Interviu cu Dumnezeu

Sa invete ca dureaza doar cateva secunde sa deschida rani profunde in inima celor pe care ii iubesc... si ca dureaza mai multi ani pentru ca acestea sa se vindece; sa invete ca un om bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care are nevoie de cel mai putin

Sunt multe texte memorabile care circula pe calea internetului fara a le fi atribuit autorul lor real. Am regasit zilele acestea, in care ne apropiem cu sufletul de sarbatoare, minunatul interviu luat lui Dumnezeu. L-am recitit cu placere. Probabil textul va este familiar multora dintre voi si multi ati gust profunzimea si adevarul cugetarilor. Este un text care i-a fost atribuit lui Octavian Paler, desi autorul a infirmat faptul de a-l fi scris (vezi ^{nota 1).} Ne-am gandit insa ca nu exista moment mai potrivit pentru a vi-l face cunoscut decat marea sarbatoare a Pastelui care se apropie.

Sursele Interviului cu Dumnezeu sunt inca nesigure. Parerile sunt impartite. Unii cred ca textul este o traducere, atribuind originalul lui Dalai Lama. Altii atribuie versiunea originala autoarei Reata Strickland - /www.reata.org/, altii cred ca sursa originala ar fi aceasta:www.theinterviewwithgod.com/. Un lucru este sigur insa: "Interviul cu Dumnezeu" este un text provocator si incitant, ce merita dat mai departe. Ar trebui sa ne facem timp sa cugetam asupra lui. Este un text care ne aduce mai aproape de Dumnezeu, de noi insine.

Interviu cu Dumnezeu

"Ai vrea sa-mi iei un interviu, deci... zise Dumnezeu.

- Daca ai timp... i-am raspuns. Dumnezeu a zambit. 

- Timpul meu este eternitatea... Ce intrebari ai vrea sa-mi pui?

- Ce te surprinde cel mai mult la oameni? Dumnezeu mi-a raspuns:

- Faptul ca se plictisesc de copilarie, se grabesc sa creasca...., iar apoi tanjesc iar sa fie copii; ca isi pierd sanatatea pentru a face bani......iar apoi isi pierd banii pentru a-si recapata sanatatea. Faptul ca se gandesc cu teama la viitor si uita prezentul iar astfel nu traiesc nici prezentul nici viitorul; ca traiesc ca si cum nu ar muri niciodata si mor ca si cum nu ar fi trait. 

Dumnezeu mi-a luat mana si am stat tacuti un timp. Apoi am intrebat:

- Ca parinte, care ar fi cateva dintre lectiile de viata pe care ai dori sa le invete copiii tai?

- Sa invete ca dureaza doar cateva secunde sa deschida rani profunde in inima celor pe care ii iubesc... si ca dureaza mai multi ani pentru ca acestea sa se vindece; sa invete ca un om bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care are nevoie de cel mai putin; sa invete ca exista oameni care ii iubesc, dar pur si simplu inca nu stiu sa-si exprime sentimentele; sa invete ca doi oameni se pot uita la acelasi lucru si ca pot sa-l vada in mod diferit; sa invete ca nu este suficient sa-i ierte pe ceilalti si ca, de asemenea, trebuie sa se ierte pe ei insisi.

- Multumesc pentru timpul acordat....am zis umil. Ar mai fi ceva ce ai dori ca oamenii sa stie? Dumnezeu m-a privit zambind si a spus:

- Doar faptul ca sunt aici, INTOTDEAUNA".

^{NOTA 1: "Ati remarcat sper, ca discut ”familiar” cu Dumnezeu. Dar vad ca si dumneavoastra ma credeti capabil sa intentez un ”proces” Creatorului. Ma banuiti, chiar, de impretinenta de a putea aduna ”probe”, fie ca aparator, fie ca procuror, asa cum am procedat cu Galilei sau cu Robespierre in cartile mele.}

^{Fireste, inteleg ca e o ironie. Va raspund, totusi, serios. Daca as avea o asemenea impertinenta, ar insemna ca dispun de un punct de vedere, fie in privinta existentei lui Dumnezeu, fie in privinta inexistentei Lui. Or, eu n-am un asemenea punct de vedere. Mai mult: mi-ar fi frica sa am! Maxima 'obraznicie' pe care mi-am permis-o a fost sa tresar cand am aflat ca Van Gogh concepea Judecata de Apoi ca pe un moment in care Dumnezeu se va justifica pentru suferintele pe care le-a tolerat. - declara Octavian Paler in “Convorbiri cu Octavian Paler / Daniel Cristea Enache – Bucuresti: Corint 2007; p. 85-89”.}

^Sursa: http://www.garbo.ro