La confluenţa dintre nerăbdare şi năduf, direct la numărul 300, pe strada Câmpului din Cluj-Napoca, după un povârniş, o pantă ca de săniuş şi nenumărate invocaţii, se află, în mijlocul naturii, o binecuvântată biserică.
Biserica în care slujeşte părintele Drăgan a fost relocată de la Băişoara în 2011
Ascunsă printre copaci tineri şi păzită de căprioare şi un câine roşcovan, oacheş, de prin vecini, biserica Ortodoxă "Sfinţii Martiri Brâncoveni" din Cluj-Napoca se iveşte fix când, de la drumul şerpuitor şi alunecos, speranţa bate în retragere.
Biserica relocată de la Băişoara pe două trailere
Sfioasă şi păzită de gheţuş, micuţa biserică este comoara celor 200 de tineri din cartierul Câmpului. Cu băgare de seamă să nu alunec, părintele Petru Drăgan şi cântăreţul Florian mă ajută să pătrund pe prispa bisericii.
"Aşa e. Drumul spre biserică presupune nevoinţă. Aici trebuie să ajungi prin efort personal", întrerup liniştea cuvintele părintelui.
Lăcaşul de lemn, de 100 de metri pătraţi a fost asamblat, la Cluj-Napoca, în două luni.
"Din octombrie până în noiembrie 2011. Am lucrat două luni la ea, cât ne-a permis lumina zilei, pentru că aici nu aveam curent pe atunci", începe să grăiască părintele. Timid, biserica de lemn îşi spune povestea prin cuvintele părintelui Drăgan.
"Am văzut biserica la Băişoara şi cu ajutorul lui Dumnezeu am reuşit să o relocăm aici. A fost nevoie de două trailere ca s-o aducem în oraş", îşi aminteşte preotul, om voinic, tânăr, dar plin de pilde.
Parohia, primită în dar ca o serie de minuni
În 4 februarie împlineşte 12 ani de când îl slujeşte pe Dumnezeu, dar a primit parohia doar în 2010, ca-ntr-o minune. "Pe atunci slujeam la parohia cu hramul Sfântului Matei şi timp de un an, împreună cu Mitropolitul Andrei am căutat soluţii pentru un lăcaş de cult aici", îşi începe povestea părintele.
Şi-a primit voia în mijlocul pădurii „Fiilor Mănăşturului“, la 15 minute de mers, agale, de la ultima staţie de autobuz. A primit teren printr-o donaţie, într-o zonă rezidenţială, unde, la vremea respectivă, metrul pătrat costa 200 de euro. Acum biserica din lemn de brad are 100 de metri pătraţi, iar parohia se întinde pe 1.000 de metri pătraţi. Lăcaşul s-a asamblat în două luni. Credincioşii din Băişoara foloseau bisericuţa de lemn pe post de magazie de obiecte bisericeşti. Atunci, în urma unei vizite la munte, părintele Drăgan a aflat că biserica nu mai era folosită de 5 ani şi, ajutat de Episcopie, a decis să mute lăcaşul la oraş, pe bucăţi. La Cluj-Napoca a ajuns 80% din fosta biserică.
"Oamenii din Băişoara şi-au construit, între timp, o biserică din piatră şi acest lăcaş era utilizat ca depozit. Atunci a fost momentul în care am ştiut că biserica ar putea fi noua parohie. Am avut parte de multe minuni când am construit biserica. Dumnezeu lucrează prin oameni! Am primit acest teren (str. Câmpului FN) graţie «Fiilor Mănăşturului». Apoi, ca să aranjăm terenul am umblat seri la rând să caut un buldozer. N-am găsit nicicum pe cineva. Îmi amintesc că în seara dinaintea începerii ridicării bisericii aproape că îmi pierdusem orice speranţă şi-am plecat acasă. Dimineaţa, când m-am întors, în faţa terenului mă aştepta un buldoexcavator. Pur şi simplu stătea acolo! Am întrebat al cui e şi şoferul mi-a zis că-l aşteaptă pe stăpânul lui, că aşa face în fiecare dimineaţă", istoriseşte, aproape emoţionat, părintele.
Apoi, coincidenţele s-au repetat şi cu trailerele. Biserica a fost transportată de la Băişoara, împărţită pe bucăţi. Au fost grinzi de câte 6 – 8 metri.
