Despre dorinte

Unii consideră dorinţele ca fiind ceva rău. Există, însă, dorinţe care ne stimulează şi ne fac să evoluăm.

În Biblie scrie: „Toate câte cereţi, rugându-vă, să credeţi că le-aţi primit şi le veţi avea.” (Marcu 11:24). Pornind de la aceasta, s-au dezvoltat curente care insistă pe vizualizarea dorinţelor, scrierea lor pe hârtie şi rostirea lor de mai multe ori pe zi.

Lazarev relatează în una din cărţile lui cazul unei femei care aplica acest procedeu. Ea îşi dorea foarte mult o casă şi îşi rostea zilnic dorinţa, vizualizând-o. După doi ani a obţinut casa visată… însă i-a murit fiul.

Lazarev explică acest lucru astfel: orice dorinţă este un consum de energie. Atunci când nu avem suficientă, o luăm de la copii sau partener, de la prieteni, din sănătate sau carieră. Undeva se realizează echilibrul.

Yogananda spune că este bine să ne îndeplinim dorinţele, altfel trecem cu ele în cealaltă viaţă, consumând şi din energia acesteia. Îndemnul de a ne detaşa (atenţie, nu de a reprima!) ar putea fi o soluţie. S-a întâmplat să ne dorim uneori un lucru pe care să nu-l obţinem şi apoi să ne dăm seama că nici nu ne trebuia.

Unele dorinţe se mai pierd pe parcurs… când devenim mai înţelepţi… Dacă ne-am repezi să ne îndeplinim fiecare dorinţă, nu numai că uneori am consuma o energie inutilă, mai necesară pentru alte activităţi, pe care astfel nu le mai putem realiza, însă ne-ar împiedica şi să ne dezvoltăm fermitatea.

Dacii îşi educau copiii cu stricteţe, ei nu le ofereau totul, pentru ca astfel să le dezvolte fermitatea de mai târziu, când vor deveni adulţi (cf. Claudian Dumitriu). Dacă un copil primeşte tot ce îşi doreşte, el nu mai învaţă să îşi stăpânească poftele şi dorinţele şi cine nu este ferm în lucrurile mici, nu reuşeşte să fie nici în lucrurile mari.

Timpul terestru curge de la trecut spre viitor, dar şi de la viitor spre trecut (cf. Lazarev). O modalitate prin care viitorul vine spre prezent este când ne apar în vis informaţii care ne îndreaptă spre anumite activităţi care intră în misiunea noastră (un imbold de la Îngeri?). Astfel, vom dori şi ne vom strădui să realizăm acele lucruri.

Prin urmare, dacă dorinţele noastre fac parte din Planul Divin, se vor împlini cu uşurinţă, având mult sprijin pe acea cale. Energia vine atunci de la Dumnezeu, nu o dăm noi. Altfel, vom avea greutăţi, piedici, iar dacă ne vom încăpăţâna, vom consuma foarte multă energie, dacă vom avea de unde, iar dacă nu, o vom lua din altă parte. Dorinţele se împlinesc în cele din urmă, dar cu ce preţ…

Şi totuşi, pasajul din Biblie este fără echivoc, chiar spune să avem încredere că s-a împlinit şi se va împlini. Răspunsul ar putea fi chiar în cuvintele Mântuitorului: „rugându-vă”!

Prin rugăciunea îndreptată cu credinţă direct către Dumnezeu putem obţine ceea ce dorim. Rămâne ca noi, până vom ajunge să ne detaşăm de dorinţe, să le selectăm pe cele cu adevărat utile evoluţiei noastre.

Diana Balteanu

Sursa: www.glasuliubirii.ro