AVERTISMENT: Urmează un bombardament cosmic cu raze gama

Planeta noastră ar putea fi expusă unui bombardament colosal de raze gamma, care ar putea distruge un sfert din ozonul atmosferic şi ar afecta drastic biodiversitatea, spun astronomii.

Supernovă / FOTO: descopera.ro

Sursa acestui pericol este o stea aflată la aproximativ 8.000 de anui lumină depărtare, numită  WR 104; a fost descoperită în 1998 de Peter Tuthill, astronom la Universitatea din Sydney. 

Steaua ar putea deveni în orice moment o supernovă (ar putea exploda), generând o emisie enormă de raze gamma ce ar putea ajunge la Terra.

„Am observa iniţial o fulgerare albastră de cca. 10 secunde în straturile superioare ale atmosferei, dar atunci răul va fi deja făcut”, spune fizicianul Adrian Melott de la University of Kansas. El a adăugat că această explozie ar putea duce la sporirea cu 50% a radiaţilor ultraviolete B (UVB) în atmosferă, ceea ce nu numai că ar afecta dramatic fotosinteza la nivelul planctonului marin şi de apă dulce, dar ar putea favoriza şi producerea unor extincţii pe scară mai alrgă.

„Steaua s-ar putea transforma în supernovă oricând în următorii 500.000 de ani”, afirmă astronomul Grant Hill.

Se poartă multe dispute în jurul întrebării dacă o emisie de raze gamma produsă de WR 104 ar putea lovi Pământul; dr. Hill spune că acest lucru depinde de rotaţia  stelei. Nu se ştie clar dacă steaua este aliniată cu Pământul; măsurând anumite caracteristici ale axei de rotaţie, astronomii au obţinut rezultate contradictorii şi nu se ştie dacă axa este îndreptată spre Pământ sau dacă e înclinată faţă de această direcţie cu 30-40 de grade.

Dacă axa polară a stelei este îndreptată spre Pămpânt, atunci ne găsim chiar pe „linia de tragere”, iar dacă unghiul este mai mic de 20 de grade, pericolul încă există, deoarece razele gamma emise în cazul unei explozii pot călători sub forma unor fascicule cu lăţimea de până la 20 de grade. În schimb, dacă unghiul este mai mare de 30 de grade, Pământul  ar scăpa neatins. 

Peter Tuthill şi colegii săi care au descoperit steaua WR 104 în 1998, cu ajutorul unor imagini în infraroşu luate cu telescopul Keck I, au măsurat că înclinaţia axei ei faţă de Terra ar fi de 10-15 grade.

Câţiva ani mai târziu, măsurătorile spectroscopice realizate de Grant Hill arătau, însă, că înclinaţia ar fi de 30-40 de grade.

Dar, conform declaraţiilor acestuia, observaţiile asupra WR 104 şi asupra nebuloasei spirale din jurul ei par să arate, intuitiv, că înclinaţia acesteia este zero, ceea ce înseamnă că Pământul ar fi expus bombardamentului de raze gamma în eventualitatea că steau se transformă în supernovă.

Detalii pe descopera.ro

Sursa:  REALITATEA.NET

Un obiect cosmic bizar oferă un spectacol nemaivăzut

Cerul este „inundat” de cea mai puternică revărsare de raze gamma observată vreodată de astronomi, iar responsabilă de acest fenomen este o structură cosmică stranie şi puţin cunoscută: blazarul Markarian 421.

Razele gamma reprezintă radiaţia cu cea mai înaltă energie din Univers, iar puternica emisie de raze gamma  din prezent a pus lumea astronomilor pe jar.

La originea acestui fenomen se află un obiect cosmic ciudat, încă puţin cunoscut specialiştilor, dar fascinant: blazarul Markarian 421.

Printr-o fericită coincidenţă, recent a fost iniţiat un program de studii astronomice menit să cerceteze tocmai această structură, astfel încât zeci de telescoape performante - care operează în lumină vizibilă, în unde radio, radiaţii gamma sau alte lungimi de undă - sunt îndreptate spre ea.

O altă coincidenţă face ca în aceste zile să se desfăşoare la Denver, SUA, întrunirea Societăţii Americane de Fizică, iar multe dintre discuţii se învârt în jurul blazarului Markarian 421. Oamenii de ştiinţă au astfel ocazia să schimbe păreri despre această structură ciudată şi despre interesantul fenomen recent - izbucnirea de radiaţii gamma - la care sunt martori.

Dar ce sunt blazarii?

Un blazar este un caz special de „galaxie activă” - o galaxie care are în centru o gaură neagră supermasivă care, pe măsură ce „înghite” materia cosmică din jur, emite cantităţi mari de radiaţii din întreg spectrul de unde electromagnetice. Aceste galaxii active sunt printre cele mai luminoase structuri cosmice din Univers.

Galaxiile active emit astfel, jeturi de lumină - cu energie de  trilioane de pri mai mare decât lumina pe care o putem vedea - iar un blazar este o galaxie activă care emite asemenea jeturi de radiaţie în direcţia Pământului.

Ceea ce rămâne încă o enigmă este modul în care iau naştere razele gamma cu energie atât de mare.

Markarian 421 se găsea deja în catalogul blazarilor cunoscuţi, fiind considerat oarecum variabil - în ceea pe priveşte intensitatea radiaţiei emise - şi se ştia că avusese o intensificare bruscă a radiaţiei - o „erupţie” - în 1996.

Însă săptămâna trecută s-a petrecut un nou eveniment, de o intensitate care  ce nu mai fusese observată înainte; astronomii sunt fascinaţi, iar unii, precum Julie McEnery, care lucrează în echipa ce operează telescopul Fermi de observare în raze gamma, se declară de-a dreptul „şocaţi”.

„Chestia asta ne-a lăsat cu gura căscată”, a spus ea.

Atât Fermi, cît şi o lungă serie de alte  telescope, spaţiale sau situate pe Pământ, sunt „cu ochii aţintiţi spre cer”, în cadrul unui plan coordonat de a studia Markarian 421 într-o gamă întreagă de lungimi de undă, de la radio la raze gamma.

Corelând intensităţile radiaţiei observate în diferite lungimi de undă, se pot obţine indicii importante despre structura sursei lor, au explicat cercetătorii.

Începutul programului de observare a blazarului Markarian 421 a coincis în modul cel mai norocos, pentru astronomi, cu „erupţia” de raze gamma din partea blazarului, care a devenit mai strălucitor ca oricând, tocmai acum, când o mulţiome de telescoape au început să-l „privească”.

Munca grea însă abia începe: observatoarele au început să-şi împărtăşească rezultatele cercetărilor din ultimele zile. Astronomii pot acum afla cum s-a intensificat strălucirea blazarului în diferite lungimi de undă ale spectrului, în diferite momente, şi îşi pot corecta modelele privind comportamentul particulelor cu deplasare rapidă în interiorul jeturilor de radiaţii cu energie înaltă.

E o adevărată „cascadă” de informaţii, spun savanţii, care vor obţine astfel, prin observarea acestui spectaculos fenomen astronomic, o abundenţă de date nu numai în domeniul astronomiei, dar şi al fizicii particulelor.

Sursa: BBC News

http://www.descopera.ro

Scenarii apocaliptice care se pot adeveri

Zilele trecute ar fi trebuit să fie o altă Apocalipsă, după noile profeţii ale diverşilor prezicători. Însă nici satelitul defunct, nici Cometa Elenin ori planeta Nibiru prevăzută de mayaşi nu îi îngrijorează pe oamenii de ştiinţă.

 

 

 

 

Inflaţie de apocalipse

Imaginea 1/1

Unica.ro prezintă câteva scenarii probabile şi ipoteze veridice despre sfârşitul lumii.

Inversarea - În 2008, când cercetătorii ruşi au observat că polii magnetici ai Pământului s-au deplasat cu circa 200 de kilometri, au descoperit şi o înspăimântătoare ipoteză privind apocalipsă. Odată cu inversarea polilor magnetici ai planetei, ciclul natural al planetei ar suferi o modificare bruscă, ce ar duce la o răcire extrem de bruscă, ca în cazul Erei Glaciare.

polilor planetei

O explozie bruscă de raze gamma - Exploziile de radiaţii gama au loc atunci când două stele intră în coliziune, despre care se crede că produce de 10 cvadriloane mai multă energie decât Soarele. Impactul dintre cele două corpuri cereşti eliberează o mare cantitate de raze gamma, care, dacă s-ar produce mai aproape de Pământ, acesta ar putea produce distrugerea atmosferei, stratul de ozon ar fi ars de radiaţii, şi s-ar putea chiar produce incendii resimţite pe Pământ. Din fericire, majoritatea exploziilor au loc la o distanţă mari faţă de Terra.

Impactul cu un asteroid - Satelitul căzut recent pe Pământ este cea mai mică grijă a oamenilor de ştiinţă compartiv cu un astreoid care s-ar putea îndrepta spre noi. Se crede că un astfel de obiect din univers s-a prăbuşit în 1908, la Tunguska, care a ras practic 5.000 de kilometri de pădure siberiană, explozia impactului fiind estimată de 1.000 de ori mai puternica decat bomba atomică de la Hirosima. Dispariţia dinozaurilor, în urmă cu 65 de milioane de ani, ar fi provocată de o rocă similară.

Sursa: REALITATEA.NET