodată să cunoască ce este adevărul – convingerile lor apasă prea greu pe minţile lor, ei sunt înconjuraţi prea mult de sistemele de credinţă. Noul Om nu va cunoaşte nici un sistem de credinţă. El va veghea, va observa, va vedea, va trăi şi va permite tot felul de experienţe. El va fi disponibil, el va fi multidimensional. El nu va căra scripturi în cap, el va căra doar alertă, conştientizare. El va fi meditativ.
Vechiul Om trăia din teamă – chiar şi Dumnezeul lui nu era nimic altceva decât o creaţie din teamă. Templele lui, moscheile, gurudwaras-urile, bisericile – toate erau din teamă. El tremura, era înfricoşat. Noul Om va trăi din dragoste, nu din teamă, fiindcă teama serveşte moartea, dragostea serveşte viaţa. Şi dacă tu trăieşti din teamă, nu vei cunoaşte niciodată ce este viaţa, vei cunoaşte doar moartea, din nou şi din nou. Şi aminteşte-ţi, persoana care trăieşte din frică creează tot felul de situaţii în care ea trebuie să simtă tot mai multă frică. Frica ta crează situaţii, întocmai precum dragostea crează situaţii, dacă iubeşti vei găsi aşa de multe situaţii să fii iubitor, dacă esti speriat vei găsi aşa de multe situaţii să fii speriat. Dragostea va fi aroma noii conştientizări.
Noul Om va deveni discontinuu cu trecutul lui nebun. El va crede în dragoste, nu în război. El va crede în viaţă, nu în moarte. El va fi creativ, nu distructiv. Ştiinţa lui, arta lui – totul va servi creativităţii. Noul Om nu va fi politic, Noul Om nu va fi naţional. Noul Om va fi global. El nu va avea nici o ambiţie politică, fiindcă este stupid să ai ambiţii politice. Noul Om va fi foarte inteligent. Noul Om nu va trăi din prejudecăţi, ci din responsabilitate spontană. Vechiul Om era un sclav, Noul Om va fi liber. Noul Om va avea libertatea chiar în miezul fiinţei lui. Vechiul Om era foarte serios, era dependent de muncă. Noul Om va fi jucăuş. El va crede în faptul de a se bucura de viaţă. El va renunţa la cuvinte ca datorie, sacrificiu. El nu se va sacrifica pentru nimic. Angajamentul lui este faţă de viaţă, angajamentul lui nu este faţă de nimic altceva. El vrea să trăiască în bucurie, el vrea să se bucure de toate darurile lui Dumnezeu, el vrea să sărbătorească. Aleluia va fi mantra lui.
Omul încă nu s-a bucurat. Omul a trăit sub o mare povară de seriozitate. Munceşte pentru ţară, munceşte pentru familie, munceşte pentru nevastă, munceşte pentru copii, munceşte pentru tatăl şi mama ta – continuă să munceşti şi să munceşti, şi apoi într-o zi mori şi dispari în mormânt. Şi apoi alţii vor munci şi totul continuă şi continuă. Nimeni nu pare să aibă timp pentru a se bucura de viaţă. Şi nu spun că Noul Om nu va munci. El va munci, dar asta nu va fi dependenţa lui, el nu va fi dependent de muncă. Aceasta nu va fi un drog. El va munci fiindcă are nevoie de câteva lucruri, dar el nu va munci permanent pentru tot mai mult. El nu va fi acumulativ. El nu va crede în a avea un cont gras în bancă şi el nu va crede în a fi într-un post înalt. Mai degrabă îi va plăcea să cânte un cântec, să cânte din flaut, la chitară, să danseze. Nu îi va plăcea să devină faimos. Îi va plăcea să trăiască, să trăiască autentic [...]
Noua generaţie nu va fi maniacă după bani. Şi aminteşte-ţi, nu spun că vor fi împotriva banilor – vor utiliza bani. În trecut banii l-au utilizat pe om, în trecut omul a trăit într-un mod aşa se inconştient, că el gândea că posedă lucruri, dar lucrurile îl posedau pe el. Noul Om va fi capabil să utilizeze; Noul Om va utiliza bani, va utiliza tehnologie, dar Noul Om va rămâne stăpânul. El nu va deveni o victimă, un instrument. Acesta, după mine, este cel mai măreţ lucru care se va întâmpla.
O persoană vie trebuie să rămână curgând. Ea trebuie să răspundă la situaţii provocatoare – şi situaţiile se schimbă continuu. Cum poţi să rămâi fixat în atitudinile tale când viaţa nu este fixă? Când viaţa este un râu, cum poţi să rămâi încăpăţânat? Şi dacă rămâi încăpăţânat, pierzi contactul cu viaţa, eşti deja în mormântul tău [...] Un om responsabil nu poate fi încăpăţânat, nu poate fi sigur, nu poate fi rigid. El va trebui să trăiască clipă de clipă. El nu poate decide dinainte. El va trebui să decidă în fiecare zi, în fiecare clipă. Şi din cauză că el trebuie să se mişte continuu odată cu viaţa, cu provocările ei schimbătoare, el nu poate fi consecvent în vechiul sens. Consecvenţa lui va fi doar una: că el va fi întotdeauna armonizat cu viaţa. Aceasta va fi consecvenţa lui, nu aceea că el are o anumită idee şi rămâne consecvent cu acea idee şi continuă să îşi sacrifice viaţa pentru ea [...]
Va fi o lungă perioadă în care vechiul va rezista noului, va lupta cu noul, va încerca să distrugă noul. Dar vechiul nu poate reuşi. Timpul, spiritul timpului nu va fi în favoarea lui – vechiul trebuie să moară. Noua conştientizare nu va fi moralistă, nu va fi puritană – nu că nu va avea nici o moralitate. Dar va avea un fel diferit de moralitate – o moralitate care răsare din proprie simţire a vieţii de către cineva, din propria sensibilitate, din propriile experienţe – nu o moralitate învăţată de la alţii, împrumutată. Noul Om nu va fi un om de caracter în vechiul sens, fiindcă orice caracter obligă. Crează o armură în jurul tău.
Noul Om va fi creativ. În fiecare moment el îşi va găsi religia lui, în fiecare moment îşi va găsi filozofia lui şi totul va rămâne crescând. El nu va fi supus trecutului, el nu poate fi. A fi supus trecutului înseamnă a fi supus morţii, fiindcă trecutul este mort. El va fi supus prezentului, şi prin a fi supus prezentului el va fi rebel împotriva trecutului. A fi rebel o să fie una dintre caracteristicile lui cele mai proeminente.
Noul Om va crea o nouă societate în jurul lui. Mai întâi conştientizarea devine nouă, apoi societatea devine nouă. Vechiul Om trăia o viaţă dublă. Noul Om va trăi într-un fel unitar. El va trăi o singură viaţă. Orice este înlăuntrul lui va fi de asemenea şi pe dinafară. El va fi autentic. Aminteşte-ţi acest cuvânt, autenticitate – aceasta va fi religia Noului Om. Asta va fi adevărul Noului Om, templul său, Dumnezeul său: autenticitatea. Şi cu autenticitatea dispare nevroza. Vechiul Om era nevrotic fiindcă era constant în conflict: el vroia să facă un lucru şi făcea întotdeauna altceva, fiindcă altceva îi era impus. El a fost învăţat să facă ceva împotriva lui însuşi, el a fost represiv. Propria lui autenticitate a fost reprimată, şi peste toate acestea, a fost impus un fals caracter. O persoană sănătoasă este o persoană întreagă. Interiorul și exteriorul ei sunt acelaşi.
Noul Om nu va căuta undeva departe după Dumnezeu. Acum va fi doar timpul lui, aici va fi doar spaţiul lui. Noul Om va fi pământesc, şi prin „pământesc” nu vreau să spun materialist. Noul Om va fi un realist, el va iubi acest pământ… Această planetă trebuie să fie iubită, ea trebuie să fie motiv de bucurie – este un dar. Noul Om îşi va găsi religia în natură – nu în statui de piatră moartă – ci în copaci vii dansând în vânt. El îşi va găsi religia lui surfând pe mare, urcând munţii neatinşi de picior de om. El va găsi rugăciunea lui cu zăpada, cu luna, cu stelele. El va fi în dialog cu existenţa, aşa cum este ea. El nu va trăi cu idei abstracte, ci va trăi cu realităţi. Angajamentul lui va fi cu natura şi prin acest angajament el va ajunge să cunoască supra-natura. Dumnezeu este ascuns aici pe acest pământ, în chiar acest corp: acest corp însuşi buddha, acest pământ însuşi paradisul [...]
Noul Om nu va avea nici o utilizare pentru contrafacere, mascare sau simulacru. El va fi adevărat, fiindcă doar prin adevăr există eliberare. Toate minciunile crează cătuşe. Spune o singură minciună şi va trebui să spui alte o mie şi una pentru a o apăra, va trebui să spui minciuni până ţi se face rău. Noua conştientizare nu va accepta vorbăria fără sens. Noua conştientizare va urî acest fel de lucru cu pasiune. Această ură pentru falsitate este cea mai profundă marcă a Noului Om. Noul Om va fi opus sistemelor structurate, inflexibile şi infailibile, fiindcă viaţa este o frumoasă curgere. Nu este structurată, este libertate. Nu este o închisoare, este un templu.
Noul Om va respecta libertatea lui şi va respecta şi libertatea altora. Vechiul Om interferează constant, băgându-şi nasul în treburile tuturor, încercând să manipuleze, să critice, să condamne, să recompenseze, să pedepsească. Dar asta este vechea conştientizare. Ea încerca întotdeauna să găsească moduri şi mijloace de a manipula pe ceilalţi, de a fi dominantă asupra celorlalţi. Noua conştientizare va lăsa pe oricine cu viaţa lui. Dacă cineva nu dăunează celorlalţi, el nu ar trebui blocat. Dacă cineva nu este un pericol pentru ceilalţi, el nu ar trebui blocat. Până când cineva nu interferează cu libertatea altcuiva, nu ar trebui să se interfereze cu libertatea lui.
Vechea lume a rămas fără individualitate – ea ura individualitatea! Îi plăceau doar oile, mulţimile – oameni purtându-se în acelaşi fel şi fiecare urmând aceeaşi rutină şi aceeaşi structură. Noul Om va permite tot felul de posibilităţi. Noul Om va iubi structurile lichide. El va fi uman, el va respecta fiinţele umane. Respectul lui va fi aproape religios. Noul Om va trebui să găsească noi forme de comunitate, de apropiere, de intimitate, de scop împărtăşit, fiindcă vechea societate nu va dispărea imediat – va mai persista. Va da tot felul de lupte cu noua societate – aşa cum se întâmplă întotdeauna. Are atât de multe interese vădite, nu poate să se ducă uşor. Se va duce doar când devine imposibil ca ea să mai rămână în existenţă. Înainte ca ea să se ducă, Noul Om va trebui să creeze noi feluri de comunităţi, noi feluri de familii, noi comunităţi de apropiere, intimitate, scop împărtăşit [...]
Vechiul Om nu era aventuros, întreaga sa preocupare era siguranţa. Noul Om va avea spirit de aventură. Preocuparea lui nu va fi siguranţa, preocuparea lui va fi extazul. El nu va crede, fiindcă convingerea este o căutare a securităţii – el va explora. El s-ar putea să nu aibă răspunsuri clare la fiecare întrebare, dar el va accepta orice provocare la investigaţie, la explorare. El va merge pe cât de departe îl va duce viaţa. El va încerca să ajungă la stele. Dar el va rămâne deschis. El nu va începe cu o credinţă, cu o concluzie, el va începe doar cu o căutare, cu o întrebare. A începe cu o credinţă înseamnă a nu începe deloc. A începe cu o credinţă este doar a juca un joc cu tine însuţi. Tu ai crezut deja – cum poţi explora? El va fi capabil şi destul de curajos pentru a spune: „Nu ştiu, dar sunt interesat să cunosc. Şi sunt gata să merg în orice dimensiune, în orice aventură.” Noul Om va fi gata să rişte. Vechiul Om era foarte afacerist, niciodată gata să rişte: riscul era anatema, securitatea era ţelul lui. Dar cu securitatea începi să mori. Doar în aventură, în continuă aventură viaţa creşte către tot mai înalte plenitudini, ajunge către piscurile himalayene.
Noua persoană va fi o persoană spontană – impredictibilă, voitoare de a risca noutatea, adesea vrând să rişte spunând sau făcând lucrul sălbatic, îndepărtat. El va crede că orice este posibil şi că poate fi încercat orice. El nu se va agăţa de cunoscut, el va încerca întotdeauna să rămână disponibil necunoscutului, chiar şi incognoscibilului. Şi el nu se va sacrifica pentru nici un viitor, fiindcă el nu va fi un idealist. El nu se va sacrifica pentru nici o idee, idealuri, ideologii abstracte. El se încrede în propria lui experienţă şi o profundă neîncredere în orice autoritate externă. Noul Om se va încrede doar în propria lui experienţă. Până nu cunoaşte, el nu se va încrede. Nici o autoritate externă nu-l poate ajuta pe Noul Om.
Noul Om va crede doar dacă el cunoaşte. Aceasta este adevărata încredere: încredere în propriile posibilităţi, în potenţialul său propriu. Noul Om se va respecta pe el însuşi. A crede în autorităţi externe este lipsit de respect faţă de propria fiinţă. Şi în cele din urmă, Noului Om o să-i placă să fie alături de natura elementară: de mare, de soare, zăpadă, flori, animale, păsări, de viaţă, de creştere. Nici o singură persoană nu o poate mântui pe alta – este imposibil.
Doar o nouă conştientizare poate mântui omul din sclavia lui. Şi noua conştientizare poate veni doar prin tine!
Osho, Secretul Secretelor
Sursa: http://drumuricatretine.wordpress.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu