“Daca un om recunoaste ca a mintit, atunci spune adevarul?” – Epimenide
Intelepciunea paradoxurilor este aceea ca aceasta transcende sistemul de gandire, aceasta nu se afla in contact doar cu inteligenta logica, dar si cu intelepciunea existentiala care sta la radacina oricarei descoperiri personale plina de profunzime si de sens.
Cu cat m-am aventurat mai mult in lumea mea interioara, cu atat mai multa intelepciune am descoperit in paradoxuri. Iata care sunt paradoxurile care mi-au revolutionat viata si modul in care vad eu lucrurile:
1. Urmarirea fericirii te face nefericit
Declaratia de Independenta a Statelor Unite declara ca dreptul fiecarui om din nastere este “viata, libertatea si urmarirea fericirii.”
Unul dintre cele mai importante lucruri pe care le-am invatat in calatoria mea interioara este ca fericirea nu poate fi urmarita. Fericirea este precum un fluture, cu cat incerci mai mult sa-l prinzi, cu atat fuge mai mult de tine. Urmarirea fericirii aduce cu sine neliniste si frustrare. De fapt, fericire apare in viata ta atunci cand esti relaxat, atunci cand nu o urmaresti si de cele mai multe ori este un produs secundar al unei alte activitati, o activitate care aduce bucurie si sens in vietile noastre.
2. Libertatea poate fi inrobitoare
Poetul rus Aleksey Khomyakov descrie foarte bine acest aspect al vietii“Societatea moderna, prin dezintegrarea sa, ii ofera individului libertatea fata de propria sa impotenta”.
Libertatea este de cele mai multe ori o povara pentru oameni. De ce? Pentru ca libertatea produce la fel de multa frustrare pe cat amelioreaza. Atunci cand esti pe deplin responsabil de actiunile tale, toata vina deciziilor proprii cade pe umerii tai.
In lumea in care traim, fiecare dintre noi dispunem de o libertate fara sfarsit si de oportunitati nelimitate, dar, din pacate, presiunea de a profita de toate aceste posibilitati deschise poate fi uneori destul de intimidanta.
3. Cuvintele sunt graite de ascultator
De mult prea multe ori ne suparam atunci cand cei din jurul nostru ne incalca increderea sau ne inteleg gresit. Cu toate acestea, problema care apare este ca avem tendinta de a presupune ca tot ceea ce spunem este pe deplin inteles si pe deplin proiectat in exterior, presupunem ca aceasta proiectare fiind o reflectare exacta a gandurilor si a sentimentelor noastre.
Adevarul este ca cele mai complexe, mai arbitrare, mai relative si mai simbolice lucruri de pe lumea aceasta sunt cuvintele pe care le rostim. Mai mult decat atat, fiecare dintre noi avem definitii diferite, bazate pe propriile noastre exeriente unice si asocieri. Asa ca, in esenta, noi furnizam cuvintele, dar ascultatorul este cel care ofera intotdeauna definitiile.
4. Solitudinea te face mai sociabil
De foarte multe ori oamenii sunt foarte surprinsi cu privire la rapiditatea cu care se deschid in fata mea cu privire la propriile lor probleme personale. De ce? Secretul consta in cat de confortabil te simti in propria ta singuratate.
Oamenii care nu pot sa fie singuri, se simt “singuri” si incearca sa se foloseasca unul de celalt pentru a umple un gol interior. Oamenii care nu se simt confortabili in propria lor singuratate sunt cei care-si asteapta cu nerabdare randul sa vorbeasca in conversatii, sau cei care se simt inconfortabil atunci cand exista lungi perioade de tacere. Singuratatea te centreaza, iar oamenii pot simti asta la un nivel intuitiv, asa ca, in esenta, solitudinea te face o companie mai placuta.
5. Tehnologia sociala este cea care ne deconecteaza
Acesta este unul dintre cele mai mari paradoxuri ale secolului in care traim. Tot mai multe persoane se confrunta sentimentele de singuratate. Sigur, tehnologia ne-a permis sa pastram legatura unii cu ceilalti, dar acest lucru a fost si este platit cu un pret mult prea mare si anume ruperea legaturii autentice dintre oameni. In esenta, cunoastem foarte multe despre prietenii nostri, dar petrecem foarte putin timp in compania lor.
Mai mult decat atat, acest bombardament continuu de stimulare ne deconecteaza de noi insine si ne indeparteaza de lumea noastra interioara.
6. Nu e normal sa fii normal
Normal in aceasta societate este sa muncesti vreme de 50 de ani intr-un domeniu care nu are legatura cu adevaratele tale pasiuni. Obiceiurile care au legatura cu sanatatea si cu domeniul alimentar, de asemenea, sunt unele normale, dar care te imbolnavesc.
Casatoriile normale sunt sortite esecului, in timp ce lipsa ta, normala de altfel, de explorare a sinelui te conduce catre o viata neimplinita pe plan personal. Ideologiile normale mentin inegalitaea financiara si razboaiele religioase in lumea in care traim. Toate acestea ma fac sa ma intreb “Chiar merita sa fim normali?”.
7. Cu cat e mai mare colectivul, cu atat mai mic este individul
Grupurile colective nu mai exista. “Grupurile” a devenit un cuvant simbolic pentru o adunare a mai multor indivizi. De cand lumea, fiecare dintre noi am fost invatati sa credem ca indivizii fac parte dintr-un colectiv. Gresit!
In decursul istoriei libertatea si viata individului a fost sacrificata in numele binelui suprem al colectivului. Persoanele reale nu ar trebui sa fie sacrificate in numele unor ideologii ireale, lipsite de substanta.
8. Singura certitudine este incertitudinea
Viata fiecaruia dintre noi se afla intr-o continua schimbare; in esenta, aceasta fluctueaza in continuu. Noi percepem viata ca fiind o constanta, o energie statica, dar la un nivel cuantic miscarile de viata sunt imprevizibile. Viata are propriul sau mod de reinnoire.
Frumusetea acestei realizari ne poate ajuta sa depasim cu o mult mai mare usurinta incercarea noastra de a controla si de a anticipa viata noastra si cea a celorlalti. Singura certitudine in viata este incertitudinea.
Sursa: http://www.e-dimineata.ro/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu