Tot ceea ce conteaza este visul – acel adevar profund ce ne insufleteste, care ne da aripi sa zburam mai sus, tot mai sus, eliberati de frici, de judecata si tipare/credinte limitative

Postat Maria

Unul dintre lucrurile, pe care nimeni nu ni le poate lua, este dreptul de a visa. Esenta fiintei umane consta in capacitatea sa de a visa, de crea o viata frumoasa si stabila, visand, traducand in imagini tot ceea ce sufletul stie ca face parte din Planul nostru pentru aceasta viata. Am venit, ca suflete curajoase, la scoala Pamant, pentru a invata. Copilul din noi – acea parte inocenta si pura, dornica sa cunoasca mai mult si mai mult din ceea ce si-a propus – nu intelege de ce maturul, corupt de viata duala, pune mereu noi obstacole in calea iubirii, de ce complica lucrurile si il abate de la drumul sau, inventand mereu noi si noi "scuze", pentru a se lafai permanent si inutil, in starea de victima. Si, inca de timpuriu, preluand tiparele limitative ale celor din jur, apare momentul de criza – acel moment in care fiecare parte din noi trage in alta directie, iar copilul interior ramane singur si izolat, rupt de sensul existentei eterne, incercand in zadar sa-si faca simtita prezenta. Dar visele..., visele raman acolo, undeva adanc inscrise intr-un taram in care povestea noastra asteapta rabdatoare sa-si reia firul, ascunse in acea particica a raiului interior in care sunt bine pazite, in Spatiul Mic din inima noastra, de unde, candva, se vor renaste.

Ma uit in jurul meu si vad, cu bucurie, ca tot mai multi oameni au inteles ca tot ceea ce conteaza este visul – acel adevar profund ce ne insufleteste, care ne da aripi sa zburam mai sus, tot mai sus, eliberati de frici, de judecata si tipare/credinte limitative. Daca suntem hotarati, daca intr-adevar ne dorim sa zburam, nu mai are cine sa ne taie aripile, pentru ca miscarea sufletului are alt ritm decat cea a mintii si este, intotdeauna, cea care ne urca pe podium! Energia care genereaza zborul spre cele mai inalte culmi ale constiintei este IUBIREA, cea care nu poate fi, la infinit, zagazuita. Pana la urma, iubirea se elibereaza pe ea insasi si ne ia si pe noi cu ea, spre inaltimi. Iar cand ajungi acolo sus, in Unitate/Unime, cand vezi drumul parcurs si simti libertatea, iti promiti tie insuti ca nu vei uita niciodata cum este sa traiesti in dualitate, ca sa te asiguri ca nu te vei mai intoarce acolo, in acel loc mic si rece, in inchisoarea mintii.

Imi doresc sa zbor, aripa langa aripa – spre acea lume noua si stabila, plina de iubire si frumusete – alaturi de toti cei dragi mie, de prieteni, de fiecare vietate de pe acest Pamant. Si stiu ca, pentru a-mi implini acest vis maret, avem inca nevoie de ajutoare, de repere, de o noua intelegere.

Aceasta carte – pe care am onoarea de o aduce, alaturi de Monica Visan, in atentia celor ce-si cauta Calea – este precum o zana buna care, la fiecare cotitura, ne pune un indicator care ne arata directia spre locul din vis.

Drunvalo ne spune ca evolutia spirituala, Inaltarea, nu este o optiune. Mama Pamant isi urmeaza Planul, indiferent daca noi o urmam sau nu. Extrapoland, spun si eu acelasi lucru – pastrand, evident, proportiile: aceasta carte nu este o optiune, nu putem alege sa o citim sau nu, pentru ca sufletul nostru stie ca are nevoie de noi paradigme, de un alt mod (mai simplu, mai usor, mai eficient, etc.) de a-si parcurge drumul. Ceva trebuie sa apara in viata noastra, pentru a ne trezi – si, decat un eveniment dificil, mai bine o constientizare... un mod de a participa, constient, la schimbare! Banuiesc ca, multi dintre voi vor spune ca exagerez, ca in entuziasmul meu si din bucuria efervescenta pe care mi-o aduce o carte care face sens cu mine, care ma incanta si ma face sa recunosc ajutorul pe care il ofera celor ce cauta iesirea, imi pierd obiectivitatea si luciditatea. Mai mult chiar, se poate intampla sa va surprinda cum de ii acord un asemenea merit si ii dau o asemenea valoare, unei carti atat de simple, nesofisticate, fara conotatii filozofice, ce poate fi citita de oricine si in orice conditii?

Imi pun, de exemplu, intrebarea: daca as avea intr-o mana Frecventa Geniu si in cealalta Prin ochii sufletului, pe care as inmana-o copilului meu (interior)? Sunt sigura ca banuiti raspunsul. De ce? Simplu: pentru ca aceasta carte poate schimba viata oricui o citeste, pentru ca fiecare capitol este un pas major spre intelegerea concreta a existentei noastre din acum – si, mai ales, pentru ca poate darama obstacolele din calea Iubirii. Este o carte simpla si clara, dar plina de o intelepciune autentica, izvorata dintr-o dorinta sincera de fi de ajutor oamenilor. Bazata pe experiente vaste – atent si delicat valorificate, frumos stratificate – ne duce usor, pe nesimtite, spre Spatiul Sacru al inimii, iar apoi, fara sa marcheze cumva un moment anume, te "catapulteaza" in Spatiul Mic, acolo unde se afla TOTUL, unde esti numai tu si Dumnezeu, care te asteapta, rabdator, sa inveti sa Co-creezi, alaturi de El.

Spre acolo nu poti calatori, decat PRIVIND PRIN OCHII SUFLETULUI.

Ma tot straduiesc de ceva vreme sa gasesc un cuvant, o idee/sintagma – simpla dar profunda – care sa contina acea energie subtila, apta de a trezi starea lui "ahaaa", acea clipa care sa ne aseze clar pe drumul Visului la care cu totii visam. Acum am gasit-o. La orice intrebare existentiala, de tipul:

· Cum imi pot cunoaste Planul pentru aceasta viata?

· Cum pot alege Programa de invatare?

· Cum pot stii Adevarul?

· Cum pot dobandi linistea/echilibrul/libertatea?

· Cum pot participa la Proiectul Pamant, fara sa ma pierd in iluzie?

· Cum pot invata sa plang si sa rad?

· Cum invat ce este Iubirea?

La toate asemenea intrebari exista, in sfarsit, un singur raspuns: Privind Prin Ochii Sufletului.

Si, in incheiere, sa va spun de ce mi-a placut cartea si de ce o recomand (iar pe cei apropiati, chiar ii voi "obliga" sa o citeasca). Pentru ca Stiu ca doar Privind Prin Ochii Sufletului imi readuc la Viata Visul si ca doar Privind Prin Ochii Sufletului pot invata lectia cea mai sfanta de pe Pamant: CE ESTE IUBIREA!

Elena Cocis,www.elenacocis.ro

Prin ochii sufletului 

Sursa: eulinterior.blogspot.ro

Cinci paşi către încrederea în Sine

1. Dumnezeu, Eu ştiu că am capacitatea de a-mi împlini scopul definit în viaţă; deci îmi impun o acţiune perseverentă şi continuă spre a-l realiza şi promit aici şi acum să împlinesc această acţiune.

2. Dumnezeu, Eu sunt conştient(ă) că gândurile care îmi domină mintea sfârşesc prin a se traduce în acţiune fizică, exterioară şi se transformă treptat în realitate palpabilă; aşadar îmi concentrez vreme de 30 de minute în fiecare zi, toate gândurile asupra felului în care ştiu că mă întregeşte, conturându-mi în minte o imagine clară.

3. Dumnezeu, Eu ştiu că, prin principiul autosugestiei, orice dorinţă pe care o păstrez cu claritate în minte, caută să-şi găsească expresia în unele mijloace practice de a avea obiectul aspiraţiilor mele; petrec deci 10 min pe zi construindu-mi încrederea în mine.

4. Eu am o descriere clară, în scris, a scopului meu principal în viaţă şi sunt de accord să mi-l împlinesc ştiind că am suficientă încredere în sine, şansele şi ajutorul pentru a-l obţine.

5. Eu înţeleg perfect că orice bine durează doar dacă este cladit pe o temelie de adevăr şi dreptate, astfel că închei doar tranzacţii din care profită toţi. Eu atrag chiar acum către mine forţele pe care doresc să le folosesc şi cooperarea altora. Îi conduc pe alţii să mă ajute, datorită disponibilităţii mele de a-i ajuta pe alţii.

Elimin ura, invidia, geloizia, egoismul şi cinismul, învăţând să iubesc întreaga omenire, pentru că ştiu că o atitudine negativă faţă de ceilalţi îmi periclitează succesul. Eu sunt de accord să îi fac pe ceilalţi să creadă în mine pentru că şi eu sunt dispus(ă) să cred în ei şi în mine însumi. Eu sunt de acord să adopt această formulă, repetând-o cu voce tare zi de zi, crezând cu putere că îmi poate influenţa treptat gândurile şi acţiunile, fiindcă sunt o persoană ce se poate sprijini pe ea însăşi şi care merit, pot şi sunt în stare să mă bucur de succes şi împlinire în tot ceea ce îmi doresc.

{De Napoleon Hill}

Sursa: holisterapi.wordpress.com  

SUA nu mai au încredere în Israel din cauza Iranului

© Colaj: Vocea Rusiei

Guvernul american a hotărât să reducă considerabil numărul de aplicaţii comune între armata americană şi cea israeliană.

Participarea americană la ele se va reduce cu două treimi, va fi micşorat numărul sistemelor antirachetă şi capacitatea lor de luptă.

Potrivit versiunii oficiale, reducerile sunt legate de insuficienţa mijloacelor de la buget, dar Israelul presupune că motivul sunt divergenţele dintre SUA şi Israel în privinţa unei lovituri asupra instalaţiilor nucleare iraniene.

SUA intenţionează să continue presiunea economică şi diplomatică asupra Iranului în problema programului lui nuclear.

Israelul este pregătit pentru un conflict militar cu Iranul.

Sursa: romanian.ruvr.ru

Naşterea euroscepticismului românesc

Colaj: Vocea Rusiei

Până de curând se părea că eurosceptici români pur şi simplu nu există. Fireşte, un anumit procent de cetăţeni cu o atitudine negativă faţă de Uniunea Europeană sau Occident a existat, însă euroscepticii nu au avut nicio posibilitatea de a influenţa discursul social sau politic.

Venerarea Occidentului, a valorilor liberale, a SUA şi a NATO au fost criterii obligatorii pentru un ziarist, politician sau persoană publică de încredere. În fiecare an, pe 4 iulie, toate canalele româneşti de televiziune au difuzat ceremonia de marcare a Zilei Independenţei SUA, organizată de Ambasada americană la Bucureşti, iar politicienii români, prezenţi la ceremonie, şi-au exprimat entuziasmul şi devotamentul veşnic faţă de „principalul partener strategic”. Recentul referendum privind demiterea preşedintelui Traian Băsescu a schimbat radical situaţia.

Liderii UE, inclusiv preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, şi vicepreşedintele Comisiei Europene, Viviane Reding, l-au sprijinit public pe preşedintele Băsescu. După cum au recunoscut liderii opoziţiei, tocmai presiunea exercitată de Barroso i-a obligat să accepte introducerea cvorumului, ceea ce l-a şi salvat pe Băsescu de la demitere. Nepopularul preşedinte român s-a bucurat de sprijinul direct al câtorva oficiali şi diplomaţi americani, iar ambasadorul american la Bucureşti, Mark Gitenstein, a făcut în repetare rânduri declaraţii publice percepute de presa proprezidenţială drept sprijin acordat lui Băsescu, iar de mass-media de opoziţie – drept amestec grosolan în treburile interne ale României.

O parte a societăţii româneşti a fost şocată de aceste acţiuni ale liderilor occidentali. Într-o anumită măsură s-a erodat încrederea în politicienii şi instituţiile guvernamentale europene, în Uniunea Europeană şi în presa occidentală. Pentru prima dată, sfera publică şi-a permis să critice acţiunile Uniunii Europene şi SUA şi să remarce că România este subordonată ţărilor occidentale. Politicienii şi ziariştii români nu se sfiesc în declaraţii. Fostul preşedinte interimar, Crin Antonescu, a declarat într-un interviu televizat că Occidentul a făcut presiuni asupra lui şi a lăsat să se înţeleagă dorinţa revenirii cât mai rapide a lui Băsescu în fotoliul prezidenţial. Presa română de opoziţie este plină de titluri antieuropene şi antiamericane: „Cum poate lupta Parlamentul împotriva presiunii lui Merkel şi Gitenstein?”, „De ce Ambasada SUA îl sprijină pe Traian Băsescu?”, „După 300 de ani de libertate ne-am pierdut din nou independenţa”, „Noi suntem o colonie” şi multe altele.

În interviul acordat portalului inpolitics.ro, istoricul şi publicistul Zoe Petre, fostul consilier al preşedintelui Emil Constantinescu, explică situaţia existentă prin acţiunile politicienilor europeni şi americani: „Există un trend în mass-media de îndepărtare a României de Occident, în ideea că Occidentul a nesocotit votul românilor. Aceasta este consecința directă a atitudinii aproape dictatoriale a autorităților de la Bruxelles și de la Washington care au refuzat în mod constant să asculte argumentele rivalilor lui Traian Băsescu și au repetat ideile aberante pe care le-a susținut propaganda portocalie. Toate acestea au favorizat o stare de profundă nemulțumire, mulți români s-au simțit jigniți fiindcă Occidentul nu a vrut să asculte vocea poporului”.

Într-o perspectivă scurtă, este puţin probabil ca apariţia euroscepticismului românesc să schimbe situaţia din ţară, unde nu există forţe politice care ar dori să folosească sloganuri antieuropene sau antiamericane. Liderii opoziţiei, în pofida nemulţumirii lor faţă de acţiunilor politicienilor occidentali, îşi reiterează angajamentul lor ferm faţă de idealurile „integrării euroatlantice şi europene” şi speranţa că Occidentul va înţelege totuşi că ei pot fi parteneri la fel de devotaţi şi potriviţi ca şi Traian Băsescu.

La nivelul alegătorilor de rând, situaţia este cu totul alta: judecând după afirmaţiile internauţilor români, supunerea faţă de directivele Uniunii Europene şi SUA deja nu mai stârneşte încântare în rândul unei părţi considerabile a populaţiei. Ultimele „hituri” ale segmentului românesc de internet au fost declaraţiile traduse în limba română ale lui Nigel Farage, cunoscut eurosceptic şi deputat în Parlamentul European din partea Partidului Independenţei Regatului Unit, care au fost accesate de zeci de mii de ori. Scrisoarea deschisă a cunoscutului jurnalist Victor Ciutacu, în care el îi cere preşedintelui Comisiei Europene „să-l ia la el acasă pe Băsescu” şi „să dea posibilitatea poporului român să-şi decidă singur soarta, democratic, fără impuneri discreţionare şi ilegale din afară”, a fost larg răspândită în reţea. Această scrisoare a devenit un fel de manifest al alegătorilor nemulţumiţi de amestecul UE în politica internă a României.

Nu se poate spune că sprijinul acordat de politicienii occidentali lui Traian Băsescu este singurul factor care contribuie la apariţia sentimentelor antieuropene. O cauză importantă a euroscepticismului este şi criza economică europeană, percepută de mulţi alegători români ca o problemă „a europenilor bogaţi” pentru care „plăteşte” periferia europeană săracă. Factorii politici şi economici sus-menţionaţi au creat condiţiile pentru apariţia alegătorilor care se pronunţă împotriva UE şi SUA. În prezent, în România nu există o forţă politică capabilă să-i atragă pe aceşti alegători de partea sa. Va apărea o astfel de forţă în viitor? O va dovedi timpul.

Sursa: romanian.ruvr.ru

Exprimarea Increderii

” Cand discutam despre viziune, este important sa luam in consideratie nu numai viziunea a ceea ce este posibil “in lumea exterioara”, ci si viziunea a ceea ce vedem in alti oameni, a potentialului lor nevazut.

Viziunea inseamna mai mult decat a duce lucrurile la bun sfarsit, a indeplini o sarcina oarecare sau a obtine ceva; ea inseamna a descoperi si a aprofunda opiniile pe care ni le formam in legatura cu cei din jur, dar si a-i ajuta pe acestia sa se afirme, a crede in ei si a-i ajuta sa-si descopere si sa-si utilizeze potentialul lor interior – practic,a-i ajuta sa-si gaseasca propria voce.

In multe culturi europene, oamenii se saluta punandu-si bratele pe piept intr-un “V” inversat si facand o reverenta. Gestul lor spune: “Salut maretia din tine”, sau “Salut divinitatea din tine”. 

Eu personal cunosc o persoana care, atunci cand face cunostinta cu cineva, spune in sinea ei, dar uneori si destul de tare ca sa fie auzita, urmatoarele cuvinte: “Te iubesc. Cum te numesti?”

A-i vedea pe oameni prin lentilele potentialului lor si al celor mai bune trasaturi care ii caracterizeaza, mai degraba decat prin lentilele comportamentului lor curent sau ale slabiciunilor lor, genereaza o energie pozitiva, echivaland cu o mana intinsa cuiva sau o imbratisare plina de afectiune. 

Aceasta atitudine afirmativa este in acelasi timp unul din elementele esentiale pntru reconcilierea cu persoanele cu care am rupt relatiile, fiind totodata unul din elementele cheie pentru succesul in educatia copiilor.

Este extrem de benefic sa facem distinctie intre o persoana si comportamentul sau, pentru ca, procedand astfel, afirmam demnitatea sa fundamentala si neconditionata.

“Ridica-ma si am sa te ridic, si ne vom inalta impreuna”. Proverb al Quaker-ilor

Cand percepem si recunoastem potentialul semenilor nostri, este ca si cum am ridica in fata lor o oglinda care reflecta tot ce este mai bun in ei. 

Aceasta viziune afirmativa nu numai ca ii elibereaza si ii stimuleaza sa devina cat mai buni, ci ne scuteste si pe noi de reactiile fata de comportamentul inadecvat. 

Cand oamenii se comporta cu mult sub potentialul lor, atitudinea noastra afirmativa si cuvintele de incurajare par sa spuna: “Nu-ti sta bine sa faci asta”.

Cultivarea deprinderii de a exprima pareri pozitive despre oameni, de comunicare frecventa si sincera a increderii dvs. in ei – indeosebi in adolescentii care trec prin a doua criza de identitate din viata – are o importanta suprema. Ea reprezinta o investitie modesta, cu rezultate incalculabile si incredibile. 

Inca o data, trebuie sa ne reamintim efectul incredibil pe care aceasta deprindere il are si asupra noastra, cand cineva ne comunica faptul ca are incredere in noi (in potentialul nostru), atunci cand chiar noua insine ne lipseste aceasta incredere (din cauza trecutului nostru). “

Stephen R. Covey – “A 8-a treapta a intelepciunii”

Sursa: dei-matei.blogspot.ro

Fa o lista cu toate limitarile tale venite din frici sau neincredere si infrunta cate o limitare pe zi, pana cand vei reusi sa fii un om si un spirit liber si fara frici

Postat Maria

Curajul este aptitudinea celor care cred in puterea spiritului lor. Noi oamenii traim in general atat de limitat si de tematori… Rupti de identitatea noastra divina, amnezici, deconectati de Sinele nostru sacru, prinsi in regulile si ritmul societatii si civilizatiei in care traim, adesea traim marunt si cu impresia ca suntem neputinciosi si anonimi. Ne-am inteles umanitatea intr-un mod gresit timp de milenii si reducandu-ne singuri la conceptul de muritori, ne-am resemnat si nu ne-am indeplinit adesea visele, dorintele, misiunile. Guvernele, suveranitatea, religiile ne-au spus si ne-au tot repetat ca suntem neinsemnati si ca trebuie sa ne plecam fie in fata legii, fie in fata unui dumnezeu razbunator, fie in fata autoritatii statale, si am ajuns, fara sa ne dam seama, niste creaturi supuse si neincrezatoare, care in mare parte nu si-au cunoscut si experimentat adevaratul potential niciodata. Daca ne uitam in urma la parintii nostrii, la bunicii, strabunicii si stra-stra-bunicii nostrii, putem observa cum marea parte dintre ei si-a trait viata cu frica si in umbra. Bineinteles, sunt si exceptii, oameni care au determinat turnuri marcante in evolutia omenirii sau care au influentat istoria planetei. Eu consider ca fiecare am avut rolul nostru in cursul evenimentelor, precum o piesa de puzzle fara de care nu ar fi existat intregul.Dar de asemenea, consider ca am fi putut face mult mai mult. Astazi, avem onoarea sa trecem impreuna printr-o etapa fascinanta a omenirii si avem ocazia sa ne aratam potentialul omenesc si divin, atingand culmi pe care nu le-a mai atins nimeni in ultimele cateva mii de ani pe acest Pamant. Refuz sa cred ca noi ca oameni ne limitam la a merge la scoala, a lua niste examene, a merge la munca, a ne cumpara lucruri materiale, a manca, a ne distra, a merge in cateva excursii, a ne casatori si a face copii. Multi timp felul in care s-au desfasurat lucrurile in jurul nostru ne-au facut sa urmam un model de viata care in mare parte a respectat riguros elementele enumerate mai sus. Inca mai sunt oameni care cred ca unicul scop pentru care ei exista este sa munceasca si sa faca copii. Sunt inca multi oameni care nu isi constientizeaza dimensiunea spirituala si care nu stiu cine sunt cu adevarat, gasindu-si identitatea in modelul pe care societatea il impune. Chiar credem ca avem un corp atat de complex si de puternic doar pentru a merge, a sta in fund, a munci, a manca si a cara lucruri? Chiar credem ca ne-a fost lasat la indemana un instrument atat de minunat precum este sexul, doar pentru a procrea si pentru a ne satisface ego-ul? Chiar credem ca avem un creier atat de precis, atat de creativ, atat de inteligent, doar pentru a gandi nimicuri zi de zi si pentru a planui o viata anosta? Chiar credem ca avem inimi doar ca sa pompeze sange?
Sunt atatea aspecte ale umanitatii noastre pe care le-am subestimat enorm incat meritam sa ne cerem iertare noua insine si sa ne privim de acum incolo cu alti ochi, de preferat cu niste ochi deschisi larg si sa incepem sa ne acceptam ca niste fiinte minunate, semi-dumnezei pe pamant si dumnezei in ceruri, sadind in noi iubire pentru noi insine. Pentru a ne scoate la lumina adevaratul potential si pentru a deveni niste oameni curajosi, iar ulterior niste oameni identificati cu divinitatea din ei, e necesar sa ne depasim intr-o prima faza cele mai banale bariere. Vorbesc despre acele bariere pe care le avem din copilarie sau oricum, din trecutul nostru, din pricina unor frici care persista si azi. Daca am vedea de ce suntem capabili fricile ar disparea si in loc ar aparea un curaj frumos care ne-ar da tot ce am avea nevoie sa mutam si muntii din loc. Eu sunt sigura ca ati avut in viata voastra momente pe care le-ati depasit desi nu va credeati in stare. Sunt sigura ca ati reusit lucruri marete pe care le-ati uitat din prea multa modestie sau neiubire de sine. Sunt sigura ca daca i-as intreba pe cei care va cunosc ce cred despre voi ar descrie niste supereroi sau niste supereroine. Si chiar daca nu reusiti sa identificati faptele minunate pe care voi le-ati savarsit, sunt mai mult ca sigura ca stiti exemplele altor oameni care au urcat Everestul de 10 ori si au supravietuit, care au infiintat o asociatie pentru protectia copiilor, care au traversat Pacificul intr-o barca singuri, care au salvat sute de vieti, care au inconjurat lumea vorbind despre iubire, care au contribuit la adoptarea unei legi care a adus mai multa libertate in lume, care au compus muzica pe care o ascultam si azi, care au fost martiri in numele iubirii de oameni, care au inventat ceva fara de care viata nu ar mai fi fost la fel de usoara pe pamant – cum ar fi trenul, avionul sau bicicleta. Daca toti acei oameni ar fi gandit: lumea se va schimba oricum, eu nu trebuie sa ma zbat prea mult – oare cum ar fi fost lucrurile azi? Daca acei oameni nu ar fi avut curaj si determinare, si iubire de oameni si de evolutie, omenirea ar fi ramas intr-o eterna stare de plafonare. Imi vin in minte acum niste imagini cu un grup de calugari si discipoli tibetani care in timp ce erau batuti de jandarmii si militarii chinezi care tocmai ii invadasera, inca se rugau neclintiti, deoarece ei la ora aceea trebuia sa se roage. Asta inseamna sa nu iti fie frica si sa ai incredere in Dumnezeu si in tine. Inseamna sa ai un vis si o credinta care sa iti dea forta sa nu te lasi rapus, sa nu plangi, sa nu te temi, sa mergi mereu inainte drept. Imi aduc aminte acum cum un baietel de 6 ani despre care am citit, si-a dorit sa le ofere copiilor din Africa apa potabila, si pana la varsta de 13 ani, datorita lui s-au sapat mii de puturi pentru acei copii, datorita lui care nu a renuntat niciodata la visul lui nascut din iubire pentru alti copii ca si el. Cum ar fi fost daca acel baietel ar fi zis: Lasa ca intr-o zi cineva trebuie sa construiasca acele puturi, de ce sa ma zbat eu? -?? Daca acei oameni pe care ii admiram au putut, noi de ce nu am putea? Avem cu totii picioare, maini, creiere, inimi. Avem aceleasi trupuri drept vehicul si acelasi spriti sa ne anime. Suntem cu totii egali, la fel, identici prin acces la aceleasi calitati si informatii. Suntem zamisliti dupa aceeasi matrice, si atunci de unde vine diferenta? De ce unii pot si altii nu? Pentru ca diferenta sta in felul in care alegem sa ne manifestam in vietile personale. Veti spune ca exista si oameni cu handicap, care nu au sanse egale. Dar v-as contrazice, pentru ca stiu exemple de oameni care au devenit gimnasti fara maini si atleti fara picioare, care desi nu aveau brate si-au hranit copiii tinand lingurita intre degetele de la picioare si care faceau treburile casnice la fel de usor si de bine ca orice persoana intreaga fizic, oameni care cantau la instrumente muzicale cu picioarele si care pictau cu picioarele, oameni care surzi, muti sau orbi au trait vieti chiar mai frumoase decat ale multor altora care se puteau bucura de vaz, de auz si de glas. Chiar eu vad aproape zilnic cersetori care urca in tramvai, se deplaseaza echilibrat si coboara din tramvai desi au doar jumate de corp. Adesea, acesti oameni gasesc in ei putere mai mare decat cei care sunt perfect sanatosi. Un exemplu pe care l-am descoperit recent cel al lui Arthur: Si atunci, de unde diferenta? De ce credem noi ca altii pot si noi nu putem? De ce sa asteptam ca altii sa schimbe lumea in timp ce noi ne traim vietile egoist si restrans? Din lipsa de incredere in propriile forte. Am fost educati sa stam la locul nostru si sa tacem. Am fost mintiti ca suntem marunti si fara putere. Am fost orbiti de intunericul lumii cazute in vibratia joasa a violentei si a urii. Iar acum gandim gresit: lasa ca lumea o sa se schimbe singura, eu mai bine stau si astept! Daca 99% dintre noi gandesc asa, cine credeti ca o sa faca schimbarea??? – Dumnezeu? Fiintele de Lumina din afara? Ghizii nostri? Gaia singura? NU. Avem liber arbitru complet iar lumea pe care o experimentam este propria noastra creatie. Asta inseamna ca suntem singurii care pot sa schimbe aceasta lume si ca ceea ce cream, aceea vom avea. Asa ca e timpul sa invatam sa ne depasim fricile. Incepand cu fricile cele mai mici, personale. Suntem multi care spunem: “Cine? Eu? Eu n-as putea sa fac niciodata x lucru! Sunt total neindemanatic/a!” Sau “eu sunt total lipsita de creativitate!” Sau “eu nu am nimic de spus, nu ma pricep la cuvinte.” sau “eu nu pot sa fac asta, mi-e frica!” sau ” am o fobie de….” sau ” eu nu sunt destul de bun/a ca sa fac asta”. Acestea nu sunt decat credinte false induse de cei din jurul vostru, de parintii vostri, de societate, de scoala, de voi insiva prin vocea rautacioasa a ego-ului. Voi sunteti fiinte care au abilitati native, care se pot dezvolta, care pot invata ORICE, care pot evolua, care pot depasi limite inimaginabile.Sunteti co-creatorii acestei lumi si ai acestui Univers, sunteti co-creatorii vostri si ai vietii asa cum o traiti acum. Precum un artist deseneaza pe hartie o forma de baza si apoi cu multa indemanare, viziune si talent o transforma intr-o vaza cu flori, stergand, corectand si adaugand alte linii fine, alte culori si detalii, asa ne cream noi vietile. Suntem artistii propriilor vieti si asternem pe canvasul nostru tot ceea ce dorim si visam. Limita este imaginatia. Ce e de facut? Fa o lista. Fa o lista cu toate lucrurile despre care ti s-a spus ca nu le poti face, cu toate lucrurile pe care nu ai avut in trecut curajul sa le faci, pe care le-ai gresit o data si apoi le-ai abandonat judecandu-te aspru, cu lucrurile de care iti e frica, cu lucrurile pe care doresti sa le faci dar crezi ca nu ai abilitatile necesare, cu lucrurile care simti ca ti-ar schimba viata si cu acele lucruri care simti ca fac parte din misiunea ta dar pe care le crezi imposibil de realizat. Fa o lista sincera, lunga, fara sa omiti nimic. Apoi, in ordine, intamplator sau cum vrei tu – in ordinea importantei sau vechimii visului reprimat – incepe sa le faci! NU EXISTA : NU POT, NU AM TIMP, SUNT PREA BATRAN, E PREA TARZIU, CE O SA ZICA LUMEA, OR SA MA CREADA NEBUN, NU AM CONDITIA FIZICA NECESARA, SUNT PREA SUPARAT…SAU ORICE ALTA SCUZA! Nu ai scuza in fata divinului din tine. Am vazut cu ochii mei sau am auzit de copii de 6 ani care au facut lumea un loc mai bun, oameni care au invatat sa mearga pe bicicleta, pe role sau sa conduca la 50 de ani, oameni care si-au schimbat meseria la 60 de ani, care s-au inscris la cursuri de yoga la 65 de ani, care au castigat un maraton de 42 km la 70 de ani, care au luptat singuri impotriva a mii si milioane de alti oameni care le-au stat impotriva, femei si barbati care si-au gasit marea iubire dupa la peste 50 de ani, oameni care pot sa urce cu propriile lor picioare pe ziduri si pereti, oameni care stapanesc valuri mari de 10 metri doar cu o placa de lemn sub picioare, oameni care au vindecat cu energie alti oameni, fiinte minunate care se hranesc cu energie universala si nu au mai mancat de zeci de ani (si chiar duc vieti active si normale), suflete credincioase si curajoase care au scapat de cancer in metastaza, oameni paralizati care au mers din nou, oameni orbi si surzi care au pictat sau compus mari opere de arta, oameni care au ajuns modelele unor natiuni din niste persoane simple si sarace….si…o, doamne, cate exemple ar mai fi de dat! Adu-ti si tu aminte de toti oamenii despre care ai auzit ca au depasit limitele omenescului si au ramas in memoria tuturor. Daca vrei cateva exemple de autodepasire uita-te numai Cartea Recordurilor pentru exemple contemporane si credibile pentru oricine sau aminteste-ti povestea lui Iisus, pentru cel mai frumos exemplu de ceea ce putem face si noi daca avem credinta in noi insine si in divinitate. Azi e cea mai buna zi pentru ca tu sa iti depasesti fricile. Incepe cu una, cea mai usoara, cea mai posibil de trecut peste. Apoi, zi de zi, una cate una, infrunta-le, cunoaste-le, razi de naivitatea lor cand descoperi ce usor este sa reusesti, si devino tot si tot mai puternic si mai increzator. Nu lasa pe nimeni sa iti stea in cale cu atitudinea lui/ei negativista si nu asculta daca ti se spune ca nu poti. Alti oameni nu fac decat sa proiecteze pe tine fricile lor personale. E timpul sa intelegi ca doar privind in fata blocajele tale, te vei elibera de ele si vei deveni spiritul liber si curajos care esti. Incepe usor, cel mai usor posibil – fa ceea ce in copilarie nu ti-au dat voie parintii tai sa faci, mangaie un caine daca ti-e frica de cand ultimul te-a muscat, tine un paianjen in palma, urca un munte daca ti-e frica de inaltime, iubeste daca ti-e frica de intimitate, vorbeste tare si raspicat daca esti timid, mergi la karaoke si distreaza-te detasat daca tu crezi ca ai o voce groaznica, poarta scurt daca picioarele tale ti se par groase…orice iti vine in minte…cred ca ai inteles ce vreau sa spun! Eu in ultima perioada din viata mea am invatat sa merg pe bicicleta desi credeam ca nu am sa pot vreodata, am invatat sa inot desi mi-era frica de inec, m-am aruncat in iubire desi imi era frica sa nu fiu ranita, am invatat sa vorbesc tare si raspicat desi credeam ca nu am nimic de spus, am invatat sa ma iubesc desi credeam ca sunt un nimic si nu am nicio calitate, am invatat sa accept viitorul desi ma temeam de ceea ce va urma, am invatat sa cred in spiritualitate si sa vorbesc cu fiinte de lumina desi in trecut as fi crezut nebun sau schizofrenic pe oricine ar fi facut asta….si sunt multe alte lucruri pe care nu le enumar aici, pentru ca as transforma aceasta postare intr-una despre mine insami. Ideea este: esti o fiinta de lumina incarnata pe pamant in niste vremuri minunate, ai un potential urias si un curaj infinit de care nu esti inca total constient, asa ca fa o lista cu toate limitarile tale venite din frici sau neincredere si infrunta cate o limitare pe zi, pana cand vei reusi sa fii un om si un spirit liber si fara frici. E timpul. Daca nu acum, atunci cand?Ai vazut tu fluture care sa aleaga sa stea pe veci in cocon?Fluturele abia asteapta sa isi intinda aripile in vant si sa zboare liber, caci pentru el, aceasta este fericirea.
SURSA 

Sursa: eulinterior.blogspot.ro

Şeful liberalilor europeni: Băsescu a pierdut încrederea cetăţenilor

“Pare de necrezut ca liderii Partidului Popular European să critice evoluțiile scenei politice din România. Nu era același PPE care l-a susținut pe Berlusconi când acesta a trecut cu crampoanele peste regulile politicii Italiei? Nu este același PPE care acum îi susține pe Borissov si Saakashvili, cei care ignoră regulile democrației în propriile țări. Și nu europarlamentarii PPE l-au ovaționat cinci minute în șir pe Viktor Orban la Strasbourg, în ciuda precedentelor

sale anticonstituționale? PPE a tăcut atunci când Băsescu a schimbat legea în România astfel încât să fie nevoie ca 50% din electoratul înscris pe liste să sprijine suspendarea, în loc de 50% din cei care votează efectiv. Pentru a restaura democrația, a fost necesară revenirea la forma inițială a legii", susţine într-un comunicat de presă, Graham Watson. 

"Constituția României prevede că președintele țării trebuie să fie deasupra partidelor politice. Trebuie doar să ne uităm la recentele numiri de la Curtea Constituțională și la candidații asupra cărora Băsescu și-a exercitat dreptul de veto, pentru a observa că acesta a politizat instituția. Liberal-democrații europeni nu sunt surprinși de faptul că președintele Băsescu a pierdut încrederea cetățenilor. Îi cerem noului guvern să acționeze cu responsabilitate în limitele sale constituționale pentru a restabili respectul pentru Constituție.  Mai mult, noi propunem ca toate partidele să se reunească pentru a ajunge la o înțelegere cu privire la un cod de bună-conduită pentru guvernarea țării.”, se mai arată în comunicatul liderului liberal european.

Sursa: realitatea.net

CONSILIUL RAZEI VENUSIENE

(16 mai 2012; channeler: AuroRa Le)Un mesaj de la Pleiadiana Eirenae

* Eirenae este membră a Connsiliului Pleiadian și una dintre prietenele mele cele mai dragi. Semănăm extraordinar una cu alta, în ceea ce privește preferințele, concepțiile, felul în care ne raportăm la univers! Pot aprecia că ea este un înger în corp de pleiadian. E mica de statură, față de standardele pleiadiene, are părul negru şi ochii de culoare maro. Aceste informații și imagini mi le-a furnizat ca pe ceva foarte personal, dar, eu am considerat că le pot divulga și cititorilor mei.

☆ Totul va fi bine, Aurora, mă asigură Erianae. Ştiu că eşti tristă. Vouă, tuturor, vă este un dor cumplit de planetele de unde ați venit. Vă este dor de casa din care ați plecat cândva pentru a avea vieți pe Pământ. Acum doriți ca experiența voastră să ia sfârșit și să reveniți în locurile unde ați fost zămisliți.

Mulți dintre voi aveți vise dintre cele mai neobișnuite, regăsindu-vă în locuri cunoscute și, totuși, uitate.

În jurul datei când ați avut Lună Plină (n.m., 6 mai), s-a produs o importantă creștere a numărului celor care s-au trezit spiritual. Proporția a fost diferită în anumite zone ale planetei. Eu nu aș fi în măsură să vă prezint o statistică, dar cunosc că un salt important a avut loc. Procesul va continua și în timpul următoarei date cu Lună Plină (n.m., 4 iunie). Din informațiile pe care le dețin, am înțeles că numărul celor care urmează a se trezi va fi mai mare în zonele mai dezvoltate ale lumii voastre. Aceasta, deoarece, în acele aglomerări umane, mai este încă acumulată multă negativitate și mizerie morală și un exces de preocupări materialiste, în dauna spiritualității. În acest mod, și acele zone vor deveni mai pregătite pentru saltul ascensional programat în acest an.

Știm că multă singurătate o resimt în special Lucrătorii în Lumină, care înțeleg acum cel mai bine adevărurile care privesc civilizația umană. Personal, sunt puternic impresionată de suferința acestor suflete. Îmi este greu să înțeleg și să admit atitudinea de izolare a ființelor umane, unele față de altele. Ce-i face pe oamenii Pământului să nu se iubească și să se urască? De ce atât de multe ființe umane nu se plac? Sunt atitudini și comportamente pe care nu le pot înțelege și care mă oripilează. Este terifiant să trăiești într-o aglomerație umană și, totuși, să fii singur și indiferent față de cei de lângă tine. Asta sfidează orice logică și atitudine de prietenie, compasiune și înțelegere. Cum de a putut civilizația voastră să coboare atât de mult în mocirla insensibilității și indiferenței?☆ Off, draga mea, îți trimit toată dragostea mea care să te facă să nu te mai simți singură. Noi toți suntem îngrijorați de această stare de lucruri și abia așteptăm să vă ajutăm să vă schimbați această atitudine și să vă înlăturați singurătățile, atunci când vom fi în contact direct cu voi. Înstrăinarea dintre voi, înstrăinarea voastră față de alte civilizații este un non-sens și nu poate fi justificată prin nimic. Iertați-ne, dar pare a fi o secretizare și izolare imbecilă.

Nouă ne este dor de voi și, nu greșim dacă susținem că sentimentul este reciproc, chiar dacă, în ceea ce vă privește, el se regăsește mai ales la nivel de suflet, aceasta deoarece foarte puțini dintre voi își mai amintesc. Cu siguranță, Lucrătorii întru Lumină sunt mai aproape de momentul în care-și vor reaminti trecutul lor îndepărtat.

Mă uit la lumea voastră și înțeleg cât de greu le poate fi celor care se întorc din voiajele pe care le fac în dimensiunile superioare (înafara corpului fizic) și-și reiau viața grea, anostă și plină de frustrări, din lumea a 3-a, în care corpul lor fizic încă se mai află. Agresivitatea, inospitalitatea mediului în care, deocamdată, mai trăiți, răzbate până la noi, prin energiile grele, sufocante care se propagă în jurul planetei voastre. Lupta asta continuă și nejustificată pentru bani, pentru acumulări materiale, total inutile ființei umane, îmi provoacă stări de perplexitate și de disconfort. Știm, vă este greu, și pentru curajul vostru, vă prețuim și vă aplaudăm. Știm că nu este ușor să trăiești într-un mediu poluat, să te hrănești cu alimente otrăvite, să mergi la servici cu mijloace de transport care produc gaze, să prestezi o activitate la normă și sub controlul unui șef totdeauna nemulțumit și pus pe ceartă, să revii acasă plin de nervi și de poluare, pentru a face un duș sau o baie cu apă cu conținut mare de otrăvuri etc. Doamne, voi sunteți cu adevărat eroi! Cănd vă gândiți însă că toate acestea voi vi le-ați creat!!! Ce diferită ar fi putut fi viața voastră, cât de plină de bucurii și de iubire, dacă ați fi făcut alte alegeri!?

☆ Mulţi dintre voi pe Pământ declară ce mult doresc să ne descoperim, dar ceea ce nu înțeleg ei este cât de bine observăm tot ceea ce faceți voi.

Și nouă ne este dor de familiile noastre și asta ne face să ne dorim ca misiunea aceasta, în care suntem angrenați de multă vreme, să se încheie cât mai curând și cu succes.

Din navele noastre plasate în proximiatea planetei voastre, nu numai noi facem obsevații ci și voi, atunci când veniți în corp nefizic, în vizită la noi, lăsându-vă trupul fizic să doarmă. Sper ca atunci când vom descinde pe Pământ, să vă amintiți de aceste vizite, pe care ni le faceți mereu. Nava noastră este atât de aproape de suprafaţă planetei încât nici nu bănuiți.

Luminile din orașele voastre strălucesc în noapte ca diamantele. E o mare plăcere să vedem această fascinantă panoramă, mai ales că știm că pe sub luminile acelea multiple ființele umane se preumblă dintr-un loc în altul, mânate de cine știe ce necesități. Am putea sta să le privim toată noaptea. Vrem să ne plimbăm împreună pe străzile voastre, pe câmpiile voastre, prin pădurile și pe munții voștri, povestind-ne unii la alții despre infinitele noastre realități.

Dragii noștri, se întâmplă minunate lucruri acum pe planeta voastră. Păstraţi-vă încrederea și optimismul! Puțin mai este până când veți scăpa de vechile voastre atașamente, de greaua voastră moștenire în dualitate.

Draga mea prieteneă Aurora, îți mulțumesc pentru că mi-ai dat încă o dată posibilitatea ca prin tine să mă adresez celor de pe Pământ. Noi vă iubim foarte mult.

Rămâneţi în pace, fiți binecuvântați!.

SURSA : http://theangeldiaries.org (http://ascensiuneaspiritului.blogspot.com/)

(C.M.)

Sursa: http://daniilgaucan.wordpress.com/

Increderea in SINE

In vremurile atat de agitate si mereu surprinzatoare pe care le traim, Increderea in Sine a devenit un instrument de supravietuire. Asa cum e lanterna in mijlocul intunericului sau bricheta intr-o padure rece si intunecata. Increderea in Sine este paiul de care ne agatam intr-o viata ce curge vijelios fara sa ne lase sa ne dumirim, sa ne instalam confortabil, pentru ca un val nou de evenimente ne obliga in permanenta sa ne adaptam, sa ne verificam reperele. Repere inghitite adesea de vartejurile vietii. Si stai si te intrebi ce mai este sigur si stabil in aceste vremuri, pe ce mai poti conta, ce este peren, real, profund si garantat? Nimic in afara de propria ta fiinta. In care trebuie sa te increzi. Cand toate celelalte repere dispar, cand contextele, oamenii, notiunile, convingerile si credintele se naruie, singurul lucru sigur este fiinta ta. Pe care trebuie s-o cunosti al naibii de bine pentru ca a sti exact pe ce contezi. Increderea in Sine este inceputul.
De unde incepe increderea?
Increderea in Sine nu are legatura cu reusitele tale, cu performantele sau cu puterile tale. Acestea sustin increderea, dar nu sunt cauza lor. Pentru ca performantele sunt efectele existentei Sinelui. Increderea in Sine vine din relatia constiintei tale cu Sinele tau, cu scanteia ta divina, cu spiritul tau, cu Viata. Increderea in Sine este credinta ta in divinul launtric. Divinul nu are atribute. El exista, pur si simplu. Divinul, revelat sau ascuns, genereaza atribute. El fiind insa lipsit de atribute pentru ca El este in afara oricarei descrieri, a oricarei definitii.
De aceea, increderea in Sine vine de undeva de dincolo de calitati, de trasaturile de succes, de reusite, de pregatire, dincolo de parerile tale despre tine si de parerile celorlalti referitoare la tine. Increderea in Sine ESTE. Sinele ESTE. Scanteia divina ESTE. Dumnezeu ESTE. Si ca urmare a acestei prezente si a simtirii tale constiente a acestei prezente in tine, apare increderea in Sine.
Nu calitatile tale te determina sa ai incredere in tine. Ci natura ta divina. Cand ai incredere in natura ta divina totul devine posibil. Si din acest posibil Sinele te ghideaza sa iti doresti in mod particular in viata ta acele lucruri care te ajuta sa traiesti la cel mai inalt nivel experienta de fi tu ca persoana. De-a fi Sine intr-o persoana, cu identitate sociala, cu trup, cu aspiratii, cu un destin.
Sinele, mai presus de defintiile tale
Cand increderea ta este ancorata in calitatile tale, in frumusetea si tineretea ta, in sanatatea si vigoarea ta, in corpul tau, in abIlitatile tale, in relatiile tale, in contexte favorizante, ce faci cand incepi sa pierzi toate acestea? Spui gata, am pierdut increderea in MINE odata cu pierderea pozitiei, cu sustinerea altora, odata cu aparitia cheliei, cu pierderea danturii, cu instalarea batranetii, odata cu pierderea partenerului sau cu plecarea copiilor? Atat a fost? Unde mai este increderea in Tine cand ea este ancorata in lucruri exterioare? Pentru ca si propriile tale calitati si trasaturi sunt exterioare TIE. Ele sunt ale tale dar nu sunt TU. Ca dovada ca paradontoza (desi erai atat de mandru de liniara ta dantura alba ce credeai ca este atuul tau definitoriu) nu te opreste sa continui sa existi. Asa cum continui sa existi si dupa divort desi credeai ca mariajul sau partenerul te definea. Continui sa existi chiar si cand pierzi slujba sau simpatia sefilor desi aveai incredere in acestea si credeai ca te definesc profesional. Asa cum continui sa existi chiar daca pierzi sanatatea si te ameninta moartea.

Sinele,Eu-l divin
Ceva mai presus de noi si mai profund in noi ne insufleteste. Este o substanta imanenta, aflata in noi inca din primul moment al fiintarii noastre in aceasta viata si chiar de dincolo de viata. Este ceva mai presus de om si mai aproape de substanta divina a vietii.
Divinul din noi nu avem voie sa il tradam niciodata, sa ne decuplam de la el. Pentru ca este sursa vietii, a intregii noastre fiinte, a tuturor definitiilor noastre, a tuturor actiunilor noastre.
A avea incredere in Sine insemna sa iti ancorezi increderea in Dumnezeu. De aceea increderea in Sine nu are legatura cu ce ai, cu ce ai dovedit ca poti, ci cu ce ESTI. De aceea cand nu ai nimic, cand nu stii ce sa faci, cand nu stii cum te vei descurca, cand nu stii ce raspuns vei da, cand nu stii cum sa rezolvi o problema, SA AI INCREDERE IN TINE. In divinul din tine. Pentru ca numai divinul din tine il poate auzi pe Dumnezeu cand sta la taifas cu TINE.
Dincolo de ceea ce ai, de ce detii, exista un TU mai profund. Acest TU mai profund este spiritul tau. Sinele. Iar increderea trebuie ancorata acolo. Calitatile tale reflecta apropierea de Sine. Defectele si slabiciunile arata separarea de Sine si de multe ori chiar ele sunt cele care te determina sa revii la sursa ta divina.
Cand increderea noastra este in Sine, nimic nu ne poate clinti din noi insine. Iar aceasta statornicie nu e incapatanare. Este puterea de a te lasa mereu respirat de viata si prin asta in Viata.
Camelia Patrascanu
www.horoscoptv.ro

Sursa: Dincolo de Orizont