VIDEO: Secretul bine păzit al americanilor (prezintă Bob Dean)

Secretul bine pazit al americanilor... 

In doar trei ani, intre 1969 si 1972, 12 oameni, toti americani, au pus piciorul pe Luna. De atunci, timp de 38 de ani, niciun pamintean nu a mai ajuns acolo. Motivul? Simplu, ni s-a interzis sa ne mai vizitam satelitul. Ii "deranjam" pe cei care sint acolo de foarte multa vreme si le incurcam planurile pe care le desfasoara cu noi, cu planeta noastra, cu sistemul nostru solar. Chiar sint alte fiinte acolo?

Astronomul rus Evgheni Arsiukin si matematicianul ufolog Vladimir Ajaja, in filmul documentar difuzat pe canalul rusesc de televiziune RTR, sustin acest lucru cu toata fermitatea, aducind in sprijinul afirmatiei lor dovezi concrete. Cotidianul Pravda a publicat si el o serie de destainuiri si fotografii despre cladirile aflate pe partea nevazuta a Lunii, despre entitatile extraterestre care sint acolo si despre masinile lor ciudate, enigmaticele OZN-uri, care ne dau atita bataie de cap. Dar exista asa ceva acolo sau sint doar fabulatii? Americanii care au ajuns pe Luna spun ceva in acest sens? Au vazut ei ceva, atunci cind au ajuns acolo?

In mod bizar, filmele facute pe Luna de unele echipaje au... disparut din arhive, ca si cum am vorbi despre niste banale inregistrari video facute undeva, aiurea. Treptat insa, anumite lucruri, tinute secrete timp de trei-patru decenii, au inceput sa transpire. Pe timpul misiunii Apollo 11, de la 20 iulie 1969, in legaturile radio dintre Neil Arm-strong, Buzz Aldrin si Centrul de control au fost doua minute de tacere, justificate initial de NASA prin aparitia unei supraincalziri a aparaturii, apoi prin faptul ca pulsul lui Armstrong ajunsese la 140 de batai pe minut, fapt pentru care "i s-a transmis o fraza codificata".

Dupa 40 de ani, s-a aflat ca totusi, in cele doua minute, intre Luna si Pamint s-au purtat discutii aprinse. Lui Neil i-a crescut, intr-adevar, pulsul brusc, deoarece acesta a vazut ceva ce i-a taiat respiratia si l-a facut sa strige la colegul sau.

Iata o parte a convorbirilor:

"Armstrong: Ce a fost asta? Ce dracu a fost asta? Asta e tot ce vreau sa stiu!

Controlul misiunii: Ce se intimpla acolo? (intreruperi, paraziti) Apollo 11, ma auzi? Ce se intimpla?

Apollo 11: Chestiile alea sint imense, domnule!... Enorme... Oh, Doamne! Nu-mi vine sa cred! Repet, mai sint si alte nave spatiale aici..., aliniate pe marginea cealalta a craterului! Ei sint pe Luna si ne privesc acum!

Armstrong & Aldrin: Astea sint lucruri gigantice. Nu, nu, nu este o iluzie optica. Nimeni nu va crede asta!

Houston: Ce... ce...ce...? Ce naiba se intimpla? Ce s-a intimplat cu voi?

Armstrong & Aldrin: Ei sint aici, sub suprafata.

Houston: Ce e acolo? (paraziti, emisie intrerupta, interferente) Controlul cheama Apollo 11.

Armstrong & Aldrin: Am vazut niste vizitatori. Ei au fost aici pentru un timp, observind instrumentele.

Houston: Neclar! Repetati ultima informatie!

Armstrong & Aldrin: Spun ca aici sint si alte nave spatiale. Sint aliniate pe marginea cealalta a craterului!

Houston: Repetati, repetati comunicarea!

Armstrong & Aldrin: Am conectat transmisia automata. Imi tremura rau miinile si nu mai pot face nimic. Incercam sa filmam. Dar, daca aceste camere nu vor inregistra nimic, cine ne va crede?

Houston: Ati inregistrat ceva pe film?

Armstrong & Aldrin: Nu avem niciun film la noi. Am facut trei fotografii. Farfuriile zburatoare sau ce-or fi ne-au stricat filmul.

Houston: Aici controlul. Unde sinteti acum? Ce-i cu galagia asta de-spre OZN-uri? Terminat

Armstrong & Aldrin: Au aterizat aici. Sint aici si ne privesc. Se uita la noi.

Houston: Oglinzile, oglinzile le-ati instalat?

Armstrong & Aldrin: Da sint puse unde trebuie. Dar oricine a venit cu navele alea spatiale, cu siguranta miine poate veni sa ni le demonteze. Terminat".

Sa mai spunem, in final, ca aceasta discutie a fost receptionata atit de rusi, care urmareau indeaproape misiunea, cit si de diversi radioamatori de pe glob si ca, intr-un interviu, Armstrong a declarat ca, inainte de plecare, au fost avertizati ca pe Luna vor intilni ceva.

Conferinta Project Camelot - Pozele prezentate de Bob Dean! 

Mai jos este o mica parte din transcriptul de la Conferinta "Project Camelot LA Awake and Aware" din 19 septembrie 2009, cat si poze prezentate de Bob Dean:

Bob Dean: "Nu suntem singuri baieti, iar noi nu am fost niciodata singuri. Suntem membri ai unui univers infinit umplut cu viata inteligenta infinita. Am avut o interdependenta intima cu mai multe inteligente extraterestre avansate acum cel putin 10.000 de ani.

Dovezi incontestabile ca cel putin unul, poate doua din aceste diferite grupuri au avut o participare in ingineria genomului uman, acum peste 100.000 de ani in urma. Aceasta dovada este literalmente coplesitoare...

Ştiu ca multi dintre voi sunteti constienti de celebrul Brookings raport. NASA a dat un raport/studiu la Institutul Brookings pe la sfarsitul anilor 50 in care tema de baza era aceasta: Ce trebuie sa facem daca noi, in viitor, ar trebui sa intampinam inteligente extraterestre avansate?

Concluzia ca rezultat al acestui studiu ar fi de a pastra gura inchisa si sa nu spuna maselor de oameni, deoarece sociologic, teologic, stiintific, ar fi un mare dezastru... Deci, ei au publicat acest studiu si a devenit pur si simplu o politica nationala. Este unul dintre principalele motive pentru care capacul a fost tinut in jos atat de strans pe acest lucru atat de mult timp."

Neil � I r 0u �_s tr-adevar, pulsul brusc, deoarece acesta a vazut ceva ce i-a taiat respiratia si l-a facut sa strige la colegul sau.

Iata o parte a convorbirilor:

"Armstrong: Ce a fost asta? Ce dracu a fost asta? Asta e tot ce vreau sa stiu!

Controlul misiunii: Ce se intimpla acolo? (intreruperi, paraziti) Apollo 11, ma auzi? Ce se intimpla?

Apollo 11: Chestiile alea sint imense, domnule!... Enorme... Oh, Doamne! Nu-mi vine sa cred! Repet, mai sint si alte nave spatiale aici..., aliniate pe marginea cealalta a craterului! Ei sint pe Luna si ne privesc acum!

Armstrong & Aldrin: Astea sint lucruri gigantice. Nu, nu, nu este o iluzie optica. Nimeni nu va crede asta!

Houston: Ce... ce...ce...? Ce naiba se intimpla? Ce s-a intimplat cu voi?

Armstrong & Aldrin: Ei sint aici, sub suprafata.

Houston: Ce e acolo? (paraziti, emisie intrerupta, interferente) Controlul cheama Apollo 11.

Armstrong & Aldrin: Am vazut niste vizitatori. Ei au fost aici pentru un timp, observind instrumentele.

Houston: Neclar! Repetati ultima informatie!

Armstrong & Aldrin: Spun ca aici sint si alte nave spatiale. Sint aliniate pe marginea cealalta a craterului!

Houston: Repetati, repetati comunicarea!

Armstrong & Aldrin: Am conectat transmisia automata. Imi tremura rau miinile si nu mai pot face nimic. Incercam sa filmam. Dar, daca aceste camere nu vor inregistra nimic, cine ne va crede?

Houston: Ati inregistrat ceva pe film?

Armstrong & Aldrin: Nu avem niciun film la noi. Am facut trei fotografii. Farfuriile zburatoare sau ce-or fi ne-au stricat filmul.

Houston: Aici controlul. Unde sinteti acum? Ce-i cu galagia asta de-spre OZN-uri? Terminat

Armstrong & Aldrin: Au aterizat aici. Sint aici si ne privesc. Se uita la noi.

Houston: Oglinzile, oglinzile le-ati instalat?

Armstrong & Aldrin: Da sint puse unde trebuie. Dar oricine a venit cu navele alea spatiale, cu siguranta miine poate veni sa ni le demonteze. Terminat".

Sa mai spunem, in final, ca aceasta discutie a fost receptionata atit de rusi, care urmareau indeaproape misiunea, cit si de diversi radioamatori de pe glob si ca, intr-un interviu, Armstrong a declarat ca, inainte de plecare, au fost avertizati ca pe Luna vor intilni ceva.

Conferinta Project Camelot - Pozele prezentate de Bob Dean! 

"Am fost invitat la o conferinta in Tokyo. Am fost oaspetele lui Junichi Yaoi, unul dintre cercetatorii japonezi si experti OZN. Am fost la televiziunea nationala in Japonia. În timp ce am fost acolo, am primit cateva fotografii realizate de NASA si programul Apollo..."

 "Aceasta fotografie a fost luata de Apollo 13. Este o imagine care a fost detinuta de catre Agentia Spatiala Japoneza.

In stanga sus este luna. Obiectele b si c sunt doua discuri mari circulare. Obiectul a este cel care se deplasa... acest obiect este de cinci mile (8 km) lungime."

 "Acum, tipul ala mare (a) sa mutat in mijlocul cadrului si un alt obiect s-a aratat; a fost estimat ca fiind de doua mile (3 km) lungime..."

 "In anii '70, astronomi si baieti din NASA au descoperit ca unele lucruri anormale se intampla in inelele lui Saturn. Lucrurile s-au intamplat, dar ei nu stiu ce au fost... Ei nu stiu cum sa explice.

Deci, ce au facut, au pus impreuna un program de multe milioane de dolari dolari, numit Voyager si au trimis la inelele lui Saturn in 1980. Atunci cand Voyager a ajuns la inelele lui Saturn, a inceput sa faca fotografii. Fotografiile au fost trimise inapoi la NASA, si au fost uimiti - literalmente uluiti...

Acest punct orange este o constructie artificiala, sub control inteligent, pentru ca se misca in jurul inelelor lui Saturn. Ei nu stiu ce naiba este, dar este mai mare decat Luna noastra - inteligent construit, mai mare decat Luna noastra si se deplaseaza in inelelor lui Saturn..."

"Acest lucru este in inelul lui Saturn. Acest obiect este o constructe artificiala, NASA a numit-o un vehicul electromagnetic. Acest obiect este de 2000 de mile lungime, peste 450 de mile in diametru.

Si aici alt obiect luminos artificial, de marimea Lunii noastre, care aparent se muta aici, acolo, si peste tot, oriunde se va duce, in mod evident sub control inteligent."

o 11. b 0u �_s Armstrong & Aldrin: Am vazut niste vizitatori. Ei au fost aici pentru un timp, observind instrumentele.

Houston: Neclar! Repetati ultima informatie!

Armstrong & Aldrin: Spun ca aici sint si alte nave spatiale. Sint aliniate pe marginea cealalta a craterului!

Houston: Repetati, repetati comunicarea!

Armstrong & Aldrin: Am conectat transmisia automata. Imi tremura rau miinile si nu mai pot face nimic. Incercam sa filmam. Dar, daca aceste camere nu vor inregistra nimic, cine ne va crede?

Houston: Ati inregistrat ceva pe film?

Armstrong & Aldrin: Nu avem niciun film la noi. Am facut trei fotografii. Farfuriile zburatoare sau ce-or fi ne-au stricat filmul.

Houston: Aici controlul. Unde sinteti acum? Ce-i cu galagia asta de-spre OZN-uri? Terminat

Armstrong & Aldrin: Au aterizat aici. Sint aici si ne privesc. Se uita la noi.

Houston: Oglinzile, oglinzile le-ati instalat?

Armstrong & Aldrin: Da sint puse unde trebuie. Dar oricine a venit cu navele alea spatiale, cu siguranta miine poate veni sa ni le demonteze. Terminat".

Sa mai spunem, in final, ca aceasta discutie a fost receptionata atit de rusi, care urmareau indeaproape misiunea, cit si de diversi radioamatori de pe glob si ca, intr-un interviu, Armstrong a declarat ca, inainte de plecare, au fost avertizati ca pe Luna vor intilni ceva.

Conferinta Project Camelot - Pozele prezentate de Bob Dean! 

 "Cand am fost in Germania, la o conferinta cu cativa ani in urma, un cosmonaut rus pe nume Marina Popovici mi-a inmanat cateva imagini pentru mine si pentru Michael Hesemann, un alt cercetator, prieten de-al meu, ca sovietice Phobos a avut misiunea pe Marte cand a fost acolo, 15, 20 de ani in urma."

"Sovieticii au trimis aceasta fantastica misiune pe Marte. Ei au numit-o Phobos 2, deoarece Phobos 1 este unul dintre satelitii lui Marte, douasprezece mile in diametru...

Una dintre imagini este aparent un oras de marimea lui Chicago sub suprafata lui Marte, generand o cantitate enorma de caldura, pentru ca aceasta fotografie a fost luata in infrarosu. Puteti vedea practic blocuri pe strazi si asa mai departe..." 

Sursa: aim.pro.tc

SECRETE BINE PĂSTRATE

Acest articol apartine blogului Secretele Istoriei 

De când Moscova a început să-şi deschidă arhivele, suntem nevoiţi să privim cu alţi ochi istoria, în baza a numeroase documente inedite dezvăluite opiniei publice pentru prima oară. Şi nu doar ruşii au făcut acest pas, ci şi Vaticanul sau ministrul francez al Afacerilor externe. Aceste documente sunt inestimabile şi ne îndeamnă să înţelegem un adevăr: Istoria trebuie rescrisă!

După pactul germano-sovietic din august 1939, Stalin a pus în practică eliminarea sistematică a elitelor poloneze. Nu doar că a ordonat asasinarea a peste 25.000 de ofiţeri polonezi, dar poliţia sa politică a deportat în gulag aproape 1.800.000 de polonezi, dintre care mai mult de un milion nu vor mai reveni niciodată. A fost un adevărat genocid!

Germania nazistă şi Uniunea sovietică îşi dau mâna

Protocoalele secrete ale pactului germano-sovietic semnat la Moscova de Molotov şi Ribbentrop la 23 august 1939 (atât de păgubos pentru ţara noastră) a pecetluit alianţa între URSS şi al III lea Reich. Cele două dictaturi şi-au propus de a regla, pe calea negocierii bilaterale germano-sovietică, agresiunea Poloniei, împărţirea teritoriului acesteia şi desfiinţarea statului polonez. Aceste protocoale sunt urmate de mai multe acorduri organizând colaborarea geramano-sovietică. Ele sunt mult mai puţin cunoscute dar pline de sensuri.

Şi iată un exemplu. După atacul hitlerist al Poloniei, la 1 septembrie 1939, Stalin aşteaptă ziua de 17 pentru a se năpusti cu trupele sale asupra părţii orientale a acestei ţări. La 28 septembrie 1939, este semnat un nou acord de prietenie germano-sovietic, care urmăreşte împărţirea Poloniei şi punând capăt oricărei noţiuni de suveranitate naţională a acestui stat.

Molotov semnând Pactul germano-sovietic de neagresiune, urmărit de Stalin şi Ribbentrop

Unul dintre protocoalele secrete ale acestui acord enunţă obligaţia ca fiecare din cele două părţi de a lua măsuri pentru a preveni şi împiedica orice acţiune de Rezistenţă poloneză. Părţile prevedeau chiar consultări mutuale faţă de toate acţiunile represive care li se păreau utile. Iată un extras: Niciuna dintre cele două părţi nu va tolera pe teritoriul său vreo agitaţie poloneză care ar ameninţa teritoriul celeilalte părţi. Fiecare va zdrobi pe propriul său teritoriu orice embrion al unei asemenea agitaţii, şi amândouă se vor informa mutual de toate mijloacele adecvate care vor putea fi utilizate în acest scop. Aceste mijloace fac obiectul schimburilor constante între Gestapo şi NKDU, în tot timpul iernii 1939-1940.

Punctele comune între cele două sisteme totalitare nu împiedică evident specificităţi în masacrul pe care l-au făcut elitelor poloneze. Germanii au pus în faţă criterii rasiale şi sovieticii criterii de clasă, însă ambele regimuri au vânat cu ultima energie preoţii catolici şi rezistenţa militară sau civilă.

O mărturie elocventă

Ce sens putem da acestui acord din 28 septembrie 1939? Prin acest tratat de prietenie, Stalin s-a solidarizat formal cu dictatura hitleristă şi a aprobat agresiunea laşă a Germaniei hitleriste contra Poloniei, proclamând cu cinism împărţirea acesteia. Este concluzia lui Willi Munzenberg, un comunist din Komintern.

