Comisia Europeană va investi în ştiinţă peste două miliarde de euro în următorul deceniu. Unul dintre proiecte este supercomputerul care simulează creierul uman. Ce este însă acest creier artificial şi de ce este necesară dezvoltarea lui?
Creierul uman a avut nevoie de secole de evoluţie pentru a ajunge în stadiul actual. Este cel mai important al corpului, el controlând funcţionarea normală a tuturor celorlalte organe din corp. Numărul de neuroni – celula de bază a creierului – este estimat la 100 de miliarde, iar numărul de conexiuni pe care aceştia le fac între ei este de 1.000 sau 10.000 de ori mai mare, scrie „Globe and Mail“.
O echipă de cercetători vrea ca în următorii 10 ani să reproducă toată această activitate şi această bijuterie a evoluţie cu fonduri de aproximativ 1,2 miliarde de euro. „Proiectul Creierul Uman“ (PCU) urmăreşte să traducă tot ceea ce reprezintă creierul omului într-o simulare pe un supercomputer.
Alături de creierul din supercomputer, grafenul – un material minune - va beneficia de cealaltă jumătate a fondului de 2,5 miliarde de euro.
De ce un creier din siliciu şi la ce este bun?
Proiectul creierului uman realizat din siliciu este coordonat din Elveţia şi va angrena până la 200 de cercetători din zeci de instituţii din toată lumea în viitorul deceniu. Alan Evans este unul dintre aceşti oameni şi cel care a descris proiectul pentru cei de la „Globe and Mail“. „Odată ce ai un model al creierului uman, poţi începe să te joci cu el după cum doreşti“, a motivat acesta decizia de a începe un aşa proiect. Evans este profesor în neurologie la Universitatea McGill şi expert în imagistica cerebrală la Institutul Neurologic din Montreal.
„PCU va ajuta la construirea unor noi platforme pentru maşini neuromorfice şi neuroroboţi, oferindu-le ocazia cercetătorilor să dezvolte noi sisteme şi roboţi bazaţi pe arhitectura şi infrastructura unui creier uman“, se arată în comunicatul oficial al EFPL (École Polytechnique Fédérale din Lausanne).
Un CERN pentru creier
Pe lista de beneficii a proiectului se mai află şi soluţia salvării oamenilor de la Alzheimer, de la depresie, etc. şi ar putea furniza cercetătorilor mai multe date despre cum stocăm amintirile. Atât timp cât oamenii de ştiinţă au la dispoziţie un creier cu care să se „joace“, pot pune în aplicare foarte multe experimente. Spre exemplu, pot opri o conexiune şi văd urmarea sau pot studia tulburările psihice. De asemenea, tehnologia în sine ar face un pas în faţă, ar învăţa cum se descurcă creierul cu volumul mare de date primite pe care reuşeşte să le dea mai departe într-un mod eficient.
Acest supercomputer a avut ca rival şi proiectul coordonat de un român. „Îngeri păzitori“ a fost ideea lui Adrian Ionescu şi el dorea să creeze un costum care să anunţe purtătorul de eventualele pericole.
„PCU este într-adevăr un act de pionierat şi rezultatele vor fi contribuţii importante în domeniul ştiinţei neurologice“, a estimat profesorul Bernd Stahl de la Universitatea De Montfort din Marea Britanie. Este un „CERN pentru creier“, după cum a fost comparat proiectul cu cel al acceleratorului de particule din Geneva.
De la (aproape) zero la creier „de casă“
Pentru acest proiect nu există o schiţă, totul începe prin a aduna piesele unui puzzle. „La scară mare putem să luăm date din neuroanatomie şi cunoaştem multe despre căile de conducere a informaţiilor în creier. Acestea ne asigură în linii mari începutul - cartografierea conexiunilor de bază din creier“, a afirmat Evans.
Cercetătorii vor avea de stabilit, apoi, detaliile structurii artificiale. De exemplu, se ia regiunea care se ocupă de vedere şi se experimentează cu diverse simulări pentru a reproduce comportamentele sub-sistemelor implicate în acest proces. „Grupuri diferite din proiect se vor concentra pe diferite subcomponente ale creierului ca întreg.“ Apoi, se trece la asamblarea tuturor structurilor în cel puţin un creier artificial de şoarece. Finalul este reproducerea creierului uman.
Supercomputerul nu va fi din prima clipă om, chiar dacă va putea gândi ca unul. Momentele din filmele SciFi, când un om interacţionează natural cu un robot, ca şi cum acesta e la rândul său om, nu vor deveni realitate în 10 ani. PCU se va apropia de interacţiunea pe care o poate oferi un om, însă teoriile conspiraţioniste vor mai fi reţinute o vreme.
Sursa : adevarul.ro
2blackjack1.wordpress.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu