Istoria crizelor financiare şi viitorul Guvern Mondial

Conducătorii lumii încearcă, în mod subtil, să convingă întreaga umanitate că singura soluție pentru stabilitatea și menținerea “păcii mondiale” este crearea unei Noi Ordini Mondiale, prin unificarea tuturor superputerilor economice ale lumii. În realitate însă, puțini știu că Noua Ordine Mondială înseamnă de fapt aplicarea unor planuri masive de reducere a populației, sfârșitul democrației, distrugerea suveranității națiunilor și implantarea microcipurilor în scopul controlului total asupra oamenilor. Dacă aceste schimbări ar fi anunțate deschis, în văzul lumii, ar genera aproape sigur proteste violente masive și violențe la scară mondială, făcând posibil chiar și un Al Treilea Război Mondial. De aceea, planurile conducătorilor din umbră (Elita Mondială) sunt secretizate la maxim și implementate gradat în timp, pe nesimțite. Populația este masiv dezinformată prin mass-media de zeci de ani. Folosirea puternicelor grupuri de presiune și a avantajelor financiare pentru coruperea politicienilor, folosirea unei rețele de activiști poziționați strategic și utilizarea mijloacelor de informare corporatiste pentru mușamalizarea adevărului (televiziunea, presa), precum și răspândirea intensă a propagandei politice, dovedesc că pregătirile pentru întreaga operațiune au necesitat mult timp și au fost minuțios planificate. Lipsa opoziției substanțiale în interiorul sistemului dovedește prezența unei rețele de colaboratori benevoli care s-au infiltrat în sistem și prestează “munca murdară” pentru așa-zisa Elită Mondială. Deseori este greu de crezut că elitele singure au reușit să-și extindă puterea peste atât de multe posturi de control, peste întreg spectrul combinat al economiei, politicii și vieții sociale. Aici își au originile scepticismul și sintagma cunoscută ca “teoria conspirației”. Din nefericire, faptul că toate schimbările se îndreaptă într-o singură direcție, exclude posibilitatea unei simple coincidențe. Oportunismul și conformismul sunt larg răspândite într-o societate care continuă să se elibereze de orice restricție, inclusiv de valorile morale.

Noua Ordine Mondială nu mai este astăzi doar un concept vag formulat, deși încă există o majoritate care nu este conștientă de existența ei, sau pur și simplu o ignoră, părândui-se prea exagerată pentru a fi adevărată. În plină criză economică, Noua Ordine Mondială devine sub ochii tuturor o realitate care treptat, prinde contur.

Dictatura financiară globală este soluția-miracol impusă de grupul Bilderberg pentru rezolvarea crizei actuale: “Crizele economice au fost și vor fi deseori provocate intenționat chiar de noi cu scopul de a retrage (pentru noi – n. b.) bani din circulație”. Acesta este un citat din al XX-lea protocol secret francmasonic. Primul-ministru al Marii Britanii, președintele Frantei și înalți oficiali internaționali cer instaurarea unei dictaturi financiare pentru a rezolva actuala criză economică, iar de această dată, chiar și cei mai sceptici vor trebui să recunoască evidența: actuala criză financiară este folosită de cei care urmăresc să conducă această planetă, pentru a instaura Noua Ordine Mondială.

Soluția de creare a unei autorități financiar-bancare globale, la care s-ar fi ajuns – chipurile – după mai multe întâlniri ale liderilor mondiali, a fost în fapt decisă la întâlnirea Bilderberg din iunie 2008. Scenariul prin care s-a ajuns aici nu este nici pe departe unul nou: a mai fost folosit în 1815, în 1907, în 1929, în 1944 și în 1971 sub același pretext: asigurarea “stabilității” și “creșterii economice”, pretext care folosit inclusiv în prezent. Iar de fiecare dată s-a intâmplat exact contrariul: s-a format și accentuat o nouă criză, mai amplă, și mai gravă, care a mărit tot mai mult puterea guvernului financiar din umbră. Unii autori care au avut curajul să facă dezvăluiri despre conspirația mondială au avertizat în iunie 2008 că scopul întâlnirii Bilderberg este discutarea modalității de implementare a Guvernului Mondial utilizând o criză financiară. De fapt nici nu se încheiase bine întâlnirea Bilderberg (desfășurată la Washington între 5 și 8 iunie 2008), că Timothy Geithner se plângea în cotidianul Financial Times de gravele probleme financiare create de actualul sistem. “Vina o poartă existența băncilor centrale, iar problema se va rezolva doar prin instaurarea unui unic organism financiar (Guvernul Mondial, n.b), care să controleze întregul sistem bancar.”

Sistemul monetar al băncilor centrale sau naționale a fost în realitate creat tot de cei care acum vor (numai aparent) să îl distrugă, rezultând doar o atitudine de fațadă, deși în realitate vor să îl extindă. Primul sistem monetar din această serie a fost Rezerva Federală din SUA. Orice bancă centrală are puterea de a emite bani pentru o întreagă națiune și, prin acest mecanism controlează rata dobânzilor, rezervele de monedă și stabilește, prin retragerea sau lansarea banilor lichizi pe piață, valoarea monedei naționale. O bancă centrală poate da bani cu împrumut guvernului, însă evident că face aceasta în schimbul unei dobânzi. Atunci când dă cu împrumut dolarii produși astfel, Rezerva Federală cere o dobândă, care intră în buzunarul celor care o conduc, determinand o creștere a cantității de bani pe care aceștia o pot apoi din nou împrumuta. E un cerc vicios fără sfârșit, iar la ora actuală nu există nici un alt mecanism mai ingenios și mai diabolic de îmbogățire.

De aceea, autoritatea care regularizează cursul masei monetare este și cea care îi regularizează valoarea, aceeași autoritate care deține și puterea de a îngenunchea economii și societăți întregi.

Drept urmare, în lăcomia și inconștiența lor, cei care au creat sistemul bancar își doresc acum să îl extindă la nivel planetar, pregătindu-ne o sclavie economică la o scară nemaivăzută până acum în istoria omenirii.

Gordon Brown, primul ministru al Marii Britanii cerea “o nouă arhitectură financiară mondială pentru o eră globală”;”Uneori este nevoie de o criză, pentru a face ca oamenii să accepte că ceea ce era de mult evident și ar fi trebuit făcut încă de mulți ani, nu mai poate fi amânat nicidecum,” spunea Gordon Brown într-un discurs. “Trebuie să creăm o nouă arhitectură financiară internațională pentru o eră globală. Trebuie să avem un nou sistem monetar, să construim o nouă arhitectură financiară internațională pentru anii ce vor urma.” Acordul a fost adoptat în iulie 1944 pentru a reconstrui sistemul economic internațional după cel de-al Doilea Război Mondial. El stabilea un cadru de administrare monetară, dictând regulile pentru schimburile comerciale și financiare între țările industrializate. Așa au fost create Fondul Monetar Internațional și Banca Mondială, ca organisme menite “sî garanteze stabilitatea financiarî și creșterea economicî la nivel internațional” (adicî exact același pretext care este servit și astazi – și iată unde am ajuns!).

Tot stabilitatea economică a fost invocata și pentru a justifica crearea Rezervei Federale. Prima bancă din lume a apărut în urma unei false crize financiare, declanșate de un alt membru al elitei bancare, bancherul J. P. Morgan. În 1907, J. P. Morgan a început să răspândească zvonul că băncile ar avea dificultăți și nu vor mai putea face rambursări. Acest zvon a căpătat credibilitate pentru că venea de la o persoană despre care se presupunea că știe bine ce spune, J.P. Morgan fiind considerat un stâlp financiar la acea vreme. Drept urmare a acestui fapt s-a creat panică, toată lumea s-a înghesuit să își retragă depozitele din bănci, lucru ce a dus inevitabil la falimente în lanț – au dispărut aproape 5400 de bănci în acea vreme. Apoi Congresul american a demarat o anchetă pentru a stabili care este cauza acestui dezastru și cum poate fi el evitat. Comisia însărcinată cu această misiune era condusa de senatorul Nelson Aldrich. Acesta era liderul partidei republicane din Senat, dar și trezorier al lojii masonice din Rhode Island și omul bancherilor (de altfel avea să devină membru al clanului Rockeffeler, fiica sa Abby Greene Aldrich căsătorindu-se cu John D. Rockefeller Jr.).

Senatorul Aldrich a propus ca soluție “salvatoare” crearea unei Bănci Centrale care să vegheze pentru ca dezastrul din 1907 să nu se mai repete niciodată. Dar istoria a arătat că el s-a mai repetat de atunci de mai multe ori. În 1910, Actul Rezervei Federale a fost semnat inițial, nu de legiuitorii americani așa cum ar fi fost firesc, ci de bancheri, în cadrul unei întâlniri secrete organizate în casa lui J.P. Morgan din Jekyll Island. Apoi documentul i-a fost dat senatorului Aldrich care l-a prezentat Congresului. Inițial nu a avut succes, dar în 1913, când Woodrow Wilson a devenit președinte al SUA, a fost aprobat. În schimbul susținerii financiare și politice în alegeri, Wilson le promisese bancherilor că, odată ajuns președinte, va aproba imediat constituirea Rezervei Federale. Cu două zile înainte de Craciun, când o mare parte din membrii Congresului american nu erau prezenți, Actul Rezervei Federale a fost transformat în lege, fiind aprobat de Congres și de președintele SUA . După mulți ani, Woodrow Wilson scria cu regret: “Națiunea americană este controlată de sistemul de credit. Sistemul de credit este unul privat, creșterea națiunii și toate activitățile noastre sunt în mâinile a doar câțiva oameni, care nu fac altceva decât să controleze și să distrugă libertatea economică. Am ajuns să fim una din cele mai prost guvernate, cele mai complet controlate și mai dominate guverne din lumea civilizată. Nu avem un guvern cu opinie liberă, mânat de propriile convingeri, ci un guvern aservit opiniei și supus presiunilor unui mic grup de oameni care îl controlează.”

Senatorul Louis McFadden spunea în 1932 în Congresul american: “Prin constituirea Rezervei Federale a fost construit un sistem bancar mondial, controlat de bancherii internationali care acționează împreună pentru a transforma lumea în sclavul lor. Rezerva Federala a uzurpat guvernul.” Publicului i s-a spus atunci că Rezerva Federală este unica soluție pentru menținerea stabilitatii economice ( nu-i așa că vă sună cunoscut?). Străzile și ziarele erau pline de afișe în care americanilor li se arăta cum inflația, șomajul și criza economică erau de acum de domeniul trecutului, datorita apariției Rezervei Federale (același pretext se vrea fi folosit în prezent pentru a justifica crearea unui Guvern Mondial). A urmat însă marea criza economică din 1929, cunsocută ca Marea Depresiune, care a predat SUA cu totul în mâinile bancherilor. În 1944 a fost implementat sistemului Bretton Woods pentru a restabili economia după al Doilea Război Mondial (o altă criză generată cu finanțarea acelorași bancheri). Cu acest prilej au apărut alte instituții financiare de genul Rezervei Federale , dar pe scară mai extinsă: Fondul Monetar Internațional și Banca Mondială. Rezerva Federală a oprit în 1971 convertibilitatea dolarului în aur, producând o nouă criză pe piață care a transformat dolarul american în principala monedă de schimb (îndeosebi pentru comerțul cu petrol) a planetei. De fiecare dată s-a invocat nevoia de stabilitate economică. Lista folosirii acestui scenariu este lungă și se încheie – să sperăm – cu actuala criză financiară, orchestrată de aceeași bancheri din umbră prin intermediul organizațiilor lor: Rezerva Federală, Banca Mondială, Fondul Monetar Internațional și băncile centrale ale celor mai mari puteri ale lumii. Aplicând cu scrupulozitate și vehemență scenariul cunoscut, acestea au creat în prezent panica necesară acceptării unei noi autorități financiare, unice la nivel mondial, conduse de același grup restrâns care vrea să domine întreaga planetă: viitorul Guvern Mondial.

Adică pretextul de care se folosesc și ceea ce numim în prezent Criza Economică Mondială.

E foarte posibil ca toate aceste detalii financiare să vă obosească… Din păcate, sistemul bancar ne-a obișnuit să lăsăm chestiunile economice și financiare, atât de complicate pentru noi, pe seama “experților” – care sunt instruiți să gândească și să acționeze exclusiv numai în interesul “elitei” mondiale, fiind niște instrumente subvervise ale guvernului din umbră.

