PROSTITUŢIA POLITICĂ

Antropoidul cu coarne a ieşit temător din infern, s-a ridicat pe membrele posterioare şi a privit cu atenţie-n jur. A observat că o parte dintre pământeni se ghiftuiau cu hălci pantagruelice de carne macră, râgâiau de satisfacție şi între două flexiuni pe vine improvizau câte un discurs sforăitor pe tema grijii faţă de popor.

          „Prin urmare – gândi michiduţă – indivizii ăştia fac politică.”

          Alături, alţi hominizi se ciomăgeau între ei, pentru firimiturile ce cădeau sub masa de ospăţ.

          „Şi aceştia fac politică. Deşi au o doctrină cam fistichie, bazată pe comuniunea de limbă, sunt şi ei la guvernare” - cugetă sarsailă.

           Ceva mai încolo, câţiva inşi stăteau la pândă şi-n tărtăcuţele lor năzuiau să apuce şi ei niscaiva fărămituri de sub tălpile lătăreţe ale ciomăgarilor.

          „Care va să zică şi ăia fac politică, dar sunt în opoziţie. Adică,  momentan nu au acces la haleală” – chibzui satana dus pe gânduri.  Văzând că între pământeni începuse să mocnească zâzania, diavolul a spus că politica e bună. Şi i-a lăsat pe oameni în pace.

          A doua venită pe lume a fost Prostituţia. Cum puse picioarele pe pământ, îşi ridică poalele-n cap şi începu să-i smintească pe oameni. Pământenii începură să privească pofticioşi cu un ochi la prostituţie şi cu celălalt la tentaţiile politicii.

          Sarsailă a spus că şi prostituţia e bună. Şi i-a lăsat pe oameni în pace.

          Dar iată că hominizii din spaţiul carpato-danubiano-pontic se apucară de combinaţii parşive, amestecând în acelaşi ţucal prostituţia cu politica, moşind împotriva firii prostituţia politică. Ceea ce le-a permis să se perinde într-o veselie prin partide, să schimbe doctrinele mai des ca izmenele, potrivit obiceiului neaoş „totu’ e de vânzare, chiar şi conştiinţa cine are!”

          Văzând atâta blestemăţie, diavolul s-a declarat depăşit de situaţie şi s-a retras scârbit în fundul iadului, lăsăndu-i pe oameni să se descurce cum îi va duce capul.

          Aţi observat, desigur, că nu am pomenit nimic de amărăştenii cei mulţi, supţi de foame şi sleiţi de vlagă, cu privirile împăienjenite către iluzoria luminiţă de la capătul tunelului. Nici nu trebuia să amintesc. Aceşti pribegiţi ai sorţii se hrănesc cu promisiuni electorale şi aşteaptă răbdători următoarea „duminică a orbului”, pentru a se încolona cuminţi în faţa urnelor de votare. Poate doar satana, dezgustat de cele lumeşti, le va plânge de milă din hăul cel fără sfârşit al tartarului. În rest, niciun licăr de speranţă în mai bine.

          Morala, dacă mai există aşa ceva în lumea asta strâmbă, e cea rostită la coarnele plugului de tatăl meu, fie-i ţârâna uşoară.

          - Băiete, politica e o curvă. Azi se culcă cu unul – mâine cu altul. Să nu faci politică!

          Iartă-ne, Doamne, păcatele cele multe şi grele. În marea ta înţelepciune când pedepseşti, întuneci mai întâi minţile oamenilor. Că de bătut se bat ei singuri, sărmanii.

Sursa: rudan.ro