Despre inchiderea Demonoid - Blocarea informatiei

Astazi vorbeam cu o prietena care mi-a spus ca o persoana din Romania, care a tradus Pamantul se Trezeste (alta decat traducatorul din versiunea noastra pentru Pamantul se Trezeste), a amenintat-o cu judecata plus i-a trimis un virus prin calculator care i-a sters toate mail-urile. Da, exact asta a facut. N-o sa dau nume cine e acea persoana, dar sigur o sa se simta. Ideea e ca nu inseamna deloc ca daca o persoana are preocupari spirituale, ea e si pozitiva. Eu am ajuns sa cred ca procentul de persoane negative sau pozitive este acelasi printre persoanele cu preocupari spirituale, ca in orice alt domeniu. Sfatul meu este ca daca cineva va ameninta ca va da in judecata sa ii spuneti simplu "Nu-mi pasa de amenintarile tale" si sa luati alegerea potrivita. Sistemul vechi n-o sa dispara de pe o zi pe alta, ci doar daca noi luam atitudine pentru noi.

Am inceput cu aceasta intamplare, pentru a arata cat de departe s-a ajuns cu protejarea drepturilor de autor. Site-ul demonoid, un alt site de torente, a fost inchis si el. E clar ca se duce o lupta informationala. Ideea e ca noi sa nu dam inapoi si sa continuam sa oferim informatie, pana cand n-o sa mai conteze ca se blocheaza un site sau altul. Pe de alta parte, imaginati-va ce ar fi daca s-ar aplica SOPA (sau cum se mai numeste noul ACTA, am pierdut sirul). Kryon zicea "The Old system dies hard". O sa mai fie provocari. Noi "trebuie" sa fim trezi si sa actionam de fiecare data, pentru ca informatia sa circule.

Tot ca si sugestie, scrieti pe facebook daca cineva "s-a luat de voi" pe motive de incalcarea drepturilor de copyright. Sa vedem cu totii ce se intampla mai exact. Persoana aceea poate sa fie politist, o firma, o persoana necunoscuta, oricine. Dati de exemplu reply la acest articol. Ideea e sa nu ii mai lasam.

Sursa: salt-in-constiinta.blogspot.ro

Informatia ar trebui sa fie Libera

Am purtat mai multe discutii cu diverse persoane privind informatia si mai ales in ceea ce priveste informatia spirituala, si cumva acele persoane sugereaza (prin cuvinte sau telepatic), ca toata informatia sa fie libera. Recent am discutat cu cineva care a scris mai multe carti metafizice care au aparut pe scribd. Acea persoana imi spunea ca in anul 2000 a dat pe cd-uri carti, la liber, necerand nici un ban. Este foarte frumos gestul, dar in perceptia mea, informatia este deja libera, dar daca o accesezi tu.

Daca altcineva o culege si ti-o ofera, nu ii poti spune cum ar trebui sa o ofere. Acele persoane care cer ca informatia sa fie libera, de ce nu se duc la un magazin si sa ii spuna la vanzatoare ca totul este liber, ca in univers este abundenta si ca o sa iasa din magazin cu cumparaturile, fara a plati. De ce ar spune ca informatia sa fie libera, dar fructele de exemplu, accepta sa plateasca?

Sau de ce nu merg la sefii lor si sa le spuna ca Pamantul este abundent si ca ii va sustine si ca de aici incolo, vor lucra fara salar. 

Cumva, chiar daca nu multe persoane m-au criticat in mod direct ca vand informatie, exista in fundal o convingere ca nu e in regula sa vinzi informatie spirituala. Exista convingerea ca banii ar trebui sa vina in mod magic si chiar vin si asa, am trait (ultima oara cand am gasit un inel de aur pe jos), dar nu inseamna ca daca atragi bani intr-un fel, acesta este gresit.

In acest sens, eu va ofer trei carti in format electronic, adica Prisma din Lira, Seth Vorbeste si Legea lui Unu, informatie care va ajuta sa intelegeti ce se intampla in prezent, ce schimbari simtim la nivel personal si colectiv, care este adevarata noastra mostenire dincolo de manipularile constante, cum putem depasi problemele emotionale si convingerile negative si cum sa fim persoane mai pozitive si iubitoare.

Cartile chiar va ajuta, daca va lasati ajutati intrand in energia lor. De ce sa nu experimentam cu astfel de materiale?

Pentru o prezentare ampla a cartilor, va rog intrati pe urmatorul link:http://salt-in-constiinta.blogspot.ro/2012/07/triplu-metafizica-seth-vorbeste-prisma.html

Cine doreste cartile, trimiteti un mail la triplu_metafizica@yahoo.ro. Cartile costa 30 de lei in total (toate cele 3) si banii se trimit prin banca sau posta cine nu are cont.

Daca chiar vrem sa depasim anumite probleme, atunci este util sa luam contact cu materiale care ne ajuta sa le identificam. Altfel, o sa fie mult mai haotic, o sa apara problemele nerezolvate in situatii de viata, cand discuti cu altcineva de exemplu si ai o convingere negativa.

De ce sa nu le rezolvam deschizandu-ne catre anumite informatii?

Sursa: salt-in-constiinta.blogspot.ro

TRĂIM ÎN EPOCA CIBER-RĂZBOAIELOR / MARIUS COMPER

Acest articol apartine blogului Blog Enciclopedic 

Pe măsură ce economiile ţărilor dezvoltate exploatează avantajele oferite de Internet, intrastructura şi secretele acestor ţări devin din ce în ce mai vulnerabile atacurilor cibernetice. Dacă în secolul trecut războaiele aveau loc pe câmpul de luptă, astăzi obţinerea resurselor adversarilor implică din ce în ce mai des o bătălie în teritoriul virtual. Teoreticienii consideră ciberspaţiul ca fiind al cincilea domeniu în care se poate desfăşura un război, după sol, mare, aer şi spaţiu.

Printre infrastructurile cibernetice vulnerabile se numără reţelele electrice, cele ale spitalelor, băncilor, ale companiilor de telecomunicaţii sau din domeniul apărării, iar pe măsură ce tot mai multe informaţii devin conectate la spaţiul virtual, lista potenţialelor ţinte se măreşte. Pentru că toate aceste sisteme sunt interconectate, un atac cibernetic poate dezactiva în doar 15 minute reţeaua electrică a SUA, cu consecinţe devastatoare asupra reţelelor bancare, de transport, de comunicare, afectând chiar şi lanţurile logistice ce asigură alimentarea cu hrană a populaţiei.

Pe lângă avantajul pe care ciberspaţiul îl oferă potenţialilor atacatori prin uşurinţa şi viteza cu care resursele adversarului pot fi obţinute sau distruse, ciber-războiul poate aduce un alt atu forţei agresoare: identitatea atactorilor poate fi disimulată.

În cazul armei-cheie a secolului XX-lea, bomba nucleară, ţările ce o puteau folosi în luptă au ales să nu o facă, fiind descurajate de faptul că un contraatac al inamicului ar fi fost la fel de devastator, Hiroshima şi Nagasaki servind drept exemplu. În schimb, atacul cibernetic, ce se anunţă a fi instrumentul militar esenţial al secolului al XXI-lea, ar putea evita acest impendiment dacă victima atacului nu ştie împotriva cărei ţări să lanseze contraatacul.

1982 – primele daune produse de o armă cibernetică

Primul atac informatic a avut loc în 1982, când spionii sovietici au furat un sistem de control computerizat de la o companie canadiană. Ceea ce nu ştiau agenţii secreţi sovietici era că specialiştii CIA reuşiseră să introducă în software-ul furat o “bombă logică”, aşa cum sunt numite liniile de cod introduse în programele de computer care, atunci când anumite condiţii sunt împlinite, activează o funcţie maliţioasă. În cazul sistemului furat de spionii URSS, bomba logică inserată de CIA a condus la o explozie masivă ce a avut loc la o conductă de gaz din Siberia. Deflagraţia a fost atât de mare încât a fost detectată din spaţiu de sateliţii americani, iar Thomas Reed, un fost comandant al aviaţiei SUA, a descris-o în autobiografia sa ca fiind “cea mai mare explozie non-nucleară detectată vreodată din spaţiu”.

Cu toate acestea, atacurile cibernetice nu au intrat în atenţia opiniei publice decât la 25 de ani după acest eveniment.

2007 – prima dată când o ţară întreagă este atacată în ciberspaţiu

În aprilie 2007, Estonia a fost supusă unui atac cibernetic fără precedent, site-urile parlamentului, ministerelor, băncilor, principalelor ziare şi televiziuni fiind ţintele răufăcătorilor virtuali. Timp de trei săptămâni, ţara a fost paralizată, ministerele, băncile şi numeroase companii fiind nevoite să-şi oprească activitatea, iar cetăţenii au avut probleme în a accesa Internetul. Primul atac cibernetic asupra unei întregi ţări a venit pe fondul unei dispute politice pe tema mutării unui monument dedicat eroilor sovietici, propunere îndelung contestată de minoritatea rusă din Estonia şi de Kremlin.

Majoritatea informaţiilor au indicat adrese de internet originare din Rusia ca sursă a atacurilor, iar ministrul de externe al Estoniei a acuzat Kremlinul de implicare. Rusia a susţinut că acuzele sunt nefondate, însă şeful Centrului Militar de Prognoză din Rusia, Colonelul Anatoli Tsiganok, a lăsat de înţeles că armata rusă are forţa de a conduce un astfel de atac, declarând că “aceste atacuri au fost încununate de succes, iar NATO nu a avut nici un fel de replică la ofensiva virtuală a Rusiei“.

Georgia a suferit atacuri similare în 2008, într-o perioadă ce a coincis cu conflictul georgiano-rus din Osetia de Sud. Din cauza atacurilor venite dinspre Rusia, routerele din Turcia şi Rusia ce făceau legătura cu Georgia erau supraîncărcate cu date spre ţara gruzină, astfel că traficul spre lume era complet sufocat. Din acest motiv, cetăţenii Georgiei nu puteau accesa niciun site străin pentru a se informa şi nici nu puteau trimite emailuri sau alte tipuri de pachete de date în afara ţării. De asemenea, Georgia a pierdut controlul asupra domeniului .ge, fiind nevoită să transfere site-urile guvernamentale pe servere din afara ţării. Pagina preşedintelui ţării a fost mutată în “exil virtual” pe un blog găzduit de Google în California.

Cel mai devastator atac a fost cel înregistrat de sistemul bancar georgian. Pentru că băncile din Georgia şi-au sistat orice activitate online şi nu puteau fi astfel atacate de către hackerii ruşi, aceştia au trimis atacuri înspre sistemul bancar internaţional, camuflând sursa atacurilor pentru a părea că originează din Georgia! Sistemele de securitate ale băncilor internaţionale au reacţionat automat, blocând toate conexiunile cu sistemul bancar georgian. Acest lucru a dus la blocarea imediată a operaţiunilor bancare din Georgia şi la paralizarea sistemului de cărţi de credit, lucru ce a atras şi oprirea reţelelor de telefonie mobilă.

Atacurile asupra Estoniei şi Georgiei au condus la o reevaluare a doctrinelor militare ale statelor membre NATO, securitatea cibernetică căpătând mai multă importanţă.

Cu toate acestea, Rusia a reuşit să atace şi pe cel mai important membru NATO: în noiembrie 2008, un virus de origine rusă a reuşit să penetreze cel puţin una din reţelele secrete ale armatei SUA, reuşita atacului fiind recunoscută în mod public de Pentagon.

2010 – Stuxnet, arma cibernetică ce a deraiat programul nuclear iranian

Cea mai sofisticată armă cibernetică ce a ieşit până acum la iveală este Stuxnet, un vierme informatic ce a fost folosit pentru a întârzia programul nuclear iranian. Un virus extrem de complex, despre care se crede că a fost elaborat în urma unei colaborări americano-israeliene, Stuxnet a impresionat analiştii din domeniul securităţii informatice prin numărul de vulnerabilităţi pe care acesta le-a exploatat, fiind de departe cel mai ingenios şi complex vierme informatic descoperit vreodată. Atacul informatic a fost la fel de eficient ca unul militar, estimează analiştii, provocând o întârziere de aproximativ 2 ani programului nuclear iranian.

Deşi nici SUA, nici Israelul nu şi-au asumat această armă cibernetică, complexitatea acesteia indică implicarea a cel puţin unui guvern în elaborarea sa (Microsoft estimează că au fost necesare echivalentul a 10.000 de zile de muncă pentru crearea Stuxnet), iar reprezentanţii celor două ţări au ezitat să nege participarea la conceperea acestui virus informatic. O investigaţie a New York Times a arătat că proiectul de sabotaj al programului nuclear iranian a fost început de preşedintele Bush în ianuarie 2009, fiind accelerat sub conducerea preşedintelui Obama.

Analiştii israelieni consideră că Iranul va obţine o bombă atomică în 2014-2015, cu trei ani mai târziu decât se estima iniţial, Stuxnet fiind considerat un succes răsunător, urmând să fie consemnat în cărţile de istorie ca prima armă cibernetică ce a avut un efect devastator.

Iranul a reacţionat investind 500 de milioane de dolari în departamentul militar dedicat războiului cibernetic, estimându-se că deţine a doua “armată virtuală” la nivel mondial.

2011 – Războiul cibernetic dintre SUA şi China se ascute

Până în 1991, strategia militară a Chinei în cazul unui război cu SUA se baza în mare parte pe numărul mare de soldaţi, liderii comunişti considerând că armata americană va fi învinsă graţie avantajului numeric. După desfăşurarea masivă de forţe americane cu ocazia războiului din Golf, conducătorii chinezi au conştientizat că această strategie nu va funcţiona. Supremaţia militară a SUA nu poate fi contestată de nimeni, au conchis ei, cel puţin nu cea convenţională.

Şefii armatei şi-au dat seama că au nevoie de o capacitate de război asimetric care să pună SUA în dificultate. Atuul din mânecă identificat de generalul Wang Pufeng s-a intitulat “zhinxinziquan“, adică “dominarea informaţiei”, dominare ce putea fi atinsă doar printr-un atac cibernetic. Tocmai de aceea, strategii militari chinezi pun un mare accent pe cyberspaţiu, recunoscând că acest domeniu este unul în care dominaţia americană poate fi contestată, compensând pentru diferenţa calitativă dintre forţele convenţionale chineze şi cele americane.

În ultimii ani, hackerii chinezi au lansat din ce în ce mai multe atacuri asupra computerelor ce aparţin guvernului SUA şi companiilor din industria apărării. Din 2006 până în 2011, numărul atacurilor lansate împotriva computerelor aparţinând guvernului federal american a crescut cu 650%. Printre oficialii de rang înalt atacaţi de agenţii chinezi se numără Secretarul Apărării, Robert Gates, şi Secretarul Comerţului, Carlos Gutierrez, căruia i s-au copiat toate datele de pe laptop cu ocazia unei vizite la Beijing, pentru ca apoi să se încerce conectarea cu ajutorul lor la serverele Departamentului Comerţului din SUA.

SUA nu este singura ţară afectată. În 2011, instituţii precum Comisia Europeană şi FMI au fost ţinta unor atacuri semnificative, iar computerele guvernului francez au căzut victimă hackerilor cu puţin timp înainte ca această ţară să găzduiască summitul G20. Guvernul german susţine că hackerii chinezi au accesat computerul personal al premierului Angela Merkel, o altă victimă a acestora fiind premierul Australiei. Directorul MI5, Jonathan Evans, a comunicat celor mai importante 300 de companii din Marea Britanie că reţelele lor au fost penetrate de agenţii guvernului chinez.

Instituţiile guvernamentale nu sunt singurele ce cad pradă spionilor virtuali. După ce hackerii au reuşit să pătrundă în sistemele companiei RSA Security, care oferă servicii de securitate, au folosit codurile de acces obţinute pentru a accesa sistemele Lockheed Martin, cel mai mare mare furnizor din lume de soluţii în domeniul apărării.

Recent, Richard Clarke, fostul consilier principal pe probleme de securitate al lui Bill Clinton şi al lui George W. Bush, a tras un semnal de alarmă în ceea ce priveşte atacurile lansate de China asupra SUA în ciberspaţiu. Clarke este cunoscut pentru faptul că a încercat să avertizeze structura de conducere a SUA cu mai mult timp înainte de evenimentele din 11 septembrie 2001 despre pericolul pe care îl reprezenta Al-Qaeda, fără a reuşi să convingă administraţia Bush.

Acum, Richard Clarke condamnă dur atacurile chineze asupra infrastructurii cibernetice americane. “Dacă am descoperi explozibili de origine chineză de-a lungul reţelei electrice naţionale a SUA, am considera acest lucru un act de război. Bombele digitale ale Chinei constituie un pericol la fel de grav“, a avertizat el recent într-un editorial publicat în Wall Street Journal. China a obţinut date secrete din reţelele americane în volume imense, de ordinul terabiţilor, de la coduri de acces ale Departamentului de Stat până la design-ul armelor în valoare de miliarde de dolari.

Clarke menţionează că în 2009, reţeaua electrică a SUA a fost atacată de hackeri, care au lăsat o poartă de acces care le permite să preia controlul, atac recunoscut de preşedintele Obama. “Atacul asupra reţelelor electrice nu poate conduce nici la îmbogăţire şi nici nu oferă date de interes spionilor. Singurul motiv pentru care acest lucru poate fi explicat este ca formă de contracarare a supremaţiei militare americane prin ameninţarea cu distrugerea a elementelor de bază ale economiei SUA. Strategii militari chinezi au scris că aceasta este metoda prin care China poate fi pe picior egal cu SUA din punct de vedere militar”, a explicat Clarke.

Cum va continua era războaielor cibernetice?

Ca răspuns la numeroasele atacuri la care infrastructura SUA a fost supusă în ultima vreme, Pentagonul a anunţat recent noua strategie asupra spaţiului virtual. Aceasta cuprinde o schimbare dramatică, guvernul american anunţând că intenţionează să clasifice sabotajul computerizat drept un act de război. Acest lucru înseamnă că, pentru prima dată, SUA afirmă deschis că este dispusă să folosească forţele militare tradiţionale pentru a răspunde la un atac cibernetic. “Dacă foloseşti atacuri cibernetice pentru a ne dezactiva reţelele electrice, nu fi surprins dacă te vei trezi lovit de o rachetă”, a descris un oficial din armata SUA noua doctrină.

Pentagonul intenţionează să folosească conceptul de “echivalenţă” pentru a decide căror atacuri cibernetice să răspundă cu arme convenţionale. Astfel, dacă un atac cibernetic va produce victime, daune materiale şi perturbări în funcţionarea normală a societăţii similare cu efectul unui atac militar tradiţional, armata SUA va lua în calcul posibilitatea de a răspunde prin forţa militară convenţională.

De asemenea, Pentagonul a anunţat că lucrează la un sistem intitulat National Cyber Range, ce reprezintă o “clonă” a Internetului în care vor putea fi simulate ciber-războaie. Terenul de antrenament virtual va permite armatei americane dezvoltarea de strategii şi tehnici de atac şi de apărare în spaţiul virtual. Acest sistem va intra în funcţiune în 2012, fiind conceput de DARPA, agenţia care a conceput Arpanet, precursorul Internetului de azi.

Recent, NSA (Agenţia de Securitate Naţională a SUA) a anunţat un parteneriat cu majoritatea furnizorilor de conexiuni la Internet din SUA în cadrul căruia vor scana traficul de date transportat de acestea, în scopul detectării atacurilor cibernetice şi eliminării lor.

China a reacţionat prompt la aceste măsuri, oferind o replică în principalul ziar al armatei. Într-un articol publicat la jumătatea lunii iunie 2011, publicaţia a acuzat măsurile SUA, acuzând armata americană de “o încercare grăbită de a obţine avantaje militare pe Internet, ridicând un nou război virtual pe o culme furtunoasă”. Jurnalul, cunoscut pentru faptul că reflectă gândirea conducătorilor militari chinezi, a adăugat că “acţiunile americanilor ne reamintesc că pentru a proteja siguranţa naţiunii noastre pe Internet este nevoie să accelerăm dezvoltarea capacităţilor de apărare şi să grăbim paşii prin care vom concepe o armată a Internetului puternică“.

Şi alte ţări reacţionează la pericolul atacurilor cibernetice. Germania şi-a inaugurat pe 16 iunie 2011 centrul de securitate cibernetică, ministerul de interne declarând că “protejarea infrastructurii esenţiale este elementul cheie al cibersecurităţii”. Tot în această lună, Guvernul României a aprobat înfiinţarea Centrului Naţional de Răspuns la Incidente de Securitate Cibernetică. Acesta va avea rolul de a proteja infrastructurile cibernetice ale României.

Evenimentele ce au loc în ultimii ani conturează, din ce în ce mai clar, faptul că suntem martorii primilor paşi făcuţi în cursa înarmării în spaţiul cibernetic. Astfel, va trebui recunoaştem războiul cibernetic drept un element important al lumii de astăzi şi să conştientizăm riscurile şi vulnerabilităţile pe care le implică acest nou domeniu al războiului, ce are potenţialul de a provoca daune devastatoare, similare celora înregistrate în marile războaie ale secolului al XX-lea.

Sursa: BLOG ENCICLOPEDIC 2 – DESCOPERA

INTERNETUL SUB AMENINŢARE: VIRUŞII INFORMATICI / MIHAELA STĂNESCU

Acest articol apartine blogului Blog Enciclopedic

Ce este un virus? În lumea vie, un virus este o entitate biologică de un tip aparte: incapabil să se reproducă numai prin mijloace proprii, el pătrunde într-o celulă, îşi inserează materialul genetic în cel al celulei-gazdă şi foloseşte programele genetice ale acesteia pentru a se multiplica. Deşi cercetări recente au arătat că nu toate virusurile sunt dăunătoare, ba unele chiar pot avea roluri benefice pentru gazdă, percepţia comună asociază virusurile cu răul, cu boala. Această asociere a inspirat şi denumirea dată unor programe de computer capabile de a face rău: viruşi informatici.

Două lămuriri:

În biologie se foloseşte, drept plural, termenul “virusuri”, în timp ce în informatică, ne-am obişnuit în asemenea măsură să le zicem “viruşi”, încât aşa le-a rămas numele. 

Viruşii informatici reprezintă doar una dintre categoriile de programe vătămătoare – aşa-numitele malware – ce pot infecta computerele. Viruşii reprezintă, într-un fel, copilăria fenomenului malware; azi, ameninţări mai sofisticate şi mai diversificate au complicat enorm problema protecţiei computerelor. Aşa-numitele programe anti-virus realizate azi sunt, în realitate, programe anti-malware capabile să detecteze şi să elimine o gamă largă de ameninţări, de diverse tipuri. Dar, în accepţia comună a termenului, sunt numite viruşi fel de fel de programe dăunătoare care infectează la un moment dat computerul.

Acestea fiind zise, să trecem în revistă – pe scurt, că lucrurile mai complicate le lăsăm în seama profesioniştilor – principalele categorii de malware ce ne ameninţă computerele şi reţelele şi să amintim câteva dintre cele mai periculoase şi răufăcătoare astfel de programe, care au produs pagube şi panică în lumea utilizatorilor, de-a lungul timpului.

Un virus, în înţelesul strict al termenului, este un program care, odată pătruns în computer, se ataşează, în general, de fişiere executabile; când acestea sunt deschise, virusul se răspândeşte şi la alte asemenea fişiere. Deşi există şi unii viruşi creaţi doar ca să se răspândească, pur şi simplu, fără alte consecinţe, aproape întotdeauna viruşii poartă şi instrucţiuni menite să modifice (în general deteriorându-le) fişierele din computerul infectat.

Worm (“vierme”) este un program capabil să se răspândească în mod autonom, fără a fi necesar să se ataşeze de alte programe din computer. Ca şi viruşii, programele de tip worm creează probleme, fie măcar prin faptul că consumă din lărgimea de bandă necesară transmiterii de date, încetinind traficul. Dar, de cele mai multe ori, fac mult mai mult rău decât atât.

Troian (de la “cal troian” – Trojan horse sau trojan) este un program dăunător deghizat într-unul paşnic sau chiar dezirabil. (Ştiţi povestea calului troian, din mitologia greacă: în timpul războiului cu Troia, grecii, la sfatul lui Ulise, au construit un uriaş cal de lemn, pe care l-au lăsat în faţa Troiei; fără să se gândească prea mult, locuitorii acesteia, încântaţi, l-au dus în cetate; la căderea nopţii, din burta calului au ieşit războinicii greci, care i-au măcelărit pe toţi cei din oraş şi astfel a fost cucerită Troia.)

Un troian se prezintă ca un fişier inofensiv şi interesant, tentându-l astfel pe utilizator să îl descarce de pe Internet, după care, precum grecii înarmaţi din burta calului, iese la iveală pericolul: software-ul malefic poate şterge documente sau poate instala alte programe vătămătoare.

Un troian, un worm sau un alt tip de malware poate fi utilizat pentru a instala un sistem de acces fraudulos, backdoor (“uşa din dos”, cum ar veni), care permite unor operatori rău-intenţionaţi să se strecoare în sistem eludând procedurile de autentificare. Aşa reuşesccrackerii să pătrundă în computere, trecând de barierele de siguranţă care îi opresc pe alţi utilizatori.

Rootkits sunt tehnici folosite pentru a ascunde faptul că au fost instalate anumite programe nedorite; în cadrul unor asemenea operaţiuni, este modificat sistemul de operare al computerului-gazdă, astfel încât programul malware să fie disimulat, ferit de sistemele de detecţie. Uneori, asemenea tipuri de malware conţin instrucţiuni care nu numai că le fac aproape de nedetectat, dar împiedică şi ştergerea lor.

Spyware este un tip de malware care, instalat pe un computer fără ştirea utilizatorului şi greu de detectat, adună informaţii despre acesta şi le face accesibile altor persoane, care utilizează aceste informaţii în propriul lor interes. Un program spyware poate afla fel de fel de date: ce fel de site-uri web vizitează adesea utilizatorul, dar şi date de logare pe diverse site-uri, informaţii legate de finanţele personale şi altele, care, ajunse în mâinile cui nu trebuie, pot genera probleme. Uneori, e vorba doar de bombardamente plictisitoare şi enervante cu mesaje publicitare bine ţintite; alteori, însă, e vorba despre lucruri mai grave, precum aflarea numărului cărţii de credit (urmată de golirea contului).

Programele malware evoluează continuu, devenind din ce în ce mai sofisticate, mai greu de detectat şi de înlăturat; în acelaşi ritm, se dezvoltă sistemele de protecţie, menite să apere computerele de intruziuni şi atacuri. E un fel de “cursă a înarmărilor”, dramatică şi cu mize importante într-o lume modelată şi dominată în mare măsură de computere şi de Internet.

Şi, pentru a ilustra vulnerabilitatea lumii informatice şi necesitatea utilizării celor mai bune protecţii pe care ni le putem permite, iată câteva dintre evenimentele istoriei scurte, dar intense ale războiului cu malware-ul.

ILOVEYOU a fost un worm care, pornind din Filipine, a infectat iniţial computerele prin e-mail. Prezentându-se sub forma unei “scrisori de dragoste de la un admirator secret/o admiratoare secretă” (vă daţi seama cum s-au grăbit oamenii să deschidă un asemenea mesaj!), e-mail-ul purta un ataşament care, odată deschis, a produs mari necazuri.

“Virusul” (să-i zicem şi noi aşa, pentru uşurinţa comunicării, chiar dacă am explicat mai sus diferenţa dintre virus şi worm şi faptul că nu orice malware este, strict vorbind, un virus) se autocopia şi ascundea copiile în diverse fişiere din computerul victimei; înlocuia diferite fişiere cu copii ale sale; se transmitea singur prin e-mail, descărca singur de pe Internet o aplicaţie capabilă să “fure” parole de computer şi să le transmită celui care crease virusul.

La vremea respectivă, în Filipine nu existau legi care să pedepsească infracţiunile informatice, aşa că, deşi a fost cercetat un anume Onel de Guzman, bănuit a fi creatorul virusului, el a fost achitat din lipsă de probe. Conform unor estimări, virusul ILOVEYOU ar fi produs pagube de cca. 10 miliarde USD.

Melissa, creat de americanul David L. Smith în 1999, a fost unul dintre primii viruşi care a atras atenţia publicului. Melissa era un virus care se răspîndea prin e-mail; odată activat (prin deschiderea mesajului infectat), virusul se autoreplica şi era transmis la alte 50 de persoane din lista de contacte a utilizatorului. Virusul a provocat o asemenea aglomerare a traficului de e-mail, încât unele companii au fost silite să sisteze trimiterea de mesaje e-mail pînă la îndepărtarea virusului.

Klez a reprezentat un jalon important în istoria viruşilor informatici. A apărut în 2001 şi, timp de mai multe luni, a afectat Internetul în moduri foarte neplăcute pentru utilizatori. Una dintre caracteristicile fenomenului Klez a fost faptul că, pornind de la tipul de bază, hackerii au modificat virusul, la puţin timp după apariţia sa pe net, creând versiuni diferite, dintre care unele erau deosebit de nocive. În funcţie de variantă, Klez putea acţiona ca un virus obişnuit, ca un worm sau ca un troian; unele variante puteau dezactiva sistemul anti-virus al computerului, iar altele puteau face computerul infectat pur şi simplu inutilizabil. Altele provocau blocarea inbox-ului din cauza numărului uriaş de mesaje sosite într-un timp foarte scurt, ca urmare a faptului că erau programate să trimită masiv “spam”-uri, câteodată de pe adresa, însuşită fraudulos, a unui contact real din lista de adrese a utilizatorului. Una peste alta, a fost un malware care a creat probleme, cu atât mai neplăcute, cu cât numărul mare de versiuni, cu proprietăţi diferite, făcea foarte dificilă studierea lui şi găsirea unor căi de combatere.

Code Red şi Code Red II, apărute în 2001, exploatau vulnerabilităţile sistemelor de operare ale computerelor ce rulau Windows 2000 şi Windows NT.

În special Windows 2000 s-a dovedit sensibil; într-un computer cu acest sistem de operare şi care fusese infectat, Code Red II crea o breşă (backdoor- vezi mai sus) care permitea unui cracker să acceseze şi să controleze computerul, putând chiar să-l utilizeze pentru a comite infracţiuni. Victima – utilizatorul obişnuit al computerului – nu numai că avea de-a face cu un computer care nu mai mergea cum trebuie, dar ar fi putut fi şi acuzată de delicte, în vreme ce adevăratul vinovat – crackerul care introdusese virusul – rămânea ascuns şi necunoscut.

Nimda (2001) a fost un worm destinat să infecteze serverele, încetinind considerabil traficul pe internet. Una dintre caracteristicile sale cele mai frapante a fost viteza foarte mare cu care se răspândea, iar faptul că infecta serverele a determinat colapsul unor reţele de computere.

SQL Slammer/Sapphire, un virus al serverelor, a provocat, în 2003, pagube estimate la 1 miliard USD; a fost vorba despre evenimente precum căderea serviciului de bancomat al Bank of America, probleme cu serviciul de apeluri de urgenţă 911 în Seattle, erori în sistemul de emitere a biletelor de avion electronice şi, în consecinţă, anularea unor zboruri – efecte care arată cât de grave pot fi urmările unui atac de malware în lumea contemporană, masiv informatizată.

Storm Worm (cunoscut şi sub numele de Nuwar) a debutat în 2006; este un troian care permite controlul de la distanţă al computerelor de către crackeri, care le folosesc, de pildă, transformându-le în “fabrici de spam”. A cam speriat lumea internetului prin amploarea atacului dar, deşi cu o răspândire foarte largă, s-a dovedit, din fericire, relativ uşor de îndepărtat, cu ajutorul unor programe anti-virus obişnuite.

Alte atacuri nu sunt însă la fel de uşor de înfruntat, ci necesită soluţii mai sofisticate, mai ales că fenomenul malware a trecut de la computerele de birou şi servere la tot mai multe dispozitive electronice, putând afecta, cu consecinţe încă greu de evaluat, fel de fel de aparate, de la MP3 playere la smartphone-uri şi cine ştie câte altele.

Sursa: BLOG ENCICLOPEDIC 2 – DESCOPERA

Vindecarea cancerului – Informatia inseamna putere!

Întotdeauna mi-a plăcut o soluţie simplă la o problemă aparent complicată. Nu dărâmi casa pentru a repara o ţeava spartă… E clar că felul în care medicina alopată “tratează” cancerul astăzi, face mai multe victime, decât vindecă.
Chimio-”terapia”, radiaţiile şi bisturiul nu sunt răspunsul la cancer, după cum durerile de cap nu sunt cauzate din lipsa aspirinei.
Alte e cauza şi ea trebuie găsită şi tratată. În acest spirit, următoarele rânduri au foarte mult sens (autorul îmi e necunoscut). Mai cred că nu este acesta unicul tratament naturist, căci sunt cunoscute efectele miraculoase ale ciupercii japoneze Shitake, Graviolei amazoniene, sau a extrasului din orez IP6, printre altele, dar ca orice lucru bun, este extrem de simplu si atrăgător pentru cei care îi văd valoarea. Judecaţi singuri:
“Cifrele sunt de neînchipuit. Pe plan global, în jur de 8 milioane de oameni mor de cancer în fiecare an, numai în Statele Unite cifra este de peste jumatate de milion de victime anual. Se preconizează că până în anul 2030, această cifră va ajunge la 12 milioane de decese pe plan global, anual din cauza cancerului.
Cancerul este prima cauză de deces a persoanelor sub 85 de ani, iar în Statele Unite o persoană din patru moare de cancer – una din patru!
Zilnic se introduc noi legi care reduc libertăţile cetăteanului sub justificarea “protejării publicului împotriva terorismului” în timp ce aceşti oameni suferă şi mor în fiecare an din cauza unei boli pe care familiile de elită şi cartelurile lor farmaceutice, în mod sistematic, refuză să o vindece.
Anual sunt colectate sume imense de la diverse acte de caritate pentru a susţine studii de găsire a curei pentru cancer pe care organizaţiile elitiste de fapt, nu au nici o intenţie să o găsească.
Am aratat într-un articol publicat pe 9 august 2009, faptul că un anumit om, dr. Richard Day care era şeful organizaţiei Planificarea Familiei (organizaţie eugenica susţinută de familia Rockefeller) a ţinut o întâlnire restrânsă pentru medici în 1969 la Pittsburg, unde a relatat despre transformările societăţii globale care urmează în viitor.
Înainte de a expune o listă lungă de schimbări care vor avea loc în societatea globală, el le-a cerut celor prezenţi să nu înregistreze şi să nu ia notiţe. Însă un medic a luat notiţe şi mai apoi a făcut public parte din cele spuse la acea întâlnire.
Acum, după 40 de ani, putem vedea câtă acurateţe exista în spusele dr-lui. Day. Motivul pentru care îl amintesc pe dr. Day şi în acest articol este pentru ceea ce a spus referitor la cancer în cadrul acelei întâlniri din 1969:
“Acum putem trata aproape orice formă de cancer. Informaţiile se găsesc în dosar la Institutul Rockefeller, dacă se va decide vreodată ca să fie dat publicităţii”.
Richard Day spunea că lasând oamenii să moară de cancer se va încetini creşterea numărului populaţiei. “E ok., oricum trebuie să mori de ceva… aşa că de ce să nu fie cancer până la urma urmei?” Cam aşa gândesc aceşti oameni care nu au suflet şi de aceea fac ceea ce fac.
Cartelurile farmaceutice (Big Pharma – vedeţi aici sediul Merck din România, pentru a înţelege cine sunt ei) nu au nici cea mai mică dorinţă să trateze cancerul când ei câştigă sume imense din vânzările de medicamente, citostatice care tratează doar nişte simptome în acelaşi timp omorând şi celulele sănătoase şi chiar şi oamenii cu această otravă – chimioterapia. Dar nici măcar nu este vorba de bani în primul rând. Familiile elitiste care conduc lumea, de fapt vor ca oamenii să sufere şi să moară mai devreme decât le este vremea, aceasta fiind o metodă de reducere a populaţiei.
De aceea când cineva din afara găştii Big Pharma, descoperă o metodă eficientă de tratare a cancerului, acesta imediat devine o ţintă a organizaţiilor medicale dar şi a agenţiilor guvernamentale.
Un astfel de caz este doctorul italian, Tullio Simoncini, un om deosebit dar şi curajos, care a refuzat să cedeze presiunilor imense care s-au făcut asupra lui şi care încă se mai fac din momentul în care el a realizat ce este cancerul şi cum putem scăpa de el.
Aşa-zisa “crimă” comisă de Simoncini a fost aceea că a descoperit faptul că boala de cancer este cauzată de o ciupercă, candida, care este un organism micotic şi care oricum trăieşte în organismul uman în cantităţi mici, chiar şi la oamenii sănătoşi. În mod normal, sistemul imunitar ţine această ciupercă sub control, dar când Candida din corp metamorfozează într-un fungi mai puternic, atunci pot apare probleme mai grave şi chiar cancerul.
Prietenul meu, Mike Lambert, de la clinica Shen situată aproape de casa mea din Insula lui Wight (sudul Marii Britanii) spune următoarele despre Candida:
“Fungii, şi în special Candida, se dezvoltă mâncând din corpul gazdei (corpul uman) astfel dizolvându-l încet dar sigur. Deasemenea, Candida are nevoie de corpul uman ca să se înmulţească pentru că nu o poate face fără acest mediu. Nu este de mirare că în cazurile de oboseală cronică, care în majoritate se atribuie coloniilor de Candida, cel infestat se simte foarte rău fizic dar şi mental.”
Tullio Simoncini spune clar că boala cancer este în final această infecţie fungală şi că explicaţiile convenţionale medicale cum că boala cancer se datorează unei funcţionări defectuoase a celulelor este pur şi simplu greşită.
Candida
Simoncini este specialist oncolog (tratarea tumorilor), specialist în diabet şi boli de metabolism, dar este chiar mai mult de atât. El este un adevărat medic care urmăreşte să dezvăluie adevărul pentru beneficiul pacienţilor şi refuză să repete precum un papagal, versiunea oficială a ceea ce trebuie doctorii să gândească şi să spună.
El provoacă dogma “conformismului intelectual” şi toate asumările nefondate, minciunile, manipularea şi falsurile acesteia, fiind foarte critic la adresa organizaţiilor medicale care continuă să caute “tratamente” false şi ineficiente pentru tratarea epidemiei globale de cancer.
Încă de când a intrat la medicină, el şi-a dat seama că ceva nu este în regulă cu cancerul şi cu modul în care acesta este tratat. Simoncini spune:
“Vedeam suferinţe teribile. Eram în secţia de oncologie pediatrică şi toţi copiii au murit. Sufeream şi eu văzând cum săracii, copii mureau de la chimioterapie şi radiaţii”.
Frustrările şi tristeţea lui din cauza a ceea ce vedea l-au determinat să caute alte căi de a înţelege şi a trata această boală devastatoare. Şi-a început explorările cu o minte deschisă şi cu o pagină albă de hârtie în faţă, nepătată de nici o teorie rigidă împinsă în faţă sau îndoctrinată de curentul principal, convenţional a medicinei şi ştiinţei.
Câţi oare mai trebuie să sufere până când oamenii vor înceta să se mai uite la medici ca la zei atotştiutori realizând scara imensă a ignoranţei care are loc?
Simoncini a realizat că toate cancerele se comportă la fel, indiferent de localizarea în corp. Toate cancerele au un numitor comun. El deasemenea a realizat că toate tumorile canceroase sunt întodeauna albe. Ce altceva mai este alb? Candida.
Simoncini a realizat că ceea ce crede medicina convenţională că este o creştere de celule canceroase ieşită de sub control, de fapt este reacţia sistemului imunitar de a proteja corpul împotriva atacurilor de Candida, astfel mărind producţia de celule.
Simoncini spune că lucrurile decurg în felul următor:
• Candida este în mod normal ţinută sub control de sistemul imunitar, dar când acesta devine slăbit şi / sau compromis, Candida se extinde şi poate dezvolta o “colonie”
• Candida, în cele din urmă, poate penetra un organ, iar sistemul imunitar trebuie să răspundă acestui atac în alt “mod”
• Acest “mod” este de a construi o barieră defensivă de celule şi această barieră, acest cumul de celule reprezintă ceea ce este denumit cancer.
Se spune că răspândirea cancerului la alte părţi ale corpului este provocată de migrarea unor celule “maligne” de la sursa originală. Simoncini spune că lucrurile nu stau aşa deloc. Răspândirea cancerului este declanşată de cauza reală a cancerului, adică de fungi Candida care migrează de la sursa originală. Această migrare poate fi declanşată chiar la biopsie sau în timpul operaţiei.
Ce anume îi permite cancerului să se manifeste, după cum am spus şi în multe dintre cărţile mele? Sistemul imunitar slăbit. Când sistemul imunitar funcţionează eficient, va adresa orice problemă înainte de a o scăpa de sub control. În acest caz, ţinând Candida sub control.
Echilibrul sistemului imunitar
Dar iată că numărul bolnavilor de cancer creşte pe plan global şi continuă să crească. Există un război bine calculat împotriva sistemului uman imunitar şi care a devenit din ce în ce mai prezent.
Sistemul imunitar este slăbit şi atacat de mâncăruri şi băuturi cu aditivi, chimicale agricole, vaccinuri, tehnologie cu frecvenţe electromagnetice, de microunde, medicamente farmaceutice, stresul vieţii moderne şi altele.
Vă imaginaţi ce deficienţe pot avea copiii din ziua de azi când ei primesc 25 de vaccinuri sau combinaţii de vaccinuri până la vârsta de 2 ani (aceasta este situaţia în America, în România copiii primesc 10 vaccinuri până la vârsta de 1 an şi încă 5 până la vârsta de 14 ani) şi toate aceste vaccinuri se fac în timp ce sistemul imunitar înca este în formare.
Acesta este modul în care familiile de Illuminati urmăresc să declanşeze reduceri masive ale populaţiei – prin demolarea mecanismelor de protejare naturală a corpului.
Mdaaa… aici este adevăratul şoc. Ce distruge sistemul imunitar mai repede decât orice?
CHIMIOTERAPIA. Iradierea de asemenea. Chimioterapia este o otravă care este menită să distrugă celule. Atâta tot.
Tratamentul convenţional al cancerului se face prin otrăvirea victimei sperând că celulele canceroase vor fi în mai mare măsură şi mai repede omorâte decât cele sănătoase şi nu se va ajunge la pierderea vieţii pacientului.
Dar stai să vezi. Această chimioterapie otrăveste şi omoară şi celulele sistemului imunitar pe care îl face “varză”. Iar Candida este încă prin împrejurimi.
Acest sistem imunitar făcut “varză” nu mai poate răspunde în mod eficient la atacurile de Candida şi aceasta va câstiga teren astfel încât cancerul se transferă în alte părţi ale corpului ajungându-se la răspândirea acestuia în corp. Chiar şi cei care şi-au revenit după operaţie şi chimioterapie şi sunt declaraţi vindecaţi, rămân o bombă care e pe cale să explodeze în orice moment.
Sistemul lor imunitar este acum mult slăbit şi este doar o chestiune de timp până când Candida va declanşa o recidivă. Chimioterapia de fapt, omoară oamenii pe care ar fi trebuit să-i trateze.
Când Simoncini a realizat că boala cancerului este de fapt o infecţie sau infestare fungală, el a început să caute ceva, o substanţă care poate să omoare această ciuperca, astfel înlaturând cancerul. El şi-a dat seama că medicamentele antifungale nu dau rezultate, pentru că fungii pot muta foarte repede pentru a se apăra şi chiar încep să se hrănească cu medicametele prescrise care aveau scopul de a-i omorî.
Astfel, Simoncini a găsit ceva mult, mult mai simplu – bicarbonatul de sodiu. DA, ingredientul principal din praful de copt. Atenţie! Nu este exact acelasi lucru ca şi praful de copt care are şi alţi aditivi.
El a folosit această substanţă pentru că este un distrugător puternic al fungilor şi spre deosebire de medicamentele antifungale, Candida nu se poate adapta la bicarbonatul de sodiu. Pacientului i se dă bicarbonat de sodiu pe cale orală dar şi intern cu ajutorul unui endoscop de exemplu, un tub lung şi subţire care în general se foloseşte la vizionarea corpului pe interior fără a folosi bisturiu. Aceasta ajuta la plasarea bicarbonatului de sodiu direct pe cancer, adică direct pe fungi..
Egiptenii din antichitate ştiau despre proprietăţile vindecătoare ale substanţelor anti-fungale iar cărţi indiene de acum 1000 de ani recomandă pentru tratarea cancerului, substanţe puternic alcaline.
În 1983, Simoncini a tratat un bărbat italian, Gennaro Sangermano, căruia i s-au mai dat doar 6 sau 7 luni de viaţă din cauza unui cancer de plămâni. După câteva luni de tratament cu bicarbonat de sodiu, el s-a reîntors la o stare de sănătate bună iar cancerul a dispărut. Acum, dupa 26 de ani el încă este în viată şi cu o sănătate bună.
Simoncini începuse să aibă mai multe reuşite cu această metodă şi şi-a prezentat cercetările şi rezultatele la Departamentul Italian de Sănătate, sperând că acesta va aproba trecerea la teste ştiinţifice pentru demonstrarea eficienţei acestei metode de tratament. Dar din păcate el a început să descopere adevărata scară la care se ridică manipularea şi decepţia din domeniul medical.
Autorităţile, nu numai că au ignorat documentaţia prezentată de Simoncini, ba mai mult, el a fost exclus din registrul medicilor din Italia din cauză că a recomandat metode de tratament care nu au fost aprobate. DA, aşa am spus – metode de tratament care nu au fost aprobate.
El a fost supus unor campanii feroce de ridiculizare şi condamnare duse de mijloacele media, iar apoi a fost închis pentru 3 ani pe motivul că a fost găsit vinovat de cauzarea morţii unor pacienţi pe care i-a tratat. Din toate unghiurile s-a declanşat campania: pune mâna pe Simoncini şi nu-l lăsa să mai facă valuri.
Organizaţiile medicale spun că declaraţiile lui cu privire la bicarbonatul de sodiu sunt nebuneşti şi periculoase. Un medic italian “de referinţă”, în mod exagerat a inclus bicarbonatul de sodiu în clasa drogurilor periculoase care pot cauza moartea şi afecţiuni grave în corp!
În tot acest timp, milioane de pacienţi mureau de cancer şi ar fi putut fi trataţi în mod eficient. Dar acestor oameni, de la putere, nu le păsa..
Tullio Simioncini, din fericire, nu este o persoană care să dea aşa uşor bătută, şi a continuat să răspândească informaţii despre lucrările şi descoperirile sale pe Internet şi în prezentări publice. Am auzit de el de la Mike Lambert de la clinica Shen unde Simoncini a vorbit în timp ce eram în deplasare în Statele Unite.
Ştiu că el are succese remarcabile la reducerea drastică sau chiar înlaturarea unor forme avansate de cancer prin folosirea bicarbonatului de sodiu. Aceasta durează câteva luni în unele cazuri, dar în altele, ca de exemplu cancerul de sân, având în vedere accesul uşor la tumoare, aceasta dispare în câteva zile.
Oamenii deasemenea se tratează singuri sub îndrumarile doctorului Simoncini şi la sfârşitul acestui articol sunt nişte link-uri la nişte videouri cu oameni care vorbesc despre experienţa lor cu cancerul şi tratarea acestuia prin metoda Simoncini.
Conform unui articol despre cercetările a doi oameni de ştiinţă englezi, profesorul Gerry Potter de la Grupul de Descoperire a Curei pentru Cancer şi profesorul Dan Burke, am scris în articolul din luna aprilie faptul că boala de cancer este de fapt o ciupercă . Descoperirile celor doi profesori sunt următoarele:
Celulele canceroase au un biomarker unic pe care celulele normale nu îl au. Acest biomarker este o enzimă care se numeşte CYP1B1. Enzimele sunt proteine care au rol de a cataliza sau mări rata unei reacţii chimice.
Enzima CYP1B1 alterează structura chimică a unui compus care se numeşte Salvestrol care în mod normal se găseşte în natură în multe fructe şi vegetale. Aceste schimbări chimice transformă Salvestrolul într-un agent care omoară celulele canceroase dar nu le atacă pe cele normale.
Sincronicitatea este perfectă. Enzimele CYP1B1 apar numai în celulele canceroase şi reacţionează cu Salvestrolul din fructe şi vegetale pentru a crea reacţii chimice care omoară numai celulele canceroase.
Şi aici este dovada că tumorile sunt fungi. Salvestrolul reprezintă sistemul natural de protecţie al fructelor şi vegetalelor împotriva atacurilor de fungi şi de aceea Salvestrolul se găseşte numai în speciile care sunt supuse distrugerilor fungale precum: căpşunile, afinele, fragii, strugurii, coacăzele negre şi roşii, murele, merele, perele, vegetalele verzi (în special broccoli şi varză), anghinarea ardeii graşi roşii şi galbeni, avocado, măcrişul, sparanghelul şi vinetele.
Ce este aproape diabolic, este ca Big Pharma şi marile companii Bio Tech ştiu acest lucru şi ei au făcut următoarele două lucruri de majoră importanţă pentru a slăbi acest sistem de protejare naturală împotriva atacului fungal care este cancerul:
1. Fungicidele chimice folosite în agricultura modernă care omoară fungi în mod artificial, ceea ce înseamnă că plantele nu mai trebuie să-şi activeze propriul sistem de protejare şi anume Salvestrolul. În ziua de azi, Salvestrolul se mai găseşte doar în legumele şi fructele crescute organic.
2. Cele mai utilizate fungicide au acţiune puternică de blocare a enzimelor CYP1B1, aşa că oricâte produse care au fost crescute cu chimicale vei consuma, nu prea contează întrucât Salverstrolul nu se va activa şi nu va acţiona ca un agent de distrugere al cancerului aşa cum ar fi fost normal.
Acesta nu este un accident, ci este un lucru bine plănuit aşa cum era bine planuită şi distrugerea lui Tullio Simoncini. Familiile de elită vor ca oamenii să fie distruşi de cancer şi nu vindecaţi. Ei sunt nişte oameni bolnavi atât mental cât şi emoţional şi consideră oamenii drept oi sau vite, sau animale în orice caz. Lor nu le pasă cât stres, câtă suferinţă şi moarte cauzează aceste manipulări şi secretizări, şi din punctul lor de vedere: cu cât mai multă suferinţă cu atât mai bine. Şi asta dovedeşte că aceşti oameni nu sunt în toate minţile.
Dar Simoncini refuză să încline steagul şi continuă să promoveze ceea ce el vede că este un tratament sigur al cancerului, pe când “în lumea reală” cifra de decese din cauza cancerului creşte şi continuă să crească în mod incontrolabil pentru că tratamentele sunt bazate pe teorii intenţionat eronate şi care nu dau rezultate.
Este întradevăr o societate nebună, nebună, dar din perspectiva familiilor de elită, aşa şi trebuie să fie. Mulţumim Domnului pentru oamenii curajoşi şi hotărâţi precum Tullio Simoncini. Avem nevoie de mai mulţi oameni ca el şi cât de repede.
Ce contrast imens este între el şi cei care servesc organizaţiile medicale. Când Simoncini a ţinut o prezentare la clinica Shen, chiar cu câteva săptămâni înainte de acest eveniment, mulţi medici locali l-au ridiculizat şi i-au contestat teoriile.
Au fost şi ei invitaţi la prezentarea lui Simoncini, ceea ce probabil că ar fi adus importante beneficii pacienţilor acestora. Li s-au rezervat locurile pentru a participa la prezentare şi a pune întrebări direct lui Simoncini.. Ghiciţi ce s-a întamplat? Ei nu au venit.
Test simplu pentru a verifica nivelul Candida în corpul Dvs.
“Puneţi seara un pahar cu apă pe noptiera unde dormiţi. Dimineaţa când vă treziţi, scuipaţi în pahar. Nu fortaţi, ci eliminaţi doar ce aveţi, chiar dacă este foarte puţin.
Lăsaţi să stea 2 minuate după care analizaţi conţinutul la lumină. Dacă scuipatul rămâne la suprafaţă sau se dizolvă, este bine. Tulburarea apei, indică prezenţa Candidei.
Dacă apar prelungiri ale scuipatului în jos, ca nişte picioare, indică deasemenea prezenţa Candidei.”
Articol preluat de pe http://eufrosin.wordpress.com/

Sursa: Ai grija ce visezi-Se indeplineste!