Karma, în 11 idei

Ceea ce se culege este rodul a ceea ce se  dăruieşte… se culege ceea ce se seamănă… cei din jur sunt ceea ce este fiecare… ceea ce se întâmplă este o consecinţă a ceea ce a făcut fiecare la un moment dat. Cam aşa s-ar exemplifica una din marile legi, cea care poartă şi numele de Legea Cauzei şi a Efectului şi este o lege care nu este deloc străină omului.

E o lege uitată şi ignorată, care nu ocoloşte pe nimeni. Doar timpul în care îşi produce efectele este diferit. Momentul plăţii depinde de ceea ce este fiecare. Este o lege care corectează totul, fără milă, dar cu discernământ. Karma pune în genunchi şi pe cel care se crede că e semi-zeu, dacă îngenuncherea este necesitatea pentru a-l face să fie ceea ce trebuie să fie. Karma este lege divină, legată de dreptul divin al Liberului arbitru.

Despre Karmă am scris exemplificativ, de exemlu în Blestemul vrăjitoarelor. Acolo sunt exemple poate extreme. Poate doar, fiindcă oamenii, folosindu-se de acest drept, au întins corzile până au avut tendinţa să se rupă. Karma este una dintre legile divine, în afară de fi ignorată şi uitată, este urâtă de cei care nu au uitat-o şi nu deci nu se poate spune că o ignoră ci, asemenea lui Lucifer, se cred mai presus de orice, de judecată şi judecători, de legi şi principii, fie ele chiar divine. Pentru că prin ea nu se aplică persoanei-spirit vinovată, pedeapsa. Pedeapsa în sine nu este o faptă ci un efect. Divinitatea nu ţine cont de efemerul trup. Karma face ca efectul să se simtă doar cât este necesar pentru a se face dreptate şi a se corecta ceea ce s-a îndepărtat de esenţialitatea divină.

Karma nu se sfieşte să lovească în copii, când doar aşa, prin suferinţa lor părinţii trebuie să simtă efectele faptelor ce le-au făcut ei. Karma e lege urâtă de oameni pentru că nu trece cu vederea nimic. Cel ce batjocoreşte va fi batjocorit. Cel ce urăşte va fi urât. Cel ce omoară va fi omorât, dar va şti şi durerea celor din preajma celui omorât, murindu-i şi lui cineva, la fel de drag, de necesar. Cel ce minte va fi minţit şi va simţi şi efectele minciunii care are efecte şi asupra altora decât cei minţiţi. Cel ce violează nu va scăpa de faptă şi de efecte. Cel ce fură va fi furat sau vor pierde totul, natural. Cel ce înşeală va fi la rândul său înşelat. Şi toate cele ce le face omul s-ar putea aici înşira.

Omul obişnuit o simte atunci când trebuie să o simtă. Cel ce face fapte plătit fiind să facă aceste fapte (mercenari, vrăjitori) plătesc totul întreit. Cei care au cunoaştere – iniţiaţii – plătesc în timpul vieţii aproape tot ceea ce fac, puţine fiind excepţiile ce transced vieţii; ceea ce nu pot plăti ei plătesc descendenţii lor, cât încă sunt în viaţă.

Karma nu doar pedepseşte, dar şi răsplăteşte. Greu de văzut şi înţeleasă răsplata prin Karmă de oamenii ce se împăunează cu toate meritelor realizărilor. Dar răsplata prin Karmă există şi, cu precădere în relaţionarea directă a oamenilor este de multe ori prezentă. Dar Karma nu este o lege care să răsplătească ceea ce se face bine din gând şi nu din suflet dar pedepseşte ceea ce se face din gândul rău. Gândul bun este uneori rezultatul educaţiei, autp-impunerii. Nici vorba bună a unui făţarnic nu primeşte răsplată pozitivă ci, din contră una negativă. Karma – e bine să se repete – se aplică omului fizic dar ţine cont doar de spirit şi de spiritul materializat, altfel spus, suflet. Omorul din culpă nu este crimă cu premeditate, minciuna nu este greseală. Karma, până la urmă este sabia [Evanghelia după Matei] care desparte adevărul de minciună, lumina de întuneric.

Karma este cea care ţine cont şi de toate blestemele, scrise, rostite, gândite, sau induse de suferinţa nevinovatului, acele blesteme care nu sunt aruncate direct [ex. să te ardă focul] ci sunt cerute ca necesară dreptate [să ardă focul, Doamne, pe cel care...] şi ţine cont de toată legea veche, ce se regăseşte şi în Psalmi, privind judecata cu efect legal (legea Talionului), lege pe care oamenii o hulesc pentru că se tem dar, pentru a nu-şi recunoaşte teama spun că ea nu este divină. Spun ei asta, asemeni lui Lucifer (repetarea asemănării chiar este necesară) pentru că vor ei, cu orice preţ, să schimbe sau să facă o nouă lege divină.

Până la urmă s-ar putea spune totul şi ca o serie de întrebări mai pe înţeles: Se vrea Iubire în viaţă? Poate Linişte? Se doreşte Fericire? Se vrei ... a exista prieteni adevarăţi în jur? Doar a fi iubire, linişte, fericire, a fi un prieten adevarat este condiţia reuşitiei.

1. Principiul Creaţiei

Creaţia este lucrul cel mai important şi cel mai minunat din lume. Viata în sine este o minune, o minune a creaţiei, a universului. Este imposibil ca ea să ceară cuiva să stea deoparte, pentru că omenirea este chiar parte a Universului. Omul este o parte mică şi infimă din el, unul şi acelaşi cu Universul. Viaţa a fost dată pentru a se participa şi a se implica în ea. Ceea ce se afla în jurul şi exteriorul omului este o manifestare a ceea ce se întâmplă în interiorul său. În momentul în care esteel şi atât, în interior, în exterior se va înconjura de acele lucruri care îi trebuie. Omul trebuie să se asigur că în jurul său se află cu adevarat ceea ce îşi doreşte să fie prezent. Înconjirâmdu-se de ceea ce îşi doreşte să fie în viaţa sa. Omul este parte a creaţiei şi crează la rândul său.

2. Principiul Smereniei

Cu cat se opune mai multa rezistenţă unui lucru, cu atât mai mult acel lucru va rezista şi va persista să se întâmple. Atitudinea este totul. Chiar daca se refuză cu încăpăţânare acceptarea a ceva, acel ceva nu va înceta să se întâmple şi se va repeta.. Acceptarea deschide însă multe uşi, soluţii şi posibilităţi.

Trebuie altfel şi astfel înţeleasă spusa “Capul plecat sabia nu-l taie”, neavând semnificaţia de supunere necondiţionată, ci acela de nu sta, împotriva oricărei realităţi, cu capul sus (mândria, minciuna), acceptând posilitatea de a nu deţine adevărul absolut (smerenia, adevărul). Omul cu mândrie nu va accepta niciodată altceva decât adevărul său care poate fi, de fapt, o mare minciună.  

3. Principiul Creşterii

Uneori se doreşte şi se spun că totul s-ar schimba în viaţă dacă circumstanţele, oamenii, locul ar fi altfel, altcumva, poate chiar altul. Rareori se punem problema că poate fiecare ar trebui să fie altfel, altcumva. Creşterea şi evolutia începe cu fiecare, înseşi. În momentul în care se schimbă fiecare, din interior, şi se gândeşre mai bine, mai frumos, viaţa va începe să se transforme în mai bine, mai frumos.

4. Principiul Oglinzilor sau al Responsabilităţii

Din toate cele ce se întâmplă, oamenii fug de responsabilitate. Karma însă are rolul de a aduce pe tapet tocmai acele fapte de care s-a fugit, s-a preferat minciuna. Astfel că este acum nevoie de a se accepta un adevăr universal valabil: fiecare este responsabil pentru ceea ce i se întâmplă. Fiecare poartă răspunderea vieţii sale şi a ceea ce se întâmplă în viaţa sa. Fiecare, înainte de toate, fiecare, înainte de ceilalţi. Fiecare reflectă ceea ce îl înconjoară şi ceea ce îl înconjoară îl reflectă. Fiecare este o oglindă a celorlalţi aşa cum ceilalţi sunt chiar oglinda pentru propria persoană. Mediul în care te află fiecare oglindeşte, la fel cum fiecare oglindeste mediul. Iar în momentul în care ceva nu merge cum trebuie în viaţă, primul gând trebuie să fie că ceva nu merge cum trebuie nici in interiorul propriu.

5. Principiul Sincronicităţii (Principiul Conexiunii)

Atunci cand se face o faptă nu se face rupand-o total de context sau gandind că este lipsită de sens. Totul conteaza în acest Univers. otul este conectat în acest Uunivers. Nu există schimbare sau evoluaţie doar a omului, evolueaza simultan şi alte persoane, fiinţe, lucruri, în jur. Totul este o unitate bine sudată chiar dacă nu se poate realiza încă acest lucru. Totul este sincron şi se întâmplă fără a fi observată sincronicitatea. Şi toate lucrurile se întrepătrund. Universul în sine este conectat şi fiecare faptă duce, pe oricine, mai aproape o altă faptă.

6. Principiul Direcţiei şi Motivelor

Când se urcă pe o scară şi se vrea a se ajunge undeva, paşii, rând pe rând, conduc spre acea ţintă. Niciunul nu este mai important sau mai puţin important decât celălalt, toţi sunt importanţi. Fiecare pas duce către celălalt şi aşa mai departe.

7. Principiul al Disponibilităţii

În momentul în care se crede cu tărie şi din tot sufletul în ceva anume şi se crede că este autentic, adevărat, mai devreme sau mai târziu, într-un anumit moment din timp, va trebui probat şi demonstrat acel adevăr. Mai devreme sau mai târziu, se va cere punerea în practică tot ceea ce s-a învăţat.

8. Principiul lui AICI si ACUM

Nu conteaza Acolo, nu contează Atunci. Acolo şi atunci împiedică existenţa deplinei fericiri Aici şiAcum. Atenţia trebuie concentrată asupra prezentului. Prezentul trebuie trăit fără gânduri spre ceea ce a fost sau spre ceea ce va fi. Din trecut trebuie doar învăţat, nici mai mult nici mai puţin, decât atât cât este nevoie. Din viitor, trebuie luată speranţa.

9. Principiul Schimbarii

Universul atrage atenţia atunci când drumul este greşit, când nu este cel pe care ar trebui să fie. Pentru a se înţelege, unele lucruri, situaţii, fapte şi întâmplări se vor repeta, iar şi iar, uneori chiar supărător, până când se învaţă acceptarea cu bucurie referitoare la ceea ce aduce, până când se învaţă lectiile. Oricâtă opoziţie ar exista, schimbarea este inevitabilă. Mai devreme sau mai târziu, tot va trebui înfruntată şi drumul trebuie... schimbat.

10. Principiul Răbdării şi al Recompensei

A dori ceva este normal. Cel care îşi doreşte ceva cu adevărat şi este lucrul de care are cu adevărat nevoie, nu se poate astepta să îl primească peste noapte şi în nici un un caz pe nemeritate. O mare recompensă presupune un efort pe măsură. Cel ce se înarmează cu răbdare, depune eforturi pentru a ajunge la el, luptă pentru a-l merita, îşi dă osteneala pentru el, cel ce persistă şi nu cedează prea devreme, prea curand, primeşte recompensa. Recompensa vine totdeauna în momentul în care cel ce o primeşte este cu totul şi cu toate  pregătit.

11. Principiul Valorii şi al Inspiraţiei

Valoarea unui lucru este direct proporţional cu energia şi intenţia investită în acele lucruri. În momentul în care se investeşti timp, efort, energie în ceva anume, la un moment dat se primeşte înapoi, de la acel ceva, cel puţin o parte din ceea ce s-a investit. De ce? Fiindcă totul este un mare Întreg conectat şi contribuind la ceva anume, se contribuie de fapt la Întreg.

Sursa: http://3d-realireal.blogspot.ro