Un exemplu elocvent este cel care cuprinde mecanismele de care se folosesc agenții speciali ai organismelor financiare internaționale (FMI, Banca Mondială), numiți asasini economici, agenți infiltrați în guvernele națiunilor, și este redat în filmul de mai jos care îl pune în centrul atenției pe John Perkins, un fost “asasin economic” care timp de zece ani și-a pus puterea de convingere și competențele de economist în slujba imperiului finaciar mondial format din organizațiile cunoscute ca Banca Mondială și FMI, misiunea lui fiind de a ruina țările lumii a treia prin îndatorare, prin acest mecanism asigurând interesele marilor corporații americane și, desigur, profituri imense pentru bancheri și corporațiile lor.

Avînd remușcări în prezent pentru ceea ce a făcut în trecut, autorul cărții “Confesiunile unui asasin economic” a pornit o campanie publică prin care încearcă să determine corporațiile să aibă mai multă responsabilitate economică și socială. Perkins explică detaliat cum aceste corporații financiare care pretind public ca ajută dezvoltarea țărilor sărace și eradicarea sărăciei, în realitate nu fac decat sa mărească sărăcia și stratificarea socială, în timp ce profiturile corporațiilor cresc continuu.

sursa: libercugetatorul.info

http://gandeste.org

CRIZA CEA DE TOATE ZILELE SI NOUA ORDINE MONDIALA

UN MESAJ DE LA ACADEMICIANUL OVIDIU BOJOR

Transmis noua si postat pe facebook/FarmaciaNaturiiin data de 2 martie 2013

"CRIZA CEA DE TOATE ZILELE 

SI NOUA ORDINE MONDIALA

Dr. farm. Ovidiu Bojor - 

membru al Academiei de Stiinte Medicale

     Majoritatea analistilor economici se axeaza pe efectele pe care le produce criza prin care trecem in ultimul deceniu. Foarte putini analizeaza cauza care a determinat criza actuala.
    La fel ca in medicina alopata simptomatica se incearca sa se amelioreze cu paleative efectele. Ne doare capul si luam un antievralgic. Pentru moment ne trece durerea de cap. Dar peste o zi sau doua durerea revine. 
    Omul nu este o masina formata din piese. Omul trebuie privit in intregul lui mental, spiritual si fizic ceea ce face medicina si terapeutica holistica, in prezent denumita pluridisciplinara.
    Cauzele crizei:

1. Impartirea neloaiala a bunurilor materiale si spirituale. 

In ultimul timp s-a adancit decalajul dintre popoarele bogate si cele sarace. S-a adancit in interiorul comunitatilor (popoarelor) decalajul dintre bogati si saraci. A disparut clasa de mijloc care , in trecut, mentinea un echilibru intre bogati si saraci.
2. Una dintre cele mai nocive cause individuale este Invidia. Este o adevarata boala a vremurilor noastre, capatand proportia unui fenomen social. De la omul simplu, neinstruit si pana la unii oameni de stiinta sau de arta, nimeni nu admite sa fie intercut de semenul sau. Efectul nociv al acestui sentiment generator de frustrari cronice poate incheia prematur viata, dupa cum spunea un mare filozof al antichitatii: ”invidia roade pe invidios”, precum rugina roade fierul. Antidotul: impartiti bucurie colegului vostru cu bucuria si admiratia voastra.
3. Indepartarea de la legile naturii. 
Mai mult decat atat am declarat razboi naturii prin diabolicul slogan: “ Sa schimbam natura, sa transformam natura” lansat de marxism leninism. Echilibrul din natura s-a stabilit de-a lungul erelor geologice si s-a pastrat perfect de-a lungul mileniilor pana nu a intervenit omul. Impactul il simtim din ce in ce mai mult.
De fapt pe ce se bazeaza confortul civilizatiei actuale? Pe un sac cu fund: carbunele fosil, gazele naturale, petrolul, resursele minerale feroase si neferoase prin decopertarea muntilor si cianurare etc. Pe langa faptul ca aceste resurse nu sunt regenerabile, ele produc poluarea mediului inconjurator, subtierea stratului de ozon si schimbari climatice.
In foarte scurt timp problema apei potabile va deveni o problema mondiala, iar apele otravite vor deveni un pericol planetar. 
Mai trebuie avut in vedere un aspect legat de data aceasta tot de schimbarea naturii: manipularea genetica a organismelor animale si vegetale, chimizarea agriculturii, chimizarea industriei alimentare fara a tine seama de proba timpului.
4. Lupta pentru existenta si selectia artificiala.
Legile naturii definite de Darwin, in esenta au fost trei: lupta pentru existenta, perpetuarea speciei si selectia naturala. Nici Darwin pe vremea sa n-a intuit o noua lege care guverneaza in prezent omenirea si pe care o putem numi “selectia artificiala”. 
     Ce inseamna aceasta?
Sa presupunem ca doi oameni se confrunta direct pentru un drept. Unul dintre ei este din toate punctele de vedere inferior celuilalt, dar este mult mai abil si mai rapid, mai agresiv decat celalalt inzestrat cu toate calitatile morale, etice, spirituale, dar mai putin abil. Abilul va rapune pe al doilea. Rezultatul, cel rapus nu va mai lasa urmasi, iar cel abil va lasa urmasi din ce in ce mai agresivi.
Lupta neloaiala pentru existenta se dovedeste din ce in ce mai acuta in zilele noastre.
Mai trebuie sa luam in considerare un aspect esential: omenirea n-a inaintat si nu a evoluat prin mase, prin gloate ci prin varfuri. Acest fapt este incontestabil in stiinta, in arta, in muzica, in etica, in religii.
In ce stadiu ar fi fost omenirea daca nu ar fi fost Aristotel, Pitagora, Newton, Enstein…, Leonardo da Vinci, Rubens…, sau in muzica Johan Sebastian Bach, Bethoven…, in religii Budha, Confucius, Moise, Iisus, Mahomed…
Aceste varfuri la care ne referim au creat modele, scoli, curente filozofice pe care adeptii lor le-au urmat si perfectionat. 
     Ce modele mai avem astazi? Cei care-si urmaresc numai interesele personale si ale grupurilor de interese apropiate lor, prin acumulari de bunuri materiale cu orice pret si prin orice mijloace.
Figurativ, cei care conduc destinele popoarelor s-au intors de la monoteism la politeism, la “vitelul de aur”. Astazi exista zeul banului, zeul vilelor si iahturilor, zeul insulelor din oceane, zeul desfraului si sexului etc.
Sub aspect moral, etic, religios facem cele mai mari greseli, uitand de cel care a creat cerul si pamantul, a tuturor celor vazute si nevazute.
Mai trebuie sa avem in vedere si faptul ca marile schimbari in evolutia noastra s-au produs de-a lungul erelor geologice. Am avut timp de milenii sa ne adaptam noilor conditii.
Dar, in ultimele secole schimbarile au capatat un ritm alert: Revolutia franceza, Revolutia bolsevica, Revolutia capitalismului salbatic despre care am vorbit la “selectia artificiala”.
Nu toti avem capacitatea de adaptare rapida si aceasta ne produce mari suferinte.
Omenirea a intrat in prezent in stare de depresie, de resemnare.
Aud majoritatea semenilor mei, spunand zilnic: “Asta este, ce sa facem”.
     Oare chiar nu este posibila o schimbare de mentalitate? Este posibila o “noua ordine mondiala”? 
In conceptia mea despre viata si relatiile interumane consider ca este posibila o schimbare de mentalitate si o noua ordine mondiala. Toti dorim o schimbare, inlocuind materialismul vulgar cu spiritualitate.
     Cu c e ar trebui sa incepem?
Cu persoana intaia la singular, adica cu noi.
Daca fiecare dintre noi vom reveni sub aspect intelectual si moral la modelul dupa care am fost creati celelalte probleme contradictorii pot fi rezolvate in timp, treptat, cu rabdare.
     Al doilea pas ar fi inlocuirea conceptului “lupta de clasa” cu toleranta si iubirea fata de semeni indiferent carei clase sau clan politic apartin.
Am pus pe primul plan iubirea fiindca aici este cheia schimbarii.
     Pasul urmator ar fi daruirea fara a astepta recompense. De fapt, valoarea unui om consta in a darui cat mai mult celor din jurul lui si societatii si a astepta cat mai putin de la societate.
     In domeniul conflictului intre stiinta si religie prin absolutizarea stiintei sau a dogmelor religioase s-au facut greseli mari. Dece a trebuit sa fie ars pe rug Giordano Bruno sau condamnat Galilei. De ce au pornit cruciatii cu sabia intr-o mana si crucea in cealalta pentru a ucide pe necrestini cand una dintre cele 10 porunci spune: “sa nu ucizi”!
     Astazi, tot datorita extremismului islamic mor mii de oameni nevinovati cand Coranul propovaduieste iubire si iertare.
     Din fericire, o buna parte din omenire este din ce in ce mai constienta ca fara o ordine mondiala noua vom aluneca intr-un abis fara intoarcere.
Un alt factor foarte important legat de criza cea de toate zilele este politicul. Filozofia politica actuala este divizata: curente de stanga sau de dreapta sau compromisuri de felul: “centru dreapta” sau “centru stanga”.
     Pana la conceptual ideal: “o singura turma si un singur pastor” este o cale foarte lunga.
     Totusi si in acest domeniu, al politicului, consider ca ar trebui o ierarhizare a conceptului de conducere.
Pe primul plan as situa eticul urmat de stiintific si tehnic, apoi economicul, tinand seama de culturalul si traditionalul fiecarui popor. Aceasta ar fi scara normala pe care ar trebui sa se bazeze politicul. Daca inversam aceasta ordine ne vom confrunta cu grave probleme de ordin legislativ, juridic si moral.
As caracteriza epoca in care traim prin: epoca marilor cuceriri stiintifice, tehnice si utilitare, dar in acelasi timp epoca de piatra necioplita a evolutiei spirituale. Atata timp cat predomina forta, selectia artificiala, ura, razbunarea, atentatele la viata celor fara aparare, conflictele intre popoare in numele religiei sau a convingerilor politice, evolutia noastra spirituala va stagna.
     Nu vreau sa inchei pesimist aceasta prezentare. Continui sa cred in Credinta, iar Speranta mea se afla in Iubire si buna intelegere intre oameni, chiar daca ma considerati un idealist.
     Sa ne unim fortele ca anul 2013 sa fie inceputul schimbarii pe care o dorim cu totii!"

"CRIZA CEA DE TOATE ZILELE SI NOUA ORDINE MONDIALA"
Dr. farm. Ovidiu Bojor - membru al Academiei de Stiinte Medicale

Sursa: http://www.farmacianaturii.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=386&Itemid=56

Laureat al premiului Nobel pentru economie: probabilitatea unei noi recesiuni globale este de 50%

Economia mondială are o probabilitate de 50% să intre din nou în recesiune, susţine Michael Spence, laureat al premiului Nobel pentru economie în 2001, în cadrul unui interviu acordat Bloomberg.

"Sunt destul de îngrijorat", a declarat Spence. "O scădere (a economiei, n.r.) în Europa şi S.U.A., care reprezintă o parte importantă a economiilor puternic industrializate, sunt sigur că va duce la încetinirea creşterea economiei chineze, fenomen care mai apoi se va transmite la celelalte economii în curs de dezvoltare", explică el, cu precizarea că un asemenea scenariu are o probabilitate de 50%.

Declaraţiile laureatului premiului Nobel pentru economie vin la scurt timp după ce mai multe instituţii financiare, printre care Citigroup şi UBS, au redus estimările privind creşterea economică globală. Spre diferenţă de situaţia imediată izbucnirii crizei din 2008, când China a putut să amortizeze şocul cu ajutorul unui plan costisitor de stimulare a consumului, China nu va putea acum decât să protejeze parţial creşterea economică, este de părere Spence.
China "nu poate să compenseze scăderea cererii care va rezulta din scăderea celor mai puternice economii", a precizat el. În momentul în care inflaţia, oficială, este de 6,5% în China, puterea de la Beijing ar fi aproape "nebună" să încerce să compenseze această scădere a cererii prin stimularea creditării.

De cealaltă parte, nici banca centrală a S.U.A., Fed, nu se află într-o poziţie mai confortabilă, pentru că "are o putere limitată de a preveni o economie fragilă şi un sistem financiar fragil de la scădere". Banca centrală americană ar putea însă, spune Spence, să se concentreze mai mult pe încurajarea sectorului construcţiilor rezidenţiale, care este în acest moment o "ancoră" ce ţine în loc economia.

Sursa: gandul.info