Bilderberg, Comisia Trilaterala si instaurarea Guvernului Mondial

"Continuăm saga Bilderberg cu prezentarea unei alte organizaţii controlate de acest puternic şi omniprezent grup: Comisia Trilaterală. Un gup de influenţă care defineşte cât se poate de bine nu numai doctrina Bilderberg, dar şi  obiectivele finale ale acestei organizaţii.

Comisia Trilaterală – ecoul grupului Bilderberg

Geneza Trilateralei se regaseste in Pilgrim’s Society, un grup de reflexie care a regrupat, dupa 1903, marile familii protestante din Estul SUA.

Unul dintre fondatorii săi, Hammer, a fost unul dintre amicii lui Lenin şi l-a presat pe Ford să vândă tractoare Uniunii Sovietice.

La puţin timp, John D. Rockfeller, fondatorul Standard Oil (ESSO), companie care în 1900 controla 90% din producţia de petrol rafinat din SUA, a fondat C.F.R. (Council of Foreign Relations), o veritabilă anti-camera a politicii externe a SUA, un guvern secret în interiorul executivului american.

C.F.R. este în acest moment un puternic grup de studii american care reuneşte 1400 de afiliaţi, membrii săi ocupând înalte funcţii în guvernul american dar şi în industrie şi finanţe internaţionale.

Grupul sub conducerea lui David Rockfeller a stat la realizarea planificării economiei americane, iar unul dintre membrii ai CFR a fost preşedinte al FED, iar Carter care a fost recrutat de CFR din rândurile Trilateralei avea să ajungă preşedintele SUA.

Comisia Trilaterală (abreviată: “Trilaterala”) a fost fondată în 1973 de Zbigniew Brzezinski în jurul idei centrale de unificare a regimurilor politice  în favoarea blocurilor politice şi în detrimentul naţiunilor.Trilaterala a prins rapid amploare înainte de expansiunea lumii asiatice.

Totuşi, fondatorul Trilateralei este considerat contele David Rockfeller, proprietarul unei dintre cele 5 mari bănci din New York: Chase Manhattan Bank.

Trilaterala este formată din crema CFR şi Bildergberg a fost înfiinţată şi finaţată de Rockfeller împreună cu fratele său Nelson (care avea să devină vice-preşedinte al SUA).

Însumând aproximativ 360 de membri cooptaţi din întreaga lume,Trilaterala a permis realizarea unei reţele unice între principalii actori ai economiei şi politicii internaţionale. Dintre aceştia, 120 sunt americani, 80 japonezi iar restul europeni.

350 dintre cele mai puternice companii internaţionale sunt conduse de membri sau afiliaţi ai Trilateralei.

Scopul declarat al Trrilateralei – ca şi al altor organisme internaţionale de acelaşi tip – este de lansare pe orbită a unui guvern. Comisia speră că se va ajunge la o unificare treptată a pieţelor investind în diverse organisme internaţionale.

În fostele ţări comuniste acestea deţin numeroase active, organizaţia beneficiind de importante fonduri furnizate de companiile capitaliste care-şi pot dirija fondurile şi oamenii prin importante fundaţii americane.

Printre altele, Trilaterala controlează şi organizaţia celor mai importante puteri industralizate (G7) lansată de Japonia ca mare putere economică.În acest context, nu este de neglijat că la debutul său în Italia, Trilaterala s-a aflat în colimatorul Brigăzilor Roşii care au acuzat-o că vrea să confişte puterea mondială.

Puterea opacă a Trilateralei

Conducători de multinaţionale, guvernanţi ai tarior bogate şi partizani ai liberalismului economic au realizat un compromis pentru a-şi impune viziunea asupra lumii.

În iulie 1973, într-o lume bipolară, David Rockefeller lansa Comisia Trilaterală care va marca momentul de început al războiului ideologic modern. Mai puţin mediatizată ca forumul de la Davos, comisia rămâne extrem de activă prin reţeaua sa de influenţa cu multiple ramficatii.

