Moise Guran: E REVOLUȚIE! Alegerile vor fi CONTESTATE la CCR și vor fi INVALIDATE

Jurnalistul Moise Guran consideră că președintele României va fi dat, pentru a doua oară la rând, de voturile românilor din străinătate. După ce a văzut mobilizarea fără precedent a românilor din străinătate, Guran face un scenariu șocant: alegerile vor fi contestate la CCR și vor fi invalidate.

”Extraordinar! S-a trezit Uriasul adormit! E o stare de spirit in aer... zici ca e Revolutie.

La cum merg lucrurile prezenta va depasi 60% iar voturile din Diaspora vor da din nou presedintele. Foarte probabil rezultatul va fi atat de strans incat devine previzibila contestarea alegerilor la Curtea Constitutionala. Daca se dovedeste ca numarul celor care voiau dar n-au reusit sa voteze este mai mare decat diferenta dintre candidati, Curtea poate invalida alegerile.

Fiecare vot conteaza, si din tara si din strainatate!


ACL cere Ordonanta de Urgenta pentru prelungirea orei de votare. Tehnic se poate, dar tehnic de doua saptamani se putea. Problema este ca nu se vrea.”, scrie Guran.




Sursa: http://www.stiripesurse.ro/

Resetarea Financiară şi Actualizări ale Evenimentului

Schimbări drastice se petrec în culise.

O bătălie pentru controlul noului sistem financiar continuă, sistem care este creat acum cu toată viteza. Alianţa Estică construieşte noul sistem financiar pentru sprijinirea Evenimentului ce vine:
23 de ţări încep pregătirile pentru a trece de dolar

Pe partea cealaltă, Iezuiţii au infiltrat mulţi agenţi în Alianţa Estică să deturneze procesul, sperînd să creeze un sistem financiar centralizat global după ce dolarul colapsează ca rezervă valutară şi facţiunea Illuminati este înlăturată:
statele arabe se unesc cu chinezii în campania de eliminare a dolarului

Ei menţin ideea de a include şi Bitcoin în noul sistem centralizat.

Iezuiţii speră să supravieţuiască cumva Evenimentului, neatinşi, punînd faţa prietenoasă a maestrului manipulator Papa Francisco ca figură de frontispiciu şi portretizîndu-se pe ei înşişi ca fiind băieţii buni.

Pentru a merge mai departe cu ţelul lor de sistem bancar centralizat, iezuiţii s-au aliat în tăcere cu Rothschild-ii în eforturile lor:
negocierile lămuritoare alimentează ambiţia Londrei... 

Rothschild-ii fac tot ce le stă în putinţă să fie cât mai tăcuţi şi invizibili în speranţa că lumea va uita de ei când Evenimentul porneşte. Ei vor încerca să se portretizeze pe sine ca oameni care colecţionează artă şi iubesc vinurile bune şi au un fond de investiţii sau două, apropos...

Între timp, lumea se prepară pentru resetul financiar. Faptul că dolarul va pierde statutul de rezervă valutară a lumii şi că un nou sistem financiar vine, e un fapt care devine ştiut, cu toate că interpretările care au ca sursă de informaţie Cabala s-ar putea să nu fie întotdeauna cele corecte:
Lindsey Williams goldseek radio Chris Waltzek dec 2013 

Colapsul sistemului financiar actual este inevitabil după ce Mişcarea de Rezistenţă a înlăturat aurul fizic din mâinile Cabalei la începutul lui 2012. Acest aur a făcut să se rescrie sistemul financiar şi după ce a fost dat dispărut, a pornit un ceas cu numărătoare inversă până la completa topire a sistemlui şi colapsarea sa este aşteptată curând. Câţiva oameni aşteaptă petrecerea colapsului în finalul lui 2015:
555plan.pdf 

Alţii, mult mai devreme:
Wow Current Stock Market graph matches... 

Nu am libertatea, încă, să declasific nici o linie de timp pentru aceste evenimente. Singurul lucru pe care pot să-l spun este că momentul topirii totale a sistemului financiar curent este ultimul moment posibil pentru declanşarea Evenimentului, îndiferent de orice altceva.

S-au petrecut evoluţii drastice privind Evenimentul, pe perioada ultimului final de săptămână. Un grup de operaţii speciale al Rezistenţei, cu numele de cod RM2m, a fost la 45 de minute distanţă să declanţeze Evenimentul, sîmbăta trecută (7.12.2013), după ce Arconii (fizici şi non-fizici) au mers cam departe cu câteva din acţiunile lor. Arconii s-au retras în ultimul moment pentru a preveni pornirea Evenimentului şi au fost forţaţi să negocieze propria lor securitate şi supravieţuire. Pentru a supravieţui un pic mai mult au fost forţaţi să dezarmeze Doom33, planul lor de represalii la pornirea Evenimentului.

Ei au fost forţaţi, de asemenea să predea protecţia totală a nivelelor de vârf ale oamenilor din Cabală, care până acum au fost capabili să conducă acţiunile lor cu protecţia spatelui din partea Arconilor. Acum că Arconii fizici sunt mai preocupaţi de propria lor securitate decât de cea a Cabalei, Cabala s-ar putea să afle că dacă încearcă vreo acţiune negativă, li s-ar putea întâmpla lor lucruri ciudate. Vechea ordine de lucruri care a lucrat în favoarea lor pentru mii de ani a fost sever dezorganizată.

Există un număr semnificativ de agenţi ai Rezistenţei la suprafaţa planetei care operează acum "diverse lucruri".

Arconii nu au procesat aceste schimbări cu uşurinţă. O sursă neconfirmată a declarat că unul dintre membri seniori ai familiei Orsini s-a sinucis în apartamentul său din Roma, sâmbăta trecută, în timp ce Farnese consideră în mod serios predarea sa. De asemenea, Alianţa Estică ar fi făcut o negociere-atac cu Banca Monte dei Paschi di Siena, destabilizînd astfel maşinaţiile Iezuiţilor. Această bancă este una dintre cele mai importante bănci din actualul sistem bancar controlat de Iezuiţi. Aparţine familiei Chigi, o familie principală din nobilimea neagră din Siena.

Cel mai important, grupul special RM2m a propus un plan pentru declanşarea Evenimentului înainte ca planurile non-fizice să fie complet curăţate. Ideea este că această aşteptare, pur şi simplu, durează prea mult pentru a fi tolerată şi că ceva riscuri e necesar să fie asumate. Ei îşi aliniază planul cu foţele Luminii non-terestre.

Oricum, pentru ca acest plan să fie reuşit, au nevoie de cooperarea noastră.

Declanşarea Evenimentului înainte ca planurile non-fizice să fie curăţate poate rezulta în pierderi adiţionale de vieţi datorită faptului că anumiţi oameni vor deveni disfuncţionali, incapabili să se adapteze Evenimentului şi să recurgă la violenţă. Cabala nu este o problemă foarte mare căci ei vor fi fie arestaţi sau activaţi Stardust în primele ore şi chiar iniţial ei nu vor putea face multe daune acum că planul Doom33 a fost compromis. Facşiunea Illuminati este acum în plănuiri urgente pentru represalii după ce au pierdut sprijinul Arconilor cu Doom33, dar acest plan ar fi pus mult mai puţine probleme decât antecedentul plan Doom33. Ar trebui adăugat aici că toţi agenţii Iezuiţi şi Illuminati care au infiltrat diverse miliţii în ultimele decade vor fi activaţi Stardust, de asemenea, dacă încearcă ceva negativ.

Problema rezidă în interiorul populaţiei generale. Anumiţi oameni ar putea deveni violenţi în situaţiile lor casnice şi familiale, resentimente mai vechi ar putea brusc să iasă la vedere. De asemenea, benzi stradale violente s-ar putea forma rapid în orele iniţiale şi poate chiar zile după Eveniment în anumite zone mai periferice fără forţe adecvate ale legii care să fie prezente. Deci aş recomanda ca fiecare să evite cu orice preţ confruntările violente în primele ore şi zile după Eveniment, indiferent de situaţie.

Grupul special RM2m a cerut să coordonăm o votare pentru a determina care este opinia populaţiei de la suprafaţă despre planul lor. Rezultatele votării nu vor determina curusl acţiunilor, dar le vor da informaţie preţioasă pentru a-şi putea ajusta planul pentru a lua mai mult în considerare necesităţile populaţiei de la suprafaţă.

Prima opţiune este să declanşeze Evenimentul cât de curând se poate, cu toate că asta ar ridica un risc potenţial grav pentru viaţă - securitate fizică a ta sau a celor apropiaţi.

A doua opţiune este să se aştepte momentul cel mai sigur pentru ca Evenimentul să pornească, chiar dacă asta înseamnă o aşteptare mai lungă.

Puteţi vota în colţul dreapta sus al acestui blog şi sper că multe alte bloguri şi site-uri Web vor propaga această informaţie.

Grupul special RM2m va da mai multe actualizări în viitorul apropiat, pe măsură ce situaţia se derulează.

Articol preluat de pe http://istoriagalactica.blogspot.com.es

"Greşeala" fatală premergătoare asasinatului din 1989

Reproduc în continuare conţinutul primit prin intermediul unui e-mail:
(Comentariile blog-ului sunt marcate cu N.B.) 

* * * * *
În primăvara lui 1989, Nicolae Ceauşescu a anunţat (lumea financiară internaţională N.B.) că România şi-a încheiat plata datoriei şi nu mai este nimănui datoare. Mai mult, Ceauşescu a făcut să se voteze o lege prin care i se interzicea guvernului român să mai apeleze la credite străine, să se îndatoreze, aşadar. Totul având drept scop să ferească ţara, în viitor, de riscurile pe care cu atâtea sacrificii le-a înfruntat în anii '80, anii atât de cumpliţi pentru noi toţi, când Ceauşescu, somat de creditori, a angajat societatea românească în cursa contra-cronometru de plată a datoriilor.

Mi-aduc bine aminte de tonul cu care (postul de radio N.B.) "Europa liberă" a comentat, la început, această situaţie: ni se prevedea un faliment total, falimentul unor neputincioşi, al unor prăpădiţi care au contractat, cu inconştienţă, datorii peste puterile lor de a le returna! Iar faptul că paralel cu plata datoriilor se continuau giganticele investiţii - canale de navigaţie, centrală atomică, metrou, noul centru civic, hidrocentrale, etc. - părea dovada certă a nebuniei megalomane a lui Ceauşescu şi a laşităţii noastre că îl suportăm! (În acea vreme exista şi postul de radio "Vocea Americii". Nu v-aţi înrebat niciodată cum era posibil să recepţionaţi din România un post de radio din S.U.A? N.B.)

Prin anii '87 - '88, tonul "Europei Libere" a devenit altul: i se reproşa acum lui Ceauşescu nu incapacitatea economiei româneşti de a-şi plăti cheltuielile, ci i se reproşa însuşi faptul că ne plătim datoriile, căci aceasta ar fi fost o mare prostie, zicea alde d-l Orăscu, doar toate celelalte ţări trăiesc bine mersi fără să-şi achite creditele primite, ci numai dobânzile.

Am constatat astfel, cu mare uimire, că, în loc să fie apreciată ca un act de corectitudine, plata datoriilor înfuria anumite persoane sau instituţii, stârnea comentariile cele mai înveninate. Ca persoană care am fost crescut în teama de a nu rămâne cuiva dator, n-am prea înţeles, la început, această ciudată atitudine. Mai apoi, cugetînd oareşicât, am înţeles un adevăr simplu despre cei care trăiesc din a-i împrumuta pe alţii, despre cei care trăiesc din câştigul astfel realizat - cămătarii: bancherii te împrumută nu ca să le restitui cât mai repede banii, ci ca să le rămâi la nesfârşit dator, plătindu-le cu regularitate numai dobânzile.

Drept pentru care mă întreb cu maximă ingenuitate: ce s-ar întâmpla cu finanţele mondiale dacă toate ţările ar proceda cum a procedat România în primăvara anului 1989? Să ne imaginăm că toţi datornicii şi-ar plăti datoriile şi ar hotărî, prin lege, să nu mai facă alte datorii! În ce s-ar transforma sumele imense ce s-ar aduna astfel în depozitele băncilor dacă nimeni nu va mai apela la bănci, să se împrumute! În ce altceva decât în mari grămezi de hârtie inutilă?!.

Cu alte cuvinte, România devenise, în primăvara anului 1989, o mare primejdie pentru finanţele mondiale, pentru cei dedulciţi la traiul din camătă, trai nemuncit! Primejdia constînd în puterea exemplului, a forţei de contagiune pe care ar fi putut-o avea "modelul românesc"!.

Mi-am dat seama de asta şi din înverşunarea deplasată cu care "Europa liberă" si "Vocea Americii"au comentat momentul eliberării României de povara datoriilor externe. Nimeni, în Occident nu s-a grăbit să ne felicite.Dimpotrivă! Iar când Ceauşescu şi-a exprimat dorinţa, dar şi putinţa ca România să iasă pe piaţa de credite, acordând împrumuturi cu o dobândă mult mai mică decât cea îndeobşte practicată, pentru a dovedi astfel umanismul societăţii pe care o reprezenta, mi-am dat seama, cutremurat, că Nicolae Ceauşescu, şi-a semnat sentinţa de condamnare la moarte! Cred că acest gest, de sfidare şi de demascare a marii finanţe mondiale, a dus cel mai mult la acea concertare de forţe care au reuşit, profitând de generozitatea şi puterea de sacrificiu a tineretului român, nu numai să-l dea jos pe Ceauşescu de la putere, dar să-l şi pedepsească personal, fizic, pentru insolenţa sa. Cu consecinţa, "firească", a revenirii României, cuminţită, în rândurile ţărilor îndatorate până la gât marii finanţe, dând astfel putere de contagiune altui exemplu: cine va mai încerca vreodată, în Europa de Est sau în Africa, în America Latină sau în Asia să procedeze ca Nicolae Ceauşescu, ca el o s-o păţească!

Tare aş fi curios să ştiu cât a costat această debarcare a lui Ceauşescu! KGB-ul, la ale cărui servicii a apelat marea finanţa mondială, este o instituţie serioasă, care ţine la preţ! La fel şi celelalte. Mai puţin securitatea română, care, bucşită cum era cu imbecili la toate nivelurile sale, nu este exclus să-şi fi dat concursul pe gratis, din patriotism, convinsă că se pune în slujba poporului român! De plătit, fireşte, noi vom plăti costul înlăturării lui Ceauşescu şi-l vom plăti înzecit, însutit, înmiit, poate. Aşa nerod şi troglodit cum ne plăcea nouă să-l credem pe Ceauşescu, acesta a înţeles totuşi un lucru pe care noi, mult mai deştepţi cum ne-a făcut revoluţia, ezităm să-l recunoaştem, ca să nu ne facem de rîsul lumii. Adică ezităm să-i recunoaştem lui Ceauşescu vreun merit, cât de neînsemnat. Eu unul i-aş recunoaşte deci lui Ceauşescu şi unele merite, măcar pe acela de a fi înţeles relaţia strânsă, în lumea de azi şi de mâine, între suveranitatea naţională şi mărimea datoriei externe a unui stat.

M-am dumirit de aceasta deunăzi, când Parlamentul nostru a aprobat să ne împrumutăm cu vreo 300 de milioane de dolari şi nu a tresărit aflînd că Fondul Monetar Internaţional ne va acorda acel împrumut numai dacă vom respecta nişte "indicaţii superioare". Am scăpat de dracu', şi am dat peste ta-su! Aşa se face că am scos şi o Constituţie în care se afirmă principiul sacrosanct al suveranităţii naţionale, dar am legat această suveranitate numai de inviolabilitatea hotarelor, care interzice armatelor străine să calce pământul sfînt al Patriei.

Chiar nu au înţeles parlamentarii noştri din Constituantă că agresiunea militară a încetat să mai fie la modă? Că este un procedeu tot mai primitiv pentru sensibilitatea omului modern, tot mai desuet şi mai ineficient? Mult mai curată se dovedeşte a fi agresiunea financiară, arma cea mai subtilă şi mai productivă la acest sfârşit de mileniu! Lumea s-a deşteptat, s-a săturat de violenţă, de sânge! De generali şi colonei! Drept care, în locul acestora şi în acelaşi scop, pământul este bântuit în lung şi în lat de experţii financiari ai Fondului Monetar Internaţional, ai Băncii Mondiale pentru, (sanchi!) Dezvoltare, şi alte "agenturi"! Asta, fireşte, după ce prin diverse mijloace, inclusiv propulsarea de agenţi ai marii Finanţe în fotolii ministeriale ori prezidenţiale, ţara vizată este adusă în situaţia de a cere ea însăşi, cu căciula în mână, împrumuturi şi investitori. (La drept vorbind, ce este investiţia străină altceva decât un împrumut pe care te obligi să nu-l mai returnezi, ci doar să-i plăteşti creditorului dobânzile?)

Astfel că suveranitatea noastră naţională, de care se umflă-n piept Constituţia română încă de la primele rânduri, în curând va fi, cu concursul senin al Parlamentului României, numai vorbe în vânt! Va fi cel mai trist neadevăr din câte neadevăruri cuprinde Constituţia României, săraca! Căci s-a ajuns la o situaţie paradoxală şi extrem de primejdioasă pentru un viitor românesc al copiilor noştri: deşi noi, în România, ne îndreptăm spre o economie de piaţă, deşi ne privatizăm care mai de care, grăbindu-ne să lichidăm proprietatea şi economia de stat, datoria externă care se acumulează în această perioadă de privatizare nu are şi ea un caracter privat, ci este o datorie de stat, a ţării, a poporului român!

Cum şi când se va achita de aceste datorii statul român, de vreme ce rolul şi puterea sa în economia noastră urmează să se diminueze în mod sistematic şi programat'??! Cine a programat această cacealma a privatizării în folosul oricui, numai în folosul ţării nu?! Sigur, vor sări câţiva deştepţi să ne aducă aminte că şi guvernul S.U.A., statul american, deci poporul american, are câteva sute de miliarde de dolari datorii faţă de aceeaşi finanţă mondială, faţă de aceleaşi bănci la care suntem şi noi, din nou, datori! Dar, vor uita acei deştepţi să ne precizeze, neştiutori cum suntem, că acele bănci sunt bănci americane, occidentale, interesele lor - ale băncilor şi ale statului american fiind foarte coincidente!

Nu am nimic împotrivă să se îndatoreze statul român la Banca Naţională a României sau la Banca Dacia Felix! Să se îndatoreze la mine şi să-i pun eu condiţiile în care accept să-l creditez! Fireşte, Ceauşescu trebuia dat jos! Şi încă cu mult înainte de decembrie 1989! Şi cel mai bine era dacă s-ar fi dat singur la o parte!

Din păcate, aşa cum s-au petrecut lucrurile, de dispariţia lui Ceauşescu nu a ajuns să profite poporul român, aşa cum era firesc, adică să profite cei ce au suferit de pe urma lui Ceauşescu, ci au ajuns să profite duşmanii neamului românesc, aceiaşi care profitaseră şi în anii grei când, prin corvoadă naţională, le-am plătit îndoit şi întreit creditele cu care ne-au momit şi ne-au pricopsit în anii '70!

Acum, când, scăpaţi de datorii, se cuvenea să trăim şi noi ca oamenii, ne-am trezit iar cu ei pe cap, cu aceiaşi binevoitori, veniţi să ne dicteze cum să se facă reforma! Această turnură tragică a lucrurilor de după 22 decembrie 1989, ora 12, a fost posibilă prin acţiunea criminală, repet: acţiunea criminală a unor persoane ce pot fi nominal identificate! Scopul principal al acestora a fost, în modul cel mai clar, să aducă din nou România în rândurile ţărilor îndatorate la finanţa mondială. Adică scopul urmărit şi, în parte, deja atins, a fost pierderea suveranităţii naţionale româneşti.


Prof.univ.dr. Ion Coja








Sursa: http://istoriagalactica.blogspot.ro

Benjamin Fulford - 23 Decembrie 2013: Surse multiple confirmă că 2014 va fi anul revoluţiei în Vest

Anul 2014 va marca începutul unei schimbări fundamentale în cum este gestionată această planetă, potrivit surse care includ Pentagonul, familia imperială japoneză şi loja masonică liberă P2. NATO şi alte grupuri europene promit să pornească Noul An cu un proiect de 15 miliarde USD care să ajute Filipine şi să arate Europei că au schimbat fundamental modul lor de lucru internaţional, potrivit lojei P2.

Există şi o avalanşă de declasificări ce apar în mass-media corporativă despre titluri de mult tabu, precum 9-11, bombardamentul de la Lockerbie, asasinarea lui Kennedy etc., care indică un fel de încercare de a porni procesul de reconciliere şi adevăr care a început deja.

Încă o dată ni se spune de arestările în masă ale Cabalei care au început în SUA. De data asta a fost dat numele lui Jacob Lew, Secretar al Trezoreriei SUA ca fiind unul din cei arestaţi pentru refuzul de a semna noul sistem financiar, potrivit unei surse din Pentagon şi a alteia din CIA. Căutînd în imaginile de pe Google găsim că ultima dată când a apărut în public a fost acum 3 zile. Oricum, amâdoi, şi eu şi Christopher Story, printre alţii, am primit în mod repetat informaţia că persoane de vârf ale Cabalei au fost arestate pentru ca a doua zi, după ce scrisesem despre arestarea lor, să apară în public. Aceasta ar putea fi acealşi truc vechi repetat încă o dată. Aceleaşi surse spun că Preşedintele Barack Obama nu se va întoarce din vacanţa sa din Hawaii de anul acesta. Oricum, ni s-a spus acelaşi lucru şi anul trecut, dar s-a întors.

Nu mai puţin interesant, devine din ce în ce mai evident pe fronturi multiple că dominarea Cabalei se prăbuşeşte într-un ritm accelerat în Vest.

În SUA, există o mişcare care ia amploare în cadrul unei organizaţii pentru pornirea expunerii adevărului despre 9-11. Când membrii Congresului încep să pună întrebări în Congres despre aceasta, arată că ştiu că este mai sigur să se se înceapă discuţiile în public şi acum. Mişcarea de învinovăţire a Saudiţilor căreia i s-a dat publicitate largă este un precursor al doborârii facţiunii Bush/Nazi/Zionişti.

Adevărul despre asasinarea lui Kennedy vă ieşi la lumină, din nou, ca o parte a aceluiaşi curent. Documentele publice sigilate, relaţionate cu asasinarea sunt pe cale de a fi eliberate în public foarte curând, potrivit unei surse apropiate fiicei lui Kennedy, Ambasadorul SUA în Japonia, Caroline Kennedy. Dosarele sigilate sunt aproape toate deţinute de CIA, mai ales de facţiunea Nazi/Bush care reprezintă directoratul de operaţiuni.

Există, de asemenea, o mişcare de a porni declasificarea conexiunilor secrete ale CIA cu Iran, potrivit MI5. Unul dintre lucrurile cele mai condamnabile care a ieşit la lumină săptămâna trecută se referea la bombardamentul Lockerbie din 1988 în care o bombă a explodat un avion de pasageri deasupra Scoţiei, ucigînd 243 de persoane.

Istoria oficială este că a fost un atentat executat de Libya, dar acum se pare că operaţiunea a fost condusă pentru acoperirea conexiunii drogurilor dintre Iran şi Bush/Nazi, potrivit surse din MI5.

Mai întâi să revedem ce era această conexiune într-un context mai larg. Revoluţia Iraniană care l-a înlocuit pe Şahul Iranului, Ayatollah Khomeini a fost o operaţiune condusă de Cabală, cu scopul de a pune mâna pe sursele de aur imperiale ale Persiei (aurul fusese evacuat în Tailanda), potrivit unui verişor al Şahului. Mai târziu, George Bush Sr. l-a scos pe Ronald Reagan preşedinte ales şi pe sine ca vicepreşedinte, mai ales datorită "surprizei din octombrie" care a sabotat o încercare de salvare de către Preşedintele Carter a oficialilor Ambasadei SUA care erau deţinuţi ostateci în Tehran. Acea operaţiune a fost condusă de agentul lui Bush, Osama Bin Laden (aka Tim Osman) şi acolitul său Mahmoud Ahmadinejad.

Încercarea pălăriilor albe din guvern şi din agenţii de a contracara facţiunea Bush cu audierile Iran/Contra, pe perioada preşedenţiei lui Reagan, a eşuat în eliminarea facţiunii Bush. Un motiv a fost că bombardamentul Lockerbie a ucis militari SUA din inteligenţă şi ofiţeri CIA care fuseseră în acel zbor pe drumul de a face un raport potrivit căruia ramura din Frankfurt (Bush/Nazi) a CIA scotea droguri din valea Beqaa din Liban pentru Iranieni. Avionul a fost aruncat în aer pentru a preveni acei ofiţeri să raporteze aceasta Pentagonului. De asemenea, are loc faptul că comandantul forţelor Iraniene Speciale sau Qods din valea Bekaa a devenit Ministrul Apărării din Iran, acum câţiva ani.

Toate acestea ies la lumină acum pentru că Bush şi facţiunea sa au fost înfrânţi la nivel înalt şi arestări ale Nazi au loc cu mare repeziciune. Incidente ca Lockerbie sunt importante pentru cei de la Pentagon pentru că reprezintă înaltă trădare. De aceea auzim acum din surse de la Pentagon şi CIA că nimeni nu este în starea acceptării unei păci mişcătoare şi duioase şi al procesului de reconciliere.

Să ne reamintim, această facţiune Nazi a fost responsabilă pentru uciderea a zeci de milioane de oameni de la finalul celui de-al doilea război mondial. Plănuiau de asemenea să ucidă 90% din umanitate cu boli, război nuclear şi înfometare pentru a porni cei 1000 de ani ai celui de-al patrulea Reich.

Acum au pierdut controlul majorităţii oamenilor cu arme din Pentagon şi agenţii. Sursele din Pentagon spun acum, de pildă, că au găsit o reţea de laboratoare controlată de Nazi, în câteva din ex-republicile sovietice, care produceau şi împrăştiau agenţi de război biologic ca parte a acestori planuri. Aceste laboratoare sunt acum închise.

Consensul este că acestor oameni li se va da o lecţie care nu va fi niciodată uitată de generaţiile viitoare, pentru a ne asigura că asemenea entităţi monstruoase nu vor mai apărea niciodată în structurile de putere ale umanităţii.

Oricum, pe măsură ce intrăm în Noul An Solar, pe 25 decembrie, e nevoie să ne reamintim că vechea tradiţie nu este numai curăţarea putreziciunilor ci şi darea naşterii noului. În acest sens am dori să sugerăm că este timpul să revedem şi să renovăm multe din vechile noastre tradiţii.

Pentru început, Crăciunul care ar putea fi o cale. Biserica Catolică şi alte grupuri creştine admit acum că nu ştiu când s-a năcut Hristos, iar Crăciunul este o sărbătorire a Noului An Solar care datează de neştiunte milenii. Locuri precum Stonehenge din Anglia şi Ise Shrine din Japonia, de exemplu, au fost preparate pentru sărbătorirea Noului An Solar, cu multe mii de ani înaintea lui Iisus Hristos şi începuturile Creştinătăţii.

De aceea are sens să schimbăm 25 Decembrie, data când Soarele începe mişcarea sa către Sud în Emisfera Nordică, cu 1 ianuarie. Sărbătorirea naşterii lui Hristos ar putea fi mutată în primăvară, cel mai probabil timp al naşterii sale. Acest lucru s-ar alinia cu Noul An Lunar şi astfel să dea ţărilor vestice o sărbătoare în armonie cu sărbătorile chineze şi musulmane ale Noului An Lunar.

Oricum, Crăciun Fericit şi La Mulţi Ani. 

Articol original
Articol preluat de pe http://istoriagalactica.blogspot.ro

7 noiembrie 1917: “Marea Revoluţie Socialistă” e de fapt “planul secret Marburg”. Explicația pentru “Nu-chiar-atât-de-Sfânta”Alianță, coaliția bancherilor și Revoluția Bolșevică

“Numele Rockefeller nu implica termenul de revolutionar, iar modul meu de viata a facilitat o atitudine atenta si prudenta care converge spre conservatorism. Nu sunt omul cauzelorratacite. “(John D. Rockefeller III)

Instaurarea comunismului in Rusia, la 7 noiembrie 1917, nu a fost – câtuși de puțin – un act spontan, ci rezultatul unui amplu proiect secret (“Planul Marburg”), pregătit minuțios în afara Rusiei, finantat generos de marii “bancheri internationali”. In primul rand de cei de pe Wall Street: Jacob Schiff, J.P. Morgan, Otto Kahn, Paul Warburg, John D. Rockefeller, Edward Henry Harriman, Frank Vanderlip. Finantarea bolsevicilor de Wall Street era intermediata de banca suedeza “NYA Banken”, condusa de bancherul promarxist Olof Aschberg.

Dolari pentru revolutii

La inceputul secolului XX, Andrew Carnegie a finantat un plan secret prin care guvernele statelor importante sa fie “comunizate”. Adica trecute, economic, la forma “monopolismului de stat”. Controlat de “bancherii internationali” de pe Wall Street, sistemul “monopolismului de stat” le-ar fi permis acestora sa trateze economic si financiar direct cu guvernele impuse de ei prin “revolutii”.

In 1905, acest sindicat al “bancherilor internationali” – sindicat numit, la vremea aceea, la New York, “Trust of money” (“Trustul banilor”) – si Iacob Schiff au finantat “duminica sangeroasa” de la St. Petersburg. Revolutie condusa de un agent al Ohranei (politia secreta rusa), Parintele Gapon, si incheiata cu un esec. “Trustul banilor” – mai ales “Guaranty Trust” al lui J.P. Morgan – a finantat revolutia lui Pancho Villa din Mexic, in urma careia SUA au luat de la Spania un vast teritoriu.

Apoi, exista o documentatie vasta privind implicarea “bancherilor internationali” in revolutia lui Sun Yat-sen. Charles B. Hill, care conducea trei filiale ale lui “Westinghouse”, a tratat direct cu Sun Yat-sen aspectele financiare ale revolutiei chineze.

Mai tarziu, in 1917, acelasi Charles B. Hill a folosit filiala “Westinghouse” din Rusia pentru a-i finanta generos pe bolsevici. In 1923 – cand URSS si-a creat prima banca internationala “Ruskombank” – asociatul lui J.P. Morgan, bancherul suedez Olof Aschberg, a devenit presedintele bancii sovietice. Iar Max May, vicepresedinte la “Guaranty Trust” (J.P. Morgan), a preluat functia de director al “Ruskombank”. Primul ambasador sovietic in SUA – Ludwig Martens – a fost sustinut financiar de “Guaranty Trust” al lui J.P. Morgan.

Prin aceste manevre, “bancherii internationali” de pe Wall Street urmareau sa instaureze in Rusia un guvern care sa practice “monopolismul de stat”. Astfel ca intelegerile directe cu guvernul sovietic sa le garanteze “bancherilor internationali” exploatarea pe termen cat mai lung – si cu garantii guvernamentale – a fabuloaselor bogatii ale Rusiei. “Bolsevismul” a fost prima forma de “globalizare” prin crearea unor structuri supranationale. Cominternul nu este altceva decat “bunicul” Uniunii Europene.

Un cont pentru “tovarasul Trotki”

La 21 septembrie 1917, o telegrama de la Stockholm anunta oficial deschiderea unui cont curent la “NYA Banken” “pentru actiunile tovarasului Trotki”. Iata textul:
“Stockholm, 21 septembrie 1917
Domnului Rafael Scholan

Stimate tovarase,

Casa bancara Warburg, in urma unei telegrame trimise de presedintele Sindicatului Renano-Westfalian a deschis un cont curent pentru actiunile tovarasului Trotki.
Un avocat, probabil domnul Kestroff, a primit munitii, al caror transport, impreuna cu banii, l-a organizat… Si caruia i se va da suma ceruta de tovarasul Trotki.”
“Tovarasul Trotki”, cel la care se refera telegrama, se numea in realitate Leiba Davidovici Bronstein si era fiul unui negustor originar de langa Elisabetgrad (Krivoirog – Ucraina). Era insurat cu fiica bancherului Jivtovski, cel care il pusese in legatura si cu cercurile bancare de pe Wall Street. In primul rand, cu Iacob Schiff, presedintele bancii “Kuhn, Loeb & Co”. Iacob – Henry Schiff, nascut in 1847 la Frankfurt pe Main (Germania), emigrase in 1865 in America, unde va reusi, datorita talentului sau financiar, sa ajunga in fruntea “Kuhn, Loeb & Co”. Cea care va finanta reconstructia cailor ferate din America (“Union Pacific”), folosind mana de lucru ieftina, chineza.

In 1904-1905, firma “Kuhn, Loeb & Co” a finantat Japonia in razboiul contra Rusiei, permitand astfel Japoniei sa obtina o victorie care a destabilizat serios Imperiul Rus. Prizonierii rusi au fost preluati apoi de la japonezi de Schiff, iar o parte dintre acestia, antrenati pe un teren apartinand lui Standard Oil (SUA), il vor insoti pe “tovarasul Trotki” atunci cand acesta va reveni de la New York in Rusia, in 1917, la bordul vasului “Cristianja”.

Din 1916, Iacob Schiff devine principalul conducator al operatiunii de implantare a bolsevismului in Rusia. Nepotul sau, John Schiff, estima in “New York Journal American” (3 februarie 1949): “Batranul a cheltuit circa 20.000.000 de dolari pentru triumful final al bolsevismului in Rusia”. O suma imensa la acea vreme.

Prima revolutie din Rusia avusese loc, de fapt, in februarie (martie) 1917, sprijinita de G. Buchanan – ambasadorul Angliei la Petersburg – si avusese un caracter pasnic. Urmarise, intre altele, instaurarea in Rusia a unei monarhii constitutionale: tarul urma sa fie controlat de Duma (parlament).

Guvernul provizoriu constituit atunci ii cuprindea, intre altii, pe printul Lvov, pe istoricul Miliukov si pe avocatul (social-democrat) A.F. Kerenski. Guvernul provizoriu – de comun acord cu Tarul Nicolae al II-lea, care abdicase – a propus fratelui acestuia, Marele Duce Mihail, sa-i urmeze la tron tarului.

Marele Duce se bucura, in februarie (martie) 1917, de sprijinul soldatilor, taranilor, muncitorilor, ca sa nu mai vorbim de clasa conducatoare a Rusiei. El a declinat insa propunerea. Trotki a recunoscut mai tarziu, in 1922, intr-o scrisoare catre S.R. Mstislaviski ca: “Revolutia (din februarie – n.n.) ne-a surprins in plin somn, ca pe fecioarele nebune din Evanghelie”.
Adevarul este ca la data veritabilei revolutii – cea din februarie 1917 – corifeii “revolutiei” bolsevice din octombrie erau aproape toti – bine mersi – in Occident: Trotki la New York, iar Lenin ori Zinoviev in Elvetia. Prin refuzul Marelui Duce Mihail de a prelua puterea in Rusia incepe ceea ce istoricii numesc perioada de “dvoevlastie” (“dualitate a puterii”) dintre “Comitetul provizoriu al Dumei” (proaspat constituit) si “Comitetul executiv provizoriu”. Ceea ce va afecta, treptat, deciziile si autoritatea guvernului provizoriu.

Bolsevicii, aflati atunci aproape toti in Occident, au “mirosit” momentul favorabil. Dar nu numai ei, cum vom vedea: bancherii de pe Wall Street, interesati de bogatiile enorme ale Rusiei – si din motive strict militare Germania – sunt cele doua forte care vor facilita bolsevicilor accesul la putere.

Consilierul lui Wilson

Eminenta cenusie care a facut posibila reintoarcerea lui Trotki in Rusia din SUA a fost unul dintre cei mai importanti masoni de stanga ai secolului XX: colonelul Edward Mandel House (in realitate nu era colonel, asa i se spunea).

Fara sa intram prea mult in detalii, este totusi cazul sa mentionam ca presedintele american Woodrow Wilson, reales prin diverse manevre in 1916, a fost permanent vidat politic de House, un apropiat al comunitatii bancherilor de pe Wall Street, mai ales al bancii “Kuhn, Loeb & Co”. Presedintele Wilson insusi recunostea: “Domnul House este a doua mea personalitate. El este celalalt ego. Gandurile lui si ale mele sunt aceleasi”.

House, un marxist, scrisese, inca din 1912, un roman profetic, “Philip Dru, Administrator”, in care personajul principal, Philip Dru, incerca sa instaureze in lume “socialismul asa cum l-a visat Karl Marx”.

Ce-i drept, impozitul pe venit si ideea de banca centrala fusesera propuse chiar de Karl Marx in “Manifestul Partidului Comunist”, manifest inspirat de programul “Lojei Iluminatilor” al lui Weishaupt. Din cele zece puncte ale “Manifestului Partidului Comunist”, punctul al doilea prevedea “un impozit gradat pe venit”, iar punctul al cincilea – “centralizarea creditului in mainile statului prin intermediul unei banci nationale cu capital de stat si monopol exclusiv”.

Inca inainte de intrarea SUA in razboi (“provocata” prin incidentul cu vasul “Lusitania”, scufundat de un submarin german, cu 128 de americani morti), ancheta si Presedintele Wilson ascunsesera faptul ca “Lusitania” transporta 6 milioane de cartuse la bord pentru Anglia, in timp ce SUA se declarasera, oficial, in neutralitate. Colonelul House negociase un acord secret cu Anglia, garantand participarea SUA la razboi.

In 1917, tot House a format la New York grupul “The Inquiry”, care a eleborat planurile acordului de pace din 1919. Douazeci de membri ai grupului l-au insotit apoi pe Presedintele Wilson la Paris, la Conferinta de Pace. Printre acestia, House, bancherii Paul Warburg si Bernard Baruch. Celebrul punct al Conferintei – “asociatia generala a natiunilor”, din care s-a nascut Liga Natiunilor – a fost tot ideea lui House. Ulterior, House va deveni consilierul lui F.D. Roosevelt.

In 1917, dupa evenimentele din februarie (martie), House, sustinut de bancherii Iacob Schiff si Paul Warburg – il expediaza pe Trotki cu un grup de 276 de oameni instruiti, la bordul vasului “Cristianja” in Rusia, cu misiunea de a-i aduce la putere pe bolsevici.

Un incident este semnificativ: arestat in portul Halifax de catre autoritatile canadiene ca “anarhist” (3 aprilie 1917), Trotki va fi eliberat urgent la interventia personala a colonelului House. Fratele bancherului american Paul Warburg, anume Max Warburg – care era seful serviciului secret militar german – il expedia pe Lenin cu un grup de bolsevici, care parazitau de ani de zile in Elvetia, in Rusia. Intr-un tren special (“vagonul plumbuit”), in scopul de a organiza la Petersburg o lovitura de stat care sa scoata Rusia din razboi. Bolsevicii urmau apoi sa incheie rapid o pace separata cu Germania.

Pachetul Lenin pentru Rusia

Winston Churchill, in cartea “The World Crisis” (“Criza mondiala”), vol. IV, pag. 72-73 scrie urmatoarele: “Catre mijlocul lui aprilie, germanii au luat o decizie sinistra. Ludendorff isi cobora vocea cand venea vorba despre ea. E adevarat, trebuie tinut cont si de riscurile disperate pe care comandantii militari germani si le asumasera. Ei se gaseau in aceeasi stare de spirit care ii condusese la declansarea unui razboi submarin, stiind prea bine ca acesta va provoca intrarea in razboi a Statelor Unite contra Germaniei. Totusi, nu fara un sentiment de teroare, au indreptat impotriva Rusiei arma cea mai respingatoare dintre toate: Lenin. L-au transportat pe Lenin din Elvetia in Rusia, intr-un vagon plumbuit, ca pe un mort. Decizia germana de a sprijini un puci bolsevic in Rusia era dictata, in martie (aprilie) 1917, de iminenta intrare a SUA in razboi de partea Angliei. Germania avea, de aceea, interesul sa incheie urgent o pace separata in Est, cu Rusia.

Dupa revolutia din februarie si instituirea guvernului provizoriu, Lenin (stabilit de ani de zile intr-un exil comod in Elvetia, departe de Rusia, lecturand tihnit prin marile biblioteci) intrase in legatura cu Max Warburg si serviciul secret german, prin intermediul “polonezului” Ganetki (adica al lui Furstenberg) si al socialistului elvetian Karl Platten.
“Trocul” propus de Lenin lui Max Warburg era simplu: Germania sa-l ajute sa preia puterea la Petersburg, in schimbul promisiunii lui Lenin de a incheia imediat o pace separata, in conditiile dictate de germani. Ceea ce s-a si intamplat ulterior, la Brest – Litovsk, in 1918.

Hotararea de a-l expedia pe Lenin cu bolsevicii sai in Rusia a fost supusa de Max Warburg examinarii Statului Major german. La intrunire au participat, intre altii, generalul Erich Ludendorff (seful de Stat Major), ministrul de Interne Diego von Bergen si secretarul de stat din Ministerul de Externe Arthur Zimmermann. S-au discutat rezultatele operatiunilor de destabilizare a Rusiei, organizate de Von Bergen, cu ajutorul cercurilor socialiste ruse. Sume intre 40 si 80 de milioane de marci fusesera folosite de Von Bergen pentru finantarea unor miscari subversive, produse de anarhisti, nationalisti si grupari antitariste, dar fara succes.

La mijlocul discutiilor, Diego von Bergen a rostit o fraza care a hotarat soarta secolului XX: “Cred ca cel mai bine ar fi sa auziti parerea dr. Helphand despre intreaga problema”. Dr. Helphand, alias Parvus, s-a recomandat participantilor drept “purtatorul de cuvant al unor cercuri financiare bine plasate”. In realitate, Parvus era spionul lui Max Warburg in Rusia, de mult timp. El conducea o intreaga retea, infiltrata mai ales in anturajul tarinei (din care facuse parte si celebrul Rasputin). Dar, in aceeasi masura, Parvus era la fel de bine infiltrat si in cercurile bolsevice. Preocupat de ocultism si fenomene parapsihologice, dr. Helphand mai era si membru important al Lojei Marelui Orient.

Imediat ce a inceput discutia, Parvus a expus planul expedierii lui Lenin si a bolsevicilor din Elvetia, cu un tren special, in Rusia. Parvus a solicitat pentru toata afacerea 5.000.000 de marci. Cu un an inainte, Parvus primise de la Max Warburg si serviciul secret german 1.000.000 de marci pentru organizarea unei greve generale la Petersburg, care a adunat, in ianuarie 1916, vreo 55.000 de participanti. Suma solicitata acum de Parvus urma sa fie procurata de Max Warburg de la diversi bancheri europeni, legati de magnatul Rotschild, ca Olaf Aschburg, Alfred Milner etc.

Bani pentru bolsevici

Trebuie sa mentionam ca, pana in 1918, Max Warburg le-a asigurat bolsevicilor lui Lenin o finantare “europeana” (asadar diferita de ceea ce primea Trotki din Wall Street) de 40.580.997 de marci. Ulterior, expediindu-le alte 15.000.000 de marci, sume considerabile la acea vreme. In plus, Max Warburg si colonelul Nicolai din serviciul secret german au “legendat” cateva zeci de ofiteri ai acestui serviciu cu nume rusesti si i-au expediat la Petersburg, ca principali experti in organizarea puciului.

Acesti ofiteri germani, “legendati” ca rusi de Max Warburg si colonelul Nicolai, au ocupat, ulterior, pozitii de conducere in Armata Rosie, in tot cursul Razboiului Civil. Ei au alcatuit, pana in 1921, corpul de garda al conducerii bolsevice, asigurandu-i securitatea, fapt trecut, sistematic, sub tacere de istorici.

Din cauza acestor legaturi cu bolsevicii, colonelul Nicolai a fost mai tarziu respins de Hitler si, dupa al Doilea Razboi Mondial, s-a refugiat in URSS, al carei spion devenise. Lenin si grupul sau de bolsevici a parasit Zürich-ul, cu un tren special, pe 9 aprilie 1917, orele 15.10, data fixata de serviciul secret german.

Despartirea bolsevicilor de ceilalti socialisti rusi, aflati in exilul elvetian, a fost violenta, bolsevicii fiind catalogati drept “canalii”, “tradatori” si “porci”. Voiajul de reintoarcere s-a facut pe linia Singen, Offenburg, Mannheim, Frankfurt, Berlin, Bergen si Sassnitz. Ulterior, prin Telleborg, Malmo, Stockholm si Bielo-Ostrov, Lenin si grupul sau au sosit la Petersburg, la 3/16 aprilie 1917, seara.

In total, prepararea politico-diplomatica si tehnica a expedierii lui Lenin cu grupul sau in Rusia, de catre germani, n-a durat decat vreo trei saptamani. In timpul calatoriei, Lenin si grupul sau de bolsevici n-au avut voie sa se angajeze in discutii cu alte persoane. Li s-a asigurat hrana suficienta, inclusiv laptele necesar copiilor mici. Cu titlu de curiozitate, sa remarcam ca serviciul secret german a suportat, in tot cursul anului 1917, toate cheltuielile de propaganda ale bolsevicilor. Printre altele, Max Warburg a finantat si “Pravda”.

7 august 1917: “Crucea Rosie” americana la Petersburg

In august 1917 – cu doua luni inainte de “revolutie” – la Petersburg isi face aparitia o asa-zisa “misiune a Crucii Rosii” americane: 36 de persoane, toate imbracate in halate albe, cu insemnele si simbolurile Crucii Rosii. Misiunea afisa scopuri strict umanitare. In realitate, lucrurile stateau putin diferit.

“Misiunea Crucii Rosii” americane descinsese la Petersburg direct de pe Wall Street: 26 dintre “misionari” se numarau printre cei mai mari bancheri, oameni de afaceri si industriasi americani, deghizati in “medici”, incadrati fantezist in serviciul sanitar al armatei americane. “Misiunea” fusese expediata in Rusia chiar de colonelul Edward Mandell House, consilierul presedintelui Wilson. Acelasi care il expediase de la New York la Petersburg si pe Trotki, cu grupul sau de mercenari, la bordul vasului “Cristianja”, ca sa organizeze puciul bolsevic planuit.

In fruntea misiunii Crucii Rosii americane, “medicul” William Boyce Thompson, nimeni altul decat directorul lui “Federal Reserve” a SUA. Alaturi de Thompson, alti “medici” si “infirmieri” vestiti pe Wall Street, ca Robert Barr (presedintele lui “Chase National Bank”), Corse (de la “National City Bank”), Averell Harriman (de la firma “Harriman”, cu mari investitii in mine si petrol) ori ca Thomas Thacher, Henry Davison, Alan Wardwell, Harold Swift. Amestecati printre cei 10 medici (si cateva infirmiere) autentici.

Acestia din urma vor pleca, de altfel, o luna mai tarziu. “Medicii” de pe Wall Street vor ramane insa la Petersburg pana in noiembrie 1917. Adica se mai aflau acolo in timpul puciului bolsevic. Cine erau “translatorii rusi” ai grupului de “medici” de pe Wall Street? Primul, “capitanul Ilovaiski”, se numea Boris Reinstein (viitorul secretar al lui Lenin). Alt “translator”: Alexandr Grunberg (nume real Mihail Gruzenberg, al carui frate, Zorin, va deveni ministrul-comisar al lui Lenin si va face apoi o lunga cariera in diplomatia sovietica).

Cei 26 de “medici” de pe Wall Street si “translatorii rusi”, condusi de Ilovaiski, sunt primiti, in august 1917, in audienta de Lenin, la insistentele lui Trotki. Se pun la cale fabuloase afaceri postrevolutionare, ca si sprijinul secret pe care Wall Street-ul urma sa-l acorde bolsevicilor, dupa preluarea puterii de acestia, prin puciul planificat.

Colaborarea secreta a Wall Street-ului cu bolsevicii se va concretiza, dupa puci, printr-o serie de mari contracte: “General Electrics”, de pilda, va obtine un contract fabulos pentru electrificarea Rusiei. La randul sau, “Standard Oil Company”, imperiul lui Rockefeller, cumpara 50% din campurile de petrol de la rusi, cu toate ca oficial se spunea ca au fost nationalizate. In 1927, Standard Oil, prin partenerul său «Vacuum Oil Company» obţine si dreptul exclusiv de vânzare a petrolului rusesc în ţările europene si construieste prima rafinarie din Rusia.Iata alte cateva din firmele americane profitoare ale puciului bolsevic: Gillette, Du Pont, Harriman, Hammer, Singer, Harvester, Westing House, Ford, Caterpillar, General Electrics, firmele englezesti Royal Dutch, Shell, Metro-Vickers, Birmingham Arms, Stery, Ferguson, firmele franceze Duverger, Schlumberger, Duralumin si firmele italiene Fiat, Nobile, Montefiore. Multi dintre “medicii” de pe Wall Street vor face apoi, decenii la rand, colosale afaceri cu URSS. Ca, de pilda, Armand Hammer (“miliardarul rosu”) ori Averell Harriman.

Harriman a format cu statul bolsevic o firma maritima, care opera in regim de monopol. A capatat concesii pentru exploatarea (cu mana de lucru ruseasca, foarte ieftina, impulsionata de activisti si ofiteri CEKA) imenselor zacaminte de mangan din muntii Caucaz. Nu intamplator, acelasi Harriman va deveni trimis al SUA la Moscova si confidentul lui Stalin pe relatia cu SUA.

Sursa: Timpul

http://gandeste.org

Cum să pornești o REVOLUȚIE -Documentar video subtitrat în română

“How to Start a Revolution”(documentar video): „Aceasta este o poveste despre puterea oamenilor de a schimba lumea, despre revoluţiile moderne şi despre omul din spatele lor.“ 

„Trebuie să îngrijesc orhideele fără să mă aştept la vreun miracol din partea lor. Dacă nu ai grijă de o fiinţă, fie că e vorba de o floare sau de orice altceva, ea nu va supravieţui“ spune Gene Sharp în timp ce îşi udă, cu atenţie, plantele. Aceasta pare a fi filosofia de viaţă a unui bătrânel de 84 de ani care, atunci când nu cultivă orhidee, îşi dedică timpul învăţând oamenii să răstoarne dictaturi prin metode nonviolente. Gene Sharp este personajul în jurul căruia regizorul scoţian Ruaridh Arrow (un jurnalist care a relatat, în februarie 2011, din mijlocul Pieţei Tahrir) îşi construieşte documentarul intitulat How to Start a Revolution (Cum să porneşti o revoluţie).

Este un film care şi-ar fi găsit cu uşurinţă locul pe lista de anul acesta a festivalului One World Romania, alături de Tahrir: cel bun, cel rău, politicianul sau Fragmente dintr-o revoluţie, mai ales că mesajul său este unul extrem de actual.

Fondator al unei organizaţii nonprofit (Albert Einstein Institution) care se ocupă cu studiul şi promovarea rezistenţei nonviolente în rezolvarea conflictelor, Gene Sharp a fost influenţat de filosofia lui Ghandi, dar şi de scrierile lui Aristotel sau Machiavelli despre putere. Cu toate că nu l-a întâlnit niciodată pe Einstein, al cărui admirator a fost dintotdeauna, i-a scris la un moment dat acestuia.

From Dictatorship to Democracy porneşte de la principiul fundamental potrivit căruia orice structură de putere se bazează pe obedienţa supuşilor. Odată ce obedienţa dispare, adică poporul refuză să se supună regulilor regimului, acesta din urmă îşi pierde puterea.

Cum spunea Machiavelli:

„Prinţul care-şi face din supuşi un duşman nu poate fi niciodată în siguranţă; şi, pe măsură ce cruzimea sa sporeşte, puterea îi slăbeşte“.
Lecţiile pe care le oferă autorul merg de la modalităţi de planificare a strategiei pentru răsturnarea dictaturilor şi sfidarea autorităţilor până la reţete care răspund la violenţă prin mijloace nonviolente şi cooptarea pilonilor puterii de partea manifestanţilor.

Există o listă de 198 de elemente alternative la recursul la forţă din partea autorităţilor: adoptarea de simboluri care să certifice apartenenţa la acelaşi grup (vezi revoluţiile colorate, revoluţia trandafirilor etc.); cântece cu mesaj politic; concerte rock, grafitti; semnarea de petiţii, scrisori deschise; boicoturi, greve spontane; refuzul de a plăti taxe etc.

* Declaraţii formale
1. Discursuri publice
2. Scrisori de rezistenta sau suport
3. Declaratii ale unor organizatii sau institutii
4. Declaratii publice semnate
5. Declaratii de inculpare si intentie
6. Petitii de grup sau in masa

* Comunicarea cu public mai larg

7. Sloganuri, caricaturi si simboluri
8. Bannere, postere, afise
9. Brosuri, fluturasi si carti
10. Ziare si jurnale
11. inregistrari, radio si televiziune
12. inscrisuri pe cer si pe pamant
* Reprezentaţii de grup

13. Delegari
14. Premii date in batjocura
15. Lobby de grup
16. Pichetari
17. Alegeri in batjocura

* Acte publice simbolice

18. Afisarea de drapele si culori simbolice
19. Purtatul de simboluri
20. Rugaciune si adorare
21. Oferirea de simboluri publice
22. Dezbracatul in semn de protest
23. Distrugerea propriei proprietati
24. Lumini simbolice
25. Afisarea de portrete
26. Pictatul in semn de protest
27. Noi semne si nume
28. Sunete simbolice
29. Reclamatii simbolice
30. Gesturi obraznice

* Presiune asupra indivizilor

31. „Vanarea” oficialilor
32. Batjocorirea oficialilor
33. Fraternizare
34. Veghi

* Drama si muzica

35. Schite si impodobiri umoristice
36. Spectacole de teatru si muzica
37. Cantari

* Procesiuni

38. Marsuri
39. Parade
40. Procesiuni religioase
41. Pelerinaje
42. Parade motorizate

* Onorarea mortilor

43. Jelitul politic
44. inmormantari in batjocura
45. inmormantari demostrative
46. Omagii la locul de ingropaciune

* Adunari publice

47. Adunari de protest sau sprijin
48. Demonstratii de protest
49. Demostratii camuflate de protest
50. intalniri de constientizare

* Retragere si renuntare

51. Retragere
52. Liniste
53. Renuntarea la onoruri
54. intorsul spatelui

METODE DE NON-COOPERARE SOCIALE

* Ostracizare de persoane

55. Boicotul social
56. Boicotul social selectiv
57. Non-actiune lisistratica
58. Excomunicare
59. Interzicere

* Non-cooperare la evenimente sociale, obiceiuri si institutii

60. Suspendarea unor activitati sociale si sportive
61. Boicotul unui chestiuni sociale
62. Greva studentilor
63. Nesupunerea civila
64. Retragerea din intitutii sociale

* Retragerea din sistemul social

65. Ramasul acasa
66. Necooperare personala totala
67. Retragerea muncitorilor
68. Sanctuar
69. Disparitiile colective
70. Emigrarea de protest (hijarat)

METODE DE NON-COOPERARE ECONOMICa: BOICOTURLE ECONOMICE

* Actiunile consumatorilor

71. Boicotul consumatorilor
72. Neconsumarea bunurilor boicotate
73. Politica de austeritate
74. Neplata chiriei
75. Refuzul de a inchirira
76. Boicotul consumatorilor la nivel national
77. Boicotul consumatorilor la nivel international

* Actiuni ale muncitorilor si producatorilor

78. Boicot de catre muncitori
79. Boicot de catre producatori

* Actiuni ale intermediarilor

80. Boicotul de catre furnizori si meseriasi

* Actiuni ale proprietarilor si managementului

81. Boicotul de catre comercianti
82. Refuzul de a abandona sau vinde proprietatea
83. Blocare
84. Refuzul de a acorda asistenta industrializata
85. „Greva generala” a comerciantilor

* Actiuni ale detinatorilor de resurse financiare

86. Retragerea depozitelor bancare
87. Refuzul de a plati taxe, impozite
88. Refuzul de a plati datorii si interese
89. Taierea fondurilor si creditelor
90. Refuzul de a accepta venit
91. Refuzarea banilor trimisi de guvern

* Actiunea guvernelor

92. Embargoul domestic
93. Punerea comerciantilor pe o lista neagra
94. Embargoul vanzatorilor la nivel international
95. Embargoul cumparatorilor la nivel international
96. Embargoul comertului international

METODE DE NON-COOPERARE ECONOMICA: GREVA

* Greve simbolice

97. Greva de protest
98. Greva fulger

* Grevele agricole

99. Grevele agricultorilor
100. Grevele fermierilor

* Greve ale grupurilor speciale

101. Refuzul
102. Greva prizonierilor
103. Greva meseriasilor
104. Greva profesionista

* Greve industriale obisnuite

105. Greva administrativa
106. Greva industriala
107. Greva de solidaritate

* Grevele restrictionate

108. Greva detaliata
109. Greva parasoc
110. Greva de incetinire
111. Greva in care se practica doar minimum de munca
112. imbolnaviri subite
113. Greva prin demisie
114. Greva limitata
115. Greva selectiva

* Grevele multi-industrie

116. Greva generalizata
117. Greva generala

* Combinarea grevelor si inchiderilor economice

118. Hartal
119. inchidere

METODE DE NON-COOPERARE POLITICA

* Respingerea autoritatii

120. Retinerea sau retragerea adeziunii
121. Refuzarea de a acorda sprijin public
122. Materiale si discursuri ce sustin rezistenta

* Non-cooperarea cetatenilor cu guvernul

123. Boicotul corpurilor legislative
124. Boicotarea alegerilor
125. Boicotarea pozitiilor guvernamentale
126. Boicotarea departamentelor, agentiilor si altor organe guvernamentale
127. Retragerea din institutiile de educatie guvernamentale
128. Boicotarea organizatiilor sprijinite de guvern
129. Refuzul de a acorda asistenta agentilor de implementare a deciziilor guvernamentale
130. Retragerea propriilor insemne publice
131. Refuzul de a accepta oficialii desemnati
132. Refuzul de a dizolva institutiile existente

* Alternativele cetatenilor la rezistenta

133. Neincredere si adeziune intarziata
134. Nesupunere in absenta supravegherii directe
135. Nesupunere populara
136. Nesupunere mascata
137. Refuzul de a sparge o demonstratie sau adunare
138. „De aici nu ma misc”
139. Non-cooperarea in situatia conscriptiei sau deportarii
140. Ascunsul, fuga, asumarea unei identitati false
141. Nsupunerea civila fata de legi „ilegitime”

* Actiunea personalului guvernamental

142. Refuzul selectiv al ajutoarelor guvernamentale de a acorda asistenta
143. Bocarea liniilor de comanda si informatie
144. Standuri si obstructie
145. Non-cooperare administrativa generala
146. Non-cooperare judiciara
147. Ineficienta intentionata si non-cooperare selectiva a agentilor de implementare
148. Razmerita

* Actiuni guvernamentale interne

149. Evaziuni cvasi-legale si intarzieri
150. Non-cooperare din partea unitatilor ce tin de guvern

* Actiuni guvernamentale internationale

151. Schimbari in reprezentatiile diplomatice sau de alt gen
153. intarzierea sau anularea evenimentelor diplomatice
153. Retinerea recunoasterii diplomatice
154. intreruperea relatiilor diplomatice
155. Retragerea din organizatii internationale
156. Refuzul de a deveni membru in corpuri internationale
157. Expulzarea din organizatii internationale

METODE DE INTERVENTIE NON-VIOLENTA

* Interventie psihologica

158. Auto-expunere la pericol
159. Postul
a) postul pentru presiune morala
b) greva foamei
c) postul satyagrahic
160. Procese „intoarse”
161. Hartuire non-violenta

* Interventie fizica

162. „De aici nu ma misc”
163. Substitutii
164. Ride-in
165. Wade-in
166. Mill-in
167. intalniri de rugaciune
168. Raiduri non-violente
169. Raiduri aeriene non-violente
170. Invazii non-violente
171. Interpuneri non-violente
172. Obstructionari non-violente
173. Ocupatii non-violente

* Interventii sociale

174. Stabilirea unor noi modele sociale
175. Supraincarcarea facilitatilor
176. Stall-in
177. Interventii orale
178. Teatru de guerilla
179. Institutii sociale alternative
180. Sistem de comunicatii alternativ

* Interventia economica

181. Greva inversata
182. Greva de ocupatie
183. Confiscarea nonviolenta de terenuri
184. Sfidarea blocadelor
185. Falsuri motivate politic
186. Achizitii preclusive
187. Confiscarea de bunuri
188. Dumping
189. Patronaj selectiv
190. Piete alternative
191. Sisteme alternative de transport
192. Institutii economice alternative

* Interventie politica

193. Supraincarcarea sistemelor administrative
194. Dezvaluirea identitatii agentilor secreti
195. Urmarirea intrarii in inchisoare
196. Nesupunerea civila fata de legi „neutre”
197. A munci fara colaborare
198. Suveranitate duala si guvernamant paralele

Cartea “De la dictatură la democraţie” de Gene Sharp, o puteți descărca de aici: De la dictatură la democraţie

Sursa: Starea Natiunii

http://gandeste.org