Stalin a ajutat de fapt dictatura hitleristă. Protejată de dictatorul sovietic în Est, Germania lui Hitler a putut să se arunce în voie cu diviziile sale asupra dictaturilor occidentale. El nu ar fi atacat niciodată Polonia fără susţinerea lui Stalin şi nu ar fi atacat democraţiile occidentale fără incitarea acestuia.

Crimele ordonate de Stalin în Polonia sunt numeroase, însă se detaşează clar două, semnificative, Katyn şi bătălia Varşoviei.

Katyn

În primăvara anului 1940, au fost găsite îngropate corpurile a peste 15.000 de ofiţeri polonezi, în pădurea de la Katyn şi în rezervoarele de la Miednoye şi Dergatche. Mult timp negată de Kremlin, în fine, în 1990, aceastăcrimă a fost recunoscută. La ancheta de la Katyn au participat patru comisii internaţionale, poloneze, germane şi mai târziu americane, care au reconstituit drama. Iată ce se scrie într-un raport: Victimele aveau mâinile legate la spate cu sfoară (sau cu o sârmă din fier) şi primiseră un glonte (uneori două şi chiar o dată trei), ceea ce demonstrează că ele rezistaseră sau că asasinii se aşteptaseră ca ele să reziste. Modalitatea de a plasa regulat cadavrele în ranguri (câteva zeci) şi în straturi suprapuse, din care primul avea faţa contra pământului, mâinile în general la spate, al doilea faţa în picioarele primului etc., permite de a se presupune că victimele erau depuse vii în groapă, aruncate contra pământului sau contra morţilor dezgoliţi, apoi ucişi în această poziţie culcată. Alţii erau împuşcaţi pe marginea gropilor, împinşi într-un mod dezordonat. La lumina descoperirilor de astăzi, se poate presupune că primele cadavre erau mai metodic aruncate <aranjate> în groapă decât următoarele, cu toate că era deja mult şi efortul devenea penibil pentru gropari.

Polonezi capturaţi de Armata Roşie invadatoare

Bătălia pentru Varşovia

Între 1 august şi 5 octombrie 1944, Stalin i-a lăsat singuri pe polonezi în faţa armatei germane. În timp ce armata sa ar fi trebuit să le aducă susţinere, Stalin a decis să aştepte. El a întârziat astfel cucerirea Varşoviei şi chiar avansarea spre Berlin, deci terminarea războiului, dar a vrut ca 200.000 de polonezi să moară. Unii dintre aceştia au sperat ca sacrificiul lor şi jocul Moscovei să le deschidă ochii occidentalilor asupra realităţii lui Stalin, dar nu s-a întâmplat.

Deşi englezii şi americanii au fost informaţi de numeroasele crime pe care le-a făcut Stalin în Polonia, aliaţii occidentali au manifestat o atitudine prudentă în scopul de a nu degrada relaţiile lor cu recentul lor aliat sovietic. Au mers până acolo încât i-au sfătuit pe polonezi să nu facă prea mare zgomot în ceea ce privea drama de la Katyn! 

Groapă comună descoperită la Katyn, în 1943

Iată o mărturie elocventă a Mariei Czapska, privind prizonierii polonezi din gulag: În acea perioadă, în 1943, când primii polonezi eliberaţi din lagăre au început să ajungă în Anglia, Rusia era o aliată, utilă, deci de neatins.

În lagărele gulagului, cei care nu mai puteau supravieţui, spuneau: Spuneţi în Occident. Spuneţi tot adevărul despre ceea ce am fost şi ce-au făcut din noi! Iar polonezii plecau jurând de a spune tot adevărul, fără a ascunde nimic, însă nimeni nu voia să-i asculte, nimeni nu era curios, şi mărturiile din altă lume nu-şi găseau ascultătorii, scrie Czapska.

Arhivele Vaticanului vorbesc

Din mai 1941, adică cu o lună înainte, Sfântul Scaun ştia că Hitler avea intenţia de a pune capăt pactului germano-sovietic semnat în august 1939, atacându-l pe Stalin. Vaticanul cunoaştea pericolele care le reprezentau pentru Biserică şi pentru lume ideologia şi sistemul sovietic. Deşi susţinea URSS-ul împotriva nazismului, nu a încetat niciodată de a-i avertiza pe Aliaţii democraţi. Englezii credeau că după război, două mari puteri vor împărţi puterea în Europa: Rusia şi Imperiul britanic. Londra încearcă să convingă Vaticanul că era posibil de a se îndrepta, împreună cu URSS-ul, către o nouă formă de guvernământ mondial, unde liberalismul asigura supremaţia anglo-saxonă cu participarea socialistă a URSS-ului la o uniune mai vastă şi mai globală.

Dar în 1944, Washington-ul a executat un tur de forţă, în special prin vocea lui Myron Taylor, reprezentant al preşedintelui Roosevelt, pentru a convinge Vaticanul că va fi posibilă o bună înţelegere între popoarele libere şi URSS. În ceea ce privea SUA, aceasta va face ce era mai bine pentru ca sovieticii să respecte libertatea religioasă. Monseniorul Tardini de la secretariatul de stat a declarat atunci că era puţin probabil ca URSS-ul să răspundă speranţelor americanilor, dincolo de efectele de propagandă. Reprezentantul bisericii catolice a precizat însă că nu trebuia să se limiteze la libertăţile religioase, ci la a respecta libertatea în toate domeniile.

Sfântul Scaun a publicat numeroase documente importante. Iată, de pildă, extras dintr-un memorandum pregătit la 21 iunie 1944 de către secretarul de Stat, în vederea primei audienţe a lui Myron Taylor la papa Pius al XII lea.Sfântul Scaun consideră cu multă preocupare obiectivele de război ale guvernului sovietic. Intenţia de a ocupa Statele baltice, o parte din Polonia şi din Balcani, nu va fi în acord cu harta Atlantică şi va putea serios să compromită pacea.

Papa Pius al XII-lea

Vaticanul nu crede că Kremlinul va decide de a respecta libertatea acestor popoare şi invită deci democraţiile occidentale să nu subestimeze pericolul comunist în Europa. Ce a urmat? Peste cinci decenii de violări ale libertăţilor fundamentale în Europa de Est şi tensiunii exacerbate între Est-Vest, Războiul Rece etc. Trebuie însă să remarcăm luciditatea de care a dat dovadă Vaticanul într-un moment delicat, de cotitură istorică. 

Sursa: SECRETELE ISTORIEI

Un secret bine pazit: Baza militara Dulce

Adevar sau mistificare?

Ar fi patru rase de extraterestri cu care suntem în contact. Ei ar veni din zonele: Orion, Pleiade, Betelgeuse, steaua lui Barnard si Zeta Reticuli …

Unele surse afirma ca în 1972 extraterestrii se gaseau deja în sase baze subterane ale armatei din SUA: în New Mexico, Nevada, Utah, Colorado, de pilda, în Aria 51, sau la Dulce (New Mexico). Guvernul ar mai fi realizat, în acelasi scop, zeci de orasele subterane, amplasate la mare adancime sub pamant.

Micul orasel Dulce este situat in nord-vestul statului New Mexico si este locuit de 900 de suflete. El se gaseste in rezervatia indienilor jicarillos. Activitatea din oras se limiteaza la cateva magazine si un motel. Baza subterana de la Dolce este camuflata sub teritoriul Rezervatiei indienilor apachus si gazduieste extraterestri si agenti guvernamentali.

Paul Bennewitz, presedintele unei companii stiintifice din Albuquerque, New Mexico si fost anchetator pentru APRO a costituit principala sursa de informare privind baza. De atunci el traieste intr-un spital de psihiatrie. Alte informatii complementare au fost furnizate de catre anumiti ufologi ca Bill Moore (TAL) sau un anume Thomas (care a lucrat in baza).
Se presupune ca guvernul american le da dreptul extraterestrilor de a avea acces la oameni si bovine in schimbul informatiilor tehnologice. Fintele venite din alte spatii utilizeaza ADN-ul animalelor pentru a crea umanoizi: anumite creaturi asemanatoare animalelor in timp ce altele se aseamana cu oamenii. Baza de la Dolce este localizata la 4 km nord-vest de orasul cu acelasi nume si se gaseste sub pamant. A fost construita in 1947.
Despre constructia sa Paul Bennewitz declara: “trupele au sosit la fata locului in fiecare vara incepand cu 1947 camioanele purtau inscriptia companiei de constructii Smith Corp din Paragota Springs, Colorado. Aceasta companie nu mai exista de mult timp. In studiul constructiei a fost implicat Rand Corp. In timpul constructiei bazei, extraterestri au fost excesiv de exigenti in alegerea design-ului si a materialelor de constructie. Muncitorii au utilizat materiale extraterestre a caror functionare nu o intelegeau. De exemplu nu exista cabluri pentru lifturi. Ele sunt controlate gratie campului magnetic. In imediata apropiere au fost create lacuri artificiale- Navojo Dam- pentru a aproviziona baza cu electricitate.
Lungimea bazei este de aproximativ 1,3 km. De la ea decoleaza faimoasele helicoptere Black implicate in mutilari de animale. Complexul de la Dolce este tinut sub inalta securitate. Iesirile sunt supravegheate de 3000 de camere video. Exista peste 100 de iesiri secrete in apropiere si in jurul orasului, altele dau la Archuleta Mesa si la sud de lac. Baza este un fel de laborator genetic conectat la Los Alamos, via Tube-Shuttle.
Baza de la Dulce este condusa de un Consiliu. Presedintele este John Herrington. Legatura cu CIA este facuta de Jim Baker. Trezorierul bazei este un democrat texan, Jim Wright. Majoritatea consilierilor sunt tinuti la Taos, New Mexico.
O persoana cu gradul de securitate Ultra 7 da detalii: exista probabil mai mult de 7 nivele. Majoritatea extraterestrilor se gasesc la nivelele 5-6-7. Ei locuiesc la nivelul 5. Ajuns la nivelul doi individul este dezbracat de tot si cantarit. I se da o uniforma a bazei. Vizitatorii primesc haine albe. Inainte de fiecare intrare dintr-un loc in altul mai sensibil, se cantareste persoana si se analizeaza daca ea are aceeasi greutate care a fost inregistrata in cartea magnetica a sa. Este o comparatie absolut necesara. I se da un cod personal. Orice schimbare de greutate provoaca alarma.
La nivelul patru, studiile se concentreaza pe aura umana, anumite aspecte ale visului, hipnozei, telepatiei, etc. La nivelul 6 individul patrunde in lumea numita Night-Mare Hall. Aici se gasesc laboratoarele genetice. Declaratiile unui fost om de stiinta care a lucrat pe acest nivel sunt inspaimantatoare: Am vazut oameni cu 3-4 picioare care erau jumatate om jumatate caracatita, dar si reptile umane si creaturi furioase avand maini umane dar tipand ca si copiii mici si chair si oameni soparla. Au fost raportate si alte forme de creaturi: oameni cu aripi, oameni-capra, draco-reptile, etc.
La nivelul 7 se gasesc capete, membre, trupuri umane care se scalda in diverse solutii si multi embrioni. Am intalnit adesea multi oameni drogati care cereau ajutor din cand in cand a declarat martorul. Extraterestrii de la Dulce se considera ca primii locuitori ai Terrei si sunt produsul incrucisarii dintre Homo Sapiens cu o specie umanoido-reptila. Aceasta specie, a carei rol este aceea de mercenar a fost creata de catre fiintele numite Draco care utilizeaza actual planeta ca trambulina.
Pentru a rapi oamenii, ei aleg victimele in functie de capacitatea navelor lor: nu trebuie sa depaseasca jumatate (adica 100 de persoane). Dupa aceea se petrece un lucru deja clasic: implantul. Un esantion din pielea sa, ovulul femeii sau sperma barbatului este prelevata, fara a uita ADN-ul. Gratie implantului magic, extraterestrii sunt capabili de a programa victimele rapite si de a face ce vor cu ele. Acestea nu-si mai aduc aminte nimic. Dar ele pot fi reperate dupa expresia privirii lor. Paul Bennewitz detalieaza: Ei au o expresie a privirii stranie si un suras stupid.
In 1978, in fine, un mic grup de functionari de la baza Dulce au descoperit oribilul adevar. Si a inceput un fel de rezistenta… se spune ca in acea perioada la baza se aflau aproximativ 18.000 de extraterestrii. La sfarsitul anului 1979, a avut loc o confruntare, in care si-au pierdut viata multi soldati. Urmarea? Baza Dolce a trebuit sa fie inchisa temporar. Eilliam Cooper comenteaza: Grijile au inceput atunci cand un grup de 66 de persoane de la National Recon Grup (De Ita Grup), responsabil cu securiatea pentru proiectele conenctate extraterestrilor au fost ucisi in timpul conflictului.

Mitologia OZN privind presupuse colaborari secrete între guvernul SUA si extraterestri a fost întretinuta, mai ales prin anii optzeci, si de cateva personaje pitoresti, cu o certa carisma. Unul dintre acestia este Milton William (Bill) Cooper, subofiter în Air Force. El afirma ca în perioada 1970-73, pe cand lucra pentru comandamentul flotei militare din Pacific, a avut acces la doua materiale: Raportul nr.13 al proiectului Grudge/Blue Book si un rezumat privind operatia „Majority” (care ne duce, cu gandul la grupul oficial ultrasecret MJ-12, pentru gestionarea relatiilor cu extraterestrii). În „Raportul 13” s-ar fi gasit date privind prabusiri de OZN-uri, cadavre recuperate, extraterestri vii, fotografii ale aterizarii din 1964 de la baza Holloman etc.

Adevaratul proiect M-12 ar fi fost declansat cu sprijinul marii finante mondiale si a unor societati oculte. Iata-ne astfel în plina teorie a conspiratiei. O alta persoana, numita Bill English, ofiter de contrainformatii în cadrul „Beretelor Verzi”, afirma si el ca a vazut Raportul 13 Grudge/Blue Book, un material de 624 pagini, realizat aparent în 1953 si adus la zi în 1969. Raportul era Strict Secret si continea observatii semnificative de OZN-uri, aterizari, întalniri apropiate, rapiri, sechestrari de persoane, OZN-uri prabusite si recuperarea resturilor, analiza acestora etc.

Cooper si English sustineau ca în 1964, la întalnirea de la baza Holloman, s-a încheiat o întelegere prin care extraterestrii promisesera un aport de tehnologie, în schimbul permisiunii de a rapi oameni în vederea unor experiente. În virtutea aceleiasi întelegeri, guvernul american urma sa construiasca un numar de baze subterane în care sa fie gazduiti extraterestri, împreuna cu navele lor, si unde sa aiba loc schimburile de informatii tehnologice. Marelui public nu trebuia sa i se divulge nimic despre toate acestea.

Cooper afirma ca în 1972 extraterestrii se gaseau deja în sase baze subterane ale armatei din SUA: în New Mexico, Nevada, Utah, Colorado, de pilda, în Aria 51, sau la Dulce (New Mexico). Guvernul ar mai fi realizat, în acelasi scop, zeci de orasele subterane, amplasate la mare adancime sub pamant.

Aviatorul John Lear a declarat, începand din 1987, ca detine informatii ca guvernul SUA a vandut rasa umana unor extraterestri care ne vor raul, confirmand în buna masura cele spuse de Bill Cooper. Lear, fiul unui faimos inventator si constructor de avioane, nu era un fitecine. El a zburat cu peste 160 de tipuri de avioane, a participat la mai multe misiuni CIA, a doborat, de repetate ori, recorduri de viteza si era singurul pilot din lume care detinea toate tipurile de certificate de zbor eliberate de Federal Aviation Administration.

Lear sustinea ca în laboratoarele subpamantene multietajate de la Dulce-Archuleta, din nordul statului New Mexico, dar si în alte baze din Nevada, New Mexico etc., se afla mii de extraterestri, care efectueaza experimente sinistre pe oameni si pe animale, între care crearea unor mutanti sau hibrizi între fiinte umane si extraterestre. Tot acolo ar trai un mare numar de specialisti pamanteni, închisi probabil pentru totdeauna. În 1979, la baza Dulce, ar fi izbucnit chiar o revolta, înabusita în sange de venetici.

Conform lui Lear, între 1979 si 1983, grupul MJ-12 a început sa-si dea seama de greseala facuta. Rapirile erau mult mai nume-roase decat se convenise, în schimb tehnologiile primite erau simple surogate, foarte departe de performantele vehiculelor si ale armelor de care dispuneau extraterestrii. În consecinta, guvernantii au luat decizia realizarii unor arme defensive, prin care pamantenii sa poata distruge navele venite din Cosmos. Acesta ar fi fost adevaratul mobil al programului Initiativa de Aparare Strategica „Razboiul Stelelor”, nicidecum apararea contra rachetelor nucleare sovietice.

Declaratiile lui Lear au fost întarite de William (Bill) Hamilton, fost angajat Air Force, ca si de un oarecare „Thomas C.”, ofiter al serviciilor de informatii, care sustinea ca fusese fotograf în laboratorul subteran de la Dulce, dar si de un individ cu pseudonimul Jasson Bishop, care pretindea ca a facut parte din personalul bazei. S-au gasit si alte persoane care au sustinut ca ar fi lucrat la aceasta baza, cot la cot cu „cenusiii”…

Cititi si: “Sumar articole”

Sursa: Enigme si Conspiratii