Cavalerul Negru, satelitul extraterestru care ne spioneaza de 80 de ani

În urmă cu 80 de ani, a fost descoperit un obiect misterios care gravitează în jurul Pământului. Acest fapt misterios a fost ținut secret chiar dacă mai multe imagini au ajuns în centrul opiniei publice. Denumit Cavalerul Negru, obiectul misterios este de origine artificială și de-a lungul anilor a fost monitorizat de agențiile guvernamentale din întreaga lume.

De asemenea, stațiile de monitorizare din întreaga lume au raportat că acest obiect misterios transmite semnale neregulate pe anumite frecvențe în diverse momente ale zilei. Aceste rapoarte au fost reconfirmate chiar anul acesta de către o agenție australiană de monitorizare a gunoiul din spaţiu.

Conform unor surse neoficiale se crede că misteriosul obiect este un satelit extraterestru care monitorizează activitatea terestră. Semnalele emise de acest satelit sunt ținute sub supraveghere de către toate puterile lumii, dar până în prezent nu s-au putut decodifica.

Apariția Cavalerului Negru în mass-media s-a produs undeva pe la mijlocul anilor ’50 când guvernul american a presupus că este un satelit rusesc. În același timp și rușii au crezut că sunt spionați de americani. În cele două națiuni, Cavalerul Negru a devenit unul dintre cele mai controversate subiecte. Unii se temeau de forța tehnologică a celorlalți, dar fără să existe motive reale de panică.

Primele fotografii oficiale au fost efectuate de către Sputnic I atunci când satelitul extraterestru se afla deasupra Venezuelei. Ciudat este că acest satelit extraterestru gravitează în jurul Terrei de la est la vest. Apoi, în anii ’60, când astronautul american, Gordon Cooper, a fost lansat în spațiu la bordul unei navete, a transmis către bază că are contact vizual cu un obiect neidentificat, de dimensiuni foarte mari, care orbitează în jurul planetei noastre. Atunci când misiunea s-a terminat, la conferința de presă la care a participat, Cooper a declarat că a avut halucinații și că totul a fost închipuirea sa.

Nimeni nu poate preciza cu exactitate ce caută acest obiect misterios pe orbita Pământului, dar conform calculelor efectuate, Cavalerul Negru ne spionează de mai bine de 80 de ani. Proiecțiile efectuate pe calculator arată că satelitul extraterestru are o orbită de 11,456 ani în jurul sistemului nostru solar după care orbitează în jurul Terrei.

Sursa: http://www.efemeride.r

Al treilea cavaler al Apocalipsei? Miliarde de oameni vor muri de foame

Pământul a trecut cu mult timp în urmă de limita până la care poate susţine în mod durabil populaţii aşa mari iar în câteva zeci de ani întreaga planetă se va confrunta cu foametea generală.

Miliarde de oameni vor muri de foame, crede Jeremy Grantham

Apocalipsa? Încălzirea globală? Lipsa petrolului? Care să fie cauza? Ei bine, niciuna. Ci lipsa fosforului, crede investitorul Jeremy Grantham, co-fondator la GMO, una dintre cele mai mari companii de administrare de fonduri din lume, cu active de 104 miliarde de dolari, scrie jurnalul.ro. 

Grantham a publicat un studiu îngrijorător legat de viitorul omenirii. El crede că Terra nu poate susţine decât 1,5 miliarde de oameni, faţă de cele 7 miliarde de acum sau perspectiva a 10-12 miliarde către care ne îndreptăm în viitorii ani. Care e viziunea lui? Ei bine, vom muri literalmente de foame. Și asta pentru că tocăm într-un ritm ameţitor un element critic pentru abilitatea noastră de a produce mâncare: fosforul. Acesta este un ingredient din îngrăşămintele chimice şi se află într-o cantitate limitată, la fel ca şi potasiul, un alt element necesar dar rar.

Momentan omenirea produce recolte agricole tot mai mari, atât în termeni bruţi cât şi raportat la hectar numai datorită creşterii utilizării fosforului. Dar acesta nu este infinit, şi, potrivit estimărilor, se va ajunge la un maxim de extracţie în jurul anului 2030.

Citeste mai mult pe REALITATEA.NET: Sursa:www.realitatea.net

Cultul Cavalerilor Danubieni

Una dintre cele mai misterioase religii cu radacini in Dacia preistorica si a carei continuitate a atins secolul XIX, a fost Cultul Cavalerilor Danubieni. Singurele marturii existente sunt niste basoreliefuri si niste monumente. In comparatie cu alte monumente religioase, cele inchinate cultului Danubian sunt turnate in plumb, material care, in credinta stramosilor nostri apartinea lui Zamolxis. Pana la ora actuala monumentele contin secvente cu un singur Cavaler, cu 2 Cavaleri si o Mare Zeita si cu scena unui banchet sacru oferit invingatorilor. Dupa cum se stie, dacii erau unul din putinele popoare care ni ciopleau chip pentru zeii lor. Moda asta a fost introdusa de romani, mai precis de colonistii veniti in Dacia. Fiecare din scenele reprezentate sunt o continuare a cultului lui Zamolxis, mai exact, o preluare a acestui cult de catre invingatori si de catre popoarele cucerite de ei. Romanii au facut mai mult: au recunoscut superioritatea lui Zamolxis, a straniului Cavalerul Danubian, punandu-si principalii zei in urma acestuia pe diferite monumente. Faptul ca noua religie s-a raspandit dupa cucerirea unei parti din Dacia de catre romani (Traian a cucerit 14% din teritoriul dac), arata dorinta in reintregirea tarii si faptul ca dacii liberi ii sprijineau pe fratii lor aflati sub ocupatia romana. 

Basoreliefurile in care apar cei doi cavaleri si Marea Zeita ii reprezinta pe cei doi gemeni Zamolxis care, impreuna cu Zeita Bendis, ocrotitoare a Daciei, au format prima trinitate de dinaintea crestinismului, aratand, totodata si dorinta reintregirii tarii venita atat din partea dacilor aflati sub ocupatia romana cat si de dincolo de frontiera, din teritoriul controlat de dacii liberi. Era simbolul Patriei care hranea acelasi popor, acum impartit in doua, dar care avea aceeasi credinta, aceeasi limba si aceleasi teluri primordiale.  Cei doi Cavaleri erau inarmati fie cu o lance, fie cu securea dubla, avand pe cap nu cusma dacilor ci misterioasa boneta frigiana, caciula rosie simbol al luptei pentru cucerirea libertatii folosita in toate timpurile, din antichitate si pana in vremurile moderne de catre toti conducatorii armatelor care luptau pentru eliberarea tarilor lor sau pentru eliberarea din sclavie (sa nu uitam ca armata lui Spartacus avea ca simbol boneta insotita de numarul legiunii, a cohortei si a manipul-ului respectiv). De asemenea, Cavalerii purtau steagul dac, celebrul dracos cu cap de lup si trup de sarpe. Multi s-au intrebat ce reprezenta steagul dac si fiecare a incercat sa-I dea propria explicatie, fara sa priveasca  dincolo de mistica getilor. Lupul este simbolul zeului suprem al Universului, Dac-sha, amintit in vedele indiene ca tatal triburilor dace, iar sarpele este simbolul lui Zamolxis, stapan al lumii de dedesubt, aflata dincolo de granita mortii. 