Figură marcantă a capitalismului american, Comisia se doreşte a fi un “cenaclu” al elitei politice şi economice internaţionale care este însă, în acest moment, un club închis care include personalităţi marcante ale economiei şi politicii mondiale şi care dă naştere la numeroase controverse.

Crearea acestei organizaţii opace, protejată de orice imixtiuni din partea mass-media, coincide în acest moment cu o perioadă de incertitudine şi turbulenţe în politica mondială, guvernarea economiilor mondiale pare să scape de sub controlul elitelor din ţările bogate, forţele de stânga sunt din ce în ce mai active (în special în Europa), iar interconectarea în creştere a problemelor mondiale necesită o cooperare mai strânsă între marile puteri.

În acest context, Trilaterala se va impune rapid ca fiind unul dintre principalele instrumente pentru a apăra interesele multinaţionalelor şi de “iluminare” a deciziilor luate de decidenţii politici.

La acesta imagine de putere filozofică a lumii politice menită a insufla “înţelepciunea” necesară gestiunii afacerilor terestre se adaugă încercarea elitelor incluse în sânul acestei instituţii absolut nedemocratice să definească o sumă de criterii necesare pentru o “bună guvernare” internaţională.

Temele dezbătute în sânul acestei oligharhii internaţionale în cadrul reuniunilor anuale care se ţin în diferite oraşe ale trilateralei sunt învăluite deo discreţie absolută, iar fiecare subiect face obiectul unui raport anual (The Trialogue) şi al lucrărilor tematice (Triangle Papers) realizate de echipe de experţi americani, europeni şi niponi. Făcute publice, aceste documente “traduc” atenţionările Trilateralei referitoare la probleme globale care transcend suveranitatea naţională şi “necesită intervenţia ţărilor bogate”.

Triada ideatică a Trilateralei

Principala idee care stă la baza funcţionării Trilateralei ţine de necesitatea unei “noi ordini mondiale”, legitimitatea acesteia fiind justificată prin evenimente cum ar fi cel din 11 septembrie 2001 care a furnizate suficiente argumente pentru “ordineA internaţionalĂ” şi un “răspuns global” din partea principalilor conducători ai lumii chemaţi să colaboreze împotriva unor astfel de ameninţări.

A doua idee care a stat la baza activităţii Trilateralei – derivată din primă – face trimitere la rolul tutelary al ţărilor triadei (în special al SUA) în cadrul reformei sistemului internaţional. Statele bogate sunt chemate să-şi unească eforturile într-o misiune destinată a promova “stabilitatea” planetei graţie unei generalizări a modelului economic dominant.

Democraţii liberali sunt “centrul vital” al economiei, finanţelor şi tehnologiei,iar ţările care doresc să se integreze trebuie să se supună deciziilor acestui centru.

Cu toate acestea, trebuie subliniat că nici în cadrul ţărilor triadei nu există un consens în această privinţă, dovadă stând diferendele înregistrate între membrii triadei: refuzul semnării acordului de la Kyoto, opoziţia faţă de crearea unei curţi penale internaţionale, intervenţiile militare americane, poltica israleliană etc.

Discursul directorului OMC împotriva grupurilor ce reclamă un alt fel de mondializare – catalogaţi ca “e-hippies” – subliniază cea de a treia caracteristică a Trilateralei: aversiunea sa faţă de mişcările populare.

Ea s-a regăsit clar exprimată în celebrul raport al Comisiei referitor la guvernanţa democraţiilor redirijată. Datând din 1975, textul denunţa “excesul de democraţie” exprimat, d.p.d.v. al autorilor, prin manifestaţiile contestare din epocă. Cele care, ca şi astăzi, pun în discuţie politică externă a SUA şi reclamă recunoaşterea noilor drepturi democratice. Raportul a provocat comentarii indignate centrate pe administraţia Carter (fost membru al Trilateralei).

După cum se poate observa, ideologia Trilateralei gestionată direct sau indirect de grupul Bilderberg este subordonată unui singur scop: realizarea unei noi ordini mondiale de sorginete eminamente capitalistă în care naţiunile dispar ca entitate, iar deciziile se iau în mod centralizat în cadrul unui guvern mondial. Cine vor fi membrii acestui super-guvern? Credem că puteţi răspunde şi singuri acestei întrebări."

Danut Dudu

Sursa: Financiarul

Sursa: danielroxin.blogspot.ro

Scurgeri de informatii din interiorul Natiunilor Unite: SPIONI INFILTRATI SCOT LA LUMINA ADEVARATA MISIUNE A ONU - INSTAURAREA GUVERNULUI MONDIAL !

 O echipa de spioni britanici,finantati si inflitrati de Lordul Christopher Monckton (jurnalist si politician britanic) au reusit sa asiste la o conferinta pe tema dezvoltarii durabile,conferinta realizata cu usile inchise la Rio in Brazilia in urma cu cateva saptamani.Cei infiltrati au ramas uluiti de discutiile la care au asistat,iar in urma a ceea ce au auzit si vazut ,au tras o concluzie transanta dar si socanta in acelasi timp: ADEVARATA AGENDA A NATIUNILOR UNITE ,NU ESTE PROTECTIA SOCIALA SI A MEDIULUI INCONJURATOR CI INSTAURAREA UNUI GUVERN MONDIAL.

           Intr-un interviu acordat  publicatiei  Liberty News Network,de catre Lordul Monckton,fost consilier al prim-minitrului Margaret Thatcher,acesta a spus ca multi membri ONU au recunoscut public faptul ca "Agenda Verde" a Green Peace, esueaza tot mai mult,mediul inconjurator fiind tot mai afectat de actiunile omului.Insa ONU nu intentioneaza sa abandoneze sub nici o forma visul unui Guvern Socialist Global."Dezpadurirea este un fenomen real aici in Rio,care trebuie stopat.Insa nu asta s-a discutat la aceasta Conferinta(desi asta era scopul),spre stupoarea noastra",a spus Monckton."S-a discutat despre un mecanism  care sa functioneze la nivel global si care sa "opreasca" Vestul,sa "opreasca" democratia si care sa aduca libertatea globala intr-un sfarsit"(oare???).

Lordul Monckton

            Desi Christopher Monckton era pe lista participantilor la aceste Conferinte in cadrul Green Peace,acesta a fost interzis in cele din urma la aceste intalniri din cauza faptul ca nu a fost de acord cu politicile Marxiste ale organizatiei."Ei nu doreau decat sa vina in fata Guvernelor cu propuneri si obligatii care nu faceau decat sa distruga economiile statelor,distrugand deci statul din interior."Astfel,el a creat o echipa de spioni recrutati din cadrul Council of Local Environment Initiatives (ICLEI). Membrii ICLEI au notat faptul ca cei prezenti la conferinta isi spunea unul altuia: "Nu mai putem vorbi despre Agenda 21 in contextul protectiei mediului inconjurator ,pentru ca din cauza acelor nenorociti de sceptici,cuvantul mediu inconjurator nu mai are nici-un impact ,deci nu mai merge...Nu mai putem sa mai vorbim nici despre Incalzirea Globala pentru ca toata lumea si-a dat seama ca nu exista asa ceva si ca nu este ceva real."

   "Va vine sa credeti? Chiar ei au zis asta,nestiind ca erau inregistrati si asculati! Au recunoscut singuri!" , spune Monckton.

Sursa: http://secretele--sistemului.blogspot.ro

ROLUL LUI HITLER ÎN PLANUL INSTAURĂRII NOII ORDINI MONDIALE

Acest articol abordează rolul pe care l-a jucat Adolf Hitler în marele Plan al Noii Ordini Mondiale şi învăţăturile  oculte primite de Hitler de la Meister Dietrech Eckhart. Aceste informaţii sunt de o importanţă crucială în înţelegerea Noii Ordini Mondiale care se urmăreşte a fi instaurată, deoarece, din toate punctele de vedere, Hitler a reprezentat imaginea perfectă a Anticristului epocii New Age care urma să vină. Cu alte cuvinte, Anticristul anunţat de Biblie va semăna perfect cu Hitler, şi va domni în acelaşi mod, îndeplinind aceleaşi scopuri malefice împotriva oamenilor.

            Înainte de a porni mai departe în derularea informaţiilor, este indicat să ne reamintim câteva profeţii biblice care prevestesc caracteristicile viitorului Anticrist: 1. Daniel 8: 23-25 “Şi când sfârşitul va fi aproape (sfârşitul veacurilor)… se va ridica un rege cu chip fioros şi care va avea ştiinţa celor întunecate. Iar puterea lui va fi mare, dar nu va fi de la el izvorâtă: şi el va distruge prin metode oculte, şi îşi va spori influenţa prin diverse practici, şi îi va distruge pe cei drepţi şi credincioşi. Şi, de asemenea, prin  domnia sa va face să prospere ştiinţa (magiei negre sau vrăjitoriei) sub oblăduirea lui; şi se va proslăvi pe sine însuşi şi fără luptă directă îi va distruge pe mulţi…” Aceasta este o descriere a Anticristului care va domni în “veacurile de pe urmă”. Majoritatea celor care citesc acest pasaj nu au nici cea mai mică idee despre faptul că aici se face referire la vrăjitorie.

            “Un rege cu chip fioros” este un mod foarte adecvat de a-l descrie pe Adolf Hitler sau pe oricare vrăjitor. Fără-ndoială, Hitler a practicat magia neagră, iar în cea mai mare parte din demonstraţiile lui oratorice publice a făcut uz de diverse metode active de magie neagră.          

            “Ştiinţa lucrurilor întunecate” înseamnă de fapt, în limba în care a fost scris textul iniţial, “magie neagră şi vrăjitorie”. În următoarea frază se spune că “va face să prospere ‘ştiinţa’ (meşteşugul) sub propria oblăduire”. Acest cuvânt se referă, din nou, în mod evident la vrăjitorie.

            Pentru a verifica dacă termenul “ştiinţă” se referă în acest caz la magie sau vrăjitorie este suficient să intrăm într-o librărie occidentală unde se vând cărţi din curentul New Age sau satanist şi să răsfoim câteva publicaţii. Magicienii sau sataniştii se referă la practicile lor malefice prin cuvântul “ştiinţă” (sau “meşteşug”). Astfel, putem concluziona că acest pasaj biblic prevesteşte clar că Anticristul va fi un adept practicant experimentat în magia neagră.

            2. Daniel 11:37-38 “El nici nu-l va preamări pe Dumnezeul strămoşilor săi, nici nu va avea dorinţă pentru femei, nici nu se va închina nici unui Zeu: căci se va proslăvi şi adula pe sine însuşi mai presus de orice…”

            “Anticristul nu-l va iubi pe Dumnezeul strămoşilor săi”. Cu alte cuvinte, el va practica o religie care nu este izvorâtă din Scripturile ebraice, din Vechiul Testament. “Anticristul nu va avea dorinţă pentru femei”. Învăţaţii şi cercetătorii Bibliei cred că acest lucru înseamnă că va fi un pervertit din punct de vedere sexual sau un homosexual, sau ambele.

             3. Apocalipsa 17:10-11 “Sunt şi şapte împăraţi: cinci au căzut, unul este, iar celălalt n-a venit încă, şi când va veni, el va rămâne puţină vreme. Şi fiara care era, şi nu mai este, ea însăşi este al optulea, şi este din numărul celor şapte şi merge la pierzanie”. Cei “şapte împăraţi” din acest capitol sunt şapte Regi Tenebroşi. Un “Rege Tenebros” este un conducător unic din două puncte de vedere: 1) Din punct de vedere politic este un dictator absolut. Acest fapt nu reprezintă nimic nou, căci istoria este plină de asemenea personaje. 2) Din punct de vedere ocult, el va fi un slujitor al Satanei instaurat lider, şi care îndeplineşte rolul unic de a-şi conduce zilnic  poporul în conformitate cu preceptele satanismului. Când aceste două caracteristici sunt  puse la un loc, se obţine o listă foarte scurtă de conducători care au domnit în acest mod. Pe vremea când Apostolul Ioan a scris “Apocalipsa”, lumea se afla sub călcâiul celui de-al şaselea Rege Tenebros, Nero al Romei (desemnat în citat prin “unul este”).

           Înainte de Nero, lumea a mai avut cinci regi Tenebroşi, a căror serie a început cu Nimrod al Babilonului. Dar, după Nero, nu a mai existat nici o persoană care să îndeplinească acest rol unic de “Rege Tenebros”; nimeni, până la Adolf Hitler! Hitler a fost atât un dictator absolut, cât şi un  “preot” satanic pentru întreaga naţiune. Oricine are informaţii dspre doctrina satanistă vă poate confirma că spectacolele publice uriaşe ale lui Hitler erau pur şi simplu nişte ceremonii publice satanice în care Hitler juca rolul de Mare Preot.

            Deci, Hitler a fost cel de-al şaptelea Rege Tenebros din istoria Omenirii şi, exact aşa cum au prevestit Scripturile sfinte, el a domnit numai 12 ani (“el va rămâne puţină vreme” – aşa cum spune citatul biblic). Prin urmare, Anticristul va fi cel de-al optulea “Rege Tenebros” al istoriei şi va fi “din numărul celor şapte”, cu alte cuvinte, va fi exact la fel ca ceilalţi şapte “Regi Tenebroşi” care au domnit înaintea lui. El va fi exact ca Adolf Hitler! În Biblie se mai spune că această domnie a Anticristului, oricât de teribilă ar fi, va fi precedată imediat de o perioadă de “pace şi siguranţă” (cum aparent există astăzi) şi de un sfârşit aparent al războiului şi suferinţelor. Toate popoarele lumii vor fi păcălite cumplit de aceste aparenţe.

            Imediat după cel de-al doilea război mondial au început să apară zvonuri şi poveşti despre implicarea lui Hitler în practica ocultă, întunecată şi malefică a magiei negre. Dar, pe cât de brusc au apărut aceste informaţii, pe atât de abrupt au şi dispărut. Istoricii şi politicienii au părut foarte potrivnici în a recunoaşte făţiş această latură satanică a personalităţii lui Adolf Hitler. Cu toate acestea, este necesar să înţelegem existenţa acestei laturi, deoarece multe din cele petrecute în timpul celui de-al doilea Război Mondial, nu pot fi înţelese sau explicate în afara contextului practicării vrăjitoriei de către Hitler şi oamenii lui de încredere.

            Acest studiu nu s-ar fi putut realiza pornind de la publicaţiile apărute în librăriile sau bibliotecile obişnuite. Există librării New Age sau sataniste, unde se găsesc cărţi ai căror autori nu se dau înapoi de la a aduce în discuţie satanismul lui Hitler. În lucrările “Cenuşa lui Hitler – Seminţele unui Nou Reich”, de Col. Howard A. Buechner şi “Suliţa Destinului”, de Trevor Ravenscroft şi Samuel Weiser se abordează pe larg problema satanismului lui Hitler. În “Suliţa Destinului”, Trevor Ravenscroft arată că procesele de la Nurenberg au avut un eşec total în a identifica adevărata natură a răului care a existat în spatele “faţadei exterioare a Socialismului Naţional”; într-adevăr, “ritualurile de iniţiere şi practicile magiei negre constituiau esenţa dominaţiei naziste”. Peste numai câteva pagini, Ravenscroft afirmă că, între anii 1909-1913, “Hitler a atins nivele “superioare” de conştiinţă utilizând drogurile şi a studiat în profunzime ocultismul medieval şi magia ritualică …”.

            În 1904, când Hitler avea 15 ani, el se afla împreună cu un prieten, August Kubizek. La un moment dat, l-a prins brusc de mâini pe Kubizek şi l-a strâns foarte tare. Ochii îi ardeau de parcă ar fi avut febră şi a început să vorbească cu o voce puternică, aspră şi răguşită. Kubizek a simţit atunci că Adolf era controlat de o entitate ciudată care sălăşluia în corpul lui. Şi în acel moment el vorbea elocvent despre faptul  că avea să-i fie  dat  un mandat de conducere a Germaniei, pentru a-i reda acestei ţări gloria ei de drept.

            Misterul fusese spulberat: Hitler făcuse experimente satanice timp de aproximativ un an, iar acum era posedat de demoni. La această vârstă, Hitler a fost, de asemenea, puternic influenţat de alte două personalităţi: Friedrich Nietzche care îndemna, prin filosofia lui, ca valorile creştine nemţeşti să fie revizuite şi înlocuite cu valorile pesimismului şi nihilismului, şi Richard Wagner, marele compozitor german, care “îl adora pe Lucifer deghizat cu şiretenie într-un Christos Exclusivist al rasei Arienilor”.

  Între 1903-1913, cei care-l cunoşteau pe Hitler au remarcat că el s-a transformat dintr-un vorbitor timid, care părea că se bâlbâie la fiecare cuvânt, într-un orator foarte puternic şi charismatic care părea să aibă capacitatea de a-şi fermeca auditoriul. Şi totuşi, vocea pe care o avea nu era a lui şi el părea impregnat de o forţă stranie în timp ce vorbea . În cartea “Cenuşa lui Hitler”, autorii comentează în legătură cu schimbarea stilului oratoric  al lui Hitler: “Mulţi oameni cred că prost instruitul Adolf Hitler s-a transformat în oratorul cel mai de succes care a trăit vreodată pe pământ…”      

            Ce schimbare imensă a însemnat pentru viaţa lui Hitler această posesiune demoniacă! Femeile din Germania îl considerau “politicos, şarmant, stilat şi foarte chipeş”. Probabil că ochii lui hipnotici le inspirau multora dintre ele o atracţie fatală.

            Se ştie în lumea ocultă că demonul care posedă o fiinţă încearcă să atragă sau să hipnotizeze şi alţi oameni. Hitler adora întâlnirile faţă în faţă, între patru ochi, cu duşmanii săi, deoarece ştia că îi putea controla cu uşurinţă, aşa cum a făcut la Munchen cu Primul Ministru britanic Chamberlain! Ochii lui de un albastru pal radiau o putere hipnotică.

            De asemenea, Hitler a fost irezistibil atras de poveşti din mistica Pan-germanică, de vechi legende nordice, aparţinând unui popor legat printr-o frăţie de sânge care substituise Crucea Creştină cu Swastika şi care participa la ritualuri de magie neagră în care erau implicate perversiuni sexuale. Toate acestea alcătuiau un amestec îmbătător pentru mintea şi sufletul tânărului Adolf, dar în acelaşi timp îl pregăteau pentru experienţa sa ultimă, şi anume intrarea în unele societăţi satanice. Maestrul unei astfel de societăţii era în acea vreme Dietrich Eckhart, care a exercitat o profundă influenţă asupra lui Hitler. În această perioadă Hitler a început să devină fascinat de personalitatea, puterea şi misiunea Anticristului. Şi tot în această perioadă i s-a schimbat  culoarea ochilor, aceştia căpătând o nuantă de albastru palid care apare de multe ori la oamenii care sunt posedaţi.

            Eckhart a fost unul dintre cei mai fanatici şi experimentaţi practicanţi ai satanismului din Europa. El le spunea în repetate rânduri colegilor săi adepţi că a primit un mesaj satanic conform căruia el avea “destinul de a pregăti scena pentru Anticrist, omul care va fi inspirat de Lucifer să cucerească lumea şi să ducă la glorie rasa Ariană.”

            Eckhart a condus o serie de şedinţe de magie la care au participat atât ocultişti ruşi, cât şi germani, şi în care Alfred Rosenberg a jucat un rol esenţial. Rosenberg, considerat el însuşi a fi profetul Anticristului şi interpretul Protocoalelor Înţelepţilor Sionului, o invoca cu regularitate pe “Fiara din Apocalipsă – Monstrul Luciferic care preluase controlul asupra corpului şi sufletului lui Adolf Hitler”.     

            Între anii 1919-1923, Eckhart nu a precupeţit nici un efort pentru a-l instrui temeinic pe Hitler în toate aspectele legate de magia neagră, transformându-l într-unul dintre cei mai de vază adepţi ai ocultismului întunecat din istoria omenirii. Astfel, Eckhart l-a selecţionat pe Hitler în vederea instruirii acestuia în una dintre cele mai înalte forme de magie neagră, care fusese inventată cu 1000 de ani mai devreme şi fusese reactualizată de Alister Crowley. Această formă de magie neagră aducea pervesiunea sexuală până la un grad nemaiîntâlnit în istoria magiei. Ritualurile şi ceremoniile specifice acestei magii conţineau practici sexuale perverse şi extrem de sadice, sacrificii animale, orgii heterosexuale, biciuiri până la sânge şi sodomie, întrucât Crowley “descoperise că cel care se lăsa pradă ritualurilor celor mai sadice  îşi putea trezi o capacitate vizionară pătrunzătoare cu privire la lucrările inteligenţelor malefice şi putea dispune de puteri magice fenomenale”.

            Hitler era groaznic torturat în timpul acestor ritualuri. Într-unul dintre aceste ritualuri s-a realizat şi “iniţierea lui Hitler printr-un ritual magic sadic monstruos” care l-a făcut pe Hitler să devină “moale între picioare”, incapabil să “dăruiască plăcere vreunei femei”. Acest act monstruos l-a făcut pe Hitler incapabil de vreo altă activitate sexuală normală, dar în schimb l-a umplut cu o ură şi cu un venin supranaturale. Acum, pervertirea lui Hitler devenise atât de monstruoasă, încât el era capabil să plănuiască şi să ducă la îndeplinire faptele cele mai cumplite pe care le-a cunoscut vreodată omenirea.

            Monstruozitatea lui Hitler era atât de terifiantă încât istoricii şi biografii nu au putut sau nu au vrut să vadă şi să înţeleagă realitatea. După spusele pline de autoritate ale lui Ravenscroft “, principalii biografi ai lui Hitler nu au fost capabili să sesizeze că perversiunea sexuală a preluat locul central în viaţa lui . Ei se ocupă de această problemă într-un mod fragmentat în capitole de genul “Era oare Hitler impotent?” sau “Atitudinea lui Hitler faţă de femei”. Ei nu reuşesc nicidecum să înţeleagă că o pervertire sexuală monstruoasă se află în însăşi esenţa existenţei lui, constituind sursa puterilor sale mediumice şi a clarviziunii şi motivaţia ascunsă în spatele fiecărui act de răzbunare sadică asupra umanităţii.

            Nu există nici o îndoială că Adolf Hitler a fost la fel de impotent ca şi Regele Klingsor, căci şi el, la rândul lui, era incapabil de a ajunge la orgasm prin relaţii sexuale normale. Aici nu este vorba despre castrarea fizică; ci că, mai degrabă, “impotenţa lui Hitler avea un fundament psihologic profund. Împlinirea sexuală a lui Hitler rezulta doar în extremele sadismului şi masochismului, şi el cunoştea desfătarea sexuală numai dacă le provoca durere altor oameni sau dacă suferea dureri el însuşi. … Hitler se retrăgea pe ascuns în cartierul rău famat al Vienei, unde se lăsa legat şi biciuit de către orice prostituată care era dispusă… De altfel, acesta este şi genul de relaţie dintre Hitler şi Eva Braun. Ea îi îndura tirania oricând şi oriunde, cu excepţia situaţiei când se aflau în dormitor, unde ea devenea stăpâna atotputernică iar el (Hitler) sclavul care se târa în genunchi”.

            Hitler, în 1921, la vârsta de 33 de ani, era complet posedat de spirite malefice şi perfect pregătit să preia conducerea Partidului Socialist Naţional. Nimeni nu ar putea înţelege monstruozitatea acţiunilor ordonate de Hitler şi graba lui în desfăşurarea celui de-al II-lea război mondial, fără a cunoaşte adevărul despre pervertirea satanică în care el s-a complăcut de bunăvoie.

           Deci Hitler se considera a fi chiar Anticristul, la fel crezând şi mulţi alţi ocultişti ai lumii din acel timp. În realitate, Hitler a fost predecesorul imediat al adevăratului Anticrist. Hitler a fost cel de-al şaptelea Rege Tenebros din Apocalipsă;  adevăratul Anticrist va fi al optulea Rege Tenebros şi va semăna cu Hitler, în conformitate cu prevestirile profeţiilor. Dar, acest al optulea Rege Tenebros va reuşi să-şi ascundă bine monstruozitatea faţă de omenire, convingându-i pe oameni că el vine precum un Christos plin de “iubire”, ca un aducător al “păcii şi siguranţei” unei lumi care are atâta nevoie de ele. După ce va fi convins aproape pe toată lumea  că este divin şi demn a fi preaslăvit, el îşi va arunca masca şi va iniţia seria evenimentelor groaznice descrise de Apocalipsă. Cu adevărat, profetul Daniel a avut dreptate când a spus că “Prin pace (fără luptă) va distruge pe mulţi”. (Daniel 8:25). Se pare că suntem foarte aproape de momentul apariţiei Anticristului.

Sursa: Fata nevazuta a lumii…. 

Ultima Era Glaciara s-a instalat in numai sase luni

Contrar teoriilor care afirmau ca ultima Era Glaciara – survenita in urma cu cca. 13.000 de ani – a avut nevoie de aproximativ un deceniu pentru a se instala in Europa, un studiu geologic recent sugereaza ca lucrurile s-au intamplat, de fapt, de 20 de ori mai rapid.
Ipoteza se bazeaza pe studiul depozitelor de mal dintr-un lac irlandez, Lough Monreagh, mal renumit prin faptul ca a pastrat cu fidelitate indicii asupra conditiilor climatice din trecutul Pamantului, putand furniza astfel informatii precise cercetatorilor care studiaza paleoclima planetei.
Cu ajutorul unui bisturiu robotic de mare precizie, profesorul William Patterson, autorul studiului publicat in revista New Scientist, a desprins straturi foarte subtiri – de numai 0,5 mm grosime, – din malul fosil; fiecare strat reprezinta 3 luni de depunere sedimentara, deci, studiind aceste straturi, se pot observa schimbarile petrecute in ecosistemul lacului (la randul lui, influentat de clima) intr-o perioada scurta de timp.
Studiind straturile, cercetatorul a ajuns la concluzia ca racirea climei, petrecuta in urma cu 13.000 de ani (ultima era glaciara) a fost extrem de rapida.
In numai 6 luni, datorita unei schimbari bruste a caracteristicilor curentului oceanic cald Gulf Stream, ghetarii s-a intins peste Europa.
Evenimentul care a declansat schimbarea ar fi putut fi revarsarea brusca a lacului Agassiz din Canada; marea cantitate de apa foarte rece ajunsa in ocean a racit brusc apele Gulf Stream-ului, iar temperatura din nordul Europei – regiune incalzita de Curentul Golfului – a scazut dramatic.
Studiul sprijina teoria conform careia clima Terrei este instabila si poate suferi schimbari foarte mari intr-un timp foarte scurt, cu consecinte neasteptate.

Sursa: Descopera-Terra