* În urmă cu câţiva ani, arhivele serviciilor secrete sovietice s-au deschis şi o parte din dosare au fost desecretizate. Printre acestea, se numără şi "Dosarul special 25”, care conţine mărturii, schiţe, declaraţii, fotografii şi pelicule incredibile, dovezi ale unui proiect înfricoşător: crearea unei arme psihotronice, care să poată controla şi manipula minţile omeneşti. Deşi au fost plătite chiar cu viaţa, de cei care le-au inventat, experienţele continuă şi în ziua de azi * O moarte suspectă În dimineaţa zilei de 30 ianuarie 2002, directorul Institutului de Psihologie Aplicată din Moscova, Andrei Bruşlinski, se afla în biroul său, clasând cu mare atenţie documente importante, pe care urma să le studieze acasă. În ziua următoare, avea să înceapă Conferinţa internaţională de psihologie, la care profesorul Bruşlinski trebuia să prezinte rezultatele extraordinare ale muncii sale. De câţiva ani, savantul lucra la o metodă complexă de depistare şi prindere a teroriştilor, prin intermediul unei arme psihotronice, ce acţiona la nivel mental. Tehnica ar fi stârnit interesul mai multor servicii speciale, care astfel ar fi putut descoperi unde se află persoanele bănuite de acte criminale, ba chiar să le şi prevadă intenţiile. Întreaga comunitate a oamenilor de ştiinţă aştepta cu mare interes prezentarea acestei metode cu adevărat revoluţionare care, în sfârşit, urma să stopeze flagelul mondial al terorismului. Către seară, profesorul Bruşlinski şi-a luat servieta cu preţioasele documente şi, după ce a schimbat câteva cuvinte cu secretara, a coborât în grabă scările. A luat un taxi de la intrarea institutului şi s-a îndreptat direct spre casă. Secretara sa a fost ultima persoană care l-a văzut în viaţă. Experienţele de laborator asupra creieruluiDupă un timp, soţia lui Bruşlinski, care îşi aştepta soţul să vină acasă, auzind nişte zgomote ciudate pe scara blocului, a ieşit pe palier. Savantul zăcea într-o baltă de sânge, bătut cu sălbăticie. Deşi a fost de îndată dus la spital, profesorul a murit. După câteva săptămâni de anchetă, procuratura a închis cazul. Versiunea oficială: jaf. Familia şi colegii apropiaţi ai savantului au însă altă părere. "Când profesorul a fost găsit de soţia sa bătut şi în stare de inconştienţă, peste tot, în jurul său, erau împrăştiaţi bani. Buzunarele îi fuseseră întoarse pe dos, în aşa fel încât să pară un jaf. Însă profesorul avea încă la mână ceasul scump şi, pe deget, verigheta de aur. Numai geanta cu proiectul dispăruse fără urmă!”, povesteşte Nikolai Korolev, unul din profesorii cu care lucrase Bruşlinski la proiectul antitero. "Metoda era valoroasă şi probabil nu trebuia să fie niciodată prezentată public. Deşi la proiect au lucrat mai mulţi cercetători, inclusiv eu, toate aspectele şi detaliile le cunoştea numai profesorul Bruşlinski. Depistarea teroriştilor s-ar fi realizat prin metode «elastice», de provocare a câmpului informaţional al persoanelor suspectate. La baza tehnicii era folosită teoria reflexelor condiţionate a lui Pavlov. Astfel, teroriştii ar fi putut fi descoperiţi prin incitarea informaţiilor pe care ei le deţineau. Stimularea surselor informaţionale ar fi provocat indivizilor vizaţi, ca un reflex, reacţii involuntare. Printr-un program special pe computer, urma acţiunea propriu-zisă de depistare a locului în care se aflau suspecţii”. Moartea suspectă a profesorului Bruşlinski nu este însă un caz singular. De multe ori, cei care au îndrăznit să se apropie periculos de soluţionarea atacurilor teroriste, în spatele cărora se ascund oameni importanţi şi sume uriaşe, au plătit cu viaţa pentru această încercare. VA URMA
http://zborul-spre-acasa.blogspot.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu