Anti-cancer şi anti-hepatită virală. Cea mai puternică plantă medicinală din România

Este de departe cea mai puternica planta medicinala din Romania si cu toate acestea putini o recunosc in natura si ii acorda locul cuvenit intre remediile fitoterapeutice.

In zona de vest a tarii i se spune marul-lupului, in sudul Moldovei, curcubetica, iar pe malul Dunarii, buruiana de remf. Creste prin vii, la margini de camp si prin locuri virane. Este inalta de jumatate de metru, uneori mai mult, iar frunzele ei amintesc oarecum de cele ale fasolei. Are florile galbene, un miros foarte puternic si destul de inecacios, fiind ocolita de insectele daunatoare, precum si de bolile virale si bacteriene ale plantelor.

• 

Mărul lupului este cea mai puternică plantă medicinală din România. Florile apar in perioada mai-iunie la subsoara frunzelor. Aceasta buruiana are atat de multe aplicatii incat s-ar putea scrie tomuri intregi despre ea. Vom incerca, totusi, sa enumeram cele mai cunoscute situatii in care se recomanda: acnee, herpes, psoriasis, varice, ulcer varicose, eczema, arsuri, hemoroizi, rani mici, intepaturi de insect, degeraturi, ulceratii ale pielii, boli tegumentare.

In scopuri terapeutice se recolteaza partea aeriana a plantei, in timpul infloririi, deoarece contine acid aristolochic si ulei volatil. Acidul aristolohic este un carcinogen puternic care se intalneste natural in Aristolochia (Marul lupului), un ingredient folosit in diferite preparate traditionale pentru slabit sau dureri reumatice. Marul-lupului este recunoscuta ca fiind planta anticancer si antihepatita virala!

Studiile au aratat ca extractele de marul lupului ofera protectie impotriva razelor solare, stimuleaza regenerarea celulelor si imbunatatesc aspectul pielii. 

Buruiana aceasta este, se pare, una din cele mai puternice plante medicinale din flora noastra, avand atat de multe aplicatii, incat ar putea fi scrise despre ea tomuri intregi. Comparatia cu forta unei explozii atomice nu este hazardata, doar ca efectul e pozitiv.

Marul-lupului este utilizata inca din cele mai vechi timpuri. Primele consemnari despre folosirea ei in scopuri medicinale dateaza de acum 5000 de ani, din Egiptul antic, unde ea era denumita "iarba cobrei", intrucat era singurul remediu eficient contra veninului cobrei. Tot in Egipt era administrata pentru tratamentul infectiilor pielii, pentru vindecarea rapida a muscaturilor de animale si insecte, precum si pentru a apara oamenii de epidemii.

Vechii gali foloseau marul-lupului pentru tratarea tumorilor si a oricaror excrescente aparute pe corp.

\In Evul Mediu, in Spania, planta era remediul de taina al cavalerilor, care o foloseau pentru a-si trata rapid ranile primite in lupta si pentru a preveni infectiile, care in vremurile acelea erau fatale.

Partea aeriana a fost studiata intens in anii '80, cand savantii au fost fascinati de efectele sale imunostimulatoare extrem de intense. S-a incercat atunci izolarea din frunzele sale a unui medicament de semisinteza cu administrare interna, insa s-a dovedit ca separat de celelalte componente ale plantei, acidul aristolochic, principiul activ imunostimulator secretat de ea, este foarte toxic pentru ficat, putand favoriza chiar formarea tumorilor hepatice. Atunci s-a renuntat la studierea sa, ea ramanand, ca si pana atunci, in apanajul medicinii populare. Ceea ce ne determina acum sa scriem despre ea sunt nenumaratele semnale primite, referitoare la miracolele terapeutice facute cu ajutorul acestei plante. Lista afectiunilor vindecate cu ea este impresionanta: de la boli hepatice si infectii recidivante la dermatoze rezistente la orice alta forma de tratament, tumori benigne si maligne sau boli ginecologice.

Utilizarea interna

Prezinta fara doar si poate riscuri, deoarece marul-lupului, fara a fi atat de toxic ca spanzul, matraguna sau rostopasca, are o anumita actiune nefasta la nivelul rinichilor si a tubului digestiv, in doze mari dand reactii adverse severe. Se pare ca in doze mici, de pana la 1,5 grame pe zi pentru un adult, administrat o perioada limitata de timp (maximum o luna), nu prezinta nici un inconvenient, fiind chiar un remediu rapid in tratarea cancerului pulmonar, de piele, la san si la intestin, a hepatitelor virale, precum si a infectiilor intestinale, insa singurul care are investitura sa prescrie si sa conduca acest tratament este medicul curant. Din acest motiv, nu ne vom ocupa in acest articol de administrarea interna a marului-lupului, ci doar de tratamentele externe, care sunt lipsite de pericole, au o eficienta foarte mare si se aplica unei game foarte largi de boli.

Boli care se vindeca prin tratamentul extern cu marul-lupului

Pentru o cicatrizare estetica a ranilor sau a taieturilor in urma unor interventii chirurgicale - se pune pe locul afectat o cataplasma cu tataneasa si marul-lupului o data pe zi, tinandu-se vreme de o ora. Viteza de vindecare va creste simtitor, iar cicatricele vor deveni cu timpul abia vizibile.

Ranile (inclusiv de la interventii chirurgicale) care nu se inchid - se trateaza cu comprese cu tinctura de marul-lupului. Un tifon bine imbibat cu tinctura se pune pe locul afectat vreme de 30 de minute, dupa care se indeparteaza compresa si se lasa pielea sa se zvante vreme de macar o jumatate de ora.

Cancer intestinal, genital, de rect, de prostata - se recomanda clismele cu marul-lupului, facute o data la doua zile. În cazul in care clismele sunt contraindicate, se fac zilnic bai de sezut.

In cancerul genital la femei se face o clisma la doua zile si o irigatie vaginala (cu acelasi tip de preparat ca si la clisme) o data la trei-patru zile.

Cancer esofagian, la limba etc. - se face gargara cu ceai de marul-lupului, tataneasa si musetel, preparat intocmai ca si cel pentru clisme. În cadrul aceluiasi tratament se vor realiza totodata clisme cu marul-lupului, o data la doua zile.

Cancerul de piele - se face o data la doua zile o clisma cu marul-lupului si in plus se aplica zilnic o cataplasma cu tataneasa si marul-lupului. Aplicarea cataplasmelor se repeta pana la disparitia totala a leziunii.

Infectii genitale cu trichomonas, papiloma, chlamidya - se fac spalaturi vaginale cu un ceai preparat la fel ca cel pentru clisme. Tratamentul se face vreme de 7-10 zile cu doua saptamani de pauza pentru refacerea florei vaginale. La barbati se fac zilnic bai de sezut cu marul-lupului, pentru sporirea imunitatii locale. Mai ales in infectii cu chlamidya si in cele bacteriene va fi respectat cu strictete tratamentul cu antibiotice prescris de medic, cele doua terapii mergand foarte bine in paralel.

Rani purulente, greu vindecabile la degetele de la maini si de la picioare - se umple pe jumatate un paharel ingust cu tinctura de marul-lupului, dupa care se inmoaie in el degetul afectat vreme de 20-30 de minute. In cateva zile infectia se va retrage si apoi va disparea. Sunt multe cazuri de pacienti carora trebuia sa le fie amputat degetul si l-au salvat ca prin minune doar cu acest tratament simplu.

Abcese, furuncule, eczeme infectioase rezistente la alte forme de tratament - se pune pe locul afectat o cataplasma cu marul-lupului vreme de trei-patru ore pe zi, dupa care se lasa pielea sa se zvante in aer liber vreme de o ora. Se repeta aplicatia zilnic, pana la vindecarea totala.

Contra hemoroizilor - se foloseste unguentul al carui mod de preparare a fost descris anterior, cu care se fac aplicatii locale de doua-trei ori pe zi. Foarte utile sunt si baile de sezut cu marul-lupului, care vor fi facute o data la doua-trei zile. 

sursa: efemeride.ro

http://ziuadecj.realitatea.net/

www.realitatea.net/