Pasarea Phoenix si Corbul, doua pasari nemuritoare

Dacii au fost singurul popor  a caror credinta depasea marginile propriei tari cat si marginile Pamantului. Credinta lor a fos una universala. Pe aceleasi basoreliefuri mai intalnim 2 reprezentari a caror intelegere apartine doar initiatilor. Este vorba de pasarea Phoenix, pe care multi istorici au descris-o ca fiind un vultur. Cea de a doua este un corb. Dureros este ca multi dintre istorici sunt simpli functionari care au invatat pentru a ajunge in functia respectiva, care, in necredinta lor, nu au putut privi catre maretia poporului nostru si a stramosilor nostri. In credinta pelasgilor, stramosi ai dacilor, pasarea Phoenix reprezenta renasterea spirituala a unui popor. Un monument extrem de important in acest sens il reprezinta celebrul Tezaur de la Pietroasa, carora istoricii romani, in nestiinta lor sau in reaua lor credinta, I-au spus <Closca cu puii de aur>, cand de fapt ea reprezinta pasarea nemuritoare si puii sai, simbol al renasterii permanente a poporului nostru. Iar cea de a doua pasare, corbul, este intalnit mereu ca un mesager intre lumea celor vii si lumea celor plecati de aici, dacii fiind convinsi ca nu exista moarte ci doar o trecere catre viata adevarata. Sa nu uitam ca, dupa mai bine de 1000 de ani, corbul va deveni simbolul uneia dintre cele mai renumite familii nobile din Transilvania, familia Huniazilor care au dat natiunii romane pe cel mai viteaz conducator de osti, Iancu de Hunedoara. 

Neofitii treceau probe de curaj si mureau simbolic

Unul dintre elementele misterioase ale cultului era faptul ca initiatii nu consumau nici un fel de carne ci doar peste, aliment care purifica trupul, alungand demonii. Ne mai miram oare ca dacii au fost crestinati atat de usor de Apostolul Andrei, cand acestia posedau, innainte de venirea discipolului lui Isus, toate elementele crestine? 

Din pacate, la ora actuala nu au fost descoperite temple ale cultului Danubian, dar se presupune ca acestea s-ar fi aflat in munti, in pesteri greu accesibile neofitilor. Cei care doreau sa devina Cavaleri ai Libertatii, respectiv ai Ordinului Danubian, trebuiau sa treaca anumite teste, examenul final fiind dat in zona muntoasa unde viitorul cavaler urma un ritual de purificare si renastere spirituala. In basoreliefuri apare ritualul de inghitire a candidatului de catre un dragon (balaur in credintele populare), urmata de sosirea unui Cavaler al Ordinului care invingea balaurul, simbol al raului si il scotea din burta pe viitorul cavaler, care invia si devenea unul dintre membrii ordinului, purificat de insusirile negative. 

Ei invingeau intotdeauna

Mai mult, in randurile danubienilor erau acceptati numai nobili. Si asta nu dintr-o discriminare de rasa, ci pentru ca meseria nobililor era razboiul. Oamenii liberi munceau pamantul si doar in caz de primejdie veneau sub arme, pe cand nobilii se pregateau permanent in arta razboiului. Ordinul Cavalerilor Danubieni reprezenta elita tarii, ii reprezenta pe cei mai buni razboinici si pe marii preoti, pastratori ai ritualurilor stramosesti. Si nu intervenea intr-o lupta decat atunci cand era amenintata insasi integritatea tarii. Pentru ca una din conditiile de supravietuire era anonimatul. Sa nu uitam ca, dupa mai bine de 13 secole, ii vom intalni pe acesti cavaleri reorganizati sub Ordinul Dragonului, ordin a carei paternitate si-au insusit-o maghiarii si popoarele germanice, ordin din care au facut parte toti marii nostri domnitori din toate cele trei tari romane. Daca intelegem taina acestui Ordin de lupta poate intelegem si cum a fost posibil ca voievozii nostri, cu o mana de viteji, sa bata de atatea ori armatele numeroase ale imperiilor vecine, venetici fara tara si fara credinta.

Eliszar 

Sursa: http://piatza.info

CAVALERUL DAC – REGALIAN

CAVALERUL DAC – REGALIAN
S-au derulat evenimente si au trait personalitati in antichitate strins legate de devenirea poporului român despre care nu se mai vorbeste aproape nimic in cartile destinate a forma constiinta de neam a generatiilor noastre. O asemenea personalitate a fost si CORNELIUS PUBLIUS REGALIANUS “…gentis daciae… Decibali ipsius ut fertur ad finis… vir in re militari semper probatus… dux factus est et dux totius Illyrici habeat in potestaem Thracios, Moessos, Dalmatos, Pannonios, Dacos exercitus… quod dignus videretur imperio…” (…de neam dacic…fiind chiar ruda cu insusi Decebal…totdeauna un barbat priceput in treburi militare…este comandant general al fortelor armate din Illiria avind sub puterea sa sitoate fortele militare din Thracia,Moessia,Dalmatia,Pannonia si Dacia …ceea ce arata ca este demn de afi imparat…).
(Citat dupa Trebollio Pollio – “Scriptores Historiae Augustae” din “Caietele Dacoromâniei” nr.7/1998 Timisoara, Ion Pachia Tatomirescu.)
CORNELIUS PUBLIUS REGALIANUS a fost cu adevarat un erou. Ne-o spune chiar generalul si viitorul imparat Claudius Goticus in scrisoarea de felicitare pe care I-a trimis-o lui Regalian dupa batalia cu sarmatii care invadasera Dacia si pe care I-a invins in luptele de la Scupi in iunie 258 e.n.

Quote:

“Claudius trimite multe salutari lui Regalianus. Ferice de statul care a binemeritat sa aibe un barbat ca tine in tabara militara, ferice de Gallienus, desi lui nu-I transmite nimeni adevarul, nici despre cei buni si nici despre cei rai. Mi-au comunicat insotitorii imparatului nostru, Banistus si Celsus, cum te-ai comportat in lupta de la Scupi, cite lupte ai dat intr-o singura zi si cu ce repeziciune ai cistigat victoria. Daca s-ar fi mentinut vechile timpuri, ai fi meritat chiar triumful. Ce sa-ti spun mai multe? Aminteste-ti de fiecare om si fi mai prevazator in victorie. Te rog sa-mi trimiti niste arcuri sarmatice si doua mantale cu agrafe fiindca si eu iti trimit de ale noastre.” (Scrisoare citata dupa “Istoria Augusta”).

