(28-aug-2012; channeler: Shazi)
Bună ziua Fiule,
Limitări ale lumii fizice s-au întâmplat fiecăruia, atunci când visele sau dorințele nu ți se împlinesc. În acele situații, lumea ți se pare a fi mai mică și mai izolată de tine. Atunci, totul pare mai puțin luminos, mai puțin prietenos și totul se transformă într-o inexplicabilă deziluzie, care-ți provoacă și adâncește starea de pesimism. Atinci când asemenea situații se repetă, cu o anumită regularitate, starea de deziluzie ia proporții, mai ales dacă ceea ce ne programasem nu se mai întâmplă, așa cum ne-am fi dorit. Cu toții am auzit spunându-se, cu diverse ocazii: "Asta este viața, unele lucruri se întâmplă iar altele nu ne este dat să apară în realitatea
noastră".
Mai toți înțelegem că dorința fiecăruia de a i se împlini un anume vis, un anume program, poate deveni forța căreia i se subordonează, la un momment dat, toate celelalte gânduri și programe.
O asemenea mobilizare a ființei noastre, provocată de concentrarea fermă asupra unui obiectiv, conduce inevitabil la transpunerea în realitate a acelui obiectiv. De ce se întâmplă asemenea lucruri? Pentru că, noi lansăm în eter un deziderat așezat pe un suport energetic, energie care se răspândește în univers și, dacă are puterea necesară de penetrare, reușește să coaguleaze energii de același fel, cu care se înconjoară și pe care le dirijează, mai apoi, înapoi pe firul de energie care-l leagă de sursa din care provine. [Nota C.M.: este ca și în cazul în care, pentru a aduce ploaia, lansăm o sondă ce împrăștie în plafonul de nori, particule fine - pe bază de argint- care crează centre de condensare a vaporilor de apă, provocând ploaia. Așa dar, în transpunerea în realitate a unui gând nu este nimic extraordinar, nimic înafara capacității finței umane. Schema este relatiuv simplă: un emițător/receptor (creierul uman) emite în univers un semnal electric de o anumită frecveță și putere, semnal care se răspândește peste tot, ajungând, inevitabil, și la acele câmpuri energetice compatibile cu el. Aceasta face ca semnalul nostru, să se „lipească” de acel câmp, cu care are afinități, “agățînd” de el cordonul de energie extrem de fin cu care a venit, conectând-l, în acest mod, de ființa care l-a emis. Rezultatul este că, găsind un debușeu asupra căruia să se reverse, o anumită parte a energiei câmpului întâlnit în cale, va fi dirijată spre emițător. Cum gândul în sine este o energie care are o anumită modelare de program, energia prelevată nu are decât să se matertializeze în acel program].
Contează foarte mult cât de constant (nefluctuant) este acel gând și la ce nivel de intensitate se emite.
În cazul în care o persoană încearcă ceva creativ, fără a utiliza inspirația sufletului, ea nu va fi capabilă să scrie nici măcar un singur cuvânt. Însă, prin acel canal vor putea fi transmise diverse informații, diverse instrucțiuni, dacă se realizează o legătură cu spiritul și sufletul său. Putem spune că abilitățile și capacitățile ființei umane aflată în dimensiunea inferioară 3D, sunt foarte limitate. Dar, când acea ființă accesează planurile superioare, indiferent dacă este sau nu în corp fizic, orizontul său de percepție crește extrem de mult, puntându-se spune că acea entitate devine multidimensilonală, multiștientă și omnipotentă.
SURSA: ightworkers.org și http://lightworkers.org
(C.M.)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu