Cât mai contează votul popular în lumea globalizată. Stiglitz: multinaţionalele stabilesc limitele democraţiei

Cadrul politic nu ne dă de ales în faţa globalizării. Japonia şi Coreea de Sud, China şi ţările cu un nivel de trai ridicat (tarile scandinave) sunt ţări în care statul este foarte puternic şi foarte prezent în economie. În rest, “globalizarea circumscrie democraţia, prin competiţia” între sistemele fiscale care nu promovează decât multinaţionalele, scrie Joseph Stiglitz în ultima sa carte.

Până acum, laureatul premiului Nobel Joseph Stiglitz a susţinut liberul schimb şi a denunţat protecţionismul. În ultima sa carte, “Preţul inegalităţii”, el face însă o critică a mondializării şi a neoliberalismului.

Stieglitz arată că fenomenul care a dus la actuala criză s-a accelerat în anii 2000, “cu politicile de dereglemntare a pieţelor financiare ale administraţiei Clinton şi cu scăderea impozitelor pe veniturile din capital, care au turnat gaz pe foc”. Economistul critică renunţarea la reglementările împotriva speculaţiilor financiare şi subliniază că “liberalizarea excesivă nu promite creşterea economică, ci, în schimb, duce la instabilitate şi inegalitate.” Chiar şi FMI, scrie Stiglitz, “recunoaşte pericolele unei integrări financiare excesive” şi recunoaşte “utilitatea controlului capitalului sau a limitării mişcărilor volatile de capital peste graniţă, în special în timp de criză.”

Laureatul premiului Nobel constată că mondializarea şi descoperirea Chinei de către economiile occidentale au dus la desfiinţarea a milioane de locuri de muncă în Vest, ilustrând cu salariul unui muncitor din industria auto, care a ajuns de la 28 de dolari pe ora în 2007, la 15 dolari pe oră acum. Situaţia este mult mai gravă pentru muncitorii slab calificaţi din statele dezvoltate, care au fost înlocuiţi de cei din statele în curs de dezvoltare. În acest context, Stiglitz subliniază că “este curios de ce într-o perioadă în care şomajul este atât de ridicat, supermarketurile înlocuiesc casierii cu maşini automate.”

“Cu un capital foarte mobil şi taxe vamale foarte reduse, întreprinderile pot să le spună simplu salariaţilor că dacă nu acceptă un salariu mai mic şi condiţii de muncă mai proaste, compania se va duce în altă ţară”, scrie Stiglitz, adăugând că aceşti oameni care îşi pierd locul de muncă nu pot decât foarte greu să-şi găsească un nou angajator.

“Globalizarea circumscrie democraţia, prin competiţia” între sistemele fiscale care nu promovează decât multinaţionalele, care nu ezită să recurgă la şantaj, este una dintre ideile de bază ale lui Stiglitz. Celor care spun că globalizarea nu ne dă de ales, Stieglitz le răspunde: cadrul politic nu ne dă de ales în faţa globalizării şi este cel care stă la baza reducerii impozitelor şi a serviciilor sociale. Exemplul lui Stiglitz sunt ţările cu mare creştere economică (Japonia şi Coreea de Sud, până de curând, şi China acum) şi ţările cu un nivel de trai ridicat (ţările scandinave). Economistul american arată că în toate aceste ţări statul este foarte puternic şi foarte prezent în economie.

Călin Marchievici
sursa: cotidianul.ro

Sursa: gandeste.org

Scenariu de cosmar: Capitalismul e in pragul falimentului?

Capitalismul trece printr-o criza adanca. Aceasta este cauzata de esecul companiilor multinatinationale, care au acaparat puterea economica mondiala, creand monopoluri si legi proprii, diferite de ale statelor.
Corporatiile s-au extins, fara a mai putea fi controlate, iar acum criza le doboara ca urmare a imputinarii resurselor naturale si a fortelor invizibile, care au actionat in spatele acestora.

Cauza principala a crizei recente este esecul principiului economic dominant - capitalismul global corporatist, potrivit unei analize AlterNet.

Traim in vremuri interesante. Economia globala se face tandari. Alegatorii din Statele Unite ii urasc pe toti politicienii si exista tulburari politice in intreaga lume. Cauza principala a acestor tulburari pare sa fie esecul capitalismului.

Lumea moderna este condusa de corporatii multinationale si guvernata de o ideologie in care corporatistii sunt o categorie speciala de oameni, motivata doar de propriul interes.

Corporatiile cauta sa optimizeze randamentul capitalului folosind parghia productivitatii si platind sume cat mai mici posibile pentru taxe si forta de munca. Exista cinci factori care sunt responsabili pentru esecul capitalismului global corporatist.

In primul rand, corporatiile sunt prea mari. Traim in epoca corporatiilor gigant. Cea mai mare este JP Morgan Chase, care are active de 2.000 de miliarde de dolari, 240.000 de angajati si birouri in 100 de tari.

Marile corporatii au creat monopoluri, care au adus o birocratie enorma. Acestea au devenit inflexibile si dificil de gestionat.

In al doilea rand, corporatiile globale dispretuiesc societatea civila. Multinationalele au dezvoltat propriul lor cod etic si de viziune asupra lumii, diferit de al oricarui stat al lumii.

In al treilea rand, corporatiile traiesc in afara legilor. Exista o mana invizibila, care reglementeaza multinationalele. Filosoful Adam Smith sustinea in 1759 ca in timp ce persoanele bogate si corporatiile au fost motivate de interesul propriu, "o mana invizibila" a operat in spate.

In al patrulea rand, corporatiile au ruinat capitalul nostru de bogatii naturale. Patru dintre primele 10 companii multinationale sunt din domeniul energetic, cu Exxon Mobil, in fruntea listei. Rezervele naturale au inceput sa se epuizeze. Corporatiile au tratat mediul ca pe o resursa gratuita.

In al cincilea rand, corporatiile au sfidat comunitatea mondiala. PIB-ul mondial este de 63 de mii de miliarde de dolari, iar corporatiile acumuleaza o cota disproportionala, de 4 mii de miliarde de dolari (activele bancare sunt estimate la 100 de mii de miliarde).

Vestea buna este ca suntem martorii esecului capitalismului global corporatist. Vestea proasta este ca nu stim ce il va inlocui.

Sursa: ziare.com