Autorii antici traitori in acele vremuri: Dexip, istoric si general grec care a luptat alaturi de imparatul Gallienus impotriva lui Regalian, in cartea sa “Scitice”, Eutropius in “Breviarum ab Urbe Condita”, Sextus Aurelius Victor in “Breviarum rerum gestarom Po**** Romani”, Flavius Vopiscus in “Historiae Augustae”, Trebollio Pollio in “Scriptores Historiae Augustae”, Aethius Hristicus in “Cosmographya” certifica faptul ca Regalianus a fost de neam dacic si ca in ziua de 21 iunie 258e.n. – dupa victoria de la Scupi , trupele din subordinea sa : legiunule a XI-a, a XIII-a , a XIV-a Gemina si a V-a Macedonica, precum si guvernatorii si populatia din Provinciile de la Dunarea de Jos l-au proclamat imparat: “Augustus IMP. Cornelius Publius Regalianus”.Aceiasi istorici precizeaza ca autoritatea imperiala a lui Regalian s-a extins asupra intregii Vechii Dacii care cuprindea intre fruntariile ei Thracia, Moessia, Macedonia, Dalmatia, Illiria, Pannonia, Dacia traiana precum si teriitorile dacilor liberi, ale dacilor costoboci din nordul Maramuresului incepind din Boemia pina la Nipru si Bug, ale dacilor carpi (albi) din Moldova, ale tyragetilor de pe Nistru si de dincolo. Importanta este si stirea pe care ne-o transmite acesti istorici cum ca Regalian descindea din familia eroului rege Decebal, factor determinant in sprijinul primit din partea unitatilor militare formate din soldati provenind din rindul populatiei locale: daci si alte neamuri trace. Pentru ei Regalian, in calitatea sa de stranepot al lui Decebal, constituia un simbol al luptei pentru libertatea Daciei lor din alte vremuri. Regalian a rupt vechea Dacie de imperiul roman eliberind-o de sub ocuparea romana, dar el nu a distrus structurile administrative romane din statul dac reconstituit, detinerea titlului de imperator (imparat) semnifica aspiratia lui la extinderea puterii sale asupra intregului stat roman si ridicarea Daciei la conducerea acestui imperiu. De la imparatul Cornelius Publius Regalianus au ramas un numar de monede de argint care ii pastreaza chipul in efigie pentru eternitate. Regalian si Dacia Libera a rezistat presiunilor romane timp de zece ani. La data de 23 august 268 e.n. a avut loc o mare batalie intre trupele romane ale lui Gallienus (acesta dorea sa reinglobeze Dacia in imperiu) si luptatorii daci a lui Regalianus, batalie incheiata nedecisiv, fiecare parte asumindu-si victoria. Dar nici un istoric nu precizeaza modul in care a disparut din viata imparatul roman de origine dacica: Regalianus. Unii presupun doar ca a murit in timpul bataliei ucis de soldatii roxolan din unitatile sale cumparati de Gallienus si de sarmatii care doreau sa se razbune pe el pentru batalia de la Scupi, altii ca ar fi murit intimplator, inecat. Oricum, statutul liber a dacilor a supravietuit. Conducerea Daciei libere a fost preluata de conducatorii dacilor carpi care au recunoscut-o pe Sulpicia Dryantilla, sotia lui Regalian, ca imparateasa (cu sediul la Carnutum, azi Petromela linga Viena) care a emis moneda proprie, ea disparind din istorie in anul 270 e.n., in imprejurari necunoscute. In acel an, 270 e.n., imparatul Aurelian a dus tratative cu sefii dacilor carpi si la AQUILLEA, s-a “legat” sa recunoasca independenta Daciei, sa nu mai incaseze impozite de pe acest teritoriu, sa retraga unitatile romane formate din luptatori adusi din alte provinci ale imperiului, Dacia raminind sa fie aparata de proprii ei razboinici, si numai atunci cind dacii ar fi fost coplesiti de numarul invadatorilor, sa vina cu legiuni in ajutor. Aurelian nu s-a tinut de cuvint si luptele au reinceput, dacii acuzindu-l pe imparat de tradare. In anul urmator, Aurelian a acceptat sa puna in aplicare “Legamintul” cu adaugirea ca, totusi, Dacia nu se va rupe complet de Imperiu atita timp cit pe tronul imperial se va afla un imparat de stirpe dacica. Acest mod de a interpreta evenimentele duce la concluzia ca Aurelian nu a parasit Dacia. Din contra, el a readus si a reluat sub suzeranitatea nominal a imparatilor romani statul independent al dacilor. Dacia Libera creata de Regalian. El a scos din Dacia ceea ce dacii nu mai puteau suporta: fiscul care incasa impozite impovaratoare si trupele pe care ei trebuia sa le intretina. Folosindu-se de aceste date, o persoană a redactat un roman istoric. Intr-un invelis literar, personalitatile si evenimentele acelor timpuri vor fi mult mai usor receptate de catre cititori pentru ca nu au fost expuse problemele in mod “stiintific”-scolastic. S-a incercat redarea a o “istorie traita”, sa reconstitui atmosfera acelor vremuri din Dacia, s-a povestit despre luptele interne date pentru tronul imperial roman, despre razboiul cu popoarele nomade ce invadau Dacia, despre sihastri daci si despre elementele fundamentale ale religiei dacilor, despre obiceiuri, traditii, initieri in tainele unor confrerii secrete ale dacilor, despre luptele religioase ale acelor timpuri de inceputuri ale crestinismului, despre “blestemul neamului nostru”, ce anume l-ar fi generat in negura preistoriei acestui pamint si cum a influentat si cum influenteaza acest “blestem” devenirea neamului nostru dacorominesc, despre barbati destoinici animati de aspiratii inalte, despre femei fumoase si despre iubire, despre puterea destinului si despre curajul de a-l infrunta atunci cind este ostil.
(Comunicare sustinuta in Senatul Academiei Dacoromâne din 30 mai 2000 )
Constantin Pascu-TASBUGA

Sursa: Misterele Lumii