Pendulam adesea intre talerele vinovatiei incat uitam ca orice agresor are nevoie de victima perfecta pentru a actiona.
Tocmai de aceea intram in jocul victimei care se lasa calcata in picioare, respectiv pe suflet in loc sa isi asume responsabilitatea pentru starea sa.
In cele ce urmeaza, ne vom ascuti simturile pentru a auzi glasul acela care ne intoarce din drum, care ne spune ca nu suntem suficienti de buni pentru a continua, care in loc sa ne intampine cu o mangaiere, ne loveste atat de puternic incat sa ne tine pe loc in drumul nostru de dezvoltare personala. Astazi vom vorbi despre dusmanul din interior si despre piedicile pe care acesta ni le pune constant.
1. “Un ajutor” daunator.
Intram adesea intr-o serie de probleme din incercarea de a scapa de intensitatea emotiilor negative care ne cuprinde. Cu totii dam dovada de un astfel de comportament din cand in cand. Una dintre cele mai cunoscute forme de autosabotare este mancatul in exces. De asemenea, avem in vedere si “autotratamentul” cu droguri sau alcool in urma unei depresii. Mai putin comuna, insa deloc de neglijat este dorinta de automutilare, aceasta din urma reprezentand deja un caz clinic.
2. Un alt dusman nevazut, amanarea.
Cand vine vorba de autosabotare si victimizare, amanarea detine cu siguranta premiul cel mare. De ce? Deoarece amanarea este prapastia dintre intentie si actiune. Totul incepe cu intentia de a actiona, dar in loc sa realizam acest fapt, ne pierdem in propriile scuze, gasind o serie de motive pentru care indeplinirea unui lucru nu este deloc necesara. De exemplu, ne dorim sa mergem la sala de sport de doua ori pe saptamana, insa daca prietena noastra nu ne insoteste, nici prezenta noastra nu va mai fi obligatorie. Cand intervine victimizarea in acest caz? Cand descoperim ca aruncam vina asupra celuilalt in legatura cu kilogramele pe care tocmai le-am acumulat.
3. Sa ne ferim de modestia dusa la extrem.
Aceasta “trasatura” este intalnita in special in randul femeilor, autosabotajul putand aparea sub diverse infatisari. Un exemplu pe care dorim sa vi-l impartasim are in vedere intalnirea mai multor oameni de stiinta din New York. Deoarece intalnirea era pe punctul de a se termina, prezentatorul a anuntat ca o singura persoana mai are dreptul de a adresa o intrebare. Desi erau mai multe maini ridicate si fiecare lupta pentru raspunsul pe care dorea sa-l primeasca, persoana care a fost desemnata sa adreseze intrebarea a spus: “Doamne, sunt ultima persoana care pune o intrebare. Aproape ca ma simt vinovata.” Asadar, aceasta si-a declarat vinovatia inainte de a adresa intrebarea. Multi au fost cei care au uitat intrebarea, insa cu totii si-au amintit prologul. Ce parere aveti?
4. Dependenta sau “Am facut toate acele lucruri pe care nu ar fi trebuit sa le fac”
Autosabotajul nu este o simpla actiune, ci un proces complex, un proces tragic, am putea adauga care intoarce oamenii impotriva propriilor ganduri si impulsuri. Chiar daca toti facem greseli, victima perfecta va aduce mereu in prim plan aceste greseli si chiar “se va lauda” cu ele.
De exemplu, dependentii prezinta o multime de scuze insotite de o gandire nefondata in timp ce incearca sa evite durerea si actiunile decisive care sa le ajute sa-si restabileasca obiectivele in viata. De foarte multe ori, auzim povesti despre o serie de cazuri care in ciuda potentialului promitator pe care il au in interior, multe persoane talentate aleg sa se victimizeze, permitandu-le drogurilor si alcoolului sa le traga in jos.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu