Cui nu ii este frica? Se vehiculeaza ideea ca sunt oameni care nu au frica. Fals. Frica este un sentiment inerent naturii noastre umane. Este o zestre genetica mostenita de mii de ani, inscrisa in codul nostru genetic. Nu exista om care nu a fost cuprins niciodata de vreo spaima, chiar daca nu recunosc asta. Dar de unde ne provin aceste frici. Sa ne ducem un pic in copilaria indepartata in care doi parinti au un copil ,iar acesta jucandu-se pe marginea unei piscine e certat de ai lui care ii inoculeaza aceasta frica de apa in sange.
Problema e ca ne nastem cu darul de a putea inota insa parintii ne implanteaza in creier ca apa ne poate omori, astfel ca la maturitate trebuie ca, mai intai sa invingem acesta teama de apa si apoi sa invatam sa inotam. Sau mai sunt parinti tampiti care isi ameninta copiii ca sub pat e bau-bau. Copiii inspaimantati cresc cu aceasta frica si degeaba poti sa ii explici ca nu exista bau-bau, doar atunci cand o sa se uite sub pat si o realizeze ca acesta nu exista ,o sa ii treaca acesta frica .Dar ca sa faca asa ceva ii trebuie ceva curaj.
Mai sunt preotii care stiu foarte bine sa ne simtim niste pacatosi de mici, ne instaleaza acest program ca suntem cu totii pacatosi si ne fac adesea sa avem mustrari de constiinta ,facandu-ne sa ne fie frica de un ''nene cu barba alba care salasluieste in ceruri si nu are decat o singura grija: sa ne scrie pe un catastif pacatele noastre''. E pacat cum altii ne manipuleaza, interpretand niste invataturi sfinte cum vor ei, dar acesta e un alt subiect. Revenind la ale noastre, vreau sa zic ca aceste frici ne sunt transmise atunci cand suntem mici, cand nu avem atata constiinta sa le putem distinge, de catre parinti( ei fac tot posibilul sa ne fie bine, dar inconstient ne pot face si rau), si altii din jurul nostru. Ce este frica?
Psihologic se traduce in doua moduri:
-gandul ca nu vom obtine ceva ce credem ca avem nevoie sau
-gandul ca vom pierde ceea ce avem.
Poate cel mai bine e sa nu ai nimic, caci atunci nu mai ai ce pierde. Sunt oameni in istorie care au pierdut tot in viata, au ajuns boschetari, traind prin gunoaie si au realizat ca efectiv nu mai au ce pierde. Asta i-a facut sa renasca, devenind niste creatori( un exemplu este Neale Donald Walsch). Poate de multe ori pierderile ne fac sa vedem altfel lucrurile, fortand astfel fricile sa-si piarda din intensitate. La nivel chimic, frica ne face mai prosti. Pai in cazul in care esti presat, impulsurile din creier apar mult mai repede in sistemul limbic (cel care este sediul emotiilor) decat in scoarta cerebrala.
De exemplu in cazul unui examen oral, din cauza fricii induse de examen, multi studenti pica, chiar daca au invatat foarte mult( interesant este ca mereu dupa ce iesi din sala de examen iti vin raspunsurile corecte). Noi ca fiinte umane avem practic o singura teama: aceea de moarte. Celelalte forme izvorasc din aceaasta teama. Si te intrebi, cum sa nu iti fie frica de moarte? Toti o avem inconstient intr-o mica sau mare masura. Personal nu cred ca cineva poate scapa permanent de aceasta teama, nici acesti maestri spirituali, pentru ca nu poti scapa in totalitate de egoul nostru, acesta fiind o entitate energetica de la Adam si Eva.
Cine crede ca poate invinge aceasta entitate energetica se inseala. Putem doar sa intelegem ce este moartea. Ca nu este o pierdere, pentru ca in acest univers nimic nu se pierde ci totul se transforma, e doar o alta calatorie in alta dimensiune. Constiinta nu poate muri,pentru ca aceasta constiinta nu se naste din altceva. Acum sa vorbim despre genul de frici care sunt mai frecvente. De exemplu unele ne pot ajuta( frica de animale salbatice, caci nu suntem frati cu ''Sfantul Gheorghe sa omoram balaurul''. Insa altele sunt de-a dreptul ilogice: teama de fluturi sau de sobolani. Poti sa faci ani de zile cursuri de terapie, insa aceasta teama nu iti trece in totalitate. Cel mai bun mod de a scapa, este sa te expui acestor animale, la inceput fiind terifiat dar pe parcurs ea isi pierde din tarie. Frica de esec este foarte daunatoare pentru ca ne omoara creativitatea si increderea.
Cand te gandesti ca o sa esuezi, inevitabil te gandesti ca o sa fii umilit. Dar exista si opusul acesteia: frica de succes. De unde provine? Din convingerile intarite in subconstient care spun ca nu merit sa am succes si in plus ca mintea nu suporta sa aiba atata presiune si responsabilitati. Teama de singuratate provine din faptul ca suntem atat de atasati de parintii nostri, astfel ca atunci cand nu vom mai fi in grija lor o sa trebuiasca sa ne luam viata in maini, ca nu vom fi iubiti de nimeni sau daca avem aceasta iubire in viata noastra o s-o pierdem. Si mai sunt foarte multe frici. Insa ce vreau sa subliniez este faptul ca acestea au in comun urmatorul lucru: nu sunt din prezent, uitati-va si analizati si veti vedea ca tot timpul aveti aceste sentimente in viitor. Deci trebuie sa devenim mai prezenti si cea mai buna metoda este ca aceste frici sa le priviti in ochi. Cu cat iti faci mai multe scenarii cu atat e mai greu sa actionezi. Cineva spunea foarte frumos:'' cheama-ti fricile si aventureaza-te''.
Usor de zis, greu de facut, dar perseverenta este cheia. Curajul nu inseamna absenta fricii, ci doar actiunea de a privi frica si a te arunca in necunoscut trecand peste aceasta. Un las isi asculta temerile si le urmeaza. In concluzie vreu sa mentionez ca in loc de a privi aceste frici in fata( punand de multe ori intrebarile potrivite) noi am creat un zid de protectie de care ne ascundem, iar acestor temeri le este usor sa intre in sufletul nostru actionand ca un cal troian si ca aceste frici sunt rezultatul inteligentei ,doar idiotii spunand ca nu se tem.
http://dei-matei.blogspot.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu