© Foto: Flickr.com/danielfoster437/cc-by-sa 3.0
|
Victor Ponta a demonstrat că poate învăţa repede. Un prim exemplu al capacităţii de învăţare este viteza cu care premierul USL a preluat de la mentorul politic Traian Băsescu arta „reevaluării”. După ce l-a reevaluat subtil pe preşedintele care l-a făcut „plagiator” şi „pisic”, premierul s-a apucat să reevalueze diverse promisiuni făcute în campania electorală.
Printre obiectele reevaluării se numără proiectul de la Roşia Montana şi exploatarea gazelor de şist.
Acest subiect este foarte sensibil şi în multe cazuri orice discuţie raţională pe acest subiect este imposibilă. Pentru cei orbiţi de mirajul „independenţei energetice” care ar merita sacrificii ecologice majore, orice argument va fi perceput ca o „propagandă în favoarea Gazprom”. Este clar că guvernul USL nu se va opri aici şi va merge până la capăt în privinţa exploatărilor gazelor de şist, indiferent de consecinţe. Scopul seriei de articole dedicate viitorului exploatării gazelor de şist în România şi Europa este crearea unui material de referinţă care va fi utilizat în bătăliile informaţionale ulterioare, ca exemplu al unei situaţii în care Rusia a încercat să prevină un dezastru, dar argumentele nu au fost acceptate din cauza lăcomiei şi primitivismului intelectual al unor lideri politici.
Pentru început, vom analiza succesele obţinute de companiile canadiene şi americane în Polonia, care este prezentată în România ca un exemplu de succes în domeniul gazelor de şist şi a luptei pentru independenţa energetică faţă de Rusia. În media occidentală, Polonia a fost considerată un fel de Eldorado al gazelor de şist din Europa şi o zonă cu un uriaş potenţial de producţie. În 2011, un raport al guvernului american (US Energy Information Administration) a estimat că Polonia deţine rezerve de gaze de şist echivalent cu 300 de ani de consum intern. Au fost acordate sute de licenţe de exploatare în regim preferenţial, iar politicienii polonezi au fost curtaţi de companii precum Chevron, Exxon şi ENI în vederea obţinerii unui „tratament special”. Sună cunoscut, nu-i aşa? Un an mai târziu, s-a descoperit că o estimare mai realistă a resurselor de gaze de şist ar fi de 10 ori mai mică decât cea iniţială. Această descoperire nu a temperat frenezia din media şi clasa politică din Polonia care sperau să obţină 30 de ani de independenţă energetică.
În a doua jumătate a anului trecut, din Polonia au plecat companiile-gigant. Chevron, Exxon şi ENI au renunţat la explorări în Polonia, deoarece nu au găsit zăcăminte viabile din punct de vedere comercial. Au renunţat şi o serie de companii mai mici. Până acum, ultimele speranţe ale rusofobilor polonezi, care nu doreau să recunoască realitatea, au fost legate de compania canadiană Talisman Energy şi compania americană Marathon care au perseverat, bazându-se pe tehnologii extractive de ultimă generaţie. Pe 8 mai 2013, ambele companii au declarat că renunţă la explorarea gazelor de şist din Polonia.
Reprezentantul Marathon a declarat pentru Reuters că decizia de sistare a explorării în Polonia se datorează „imposibilităţii de a găsi o cantitate de hidrocarburi, viabilă din punct de vedere comercial”. Dar cum rămâne cu optimismul investitorilor? Cum rămâne cu sutele de articole scrise în presa din Polonia despre viitorul strălucit al gazelor de şist? Cum rămâne cu acuzaţiile de filorusism şi insultele adresate de „experţii în energie” celor care au prezis această situaţie? „Gazele de şist din Polonia există numai în mass media, deoarece în realitate nu există nimic”, a explicat Grzegorz Pytel, analist economic în cadrul Institutului Sobieski din Varşovia.
România are toate şansele să repete experienţa nefastă a Poloniei. La fel, substanţe toxice vor ajunge în apele freatice, iar zone cândva curate vor fi transformate într-un peisaj selenar, asemănător cu un şvaiţer. Rezultatul economic va fi nul, iar companiile străine care îşi vor încerca norocul în ruleta gazelor de şist, nu vor plăti nimic pentru daunele cauzate în numele „independenţei energetice”.
În partea a doua, vom analiza perspectivele „revoluţiei gazelor de şist” din alte zone geografice.
Sursa: http://romanian.ruvr.ru
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu