Ereditate sau Karma III

Povestea celor trei in unul

si

Gradina Edenului

     Asadar veacurile, timpurile, si lumea vazuta au luat fiinta din gandul lui Dumnezeu. Caci mai intai, le-a privit, a vazut ca sunt bune si le-a nascut din nimic. Din potential au trecut in dinamica, acesta trecere, acest clik, impuls, fiind manifestarea Fiului in lumea vazuta. Prima Sa manifestare fiind in facerea lumii nevazute, a duhurilor si legiunilor ceresti, a universului spiritual, facandu-se astfel temelia lumilor vazute si nevazute si a fiintelor vazute si nevazute.
Exprimarea tatalui este Fiul iar Sf Duh consecinta Exprimarii tot asa cum, prin asemanare, omul exprima gandul pe care-l duce la materializare daca doreste. Asa cu spunea Sf Andrei cel nebun pentru Hristos „ Trinitatea este asemeni soarelui de pe cer. Tatal este miezul soarelui, razele sunt Fiul, iar caldura razelor Sfantul Duh” Un tot inseparabil dar cu functii si manifestari diferite.

In aceasta liniste primordiala, dupa cum spune si parintele Arsenia Boca, „s-a intamplat o nebuna noutate” . Cel mai luminos din ceruri,Lucifer, capetenia celei de a 10 a ceata impreuna cu toata ceata, si-au dorit sa fie mai presus ca Dumnezeu. Caderea a fost atat de spontana si rapida incat probabil nici nu si-au dat seama ca s-au transformat din ingeri luminosi indumnezeiti, in draci, ingeri intunecati din lipsa lui Dumnezeu si implicit a iubirii.In Biblie se spune ca a cazut ca un fulger de la fata lui Dumnezeu. Aceasta ceata isi pastreaza numarul din momentul caderii, nu se pot multiplica dar pot determina alte entitati sa devina ca ele, respectiv – Omul! Sunt si ei impartiti pe ierarhii, legiuni, supusi si conducatori.
Din momentul caderii intra in opozitie totala cu fosta Casa si incerca sa corupa orice din creatia Tatalui pentru a-si putea demonstra puterea si consolida lumea pe care doreste sa o creeze. Ingerii cazuti nu pot intelege ca in esenta nu pot creea nimic, nici macar o proprie imparatie, caci si cea in care traiesc tot din ingadinta Tatalui este creata.
Tot ce a creat El a fost si este inzestrat cu liber arbitru, cu unicitate, cu „amprenta” personala si cu Irepetabilitate.
     Cronologic, caderii ingerilor cazuti, urmeaza facerea lumii vazute, a universului material, parca undeva in proximitatea lumii intunecate, singura lume cu care poate interactiona si se poate intrepatrunde.
Ingerii cazuti sunt aruncati undeva in proximitatea planului materiei

„Vai pamantului si marii, caci diavolul a coborat la voi, avand manie mare.” Apoc 12,12

In planul material, dupa ce totul a intrat in dinamica Cuvantului, incepe sa apara viata, Suflul Cuvantului, Sf Duh, ce anima, insufleteste si da posibilitatea formelor de viata si a chintesentei universului material! Totul prinde viata.  Ingerii si duhurile zarilor, elementelor si tuturor manifestarilor incep sa teasa lucrarea marelui Creator.
     A urmat separarea tainica a apelor de sus cu cele de jos, pamantul a iesit din adancurile inca moi, muntii isi fac conturul, apele se umplu de viata, pamantul scoate din emanatiile si formele sale plantele, copacii si animalele, cerul se umple de pasari si stele, toate asteptand incununarea acestei Lucrari Divine.
Din pamant si apa se naste trupul lui Adam, din primele elemente ce au dat nastere vietii pe acesta planeta. Si in trupul lui a suflat duh, insufletindu-l prin Fiul si trezindu-l prin Duhul Sfant. Iata lucrarea trinitara a Tatalui ce-l desavarseste pe om in oglinda cu propria trinitate : duhul omului ce se exprima prin minte si mintea isi duce mai departe lucrarea prin trup.  Trupul si sufletul primului om era nestricacios, curat si total orientat in nemurire catre Dumnezeu. Adica nu avea nici o orientare catre Sine, catre el insusi. Adam cat si creatia nu erau desavarsite din nastere, aparitie, adica nu erau coapte ci erau sfintite si curate in crestere catre desavarisre.     Deci si trupul in toata constructia lui bio-mecanica(ADN)  si info energetica  (Qi) era in „crestere”, se stabileau primele informatii de legatura intre trup, minte si suflet!
Pentru Om si pentru aceasta stare de puritate in care Adam se afla, a zidit un loc inspre poarta rasaritului (de acolo de unde toti de nastem si intram in aceasta lume) pe care a numit-o Gradina Edenului. 
Din momentul facerii si trezirii la viata, toata informatia ce incepe sa curga odata cu fiecare respiratie si traire a lui Adam, este amprentata si stocata in toata fiinta. Fiecare imagine, dialog cu Tatal, Fiul, ingerii si lumile ceresti si toata aceasta orientare absoluta catre Dumnezeu urmeaza sa se pirograveze pentru totdeauna in Duhul, Energia si ADN ul omului, in forma fiintei sfintite catre coacere. Adam si noi fiecare ce izvoram din Adam, am trait in trup neprihanit, nemuritor si absolut orientat catre lumea Ingereasca intr-un tinut facut din aceleasi elemente neprihanite ce dadeau viata diversitatii pe pamant. Primul om, Adam , traieste adevarul si starea absoluta de bine, parca intr-o interfata ce uneste lumile spirituale cu lumea pamanteasca, continand elemente din fiecare.  Din punctul meu de vedere Gradina Edenului era si este Gradina Esentei, din nefiinta tuturor celor ce sunt in fiinta pe pamant. De aceea marul poate fi atat material cat si imaterial prin insasi esenta lui care este de ordin imaterial. De aici probabil si toate legendele mitice , antice, cu acea imemoriala amintire a unei naturi vii, miscatoare, inteligente, supranaturale si nepamantesti prin frumusete si perfectiune...Oglinda matricei terestre din duh. Insasi lumea vietii si sediul tuturor semintelor ce urmeaza a fi germinate in vazut!Izvorul chintesentei si izvorul naturii pleaca din Eden, tot acolo este casa noastra, a propriei informatii si cunoasteri ce o posedam in conditia neprihanita.  Poate ca multi si-au imaginat Shambala si Agharta ca urma a unor reminiscente distorsionate a acestei amintiri sublime inscrisa in noi toti, adica in Adam.
Deja dupa ce viata traia si se dezvolta in Adam, Dumnezeu l-a adormit si din carnea si oasele lui a dat viata Evei.  S-a nascut un trup asemanator dar cu informatii diferite pentru a trai impreuna cu el. Impreuna urmau sa creasca si sa dea nastere unei povesti, in care noi, cei de astazi, ne regasim.

Va urma.
Sursa: http://carareauniversului.blogspot.ro