Întoarcerea femeii sălbatice

Mesaj de la Maria Magdalena prin Pamela

Dragi prieteni,

Toți trei suntem prezenți astăzi aici: Jeshua, Maria Magdalena și Maria. Suntem onorați să fim aici cu voi. Noi vă vedem ca pe frații și surorile noastre. În inimă noi suntem una și pentru mine, Jeshua, este deosebit de eliberator să fiu aici alături de prietenele mele. Pentru că adeseori am fost văzut ca reprezentant al energiei Christice. Cu toate acestea, acesta nu este adevărul gol-goluț. Alături de mine, în viața mea, au existat femei care au fost esențiale în misiunea mea. În acele vremuri femeilor nu le era permis să facă ceea ce am făcut eu, să fie în mod public învățători. Dar mama mea și Maria Magdalena au fost și ele războinici spirituali. Ele m-au ajutat să plantez semințele Conștiinței Christice.

Astăzi vom vorbi despre energiile masculine și feminine. Sufletul meu geamăn feminin și cu Mine vorbim într-un singur glas. De-a lungul istoriei voastre, energia feminină a fost profund rănită. Acest lucru a avut consecințe importante atât pentru femeile cât și pentru bărbații de pe Pământ. Nu numai femeile au suferit din cauza dominației masculine, ci și bărbații au avut de suferit.

În primul rând vom discuta de rănile feminine. Vă cerem să vă imaginați o femeie. Ea reprezintă întregul energiei feminine. Energia feminină a fost înjosită și tratată cu violență. Efectul pe care acest fapt l-a avut asupra femeii este că ea s-a retras din partea inferioară a corpului, parte  în care își are sediul puterea ei. Mai ales în cazul în care a fost vorba de violență sexuală, trauma emoțională a făcut ca femeia să-și retragă conștiința din această parte a corpului. Pentru ea devenit foarte greu să-și păstreze conștiința de sine și să rămână împământată. Imaginați-vă o femeie în fața ochiului vostru interior. Aceasta reprezintă energia colectivă a femeilor. În această imagine puteți vedea că în acea zonă a pântecelui ei parcă ar fi o gaură. Ea și-a retras conștiința din acea zonă și se simte în nesiguranță deoarece îi lipsește fundația. În interiorul pântecelui ei puteți auzi țipete de spaimă și durere. Am dori să vă invităm pe toți, atât femei cât și bărbați, să trimiteți lumină către această femeie, către pântecele ei. În acest fel vi-o dați vouă înșivă.

Acum Maria Magdalena vrea să vă vorbească

Eu sunt  Maria Magdalena. Vă iubesc profund. Eu sunt tot timpul cu voi. M-am ridicat deasupra rănii feminine și acum aș dori să ating această zonă dureroasă cu foarte multă delicatețe pentru a ajuta femeile să se vindece. Aș vrea să le văd renăscând cu bucurie și fermitate, astfel încât puterea feminină să poată reveni în mod pașnic. Eu nu doresc să mă lupt sau să mă bat. Am venit în pace și cu un motiv special pentru femei. Toate ați fost rănite de-a lungul istoriei, dar acum v-ați recâștigat puterea. Acum este timpul vostru, acum este vremea voastră. Aș vrea să vă reamintesc că și bărbații au nevoie acum de ajutor. Voi, ca femei, sunteți familiarizate cu rana din pântecele vostru, cu durerea și trauma de a fi înjosite. Dar ce s-a întâmplat cu bărbații?

În trecut, din cauza energiilor masculine dominante, energii ale puterii și opresiunii, bărbații au fost forțați să-și închidă inimile. Ei trebuiau să fie puternici și duri, aceasta era imaginea masculină ideală. Dar în acest fel bărbații s-au înstrăinat de partea lor sentimentală. Mulți bărbați s-au închis în capul lor; pentru ei a devenit dificil să-și exprime emoțiile și sentimentele. Incapacitatea de a vă conecta cu partea voastră sentimentală, partea voastră feminină, este deasemenea o rană. Nu vă trăiți viața pe deplin dacă nu vă puteți accesa sentimentele. De fapt, sunteți deconectați de la sufletul vostru. În mulți bărbați există un sentiment de singurătate și alienare, care poate fi perceput ca o gaură în inima lor.

Deci după cum vedeți, atât bărbații cât și femeile ați fost răniți în trecut. Femeilor aș vrea să le spun azi că pentru a vă regăsi puterea, pentru a vă recunoaște adevărata putere, îndreptați-vă către bărbați. Ei au nevoie de ajutorul vostru, au devenit înstrăinați, înstrăinați de casă. Aveți blândețe în inima voastră pentru a fi pline de compasiune cu ei. Noul Pământ se poate naște numai dacă aduceți pacea între voi. Dacă femeile și bărbații își recunosc rănile unii celorlați, ei pot construi între ei o punte.

Le cer femeilor să mi se alăture în a trimite lumină în gaura din pântece. Din acea lumină, apare o coardă care merge direct în Pământ. Simțiți conexiunea cu Mama Pământ  ca femeie. Energia voastră feminină este atât de puternică și de importantă pentru viață. Amintiți-vă adevărata voastră putere. Pe măsură ce conștiința voastră de sine crește, îndreptați-vă către bărbați și trimiteți lumină în gaura din inima lor.

Voi sunteți pe punctul de a intra într-un nou timp în istorie. Sunteți meniți să intrați împreună ca bărbați și femei. Sunteți invitați să vă bucurați și să râdeți din nou ca ființe umane. În mulți dintre voi Eu văd războinici obosiți; voi v-ați luptat și v-ați luptat și unii dintre voi sunteți obosiți și dezamăgiți. Răspunsul la durerea voastră se află într-o viață simplă. Prin asta vreau să spun: să vă simțiți din nou conectați cu adevărat cu Pământul și să vă bucurați de plăcerile simple de a fi ființă umană. Promisiunea Noului Pământ este să experimentați iubirea dintre un bărbat și o femeie, să fiți prieteni cu oameni asemănători vouă și să trăiți în pace cu mediul vostru înconjurător și cu natura.  

În viața mea pe Pământ am explorat profund rana feminină. Am fost o prietenă dragă a lui Jeshua. Am putut simți puterea și înțelepciunea lui, dar și durerile și îndoielile sale. A existat o înțelegere tainică între noi doi. Am simțit o durere profundă atunci când El a trebuit să părăsească Pământul, când a fost omorât. Adeseori când vroia să ne vorbească, îi puteam simți mesajele nu numai în cap ci în tot corpul. Nu-mi plăcea să discut despre ideile lui, despre mesajele lui așa cum o făceau discipolii lui masculini. În acest sens am fost puțin diferită de ei. Uneori ei și-au bătut joc de mine și atunci mă simțeam foarte singură. Am fost privită ca o ”femeie sălbatică” , eram neconvențională. În prezent eu sunt foarte bucuroasă să văd că femeile sălbatice sunt din nou binevenite în lume! Multe s-au schimbat din vremea lui Jeshua. Eu vă spun: femeile sălbatice vor fi liderii acestei lumi! Vă invit pe voi toate să vă ridicați în adevărata voastră putere. În trecut, când o femeie era ”sălbatică”, adică independentă, neconvențională și pasională, adesea ea era etichetată ca isterică. În Evul Mediu au fost numite vrăjitoare. Dar, de fapt, aceste femei – Eu am fost una dintre ele – erau animate de iubire. Acum a venit din nou vremea ca femeile să-și arate adevărata lor putere, nu într-un mod agresiv ci într-un mod care să reconcilieze energia masculină și cea feminină.

Vă mulțumesc foarte mult  că ați fost cu mine aici azi! 

© Pamela Kribbe

link catre articolul original

Traducere Monica Poka

Sursa: http://dincolo-de-mine-sunt-eu.blogspot.ro/

Maria Magdalena: Voi toți sunteți Exaltate Ființe de Lumină

29 septembrie 2013, mesaj de la Maria Magdalena prin Fran Zepeda

Maria Magdalena:

Dragii mei prieteni, preaiubiții noștri, am venit azi în fața voastră pentru a discuta un subiect important în dezvoltarea voastră. Nu toți vă veți raporta la acest mesaj în același fel și nu-l veți înțelege toți la fel. Pentru că, în acest moment, fiecare dintre voi vă dezvoltați într-un ritm diferit și cu o viteză diferită, dar care sunt perfecte pentru fiecare dintre voi.

Ceea ce am de împărtășit azi are legătură cu conexiunea dintre voi și sinele vostru mai înalt, să o privim din altă perspectivă și să o înțelegem altfel. Voi toți aveți potențialul de a fi una cu sinele și cu aspectele voastre mai înalte și toți aveți abilitatea de a vă conecta cu Sursa în această viață.

Nu aveți nevoie să apelați la vreun intermediar. Da, până când abilitățile voastre telepatice vor fi complet restabilite, este de ajutor să primiți informații prin surse pure, și este, de asemenea, util să permiteți ca, conexiunea și încrederea în abilitățile voastre să se dezvolte în timp ce vă conectați cu energia iubitoare a informațiilor din mesajele primite de la Sursă.

Dar prin toate mijloacele nu minimalizați faptul că, pe măsură ce continuați să vă ridicați vibrația și să vă construiți structurile cristaline și sunteți mult mai integrați cu sinele voastre multidimensionale prin acceptarea și integrarea energiilor de lumină care vă sunt disponibile acum, în mod constant și sigur construiți o conexiune cu sinele vostru mai înalt și cu Sursa. Iar acest lucru este important: Voi aveți apoi posibilitatea de a vă conecta cu Sursa CA și sinele și aspectele voastre mai înalte.

Pentru că voi toți sunteți Ființe suverane și conțineți o scânteie și un aspect al Sursei prin care sinele și aspectele voastre mai înalte sunt conectate. Acum a sosit timpul să admiteți că sunteți integrați și vă dezvoltați într-un mediu nou de energie care conduce la această realizare și conexiune cu Sursa. O puteți face. Toți sunteți capabili să o faceți.

Permiteți-vă ca zilnic să vă ridicați vibrațiile și cereți să vă uniți cu aspectele voastre mai înalte și cu sinele voastre mai înalte ascensionate. Prin asta voi puteți recunoaște că voi toți sunteți Maeștri care au acces total la informațiile de care aveți nevoie pentru a crește și dezvolta în dimensiunea a 5-a.

Asta înseamnă că sunteți toți aici, chiar acum? Asta înseamnă că fiecare dintre voi are posibilitatea. Curățările și integrarea și construirea corpului  vostru de lumină, toate vă duc din ce în ce mai mult către mutarea voastră în dimensiunile mai înalte. Mulți dintre voi oscilați și mergeți înainte și înapoi, și mulți învățați să trăiți în două și mai multe dimensiuni în același timp.

Pe măsură ce coeficientul vostru de lumină crește și pas cu pas vă eliberați de conceptele vechi și demodate ale dualității, voi faceți ca energiile voastre să fie mai constant în dimensiunea a 5-a și mai sus, și mulți vă simțiți mult mai confortabil în această situație.

De fapt toate sunt doar pași pe treptele unei scări și cât de repede urcați depinde de contractele și de capacitatea voastră fizică individuală de a susține Lumina care sunteți cu adevărat, și binențeles, de capacitatea voastră de a vă elibera de conceptele 3 dimensionale de odinioară. Voi știți asta, nu am să mai aprofundez. Dar, pe măsură ce simțiți și experimentați libertatea care vine din eliberarea de atașamente, credințe, probleme și frici care vă trag înapoi în vechiul vostru mod de viață și de gândire, ca o lesă atașată vouă, veți avea mijloacele și abilitățile de a urca chiar mai sus.

Voi toți faceți foarte bine aceste lucruri, și mulți dintre voi experimentează multe inspirații și validări de la sinele vostru divin. Și este minunat să vedem cum voi toți, fiecare în ritmul său, lasă ”becul electric”  să se aprindă sub forma ”aha”-urilor, iar subtila și dulcea cunoaștere pe care toți o aveți în adâncul sufletului să fie adevărată și pură. În acest fel experimentați voi acum, conectându-vă cu aspectele voastre mai înalte cu deplină încredere că ceea ce primiți este adevărat și pur.

Veți ști acest lucru prin simplele afirmații pe care le primiți de la ghizii și aspectele voastre mai înalte că sunteți pe drumul cel bun sub forma unor certitudini calme și perspective bânde și clare asupra lucrurilor care nu au nimic de-a face cu raționalizarea și îndoielile care vin din fricile și credințele vechi. Este o cunoaștere calmă că ceea ce primiți este o o informație clară și este însoțită de un entuziasm exaltat și iubitor,  dar având totuși un sentiment de pace și de a fi centrați în inimile voastre. Este însoțită de acel sentiment de a dori cel mai bun rezultat pentru toți, nu contează care, fiind însoțit de recunoașterea voastră ca fiind voi înșivă parte a Sursei.

În momentul în care veți încerca să analizați, veți intra într-o vibrație mai joasă, așa că încercați să lucrați cu aspectele voastre mai înalte în timpul sau după fiecare meditație, asigurându-vă în același timp ca în timpul meditațiilor voastre să vă ridicați vibrația prin conectarea cu inima voastră și cu înalta vibrație a Conștiinței Christice predându-vă apoi la ceea ce apare, fără a monitoriza sau colora cu conceptele și credințele vechi care obișnuiau să vă conducă.

Cu cât practicați mai mult cu atât rezultatele voastre vor fi mai bune. Vă garantez. Voi sunteți ridicați acum de energiile care curg pe planetă și care vă permit să vă conectați din ce în ce mai mult cu aspectele voastre mai înalte, iar toate eforturile voastre de a vă curăța de fricile și legăturile voastre cu credințele false și limitative, vă conduc acolo.

Vă rog fierbinte ca zilnic să intrați din ce în ce mai mult în acel spațiu de liniște pentru a vă conecta, și în curând veți descoperi că vă conectați prin toate activitățile voastre pentru că acea conexiune va începe să conducă întreaga voastră perspectivă și modul de operare în viața voastră de zi cu zi.

Vă las acum cu sfatul de a reflecta și a practica. Voi toți sunteți exaltate ființe de lumină și toți aveți deplina capacitate de a vă conecta constant cu aspectele voastre mai înalte, de a fuziona complet și de a opera ca adevărate Ființe Divine ce sunteți – pe deplin și total Exaltate Ființe de Lumină, complete și totale scântei și aspecte ale Creatorului a Tot-Ceea-Ce-Există.

Toată Iubirea mea,

Maria Magdalena

©2013 Fran Zepeda. Permission is given to copy and distribute this material, provided the content is posted in its entirety and unaltered, is distributed freely, and this notice and links are included.

http://www.franheal.wordpress.com (Blog)

Traducere Monica Poka

Maria Magdalena – Noaptea neagră a sufletului

Maria Magdalena, prin Pamela Kribbe

Dragi prieteni, eu sunt sora voastră, Maria Magdalena. Sunt chiar lângă voi, asemeni prietenului vostru cel mai apropiat. Eu nu sunt mai presus de voi, ci sunt cineva pe care-l/o cunoașteți din interior. Simțiți pentru o clipă profunda noastră legătură – noi suntem una, parte a aceleiași familii!

Și eu, de asemenea, am străbătut calea de a fi om pe Pământ, am cunoscut și am explorat adâncimile de acolo, și am fost atinsă de o lumină strălucitoare și vie care m-a inspirat și care a pus stăpânire pe mine, care mi-a adus aminte și m-a făcut să visez tot timpul o lume mai frumoasă și mai bună pe Pământ. Am cunoscut ambele extreme, atât lumina, cât și întunericul. Aceste extreme sunt poli care sunt tot timpul împreună; am  putea spune că ele sunt una motorul celeilalte. Viața pare a avea legătură cu contrariile: lumină și întuneric. Sentimentele pe care ele le trezesc par a fi opuse și totuși există o legătură ascunsă între ele; ele nu pot funcționa una fără cealaltă. Experimentarea luminii este posibilă numai dacă ați experimentat lipsa luminii, deci prin contrast cu opusul său, întunericul!

Niciodată nu este mai vizibilă lumina decât atunci când apare din întuneric. Gândiți-vă doar la primele raze de soare din zorii zilei, la proaspăta lumină matinală care scaldă lumea. Cât de profund vă poate atinge, mai ales atunci când ați trecut printr-o noapte rece și întunecoasă! Contrastele creează dinamica – viața, mișcarea, creșterea, schimbarea – așa că întunericul are un rol în viața voastră. Totuși, oamenii experimentează adesea întunericul drept antiteza luminii, nu ca pe o forță motrice pentru schimbare și evoluție, ci ca pe o capcană în care au fost prinși sau o groapă în care au căzut și din care nu mai pot ieși! Din acea groapă adâncă vi se pare că ați pierdut orice contact cu lumina, ca și cum ați fi fost deconectați de la ea!

Voi toți cunoașteți acea stare mentală de a fi deconectați de la lumină, de a avea sentimentul că viața voastră nu are nici un sens sau scop. Că de fapt sunteți morți. Moartea fizică nu este singura posibilitate de a muri, ci cea prin care încetează orice mișcare în inima voastră, în sentimentele voastre, în mintea voastră! În realitate moartea nu există; sufletul vostru este etern și trăiește mai departe. Tot ceea ce este muritor în voi este doar forma; esența voastră este eternă și nu poate muri. Totuși, temporar, voi vă puteți pierde din vedere esența într-o asemenea măsură, încât să deveniți rigizi în interior și să încetați să vă mai mișcați. Sunteți morți în interior și vă simțiți extrem de deprimați. Aceasta este o stare extrem de dureroasă.

Călătoriți cu mine pentru un moment! Coborâți cu mine în acea stare de depresie și cercetați-o cu o minte deschisă. Ce se întâmplă dacă cineva își pierde orice speranță, dă înapoi și se simte neputincios în fața tuturor sentimentelor care izvorăsc din interior? De obicei această reacție este declanșată de evenimente exterioare perturbatoare; evenimente pe care o persoană nu este capabilă să le cuprindă în sfera ei de referință și care fac ca în viața persoanei respective totul să devină incert. Acestea pot fi evenimente grave, cum ar fi moartea cuiva apropiat, apariția unei boli, pierderea locului de muncă sau destrămarea unei relații.  Acestea sunt evenimente care-i afectează profund pe oameni și-i pot aduce pe buza prăpastiei.

Totuși, uneori, întunericul se poate manifesta din interior fără o cauză clară din afară. Poveri emoționale vechi care au fost stocate în memoria sufletului vostru ies la suprafață. Experiențe dureroase, provenite eventual din viețile anterioare, răsar din profunzimea voastră, iar voi vă confruntați cu sentimente întunecate, frici și îndoieli. Experiențe profunde ale lipsei, singurătății și a înfrângerii pot să-și facă apariția în psihicul vostru fără nici un motiv. Ele vă pot face să pierdeți la fel de mult teren ca și evenimentele exterioare care vi se întâmplă.

Când cineva ajunge să cadă într-o depresie, într-o noapte neagră a sufletului, aceasta întotdeauna vine însoțită se sentimentul de a fi sufocat/ă și incapabil/ă de a te descurca cu toate emoțiile. Fluxul de emoții dureroase, apăsătoare sunt experimentate a fi prea mari pentru a fi gestionate. Sunteți copleșiți de ele, cel puțin așa simțiți, și sunteți doborâți de un profund sentiment de neputință. În momentul în care fugiți din fața emoțiilor și refuzați să le înfruntați, veți ajunge să vă blocați. Acele emoții vor să curgă; pentru emoții este esențial ca ele să continue să se miște înainte, asemeni unui val mare care crește în drumul său spre o plajă. Dar vouă vă este frică să permiteți acest lucru, așa că voi refuzați să însoțiți această mișcare și vă retrageți din fața acestor emoții care vă inundă. Veți construi un baraj, o baricadă și veți spune: ”Nu pot să mă descurc cu asta. Nu vreau acest lucru. Vreau să termin cu asta!” Reacția voastră, de multe ori din pură neputință, creează o depresie care este o stare de amorțeală și o senzație de a fi deconectați de la viață. Cu trecerea timpului, această situație devine insuportabilă și nu mai vreți să trăiți mai departe.

Dintr-o perspectivă pământească, voi vreți să muriți, deoarece viața a devenit intolerabilă. Văzut din perspectiva sufletului, sunteți morți, și asta este o experiență atât de greu de suportat, încât ați vrea să faceți tot ce puteți pentru a putea pune capăt acestei situații. Dorința de a muri este în esență o dorință de schimbare, dorința de a trăi din nou. Persoanele care doresc să se sinucidă au o profundă dorință de viață, nu de moarte! Tocmai aceste sentiment de a fi mort în interior este cel care-i duce la o disperare extremă. Nevoia lor de a trăi este cea care-i determină să pună capăt vieții fizice.

Când experimentați o depresie, există în voi, în același timp,  o combinație de rezistență profundă cu o vulnerabilitate extremă. Depresia este un mod de a vă apăra împotriva enormei puteri a emoțiilor care amenință să vă înghită. Credeți că vă vor distruge, așa că în neputința voastră voi vă construiți o cochilie în jurul vostru; vă înfășurați într-un cocon și nu mai vreți să simțiți nimic. Nu mai doriți să fiți aici, la fel ca și proverbialul struț cu capul în nisip. Vă sufocați în nisip și totuși vi se pare singura cale de scăpare. Iar după o vreme nu mai sunteți capabili să vă scoateți capul din nisip, din depresie.  Ați devenit atât de închiși față de viață și față de orice sentimente, încât nu mai sunteți capabili să schimbați ceva; alegerea de a spune ”da” emoțiilor voastre pare a fi peste puterile voastre. Depresia a ajuns acum la un punct culminant.

Pe de o parte, nu vă puteți accepta emoțiile de teamă, disperare, tristețe și singurătate, sau să le împărtășiți cu alții, în timp ce pe de altă parte știți și simțiți că este chinuitor de dureros să trăiți fără emoții; că aceasta este o formă de a muri, o negare totală a esenței vieții voastre. După o vreme, vreți din nou să simțiți. Durerea de a nu simți este mai mare decât durerea de a vă simți emoțiile. Aceasta este salvarea voastră, acesta este punctul de cotitură. Refuzul de a simți și a spune: ”Nu, eu nu pot, eu nu vreau, vreau să mor, vreau să dispar!”,  vă face atât de găunoși și de goi în interior încât nu mai puteți suporta. Ce se întâmplă din perspectiva sufletului este că viața devine din ce în ce mai puternică acum, ea nu mai poate fi suprimată la nesfârșit. Atunci când forța vieții a fost puternic înăbușită pentru foarte multă vreme, ea creează o forță de opunere care în cele din urmă erupe. Forța acelui val mareic care vrea să se năpustească spre plajă nu poate fi reținută pentru veșnicie. La un moment dat, din interiorul vostru apare un ”da!”, chiar dacă voi nu sunteți conștienți de acest lucru. Nimic nu este static în viață, nevoia de a trăi este de neoprit. Atunci când a fost atins un punct culminant, voi creați în viața voastră evenimente care să producă schimbări care, la rindu-le, creează un progres.

Uneori acest lucru se întâmplă sub forma unei tentative de sinucidere. În cazul în care aceasta nu reușește, se poate crea o spirală ascendentă pentru că suferința acelei persoane devine foarte vizibilă lumii exterioare. Când unii descoperă cât de mult le pasă altor oameni de ei, ar putea să apară o mai mare deschidere către Lumină, către a primi înțelegere și simpatie.  Totuși, se poate întâmpla ca unii să nu se deschidă și să rămână în continuare deprimați. Nu există o rețetă stabilită pentru modul în care are loc o străpungere. Cu toate acestea, viața are o forță de împingere și de conducere care face imposibilă lenevirea la nesfârșit într-o stare statică de conștiință.

Chiar și atunci când viața voastră pământească se încheie, prin faptul că voi înșivă vi-ați luat-o, imediat trebuie să faceți față noilor alegeri de pe cealaltă parte, pentru că voi continuați să vă experimentați și acolo sentimentele. Tristețea pe care ați trăit-o în timpul vieții, cu sentimentele de durere și anxietate care au însoțit-o, este acum în măsură să se manifeste chiar mai puternic și într-un mod mult mai puțin voalat. Uneori, planul astral în care ajungeți după moarte vă confruntă direct cu emoțiile pe care le-ați reprimat și astfel ele încep să se manifeste din nou. De exemplu, unii se pot simți disperați și îngroziți după ce au murit și descoperă că viața nu s-a încheiat cu adevărat. Sau ei văd emoțiile familiei lor de pe Pământ, durerea și tristețea lor și sunt foarte afectați de acestea. Fiind atât de afectați, o nouă mutare poate să se producă în sufletul care a trecut dincolo. Aceasta poate duce la o străpungere făcând ca acel suflet să se deschidă ajutorului pe care-l dau ghizii care întotdeauna se află acolo, atât în cer, cât și pe Pământ. Ajutorul întotdeauna este acolo, cu condiția să fiți deschiși la acesta.

Indiferent de modul în care vă suciți sau învârtiți, viața este mult mai puternică decât orice dorință de a muri. Viața întotdeauna își revendică dreptul ei de a fi, nu o puteți ucide. Prin urmare, întotdeauna există o speranță. Păstrați-o pentru voi înșivă, dar și pentru cei pe care-i vedeți că suferă. Uneori lucrurile pot părea atât de fără speranță, dar întotdeauna există o altă perspectivă, chiar dacă voi nu vă puteți imagina cu mintea voastră care ar putea fi și cum ar putea avea loc vreo schimbare! Viața întotdeauna este mai puternică decât moartea si lumina mai puternică decât întunericul! În cele din urmă apa va străpunge barajul, pentru că apa are puterea de a urni: ea împinge, ea este vie! Puterea apei este mai mare decât rezistența forței care vrea să o oprească.

Simțiți forța motrice a vieții în voi pentru o clipă! Fiecare dintre voi își descoperă uneori părți care sunt blocate, tipare care se repetă la nesfârșit: neîncrederea în sine, sentimente de inferioritate, nesiguranță, neîncredere, furie, rezistență. Acum imaginați-vă că acele părți doar sunt acolo, iar viața continuă să curgă în jurul lor. Apa continuă să curgă și, deși în albia ei sunt bolovani care par atât de nemișcați, ei totuși sunt purtați la vale de mișcarea și împingerea apei care trece peste ei. Este nevoie de timp, dar nu uitați cine sunteți: voi sunteți apa vie! Cu cât mai mult vă reamintiți acest lucru, cu atât mai mult vă veți putea revendica energia de la acei bolovani și pietre care zac în albie. Este durerea din trecut care continuă să zacă acolo. Nu trebuie să minimalizați acest lucru sau să-l faceți irelevant, dar nici nu trebuie să scoateți acei bolovani din apă. Trebuie doar să vă reamintiți că voi sunteți apa!

Acest lucru uneori poate fi dificil, deoarece, în parte, voi v-ați identificat cu acei bolovani care vă blochează energia: ”Eu sunt o persoană care nu este pe deplin împământată!; Mi-e greu să mă simt acasă pe Pământ!; Eu car tristeți și traume din trecut!”. .…Și toate acestea sunt adevărate, dar pentru o clipă imaginați-vă că aceste idei ar fi pietre sau pietroaie într-un râu mare, lat – un imens canal de navigație. Pentru că asta este ceea ce sunteți; aceasta este adevărata voastră forță de viață. Sufletul vostru este cel care curge și curge de-a lungul căii sale:  viu, clocotitor, năvalnic și vâjâitor, explorând și descoperind. Acel flux nu are nici o părere despre acei bolovani pe care-i întâlnește, el îi înghite. Aveți posibilitatea de a alege!

Desigur, uneori vă blocați cu conștiința într-un astfel de blocaj, atunci când începeți să vă identificați cu el pentru prea multă vreme. Dar vă puteți desprinde din acel blocaj pur și simplu imaginându-vă că voi sunteți apa care curge. Amintiți-vă că voi sunteți un suflet-conștiință viu, mereu în mișcare și curgere și care nu este legat de acei bolovani – voi sunteți liberi!!! Cu cât mai mult vă îndepărtați conștiința de acele blocaje, acei bolovani care se află acolo, cu atât mai ușor ele se vor preda curgerii. Ele se vor dizolva mai repede pentru că, prin faptul că vă identificați cu apa curgătoare, voi vă eliberați de ele. Apa este sufletul vostru și el nu poate fi oprit. Simțiți cum curge, cum se mișcă și cât este de înspumată! Imaginați-vă cum vă spală și simțiți-i puterea clocotitoare, lumina care strălucește în ea! Simțiți cum sufletul vostru, în partea sa cea mai profundă, nu este amenințat de întunericul pe care îl experimentați, de acei bolovani care par atât de solizi și de nezdruncinat. Sufletul vostru nu este deloc tulburat de ceea ce este acolo, pentru că el știe că acolo este locul acelor bolovani, că ei fac parte din decorul vieții. Atunci când sunteți blocați într-un astfel de bolovan, încercați să auziți apa care curge năvalnic peste el. Amintiți-vă apa și ușurința cu care ea curge!

Nu trebuie să faceți totul singuri! Viața vă oferă oportunități și posibilități infinite. Uneori s-ar putea să vă poarte prin văi adânci și întunecate, dar apoi tot ea vă propulsează din nou în lumină. Chiar și atunci când aveți sentimentul că nu vă mai puteți lupta și că nu puteți vedea cum lucrurile vor putea lua o turnură bună, viața continuă să vă împingă înainte. Arta de a trăi este de a vă păstra încrederea, chiar și atunci când pare să nu mai existe nimic în care să aveți încredere,  și când tot ceea ce vă părea a fi sigur a dispărut din viața voastră.

În această vreme, pe Pământ, mulți oameni sunt implicați în procesarea străvechiului întuneric; părți din suflet ies la lumină chiar acum și doresc să fie băgate în seamă. De ce este așa? Pentru că voi faceți un salt înainte. Este într-adevăr un salt în conștiința umanității. Acest salt nu poate fi făcut fără a ajunge și a scoate la suprafață cele mai întunecate părți din conștiința voastră, cele care sunt pline de frică, neîncredere sau de o adâncă tristețe legată de tot ceea ce au experimentat pe Pământ. Nu fiți speriați de acel întuneric – primiți-l cu bucurie! Când spuneți ”da!” întunericului, el începe să se elibereze și să curgă, și asta este arta de a trăi această viață. Și când simțiți: ”Nu pot spune cu adevărat da acestui lucru”, amintiți-vă că există ceva în voi ce totuși spune ”da!”. Aceasta este ceea ce vă va salva și vă va aduce și vă va repune pe cale – încrederea în viață!!!

Vă iubesc atât de mult, îmi sunteți atât de dragi!!! Poate că vă gândiți: ”Cum este posibil acest lucru? Nu ne poți cunoaște personal pe toți.” Dar voi ca oameni nu puteți ști sau înțelege cât de extinsă este cu adevărat rețeaua sufletelor! Când vă conectați la nivel de suflet cu altcineva, aceasta conexiune devine permanentă. O legătură odată stabilită nu va fi separată de timp, pentru că în dimensiunea noastră nu există timp. Noi împărtășim o anumită istorie, o anumită dorință, o flacără care a fost aprinsă odată, cândva, în conștiința noastră. Cu ajutorul acestei flăcări Pământul se aprinde treptat. Conștiința care se trezește în toți oamenii ne aduce împreună și creează o nouă fundație de pe care acel salt în conștiință poate avea într-adevăr loc. Nu e nevoie să vă gândiți la acest lucru!

Rămâneți în propriul vostru proces, propria voastră cale – este suficient să faceți acest lucru. Simțiți o puternică încredere în viață, nu numai în voi, ci și în mulți alții, prin care un val de conștiință inundă Pământul!

.

© Pamela Kribbe, 2012 – www.jeshua.net

Traducerea: Poka Monica

Sursa: autovindecarea.blogspot.ro

În aceasta luna, în ziua a douazeci si doua, pomenirea Sfintei mironosite si întocmai cu Apostolii Maria Magdalena.

Magdala (ou Magada ou Dalmanuta), mic sat de pescari aflat pe tarmul occidental al lacului Ghenizaret, la 5 km de orasul Tiberiada, era patria Sfintei Maria Magdalena. Fecioara cu avere, a trait cu frica de Dumnezeu si cu ascultarea poruncilor Lui, pâna in ziua in care a fost posedata de sapte diavoli (cf. Marcu 16, 9 ; Luca 8, 2). Cuprinsa de aceasta boala si negasindu-si nicicum odihna, ea afla ca Iisus Hristos ajunsese pâna in tinutul ei, dupa ce traversase Samaria si ca atragea multimi multe dupa El, prin minunile pe care Le savârsea si prin invatatura Sa cea cereasca. Plina de speranta, ea alerga spre El si, asistând la minunea inmultirii pâinilor si a pestilor, in numar suficient de mare pentru a hrani peste 4 000 de oameni (Matei 15, 30-39), se arunca la picioarele Mântuitorului si ii ceru sa o conduca pe calea vietii vesnice.

Izbavita din aceasta incercare, ea renunta la bunurile sale si la orice atasament la lume pentru a-l urma pe Iisus in toate periplurile sale, impreuna cu Apostolii, Maica Domnului si alte femei pioase care se pusesera in serviciul Lui dupa ce au fost vindecate de el din diverse boli. : Maria, mama lui Iacov cel mic si al lui Ioset, Maria lui Cleopa, Ioana, sotia lui Huza ; Suzana si Salomea, mama fiilor lui Zevedeu.

Când si-a terminat misiunea in Galileea, Domnul Se indrepta catre Ierusalim, in ciuda atentionarilor primite din partea celor apropiati. Maria Magdalena il urma fara ezitare si se imprieteni cu Marta si Maria din Betania. Pe când Domnul tocmai eliberase un posedat care era mut si afirma ca el alunga demonii prin Duhul lui Dumnezeu, o voce se ridica din multime si striga : " Fericit pântecele care Te-a purtat si sânul care Te-a alaptat ! "( Luca 11, 27). Acest glas se presupune a fi fost cel al Mariei Magdalena.  Ea asistase si la invierea lui Lazar si atunci fu intarita in credinta sa in Fiul lui Dumnezeu. In timp ce ceilalti discipoli isi abandonasera Invatatorul in momentul arestarii Sale, ea il urma pâna in curtea marelui preot apoi la tribunalul lui Pilat, asista la procesul Sau nedrept, la Patimile sale si ramase lânga Cruce, impreuna cu Maica Domnului si cu Sfântul Ioan Teologul (Ioan 19, 25).

Totul fiind de-acum indeplinit si sângele Mântuitorului fiind scurs din coasta Sa pentru a curati pamântul, Maria isi invinse durerea si lua initiativa ingroparii Lui. Stiind ca nobilul sfatuitor Iosif din Arimateea (cf. 31 iulie) sapase nu departe un mormânt nou in stânca, ea se duse sa il gaseasca si il convinse sa ii cedeze acel mormânt pentru a-l ingropa pe cel omorât pe Cruce. Incurajat de credinta hotarâta a acestei femei, Iosif obtinu din partea lui Pilat autorizarea in acest sens si impreuna cu Nicodim, membru al Sanhedrinului care era discipol in ascuns al lui Iisus, coborî Trupul de pe Cruce si il infasura intr-un giulgiu pentru a-l depune in mormânt. Maria Magdalena si Maica Domnului asistau la aceasta scena si au cântat atunci un imn de inmormântare, insotit de lacrimi, in care stralucea totusi nadejdea lor in Inviere (acest cântec funebru este tema Slujbei Utreniei a Sâmbetei Mari). Dupa ce mormântul a fost inchis cu o piatra mare ce fusese rostogolita pâna la intrare, Iosif si Nicodim se retrasera dar cele doua femei Sfinte ramasera asezate, in lacrimi in fata mormântului, pâna târziu in noapte. Parasind locul, ele se hotarâra ca imediat dupa ce se termina odihna Sabbatului sa vina inapoi la mormânt cu bune miresme pentru a mai imbalsama o data trupul Mântuitorului (Marcu 16 :1).

Dupa ce au tinut odihna dupa lege, la cântatul cocosului, in timp ce prima zi a saptamânii abia incepea sa se zareasca, Maria Magdalena si " cealalta Marie " (Dupa Sfântul Roman Melodicul si Sfântul Grigore Palama, " cealalta Marie " nu putea fi decât Maica Domnului, caci se cadea ca ea sa fie prima care sa se bucure de Invierea fiului Sau. Pentru majoritatea Parintilor insa, Maria Magdalena e cea care l-ar fi vazut prima pe Domnul, conform cuvintelor Evangheliei (Marcu 16 :9), " cealalta Marie " fiind Maria, mama lui Iacov. Scriitorii ecleziasti au incercat sa concilieze in moduri diferite istorisirile divergente ale Evangheliilor despre vizita sau vizitele la mormânt ale Sfintelor Mironosite.) venira la mormânt. Un Inger stralucitor li se arata, insotit de o cutremurare a pamântului si le vesti ca Iisus nu se mai afla inauntru, si ca inviase  (Matei 28 :1). Tulburate cu totul, nu privira macar mormântul si alergara sa duca Apostolilor vestea. Domnul inviat li se arata pe cale si le saluta zicând : " Bucurati-va ! ". Trebuia intr-adevar ca El sa anunte unei femei eliberarea de natura noastra, cazuta si condamnata la suferinta ca urmare a greselii Evei.

Auzindu-le istorisirea, Apostolii au crezut ca ele delirau. Petru insa alerga pâna la mormânt si, aplecându-se vazu numai niste fâsii de giulgiu ce se mai gaseau inauntru si se retrase surprins. Ziua se ridicase, Maria Magdalena se duse la fata locului pentru a doua oara  pentru a se convinge ca nu fusese vreo vedenie. Constatând ca mormântul era intr-adevar gol, ea se duse de-a dreptul la Petru si Ioan sa ii anunte, care alergara si ei la locul cu pricina. Dupa plecarea celor doi discipoli, ea ramase singura lânga mormânt intrebându-se cine putea sa fi ridicat trupul (Ioan 20 :11). Doi Ingeri invesmântati in alb se aratara atunci pe locul unde fusesera capul si picioarele Domnului si o intrebara de ce plângea. In timp ce le raspundea, Ingerii se ridicara dintr-odata, cu respect. Maria se intoarse si il vazu pe Iisus care ii puse aceeasi intrebare. Luându-l drept gradinarul locurilor, ea intreba daca El era cel care scosese trupul afara. Dar imediat ce Iisus a chemat-o cu numele sau : "Maria", recunoscând glasul prea-iubitului sau Domn, ea striga : " Rabbuni ! (Invatatorule) ! " si voi sa i Se arunce la picioare pentru a le saruta. Voind sa o aduca la o intelegere mai profunda a starii in care se gasea Trupul lui dupa Inviere, Iisus ii spuse : " Nu ma atinge, pentru ca inca nu m-am urcat la Tatal ! ". Si o trimise sa vesteasca " fratilor " Sai ceea ce vazuse.

Devenita pentru a treia oara " apostol al Apostolilor ", Maria Magdalena ramase cu discipolii si cu Maica Domnului, bucurându-se cu ei. Ea era probabil prezenta si pe Muntele Maslinilor, la Inaltare, precum si in foisor, in ziua Rusaliilor, când Duhul Sfânt coborâ in forma de limbi de foc (Faptele Apostolilor 2).

Se povesteste ca Sfânta a parasit apoi Ierusalimul pentru a se duce la Roma si a cere acolo dreptate imparatului Tiberiu pentru condamnarea nedreapta pronuntata de Pilat. - Aceasta istorisire despre razbunarea impotriva lui Pilat si despre moartea sa nu se gaseste decât la Sfântul Simion Metafrastul, probabil sub influenta Evangheliei apocrife a lui Nicodim (Actele lui Pilat, secolul V) care pune in scena pe Sfânta Veronica. In anul 36, Pilat fu destituit din functie si trimis inapoi la Roma pentru a da seama de proasta sa administratie, in timpul careia se inregistrasera din plin provocari, violente si executii arbitrare. Dupa Eusebiu al Cezareii, el s-ar fi sinucis (Istoria ecleziastica II, 7) sau a fost poate executat. Diferite traditii apocrife au incercat sa il reabiliteze pe Pilat, presupunând chiar ca el s-ar fi convertit, si ele arunca asupra iudeilor toata responsabilitatea Patimilor. Prezentându-se in fata imparatului cu un ou in mâna, ea ii spuse ca dupa ce a suferit Patimile, Hristos inviase, aducând tuturor oamenilor fagaduinta invierii ; iar oul se colora atunci in rosu (de aici vin traditia oualor rosii de Pasti). Suveranul ii asculta cererea si il convoca pe Pilat, precum si pe marii preoti Ana si Caiafa. Caiafa muri pe drum, in Creta ; iar Ana, fu torturat fiind inchis intr-o piele de bivol. Pilat, prezentându-se la tribunalul imparatului, incerca sa se justifice prin presiunile iudeilor si riscul de revolta impotriva autoritatii de la Roma. Dar Cezar ramase insensibil la apologia lui si porunci sa fie aruncat in inchisoare. Se relateaza ca, urmarind un cerb in timpul unei partide de vânatoare, organizata de prietenii lui Pilat nu departe de inchisoare, imparatul arunca din arc o sageata care se infipse drept in inima lui Pilat.

Revenita la Ierusalim, Maria Magdalena urma invatatura Sfântului Petru. Patru ani trecusera de la Inviere, Apostolii se imprastiasera  in diverse regiuni ale lumii, Maria Magdalena impreuna cu Sfântul Maxim, unul din cei 70 de discipoli, se duse sa predice Vestea cea Buna. Fura arestati la scurt timp de catre iudei si parasiti, cu alti Crestini, in mijlocul marii, fara hrana, pe o corabie fara pânze si fara vâsle. Ambarcatiunea fu insa condusa de Hristos, Pilotul Mântuirii noastre, pâna la Marsilia, in Galia (Franta). Debarcând vii si nevatamati, Sfintii Apostoli suferira foamete, sete si dispret din partea locuitorilor locului, pagâni care nu ii ajutau in nici un fel. Intr-o zi in care acestia erau adunati pentru unul din sacrificiile lor idolicesti, Sfânta Maria Magdalena se amesteca plina de curaj in adunare  si ii incuraja sa recunoasca pe singur Dumnezeu, Facatorul ceurului si al pamântului. Minunati de forta ei si de iluminarea fetei sale, pagânii o ascultara. Ea repeta discursul si in fata guvernatorului roman al provinciei, Ipatie, care venise impreuna cu sotia sa sa aduca jertfa idolilor, pentru ca sa aiba un copil. Mai intâi reticent, Ipatie, dupa trei aparitii ale Sfintei, o primi pe Maria si pe cei care o insoteau in palatul sau si ceru sa fie invatat in invatatura lor. Prin mijlocirea Mariei, el obtinu un copil dar sotia lui muri când il aduse pe lume. Dupa un scurt sejur la Roma, Ipatie facu un pelerinaj la Ierusalim ; dar razgândindu-se deodata, se hotarâ sa se intoarca in locul in care isi ingropase sotia si pruncul. Mare ii fu mirarea când ii gasi vii si afla ca ei supravietuisera prin rugaciunile si grijile Sfintei Maria Magdalena ! Aducând rugaciune de multumire lui Dumnezeu, magistratul si toata casa lui se botezara atunci si devenira ferventi proclamatori ai Adevarului.

Parasind Galia, Sfânta Maria Magdalena isi continua periplurile misionare in Egipt, Fenicia, Siria, Pamfilia si alte locuri, raspândind peste tot buna mireasma a lui Hristos. Ea petrecu o vreme la Ierusalim, apoi pleca la Efes unde il regasi pe Sfântul Ioan Teologul, impartasind cu el aceleasi incercari si bucurându-se de invataturile sale de inspiratie dumnezeiasca.

Indeplinindu-si misiunea pe care i-o incredintase Domnul, ea isi dadu sufletul lui Dumnezeu, dupa o scurta boala, si fu ingropata la intrarea pesterii, unde adormira apoi cei Sapte Copii (cf. 4 august). Numeroase miracole s-au produs in acest loc pâna in ziua in care, aproape zece secole mai târziu (899), piosul imparat Leon VI cel Intelept porunci sa fie mutate la Constantinopol Moastele Sfintei Celei-Intocmai-Cu-Apostolii. El le facu o primire evlavioasa, in prezenta intregului popor si purtându-le pe umerii sai, ajutat de fratele sau Alexandru, el se duse sa le depuna in partea stânga a Altarului manastirii Sfântul Lazar, pe care o ctitorise.

Supravietuind peripetiilor istoriei, mâna stânga a Sfintei Mironosite, care emana o aroma dulce, e si astazi cinstita cu inchinare la Manastirea atonita din Simonos Petra, care o cinsteste pe Sfânta Maria Magdalena ca a doua sa fondatoare.

Traditia occidentala, de la Grigorie cel Mare incoace, a asimilat-o pe Maria Magdalena cu pacatoasa caita ce a venit sa unga picioarele lui Iisus (Luca 7, 36 -38) si chiar cu Maria sora lui Lazar. Dar nimic in Evanghelie nu permite aceasta identificare, respinsa de majoritatea Parintilor Rasariteni. Intr-adevar, a fi fost posedat de demon nu insemna o viata de dezmat. Sfântul Simion Metafrastul interpreteaza in mod alegoric " cei sapte demoni " ca fiind cele sapte pacate ce se opun virtutii ; dar el nu este urmat de ceilalti Parinti.

Sursa: calendar-ortodox.ro 

22 iulie: Sfanta MARIA MAGDALENA

Icoana preluata de pe
http://www.calendar-ortodox.ro/luna/iulie/iulie22.htm

În luna iulie, în ziua a douazeci si doua, pomenirea Sfintei mironosite si întocmai cu Apostolii Maria Magdalena.
Magdala (ou Magada ou Dalmanuta), mic sat de pescari aflat pe tarmul occidental al lacului Ghenizaret, la 5 km de orasul Tiberiada, era patria Sfintei Maria Magdalena. Fecioara cu avere, a trait cu frica de Dumnezeu si cu ascultarea poruncilor Lui, pâna in ziua in care a fost posedata de sapte diavoli (cf. Marcu 16, 9 ; Luca 8, 2). Cuprinsa de aceasta boala si negasindu-si nicicum odihna, ea afla ca Iisus Hristos ajunsese pâna in tinutul ei, dupa ce traversase Samaria si ca atragea multimi multe dupa El, prin minunile pe care Le savârsea si prin invatatura Sa cea cereasca. Plina de speranta, ea alerga spre El si, asistând la minunea inmultirii pâinilor si a pestilor, in numar suficient de mare pentru a hrani peste 4 000 de oameni (Matei 15, 30-39), se arunca la picioarele Mântuitorului si ii ceru sa o conduca pe calea vietii vesnice.
Izbavita din aceasta incercare, ea renunta la bunurile sale si la orice atasament la lume pentru a-l urma pe Iisus in toate periplurile sale, impreuna cu Apostolii, Maica Domnului si alte femei pioase care se pusesera in serviciul Lui dupa ce au fost vindecate de el din diverse boli. : Maria, mama lui Iacov cel mic si al lui Ioset, Maria lui Cleopa, Ioana, sotia lui Huza ; Suzana si Salomea, mama fiilor lui Zevedeu.

Când si-a terminat misiunea in Galileea, Domnul Se indrepta catre Ierusalim, in ciuda atentionarilor primite din partea celor apropiati. Maria Magdalena il urma fara ezitare si se imprieteni cu Marta si Maria din Betania. Pe când Domnul tocmai eliberase un posedat care era mut si afirma ca el alunga demonii prin Duhul lui Dumnezeu, o voce se ridica din multime si striga : “ Fericit pântecele care Te-a purtat si sânul care Te-a alaptat ! ”( Luca 11, 27). Acest glas se presupune a fi fost cel al Mariei Magdalena.  Ea asistase si la invierea lui Lazar si atunci fu intarita in credinta sa in Fiul lui Dumnezeu. In timp ce ceilalti discipoli isi abandonasera Invatatorul in momentul arestarii Sale, ea il urma pâna in curtea marelui preot apoi la tribunalul lui Pilat, asista la procesul Sau nedrept, la Patimile sale si ramase lânga Cruce, impreuna cu Maica Domnului si cu Sfântul Ioan Teologul (Ioan 19, 25).
Totul fiind de-acum indeplinit si sângele Mântuitorului fiind scurs din coasta Sa pentru a curati pamântul, Maria isi invinse durerea si lua initiativa ingroparii Lui. Stiind ca nobilul sfatuitor Iosif din Arimateea (cf. 31 iulie) sapase nu departe un mormânt nou in stânca, ea se duse sa il gaseasca si il convinse sa ii cedeze acel mormânt pentru a-l ingropa pe cel omorât pe Cruce. Incurajat de credinta hotarâta a acestei femei, Iosif obtinu din partea lui Pilat autorizarea in acest sens si impreuna cu Nicodim, membru al Sanhedrinului care era discipol in ascuns al lui Iisus, coborî Trupul de pe Cruce si il infasura intr-un giulgiu pentru a-l depune in mormânt. Maria Magdalena si Maica Domnului asistau la aceasta scena si au cântat atunci un imn de inmormântare, insotit de lacrimi, in care stralucea totusi nadejdea lor in Inviere (acest cântec funebru este tema Slujbei Utreniei a Sâmbetei Mari). Dupa ce mormântul a fost inchis cu o piatra mare ce fusese rostogolita pâna la intrare, Iosif si Nicodim se retrasera dar cele doua femei Sfinte ramasera asezate, in lacrimi in fata mormântului, pâna târziu in noapte. Parasind locul, ele se hotarâra ca imediat dupa ce se termina odihna Sabbatului sa vina inapoi la mormânt cu bune miresme pentru a mai imbalsama o data trupul Mântuitorului (Marcu 16 :1).
Dupa ce au tinut odihna dupa lege, la cântatul cocosului, in timp ce prima zi a saptamânii abia incepea sa se zareasca, Maria Magdalena si “ cealalta Marie ” (Dupa Sfântul Roman Melodicul si Sfântul Grigore Palama, “ cealalta Marie ” nu putea fi decât Maica Domnului, caci se cadea ca ea sa fie prima care sa se bucure de Invierea fiului Sau. Pentru majoritatea Parintilor insa, Maria Magdalena e cea care l-ar fi vazut prima pe Domnul, conform cuvintelor Evangheliei (Marcu 16 :9), “ cealalta Marie ” fiind Maria, mama lui Iacov. Scriitorii ecleziasti au incercat sa concilieze in moduri diferite istorisirile divergente ale Evangheliilor despre vizita sau vizitele la mormânt ale Sfintelor Mironosite.) venira la mormânt. Un Inger stralucitor li se arata, insotit de o cutremurare a pamântului si le vesti ca Iisus nu se mai afla inauntru, si ca inviase  (Matei 28 :1). Tulburate cu totul, nu privira macar mormântul si alergara sa duca Apostolilor vestea. Domnul inviat li se arata pe cale si le saluta zicând : “ Bucurati-va ! ”. Trebuia intr-adevar ca El sa anunte unei femei eliberarea de natura noastra, cazuta si condamnata la suferinta ca urmare a greselii Evei.
Auzindu-le istorisirea, Apostolii au crezut ca ele delirau. Petru insa alerga pâna la mormânt si, aplecându-se vazu numai niste fâsii de giulgiu ce se mai gaseau inauntru si se retrase surprins. Ziua se ridicase, Maria Magdalena se duse la fata locului pentru a doua oara  pentru a se convinge ca nu fusese vreo vedenie. Constatând ca mormântul era intr-adevar gol, ea se duse de-a dreptul la Petru si Ioan sa ii anunte, care alergara si ei la locul cu pricina. Dupa plecarea celor doi discipoli, ea ramase singura lânga mormânt intrebându-se cine putea sa fi ridicat trupul (Ioan 20 :11). Doi Ingeri invesmântati in alb se aratara atunci pe locul unde fusesera capul si picioarele Domnului si o intrebara de ce plângea. In timp ce le raspundea, Ingerii se ridicara dintr-odata, cu respect. Maria se intoarse si il vazu pe Iisus care ii puse aceeasi intrebare. Luându-l drept gradinarul locurilor, ea intreba daca El era cel care scosese trupul afara. Dar imediat ce Iisus a chemat-o cu numele sau : “Maria”, recunoscând glasul prea-iubitului sau Domn, ea striga : “ Rabbuni ! (Invatatorule) ! ” si voi sa i Se arunce la picioare pentru a le saruta. Voind sa o aduca la o intelegere mai profunda a starii in care se gasea Trupul lui dupa Inviere, Iisus ii spuse : “ Nu ma atinge, pentru ca inca nu m-am urcat la Tatal ! ”. Si o trimise sa vesteasca “ fratilor ” Sai ceea ce vazuse.
Devenita pentru a treia oara “ apostol al Apostolilor ”, Maria Magdalena ramase cu discipolii si cu Maica Domnului, bucurându-se cu ei. Ea era probabil prezenta si pe Muntele Maslinilor, la Inaltare, precum si in foisor, in ziua Rusaliilor, când Duhul Sfânt coborâ in forma de limbi de foc (Faptele Apostolilor 2).
Se povesteste ca Sfânta a parasit apoi Ierusalimul pentru a se duce la Roma si a cere acolo dreptate imparatului Tiberiu pentru condamnarea nedreapta pronuntata de Pilat. – Aceasta istorisire despre razbunarea impotriva lui Pilat si despre moartea sa nu se gaseste decât la Sfântul Simion Metafrastul, probabil sub influenta Evangheliei apocrife a lui Nicodim (Actele lui Pilat, secolul V) care pune in scena pe Sfânta Veronica. In anul 36, Pilat fu destituit din functie si trimis inapoi la Roma pentru a da seama de proasta sa administratie, in timpul careia se inregistrasera din plin provocari, violente si executii arbitrare. Dupa Eusebiu al Cezareii, el s-ar fi sinucis (Istoria ecleziastica II, 7) sau a fost poate executat. Diferite traditii apocrife au incercat sa il reabiliteze pe Pilat, presupunând chiar ca el s-ar fi convertit, si ele arunca asupra iudeilor toata responsabilitatea Patimilor. Prezentându-se in fata imparatului cu un ou in mâna, ea ii spuse ca dupa ce a suferit Patimile, Hristos inviase, aducând tuturor oamenilor fagaduinta invierii ; iar oul se colora atunci in rosu (de aici vin traditia oualor rosii de Pasti). Suveranul ii asculta cererea si il convoca pe Pilat, precum si pe marii preoti Ana si Caiafa. Caiafa muri pe drum, in Creta ; iar Ana, fu torturat fiind inchis intr-o piele de bivol. Pilat, prezentându-se la tribunalul imparatului, incerca sa se justifice prin presiunile iudeilor si riscul de revolta impotriva autoritatii de la Roma. Dar Cezar ramase insensibil la apologia lui si porunci sa fie aruncat in inchisoare. Se relateaza ca, urmarind un cerb in timpul unei partide de vânatoare, organizata de prietenii lui Pilat nu departe de inchisoare, imparatul arunca din arc o sageata care se infipse drept in inima lui Pilat.
Revenita la Ierusalim, Maria Magdalena urma invatatura Sfântului Petru. Patru ani trecusera de la Inviere, Apostolii se imprastiasera  in diverse regiuni ale lumii, Maria Magdalena impreuna cu Sfântul Maxim, unul din cei 70 de discipoli, se duse sa predice Vestea cea Buna. Fura arestati la scurt timp de catre iudei si parasiti, cu alti Crestini, in mijlocul marii, fara hrana, pe o corabie fara pânze si fara vâsle. Ambarcatiunea fu insa condusa de Hristos, Pilotul Mântuirii noastre, pâna la Marsilia, in Galia (Franta). Debarcând vii si nevatamati, Sfintii Apostoli suferira foamete, sete si dispret din partea locuitorilor locului, pagâni care nu ii ajutau in nici un fel. Intr-o zi in care acestia erau adunati pentru unul din sacrificiile lor idolicesti, Sfânta Maria Magdalena se amesteca plina de curaj in adunare  si ii incuraja sa recunoasca pe singur Dumnezeu, Facatorul ceurului si al pamântului. Minunati de forta ei si de iluminarea fetei sale, pagânii o ascultara. Ea repeta discursul si in fata guvernatorului roman al provinciei, Ipatie, care venise impreuna cu sotia sa sa aduca jertfa idolilor, pentru ca sa aiba un copil. Mai intâi reticent, Ipatie, dupa trei aparitii ale Sfintei, o primi pe Maria si pe cei care o insoteau in palatul sau si ceru sa fie invatat in invatatura lor. Prin mijlocirea Mariei, el obtinu un copil dar sotia lui muri când il aduse pe lume. Dupa un scurt sejur la Roma, Ipatie facu un pelerinaj la Ierusalim ; dar razgândindu-se deodata, se hotarâ sa se intoarca in locul in care isi ingropase sotia si pruncul. Mare ii fu mirarea când ii gasi vii si afla ca ei supravietuisera prin rugaciunile si grijile Sfintei Maria Magdalena ! Aducând rugaciune de multumire lui Dumnezeu, magistratul si toata casa lui se botezara atunci si devenira ferventi proclamatori ai Adevarului.
Parasind Galia, Sfânta Maria Magdalena isi continua periplurile misionare in Egipt, Fenicia, Siria, Pamfilia si alte locuri, raspândind peste tot buna mireasma a lui Hristos. Ea petrecu o vreme la Ierusalim, apoi pleca la Efes unde il regasi pe Sfântul Ioan Teologul, impartasind cu el aceleasi incercari si bucurându-se de invataturile sale de inspiratie dumnezeiasca.
Indeplinindu-si misiunea pe care i-o incredintase Domnul, ea isi dadu sufletul lui Dumnezeu, dupa o scurta boala, si fu ingropata la intrarea pesterii, unde adormira apoi cei Sapte Copii (cf. 4 august). Numeroase miracole s-au produs in acest loc pâna in ziua in care, aproape zece secole mai târziu (899), piosul imparat Leon VI cel Intelept porunci sa fie mutate la Constantinopol Moastele Sfintei Celei-Intocmai-Cu-Apostolii. El le facu o primire evlavioasa, in prezenta intregului popor si purtându-le pe umerii sai, ajutat de fratele sau Alexandru, el se duse sa le depuna in partea stânga a Altarului manastirii Sfântul Lazar, pe care o ctitorise.
Supravietuind peripetiilor istoriei, mâna stânga a Sfintei Mironosite, care emana o aroma dulce, e si astazi cinstita cu inchinare la Manastirea atonita din Simonos Petra, care o cinsteste pe Sfânta Maria Magdalena ca a doua sa fondatoare.
Traditia occidentala, de la Grigorie cel Mare incoace, a asimilat-o pe Maria Magdalena cu pacatoasa caita ce a venit sa unga picioarele lui Iisus (Luca 7, 36 -38) si chiar cu Maria sora lui Lazar. Dar nimic in Evanghelie nu permite aceasta identificare, respinsa de majoritatea Parintilor Rasariteni. Intr-adevar, a fi fost posedat de demon nu insemna o viata de dezmat. Sfântul Simion Metafrastul interpreteaza in mod alegoric “ cei sapte demoni ” ca fiind cele sapte pacate ce se opun virtutii ; dar el nu este urmat de ceilalti Parinti.
Cititi va rog si:
http://www.noutati-ortodoxe.ro/calendar-ortodox/sinaxar.php?date=1311307200
 
Sursa: Saccsiv’s Weblog

A fost Iisus casatorit cu Maria Magdalena?

Celebra fresca "Cina cea de Taina", pictata acum 500 de ani de artistul florentin Leonardo da Vinci, a starnit, prin intermediul romanului Codul lui Da Vinci, de Dan Brown, o apriga disputa. Ea este legata de un personaj misterios pictat in dreapta lui Iisus. Este acesta feciorelnicul apostol Ioan, asa cum s-a crezut pana acum sau este Maria Magdalena, nimeni altcineva decat sotia lui Iisus si prima dintre apostolii sai ?!

Un inalt prelat de la Vatican, cardinalul Tarcisio Bertone, se opune categoric acestei carti: "Nu cititi si nu cumparati 'Codul lui Da Vinci>>". Insa monseniorul Jose Maria Pinheiro, numit episcop de Sao Paolo de catre Papa in urma cu doua saptamani, a indemnat cititorii la prudenta si atat. Pinheiro a spus ca parerile lui Bertone asupra cartii sunt personale si nu reprezinta parerile Bisericii Catolice in ansamblul ei.

DISPUTA

Romanul "Codul lui Da Vinci", care are in centru conspiratia Bisericii de a ascunde faptul ca Iisus a avut un copil cu Maria Magdalena, s-a vandut in peste 20 de milioane de exemplare. A fost deja interzis in Liban, la cererea episcopilor crestini din aceasta tara.

Specialisti in arta si istorici, intruniti la Vinci, localitatea natala a lui Leonardo, au incearcat sa demonstreze ca aceasta ipoteza, care ar fi fost cunoscuta si celebrului pictor florentin, este fantezista. Monsenior Pinheiro recomanda prudenta: "Nu stiu daca oamenii sunt capabili sa distinga elementele de fictiune de cele reale. Este important ca tinerii sa fie informati, pentru a putea face diferenta intre fictiune si realitate, dar nu consider necesara interzicerea lecturii romanului". Editura lui Brown, Doubleday, a declarat ca respecta dorinta cardinalului Bertone si a Vaticanului de a clarifica eventualele erori despre care cred ca s-au facut in roman. Doubleday a precizat ca romanul exploreaza idei vechi de cateva secole "intr-o opera de fictiune accesibila".

Dan Brown repune pe tapet controverse stravechi, de la inceputurile crestinismului, cu privire la natura Om - Dumnezeu a lui Iisus, inclusiv ipoteza ca acesta a fost insurat cu Maria Magdalena si ar fi avut un copil. Mai mult decat atat, pe ea ar fi lasat-o garant al Noului Legamant al lui Dumnezeu cu oamenii, ea fiind cel mai iubit apostol al lui Iisus. Unii apostoli, in special Petru, n-ar fi fost de acord cu aceasta alegere, anuntata de Iisus la Cina cea de Taina. De atunci s-ar fi fabricat povestea ca Maria Magdalena ar fi fost prostituata, ulterior femeile fiind chiar excluse din actul preotiei. Autorul se raliaza la teoria conspiratiei privind lupta dintre misterioasa fratie Prioria Sionului - care-i protejeaza pe urmasii lui Iisus - si Vatican - care vrea sa ascunda adevarul. Secretul ar fi fost dezvaluit de Leonardo da Vinci in fresca "Cina cea de Taina". Exista vreun sambure de adevar in aceasta teorie?

CELELALTE EVANGHELII

In 1896, la Nag Hammadi, langa Cairo, au fost descoperite trei papirusuri in limba copta - coptii constituind o comunitate crestina din Egipt - continand si Evanghelia Mariei Magdalena. Catva timp mai tarziu, doua copii in limba greaca a Evangheliei Mariei Magdalena au fost descoperite in nordul Egiptului, unde ulterior avea sa fie gasita si o copie in greaca a Evangheliei lui Toma. Aceste documente nu erau insa incluse in Noul Testament si contineau relatari care lasa loc de multe interpretari. In Evanghelia Mariei Magdalena - din care lipsesc multe pagini - se vorbeste despre o neintelegere dintre ea si Petru privind modul de rugaciune, in care intervine Apostolul Levi (Tadeu) cu urmatoarele cuvinte: "Daca pe ea a iubit-o Mantuitorul mai mult decat pe noi, si i-a dezvaluit ceea ce noua nu ne-a dezvaluit, cine suntem noi sa contestam aceasta? Sa facem ce ne-a zis noua sa facem!". Nu este un episod singular. Si din alte scrieri "interzise" reiese acelasi lucru. Dar nicaieri nu se spune ca Maria Magdalena si Iisus ar fi fost casatoriti. Sa fi fost consemnat acest fapt in foile care lipsesc?

GNOSTICII

Nu exista nici un original al textelor incluse in Noul Testament, primele copii fiind in limba greaca. Tot transcriindu-se aceste texte, se mai adauga sau se scotea cate un pasaj, pentru a se intari conceptia de Om - Dumnezeu a lui Iisus Hristos, contestata de gnostici, o grupare crestina care inca de la sfarsitul secolului I incerca sa creeze o noua teologie, care sa includa ideile filosofice grecesti. Putem fi siguri de autenticitatea textelor Evangheliilor sau ele sunt rodul transcrierilor nenumaratilor copisti? Si cum am putea fi siguri de datele privind viata si invataturile lui Iisus, daca ele au fost interpretate si rasinterpretate de prea multe minti omenesti?! Care sunt cele "bune": cele gnostice sau cele canonice?

TEXTELE ERETICE

Cea mai veche Evanghelie gnostica este cea a lui Toma, zis Necredinciosul. Ea introduce "idei eretice" despre Iisus si credinta, care nu corespund celor patru Evanghelii canonice, ale lui Matei, Marcu, Luca si Ioan. Lucrarile considerate gnostice sunt Evanghelia Adevarului, Evanghelia lui Filip, Evanghelia Mariei, Evanghelia lui Petru. Cine a hotarat ca ele nu sunt bune? Li s-a pus pecetea ca ar fi fost scrise in secolele II si III in atelierele gnosticilor. Episcopii Irineus si Tertulian, care au trait in secolul al - II - lea, s-au adresat in scris acestora, avertizandu-i ca propaga erezii. Gnosticii erau acuzati ca falsifica Epistolele lui Pavel in spiritul propriilor pareri. Inca din timpurile apostolice, adica din sec. I, existau pareri diferite despre cum sa arate cultul crestin. Marul discordiei dintre "canonici" si "gnostici" era Vechiul Testament. Primele biserici recunosteau scripturile iudaice, iar gnosticii le respingeau, in special ideea ca toate neamurile vor fi binecuvantate prin Abraham si credinta in Dumnezeul lui.

CENZORII

Cum Biserica Crestina a inclus in Biblie Vechiul Testament, gnosticii si documentele lor, care elaborau o mitologie in dezacord cu cea ebraica, au fost exclusi automat. In schimb, din "biblioteca" gnosticilor de la Nag Hammadi lipsesc textele canonice incluse in Noul Testament. Cine stabilea criteriile acestei cenzuri? In Epistola a doua a lui Petru scrie: "Episolele lui Pavel contin cateva notiuni greu de inteles, pe care ignorantii sau oamenii instabili le-ar putea distorsiona, cum au facut si cu alte scripturi". Acest paragraf dovedeste ca exista chiar in timpul vietii Apostolului Petru o colectie de scrieri investite cu autoritate canonica. Aceste documente autorizate chiar de apostoli foloseau ca termen de comparatie pentru toate textele crestine. Un lucru curios s-a intamplat chiar cu Evanghelia lui Petru. Serapion din Antiohia ( episcop intre anii 190 - 211) a admis sa fie citita in biserica, pana a citit-o el insusi. Atunci a interzis-o, descoperind ca e o "facatura gnostica".

ORIGINALELE

Scripturile sfinte ebraice, considerate originale, erau redactate pe suluri, in scriere hieratica - "scriere sfanta" care codifica astfel incat sa nu mai existe un intreg logic. Cuvantul heretic vine de la "a alege", in sensul ca se completeaza arbitrar "lipsurile", ducand la concluzii eronate. Hieratic si heretic se inscriu astfel intr-un cerc vicios, adevarul fiind dezvaluit celui care detine cheia dezlegarii codului. Nu se stie cine dintre grecii translatori ai textelor sfinte aveau "cheia". Nici apostolii lui Iisus nu au scris totul, unele detalii despre viata, moartea si invierea lui Iisus fiind povestite prin viu grai episcopilor alesi sa conduca bisericile, ceea ce constituie Traditia Apostolica.

Din cauza sectelor gnostice, copiatorii Scripturilor canonice au facut, in mod deliberat, unele "precizari". De exemplu, au adaugat numele de Hristos, Unsul, pentru a intari ca Iisus este Mesia, cel trimis de Dumnezeu pentru salvarea lumii. Alti scribi, care au copiat marturiile apostolice, au "clarificat" pildele, de teama ca nu vor fi intelese bine. Alteori, gaseau notite pe marginea manuscriselor, facute de cei care le copiasera inaintea lor, si le includeau si pe acestea in text. Pentru fiecare copist, ceea ce avea in fata constituia un "original" si se straduia ca nimic sa nu se piarda. Sa fi existat informatia ca Iisus a fost casatorit cu Maria Magdalena in textele originale si sa fi fost "omisa" ?

SINOADELE

In secolul al - II - lea circulau 35 de suluri de papirus continand variante ale Evangheliilor. Pentru a usura circulatia textelor sfinte, in sec. al - III - lea, sulurile au fost inlocuite de "codice", foi alaturate in genul cartilor. Primele codice crestine contineau cele patru evanghelii canonice, ale apostolilor Matei, Marcu, Luca si Ioan si scrisorile lui Pavel. Irineus, episcop de Lyon, scria despre ele in anul 180.

Ereticii faceau si ei prozelitii lor. Arie, de exemplu - "care sustinea lucruri defaimatoare si umilitoare despre Fiul lui Dumnezeu" -, a determinat intrunirea Sinodului de la Niceea, in anul 325, la care 318 episcopi au stabilit care evanghelii sunt autentice, pe baza Regulei lui Tertulian: "sunt adevarate cele mai vechi, de la inceput, acele care vin de la Apostoli, iar de la Apostoli vine ceea ce a fost Sfant in Bisericile Apostolice". Totodata, s-a stabilit celibatul preotilor, hotarare pe care o respecta doar preotii catolicii. La Sinodul din Laodiceea, din 352, s-a stabilit ca femeile nu au voie sa devina preotese. Inseamna ca pana atunci fusesera? Sa existe vreo conspiratie a bisericii pentru a ascunde adevaruri despre viata lui Iisus, despre Maria Magdalena?

MEROVIUS, "URMASUL" LUI IISUS

Documentele nu ne spun nimic despre ce s-a intamplat cu Maria Magdalena dupa ce Iisus s-a ridicat la cer. Stim multe despre faptele apostolilor, dar despre ea, cea atat de iubita de Mantuitor, nimic. Dar iata ca, prin secolul al - V - lea, intemeietorul primei dinastii a regilor franci, Merovius, sus tinea ca se trage din Iisus. Ca Maria Magdalena, fiind insarcinata, s-a refugiat pe teritoriul francilor, unde a ramas pana a murit. Merovius sustinea ca are documente care atesta linia genealogica din Iisus, dar nimeni nu s-a laudat vreodata ca le-a vazut. Insa tot Merovius sustinea ca se trage cand dintr-un zeu al apelor, jumatate om - jumatate peste, cand dintr-un zeu pagan, pe nume Atlant. Merovius era, de fapt, tatal primului rege franc Childeric I ( 457 - 481 ) si incerca, probabil, sa revendice origini divine pentru ca dinastia Merovingienilor sa nu fie contestata. Cert este ca abia fiul lui Childeric, Clovis, a fost crestinat si socotit primul crestin al francilor.

PRIORIA SIONULUI

Aceasta "fratie", pe care scriitorul Dan Brown, in "Codul lui Da Vinci", o da drept autentica, fiind cea care apara peste veacuri stirpea lui Iisus, este poate cea mai certa "facatura" dintre toate cate s-au mentionat. Ea n-are nici o legatura cu Ordinul Sionului condus de Godefroy de Bouillion, parte a Ordinului Cavalerilor Templieri pana in 1188, care a luat parte la cruciade. Prioria Sionului a fost fondata in 1956, in Franta, de catre patru tineri, in frunte cu Pierre Plantard, care facuse o pasiune pentru ordinele cavaleresti. In 1942, infiintase Ordinul Cavalerilor Alfa Galates, ale carui idei rasiste au atras multi tineri. Apoi, in 1956, Pierre si-a "descoperit" originile… merovingiene si a infiintat Prioria Sionului, ordin cavaleresc caruia i-a fabricat un trecut, in care i-a inclus pe Leonardo da Vinci, Jean Cocteau, ca Mari Maestri. Abia in 1967 ordinul a devenit cunoscut, cu ajutorul jurnalistului Gerard de Sede, prieten cu Plantard, care a scris patru foiletoane despre "rasa fabuloasa, extraterestra, a merovingienilor", atribuind Prioriei Sionului detinerea unei mari taine, cea a uniunii dintre Iisus si Maria Magdalena, din care au rezultat urmasi.

POZITIA PATRIARHIEI SI BISERICII ROMANO-CATOLICE

Parintele Constantin Stoica, purtator de cuvant al Patriarhiei, subliniaza: "Adevaratul credincios nu se indoieste si n-are nevoie de semne, de dovezi care sa-i intareasca credinta. "Codul lui Da Vinci" este o fictiune si n-ar fi trebuit sa nasca atatea dispute, dar traim timpuri in care se manifesta o tendinta puternica de a-l izola pe Dumnezeu dincolo de limitele acestei lumi, in care oamenii prefera misterul ezoteric".

Parintele Serban Tarciziu, profesor de teologie la Institutul Romano-Catolic Sf. Tereza din Bucuresti, specializat in Sfanta Scriptura: "Autorul are o simpatie vadita pentru societatile masonice, pe care le prezinta ca pastratoare ale unor valori religioase, in opozitie cu dorinta Bisericii de a le ascunde. Viziunea biblica a lui Dan Brown nu tine cont de specialistii crestini in Sfanta Scriptura, adoptand o viziune despre Scriptura care provine, probabil, din sfera masonica. Este adevarat ca Maria Magdalena a avut un rol foarte important in biserica crestina primara, ca Martora a Invierii. Restul sunt speculatii bazate pe faptul ca in Evangheliile canonice nu exista informatia certa ca Iisus nu a fost casatorit. Brown invoca drept argument Evangheliile apocrife, care sunt tardive si nu prezinta fiabilitate din punct de vedere istoric. Crestinii catolici sunt ofensati de afirmatii ca cele prezentate de Dan Brown".

   DUMINICA, LA BISERICA
Ce ar insemna pentru credinciosi certitudinea ca Iisus a fost sau nu casatorit? Numai printre crestinii adunati duminica, in curtea bisericilor, puteam sa aflu. Gasesc niste femei care isi fac de lucru, mai aduna cate o hartie, scot lumanarile arse si curata sita de ceara ori adasta pe banci, intr-o liniste nefireasca, avand in vedere noianul de zgomote urbane care se revarsa dincolo de gardul bisericii de cartier. Incercand un sentiment de jena, le pun "marea intrebare": ce-ar zice daca s-ar dovedi ca Iisus a fost casatorit cu Maria Magdalena? Nici vorba sa se supere. Dar se mira: "Si ce daca! S-a intrupat ca om, de ce n-ar fi cunoscut viata omului asa cum este ea? Asta nu inseamna ca nu este Fiul lui Dumnezeu, care pentru mantuirea noastra s-a pogorat din ceruri". Marea dilema care framanta clerici si istorici de atata amar de vreme, iata, este "rezolvata". Omul simplu nu se incurca in "detaliile" credintei.

PROCESUL LUI LEONARDO

"Procesul" din Vinci, locul natal al lui Leonardo, are ca scop reabilitarea lui, dupa cum au fost absolvite de erezie, in urma cu cativa ani, "vrajitoarele din Salem". Nascut in 1452, in comuna Vinci, fiu ilegitim al lui Piero di Antonio - care a fost insurat de patru ori si a avut alti 10 copii - Leonardo pleaca la 14 ani la Florenta. Avea sa ajunga inginer, pictor, sculptor, muzician, matematician, anatomist, astronom, geolog, biolog, filosof… A facut parte din Confreria Pictorilor Florentini in perioada Renasterii, "indoctrinati" la curtea lui Lorenzo de Medici, zis Magnificul, renumiti pentru "blasfemiile" lor… gnostice.

Ca si Michelangelo, care si-a pierdut definitiv capul dupa frumosul nobil Tommaso Cavalieri, Leonardo fusese denuntat ca homosexual, un motiv in plus pentru a nu fi agreat de prelati. La asta se adauga si faptul ca era considerat stangaci, "insemnul raului", dupa cum se credea atunci. De fapt, era ambidextru, ipoteza ca era stangaci se bazeaza pe nenumaratele sale notite scrise "invers", in… oglinda, alta "ciudatenie" insuficient explicata pana in prezent. Messer Leonardo a lasat mostenire in operele sale o serie de simboluri enigmatice, pe seama carora se croseteaza tot felul de ipoteze, cum este si cea a lui Dan Brown.

"ERETICII" LUI LORENZO MAGNIFICUL

La curtea lui Lorenzo Magnificul se refugiasera filosofi renumiti, majoritatea dupa caderea Constantinopolului, de unde luasera cu ei pretioase documente ale filosofilor antici. Familia Medici era recunoscuta pentru achizitionarea de codice vechi, era fondatoare de universitati si biblioteci, intr-o epoca in care Italia nu se putea lauda cu manuscrise.

La Palatul Careggi se copiau codice rare grecesti, achizitionate pe multe monede de aur. Era o febra a reintoarcerii la origini, in care zeii, semizeii, nimfele, satirii inundau arta Florentei, prilej pentru preoti si calugari de a certa orasul pacatos si pe conducatorii sai eretici. Lorenzo Magnificul a fost denuntat ca imoral si inlaturat de la putere de calugarul dominican Savonarola, care, paradoxal, avea sa fie ars pe rug ca… eretic. Totusi, familia Medici a dat cardinali si papi. Sub influenta "academiei lorenziene", picturile si sculpturile cu teme religioae executate de artistii florentini incalcau adesea canoanele religioase. Pentru ca ei cunoscusera, probabil, "codicele interzise" si se considerau liberi de dogmele bisericesti. Michelangelo a pictat Capela Sixtina tot certandu-se cu Papa Iuliu al II - lea si a fost declarat eretic de Papa Paul al IV - lea Carafa.

"CINA CEA DE TAINA".

Fresca i-a fost comandata lui Leonardo de Lodovico (Sforza) il Moro, Duce de Milano, pentru Conventul dominican Santa Maria delle Grazia. Fresca presupune un perete ud pe care se aplica rapid pigmentii tempera. Leonardo a folosit o tehnica noua: pigmenti tempera si in ulei pe perete uscat. Lucrarea a durat 4 ani si nici nu a fost finisata. Mai grav, a inceput sa se scorojeasca si sa cada inca din timpul vietii artistului. Este greu de presupus ca un inventator al culorilor nu stia ce face. Mai degraba, nu a vrut ca "erezia" sa dureze. Erezia? Dan Brown presupune ca Leonardo a pictat-o la dreapta lui Iisus pe Maria Magdalena, careia ii anunta prioritatea apostolatului. La auzul vestii, Petru face un gest total "neortodox" cu mana, de parca ar spune: "Iti iau gatul, tarfa!". Si ca sa nu existe nici un dubiu, in mana cealalta tine un cutit. Brown atrage atentia ca Leonardo a pictat in asa fel, incat culorile vesmantului ei si al lui Iisus sa fie in "oglinda", formand un M la mijloc. M de la matrimonial, M de la Maria Magdalena.
Sursa: Ziarulcn.com
Sursa:9am.ro