Cadrul politic nu ne dă de ales în faţa globalizării. Japonia şi Coreea de Sud, China şi ţările cu un nivel de trai ridicat (tarile scandinave) sunt ţări în care statul este foarte puternic şi foarte prezent în economie. În rest, “globalizarea circumscrie democraţia, prin competiţia” între sistemele fiscale care nu promovează decât multinaţionalele, scrie Joseph Stiglitz în ultima sa carte.Până acum, laureatul premiului Nobel Joseph Stiglitz a susţinut liberul schimb şi a denunţat protecţionismul. În ultima sa carte, “Preţul inegalităţii”, el face însă o critică a mondializării şi a neoliberalismului.
Stieglitz arată că fenomenul care a dus la actuala criză s-a accelerat în anii 2000, “cu politicile de dereglemntare a pieţelor financiare ale administraţiei Clinton şi cu scăderea impozitelor pe veniturile din capital, care au turnat gaz pe foc”. Economistul critică renunţarea la reglementările împotriva speculaţiilor financiare şi subliniază că “liberalizarea excesivă nu promite creşterea economică, ci, în schimb, duce la instabilitate şi inegalitate.” Chiar şi FMI, scrie Stiglitz, “recunoaşte pericolele unei integrări financiare excesive” şi recunoaşte “utilitatea controlului capitalului sau a limitării mişcărilor volatile de capital peste graniţă, în special în timp de criză.”
Laureatul premiului Nobel constată că mondializarea şi descoperirea Chinei de către economiile occidentale au dus la desfiinţarea a milioane de locuri de muncă în Vest, ilustrând cu salariul unui muncitor din industria auto, care a ajuns de la 28 de dolari pe ora în 2007, la 15 dolari pe oră acum. Situaţia este mult mai gravă pentru muncitorii slab calificaţi din statele dezvoltate, care au fost înlocuiţi de cei din statele în curs de dezvoltare. În acest context, Stiglitz subliniază că “este curios de ce într-o perioadă în care şomajul este atât de ridicat, supermarketurile înlocuiesc casierii cu maşini automate.”
“Cu un capital foarte mobil şi taxe vamale foarte reduse, întreprinderile pot să le spună simplu salariaţilor că dacă nu acceptă un salariu mai mic şi condiţii de muncă mai proaste, compania se va duce în altă ţară”, scrie Stiglitz, adăugând că aceşti oameni care îşi pierd locul de muncă nu pot decât foarte greu să-şi găsească un nou angajator.
“Globalizarea circumscrie democraţia, prin competiţia” între sistemele fiscale care nu promovează decât multinaţionalele, care nu ezită să recurgă la şantaj, este una dintre ideile de bază ale lui Stiglitz. Celor care spun că globalizarea nu ne dă de ales, Stieglitz le răspunde: cadrul politic nu ne dă de ales în faţa globalizării şi este cel care stă la baza reducerii impozitelor şi a serviciilor sociale. Exemplul lui Stiglitz sunt ţările cu mare creştere economică (Japonia şi Coreea de Sud, până de curând, şi China acum) şi ţările cu un nivel de trai ridicat (ţările scandinave). Economistul american arată că în toate aceste ţări statul este foarte puternic şi foarte prezent în economie.
Călin Marchievici
sursa: cotidianul.ro
sursa: cotidianul.ro
Sursa: gandeste.org