"Mă tot gândeam că nu avem atâtea fonduri şi cum să aduc biserica, pe părţi, de la Băişoara. Am dat de un om care avea un trailer, i-am explicat ce am nevoie, a venit, s-a uitat la biserică şi mi-a spus că biserica încape în trei trailere la cât e de mare. Până la urmă ne-am descurcat, biserica a venit pe două trailere şi noi am plătit preţul unui singur transport", continuă părintele întrerupt de un zgomot înfundat.
"E zăpada pe de acoperiş. Că n-am mai apucat atunci să punem şi opritori pentru zăpadă", răspunde părintele, mângâind din ochi icoanele frumos aşezate pe pereţi şi laviţele de pe margini, pe care se "odinesc oamenii care au probleme cu spatele", explică părintele Drăgan, în timp ce e din ce în ce mai clar că omul sfinţeşte locul.
Biserica s-a ridicat "din iarbă verde"
"Biserica s-a ridicat din iarbă verde! Tot ce e aici e din mila credincioşilor. Covoarele, pernuţele, icoanele, tot", spune însufleţit părintele. "Până şi praporii", completează tânărul Florian, cântăreţul de la parohie, care slujeşte alături de preotul Drăgan, după trei săptămâni de la întâia slujbă oficiată aici.
"Nici nu le-am numărat câte sunt, dar toate le-am primit de la credincioşi. Eu niciodată nu le-am spus să dea bani pentru icoane. Nici nu ştiu câte sunt. De curând am primit o icoană de la Ierusalim, cu Sfânta Maria, în semn de mulţumire. Aşa au vrut ei, să facă frumos. Să facă frumoasă biserica sufletelor", grăieşte părintele în timp ce încerc să număr icoanele.
Biserica deserveşte 200 de credincioşi "tineri şi cu iniţiativă" care s-au îngrijit de biserică. Oamenii au adus până şi covoare persane. "Eu am bătut la uşă la fiecare să-i anunţ că avem biserică, de atunci, fiecare a adus ce a putut. Gândiţi-vă că la început nici obiecte de cult nu aveam. Am slujit cu vase liturgice împrumutate de la un coleg preot. După aceea, credincioşii din parohie au cumpărat un potir şi Sfântul Disc. Nu am avut cădelniţă, cruce, nimic", îşi aminteşte părintele.
Prima slujbă şi primele dorinţe
Cu toate acestea, după două luni de miracole, în 22 decembrie 2011, a avut loc prima slujbă în Biserica "Sfinţii Martiri Brâncoveni", la care a particopat Preasfinţitul Vasile Someşeanul.
"Prima liturghie s-a ţinut aici, de Crăciun, în 2011. Am ţinut foarte tare ca biserica să poarte hramul unor sfinţi martiri români", zâmbeşte cu tâlc părintele. "Întâmplarea a făcut ca hramul bisericii să fie alocat capelei unui liceu din Mănăştur. Liceul s-a desfiinţat, adică şi-a schimbat orientarea religioasă, iar harul s-a "disponibilizat", aşa că, printr-o întâmplare, Părintele Irineu ne-a dat nouă acest har", destăinuie preotul.
Planurile pentru Biserica Ortodoxă "Sfinţii Martiri Brâncoveni" din Cluj-Napoca sunt mari, dar "le luăm încetul cu încetul". "Mi-ar plăcea să construim aici, în timp, o biserică din piatră, în stil brâncovenesc, în adevăratul pur stil românesc, dar toate la rândul lor", spune părintele care îşi încălzeşte mâinile pe un calorifer electric."Până atunci mai sunt multe de făcut, dar le vom face, cu voia Domnului", se însufleţeşte părintele Drăgan.
Prima instituţie din comunitate
Biserica e prima instituţie care a ajuns la oamenii din cartierul Câmpului. Cea mai mare fericire a părintelui e că în fiecare zi de duminică la liturghie participă 20 – 30 de copilaşi.
"Vin şi primesc Sfânta Împărtăşanie şi după aceea se aşează lângă altar. Pentru ei am făcut şi un parc de joacă, în spatele bisericii, pentru că biserica se oferă credincioşilor. A primit ca să poată dărui", îşi încheie pilda preotul Drăgan.
La Biserica de pe Câmpului s-au botezat, până acum, 11 micuţi, iar un cuplu s-a şi căsătorit aici.
Andra-Daria SZASZ
Sursa: www.provincianews.ro
Biserica în care slujeşte părintele Drăgan a fost relocată de la Băişoara în 2011
Ascunsă printre copaci tineri şi păzită de căprioare şi un câine roşcovan, oacheş, de prin vecini, biserica Ortodoxă "Sfinţii Martiri Brâncoveni" din Cluj-Napoca se iveşte fix când, de la drumul şerpuitor şi alunecos, speranţa bate în retragere.
Biserica relocată de la Băişoara pe două trailere
Sfioasă şi păzită de gheţuş, micuţa biserică este comoara celor 200 de tineri din cartierul Câmpului. Cu băgare de seamă să nu alunec, părintele Petru Drăgan şi cântăreţul Florian mă ajută să pătrund pe prispa bisericii.
"Aşa e. Drumul spre biserică presupune nevoinţă. Aici trebuie să ajungi prin efort personal", întrerup liniştea cuvintele părintelui.
Lăcaşul de lemn, de 100 de metri pătraţi a fost asamblat, la Cluj-Napoca, în două luni.
"Din octombrie până în noiembrie 2011. Am lucrat două luni la ea, cât ne-a permis lumina zilei, pentru că aici nu aveam curent pe atunci", începe să grăiască părintele. Timid, biserica de lemn îşi spune povestea prin cuvintele părintelui Drăgan.
"Am văzut biserica la Băişoara şi cu ajutorul lui Dumnezeu am reuşit să o relocăm aici. A fost nevoie de două trailere ca s-o aducem în oraş", îşi aminteşte preotul, om voinic, tânăr, dar plin de pilde.
Parohia, primită în dar ca o serie de minuni
În 4 februarie împlineşte 12 ani de când îl slujeşte pe Dumnezeu, dar a primit parohia doar în 2010, ca-ntr-o minune. "Pe atunci slujeam la parohia cu hramul Sfântului Matei şi timp de un an, împreună cu Mitropolitul Andrei am căutat soluţii pentru un lăcaş de cult aici", îşi începe povestea părintele.
Şi-a primit voia în mijlocul pădurii „Fiilor Mănăşturului“, la 15 minute de mers, agale, de la ultima staţie de autobuz. A primit teren printr-o donaţie, într-o zonă rezidenţială, unde, la vremea respectivă, metrul pătrat costa 200 de euro. Acum biserica din lemn de brad are 100 de metri pătraţi, iar parohia se întinde pe 1.000 de metri pătraţi. Lăcaşul s-a asamblat în două luni. Credincioşii din Băişoara foloseau bisericuţa de lemn pe post de magazie de obiecte bisericeşti. Atunci, în urma unei vizite la munte, părintele Drăgan a aflat că biserica nu mai era folosită de 5 ani şi, ajutat de Episcopie, a decis să mute lăcaşul la oraş, pe bucăţi. La Cluj-Napoca a ajuns 80% din fosta biserică.
"Oamenii din Băişoara şi-au construit, între timp, o biserică din piatră şi acest lăcaş era utilizat ca depozit. Atunci a fost momentul în care am ştiut că biserica ar putea fi noua parohie. Am avut parte de multe minuni când am construit biserica. Dumnezeu lucrează prin oameni! Am primit acest teren (str. Câmpului FN) graţie «Fiilor Mănăşturului». Apoi, ca să aranjăm terenul am umblat seri la rând să caut un buldozer. N-am găsit nicicum pe cineva. Îmi amintesc că în seara dinaintea începerii ridicării bisericii aproape că îmi pierdusem orice speranţă şi-am plecat acasă. Dimineaţa, când m-am întors, în faţa terenului mă aştepta un buldoexcavator. Pur şi simplu stătea acolo! Am întrebat al cui e şi şoferul mi-a zis că-l aşteaptă pe stăpânul lui, că aşa face în fiecare dimineaţă", istoriseşte, aproape emoţionat, părintele.
Apoi, coincidenţele s-au repetat şi cu trailerele. Biserica a fost transportată de la Băişoara, împărţită pe bucăţi. Au fost grinzi de câte 6 – 8 metri.
"Mă tot gândeam că nu avem atâtea fonduri şi cum să aduc biserica, pe părţi, de la Băişoara. Am dat de un om care avea un trailer, i-am explicat ce am nevoie, a venit, s-a uitat la biserică şi mi-a spus că biserica încape în trei trailere la cât e de mare. Până la urmă ne-am descurcat, biserica a venit pe două trailere şi noi am plătit preţul unui singur transport", continuă părintele întrerupt de un zgomot înfundat.
"E zăpada pe de acoperiş. Că n-am mai apucat atunci să punem şi opritori pentru zăpadă", răspunde părintele, mângâind din ochi icoanele frumos aşezate pe pereţi şi laviţele de pe margini, pe care se "odinesc oamenii care au probleme cu spatele", explică părintele Drăgan, în timp ce e din ce în ce mai clar că omul sfinţeşte locul.
Biserica s-a ridicat "din iarbă verde"
"Biserica s-a ridicat din iarbă verde! Tot ce e aici e din mila credincioşilor. Covoarele, pernuţele, icoanele, tot", spune însufleţit părintele. "Până şi praporii", completează tânărul Florian, cântăreţul de la parohie, care slujeşte alături de preotul Drăgan, după trei săptămâni de la întâia slujbă oficiată aici.
"Nici nu le-am numărat câte sunt, dar toate le-am primit de la credincioşi. Eu niciodată nu le-am spus să dea bani pentru icoane. Nici nu ştiu câte sunt. De curând am primit o icoană de la Ierusalim, cu Sfânta Maria, în semn de mulţumire. Aşa au vrut ei, să facă frumos. Să facă frumoasă biserica sufletelor", grăieşte părintele în timp ce încerc să număr icoanele.
Biserica deserveşte 200 de credincioşi "tineri şi cu iniţiativă" care s-au îngrijit de biserică. Oamenii au adus până şi covoare persane. "Eu am bătut la uşă la fiecare să-i anunţ că avem biserică, de atunci, fiecare a adus ce a putut. Gândiţi-vă că la început nici obiecte de cult nu aveam. Am slujit cu vase liturgice împrumutate de la un coleg preot. După aceea, credincioşii din parohie au cumpărat un potir şi Sfântul Disc. Nu am avut cădelniţă, cruce, nimic", îşi aminteşte părintele.
Prima slujbă şi primele dorinţe
Cu toate acestea, după două luni de miracole, în 22 decembrie 2011, a avut loc prima slujbă în Biserica "Sfinţii Martiri Brâncoveni", la care a particopat Preasfinţitul Vasile Someşeanul.
"Prima liturghie s-a ţinut aici, de Crăciun, în 2011. Am ţinut foarte tare ca biserica să poarte hramul unor sfinţi martiri români", zâmbeşte cu tâlc părintele. "Întâmplarea a făcut ca hramul bisericii să fie alocat capelei unui liceu din Mănăştur. Liceul s-a desfiinţat, adică şi-a schimbat orientarea religioasă, iar harul s-a "disponibilizat", aşa că, printr-o întâmplare, Părintele Irineu ne-a dat nouă acest har", destăinuie preotul.
Planurile pentru Biserica Ortodoxă "Sfinţii Martiri Brâncoveni" din Cluj-Napoca sunt mari, dar "le luăm încetul cu încetul". "Mi-ar plăcea să construim aici, în timp, o biserică din piatră, în stil brâncovenesc, în adevăratul pur stil românesc, dar toate la rândul lor", spune părintele care îşi încălzeşte mâinile pe un calorifer electric."Până atunci mai sunt multe de făcut, dar le vom face, cu voia Domnului", se însufleţeşte părintele Drăgan.
Prima instituţie din comunitate
Biserica e prima instituţie care a ajuns la oamenii din cartierul Câmpului. Cea mai mare fericire a părintelui e că în fiecare zi de duminică la liturghie participă 20 – 30 de copilaşi.
"Vin şi primesc Sfânta Împărtăşanie şi după aceea se aşează lângă altar. Pentru ei am făcut şi un parc de joacă, în spatele bisericii, pentru că biserica se oferă credincioşilor. A primit ca să poată dărui", îşi încheie pilda preotul Drăgan.
La Biserica de pe Câmpului s-au botezat, până acum, 11 micuţi, iar un cuplu s-a şi căsătorit aici.
Andra-Daria SZASZ
Sursa: www.provincianews.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu