“Suntem oameni, nu indici bursieri”

Acest articol apartine www.digerate.blogspot.com
Au inceput protestele in SUA. Ieri sute de oameni (circa 700) au incercat sa blocheze Wall Street in semn de protest fata de saracia indusa maselor de un sistem financiar defectuos. Un sistem care ii protejeaza si imbogateste pe cei deja bogati … si ii nenoroceste pe cei multi. Politia i-a impiedicat sa-si indeplineasca obiectivul blocand chiar si bulevardele pe care se afla sediile marilor banci americane. In fond de la o banca americana a pornit acest nou 1929. Manifestantii isi doreau ca adunarea lor sa fie scanteia unor revolte menite sa schimbe lucrurile. Declarau ca isi doresc ca Wall Street-ul sa devina o “Piata Tahrir americana”. Asta in conditiile in care au somaj de 9%. Si, chiar daca nu au reusit momentan, nu renunta la planul lor de a rasturna “lacomia si coruptia” celor 1% privilegiati.
Primarul New York-ului a declarat la o emisiune radiofonica, vineri, ca sunt posibile revolte dupa modelul primaverii arabe. Deoarece copiii, dupa ce termina scoala, nu-si gasesc de lucru, iar saracia escaladeaza. Si a mai spus ceva, nu stim daca din ratiuni politico-publicitare sau chiar din propria convingere: opinia publica stie ca e ceva gresit in aceasta tara. Daca asta incepe sa spuna America, Europa ce face?
Europa protesteaza si ea. La Madrid. Tot sambata s-au adunat in fata cladirii bursei circa 100 de manifestanti.
Ni se spune, in fiecare tara in parte, ca protestatarii sunt anarhisti. Extremisti. Nebuni, huligani, drogati sau imigranti nemultumiti ca statul nu le mai acorda asistenta sociala uzuala. Asa sa fie oare?
Miscarea este una mondiala. Manifestarile au loc sub sloganul “Occupy Wall Street” si revendica o economie in sprijinul oamenilor, reglementarea pietelor finaciare si limitarea influentei lor asupra politicului, crearea unui sector bancar public si impartire echitabila a bogatiei.
La chemarea la protest au raspuns New York, San Francisco, Los Angeles, Seattle, Toronto, Atena, Berlin, Frankfurt, Stuttgart, Lisabona, Milano, Tel-Aviv ori Viena, Valencia, Bilbao, Barcelona, Santander şi Las Palmas.
Acestea sunt incidente izolate? Ca imi pare ca se pregateste o rasturnare mondiala a conceptului de capitalism, asa cum e el aplicat in contemporaneitate : bogatii se imbogatesc iar saracii se pauperizeaza mai tare.
Printre sloganurile scandate in Spania se numara “nu platim noi criza”, “bursa sau viata” dar si:
“Suntem oameni, nu indici bursieri”!

Daca v-a placut acest articol nu uitati sa-l distribuiti mai departe. Multumesc.

Sursa: Digerate

Grecii fug din tara cu zecile de mii

Voula Diamantou îşi verifică pentru ultima dată bagajele. De data aceasta, gastro-enterologul de 33 de ani nu mai pleacă să-şi petreacă vacanţa în insula Rhodos, locul său de baştină. Pleacă la Londra, iar biletul este doar dus. Este povestea unuia dintre zecile de mii de greci care-şi părăsesc ţara devastată de criză.

Cântecul greierilor, soarele, familia şi prietenii mei, totul îmi va lipsi, dar nu mai  am nici un viitor aici", spune ea, sprijinindu-se pe marginea balconului apartamentului său din  suburbiile de nord ale  Atenei. După ce a absolvit strălucit medicina la universitatea din capitala Greciei, Voula a descoperit realitatea sistemului grecesc de sănătate, lovit de criză.

De la 1.100 de euro la 2.500. Copilul şi soţul rămân însă acasă

De cinci ani, lucrează la un spital popular din centrul Atenei. Nu are nici un salariu motivant şi nici perspective de promovare. “Câştig doar 1.100 de euro net pe lună, gărzile nu mai sunt plătite de mai mult de un an, salariile au fost îngheţate iar angajările oprite. Aşa că nu pot spera la mai bine la un alt spital public şi nu am cu ce să-mi deschid un cabinet.  După ce a venit criza, băncile nu mai dau credite aşa uşor” spune tânăra grecoaică.

Aşa că, atunci când i s-a propus un post de medic asociat la Universitatea din Cambridge, plătit cu 2.500 de euro pe lună, n-a ezitat nici o secundă. “Pot să avansez şi voi fi plătită. Merită sacrificiul” spune Voula, care îi lasă acasă pe Maria, fetiţa sa de doar 17 luni şi pe Sotiris, soţul său, inginer la metroul din Atena.

“E greu să-mi abandonez rădăcinile, viaţa de aici, dar dacă nu fac această alegere acum, apoi va fi prea târziu” spune tânăra decisă totuşi să nu se dea bătută. “Deja căutăm un loc de muncă pentru soţul meu. Odată ajunsă acolo, sper să grăbesc lucrurile. Sunt sigură că va fi mai bine şi pentru educaţia fetiţei” spune Voula.

E ca acum o sută de ani. Atunci era însă război şi foamete

Tânăra grecoaică nu este o excepţie. Mii de greci caută să plece dar, cum nu toţi au avut şansa ei, se adresează agenţiilor de recrutare, care oferă din ce în ce mai multe anunţuri de slujbe în străinătate, pe măsura pregătirii fiecăruia şi pe salarii bune. Nu toate anunţurile sunt însă oneste. Sute de avocaţi, ingineri sau studenţi, au fost păcăliţi de o agenţie australiană, care promitea locuri de muncă la Antipozi, de exemplu. Acum depun plângeri.

În ultimele luni, ministerul grec de externe nu mai poate faţă cererilor de eliberare sau de înnoire a paşapoartelor. “Telefoanele sună încontinuu, toată lumea este nerăbdătoare să plece. Ai impresia că eşti la începutul secolului XX, când Grecia a cunoscut un mare val de emigraţie. Numai că acum nu e război sau foamete” spune un diplomat elen.

Zeci de mii au plecat. Mai ales “creiere”

Deja, peste 70.000 de greci au plecat în Statele Unite, iar alţi 15.000 au ajuns în Germania, Marea Britanie şi Franţa. “Din păcate, după ce au plecat capitalurile, pleacă şi creierele. Cele cărora sistemul le taie craca de sub picioare. Clientelismul, nepotismul, mentalităţie sunt rezistente la schimbare, peste tot. Trebuie să recunoaştem că sunt mulţi medici în Grecia, 70.000 pentru 10 milioane de oameni. Dar, pe de altă parte, 5.000 au plecat doar în ultimii trei ani. Dacă cei mai buni pleacă, cine mai rămâne?” se întreabă Ioannis Detseris, lider de sindicat al medicilor.

Confruntat cu necesitatea de a face reformele în ciuda daunelor colaterale, Guveruel este totuşi îngrijorat de acest val de emigraţie care afectează toată populaţia. În special tinerii. Din zece persoane cu vârste cuprinse între 20 şi 25 de ani, şapte spun că vor să plece din ţară. Plecarea acestei generaţii foarte bine pregătite va afecta destul de grav viitorul Greciei. Autorităţile nu pot decât să spere că, odată ce criza va fi trecut, creierele se vor întoarce acasă.

Sursa articol: Le Figaro

Sursa: Money.ro