Postat Maria
Mintea care gandeste nu poate cunoaste acest gen de frumusete si minune; mintea care gandeste nu are sentiment, nu are suflet. Ea poate sa calculeze doar distanta, greutatea si pretul. Mintea care gandeste nu iubeste, nu plange, nu rade. Mintea care gandeste doar se cearta si se apara; ea isi justifica existenta lipsita de suflet, cu violenta.Acesta este motivul pentru care noi trebuie sa invatam sa traim in inima, sa ne asezam in taramurile frumusetii, unde putem sa simtim sufletul si Linistea existentei. Si acum, cand traim in aceste taramuri, putem plange, rade si iubi. Si acum traim in acest taram al eternitatii, unde mintea care gandeste este doar o floare singuratica, abia vizibila, in mijlocul ierbii inalte, sub cerurile albastre si a sutelor de sori, care se invart si se rasucesc incolo si incoace.
Sursa: eulinterior.blogspot.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu