ISTORIA SECRETĂ A OMENIRII

Pietrele gravate din Inca (Peru) stau mărturie că istoria omenirii a fost falsificată.

Din cauza orgoliului de “cuceritori” ai planetei Pământ, omenirea refuză să admită că au mai existat pe Terra civilizații comparabile cu civilizația tehnologică actuală. În fapt este vorba de o alternare a civilizațiilor  tehnologice terestre. Legea nescrisă a vieții pe Pământ – și pe alte planete din Univers – presupune acumulări progresive de cunoștințe științifice și tehnice, după care urmează autodistrugerea civilizației tehnologice prin ea însăși. Nu trebuie să ne mire că au mai existat în vremi îndepărtate avioane, elicoptere, nave sofisticate și alte mijloace de transport și de luptă. Nu ar trebui să ne surprindă nici faptul, că  produsele tehnologice ale speciei umane din toate timpurile seamănă între ele. Programul cerebral al omenirii a rămas același; invențiile tehnologice își urmează calea, potrivit programului existent pe “hard disk-ul” cerebral al omului.

Oamenii de știință se referă numai la un ciclu al civilizațiilor ce s-au succedat pe Pământ – și la modul superficial -, de la era “primitivă” până la apogeul tehnologic din zilele noastre, fără să se întrebe cum a ajuns omenirea în era “primitivă”. Restul dovezilor istorice existente le ignoră cu desăvârșire, trecându-le la capitolul ciudățeniilor. De pildă, elicoptere, avioane, nave maritime comparabile cu cele existente în zilele noastre  incizate în temple din vechime, sunt persiflate de către arheologi pentru că, după opinia lor “așa ceva nu putea să exista la vremea respectivă”. (A se consulta în cest sens și articolul din Jurnal Paranormal, intitulat Enigme ale preistoriei. Relicve aeronautice și astronautice.)

Frapantă este similitudinea dintre elicopterul figurat pe pereții templelor lui Seti I din Abydos și lui Amon Ra din Karnak (Egipt), cu elicopterele din zilele noastre, utilizate la ridicarea şi transportarea unor obiecte grele (foto 1). 

Foto 1

Pe același perete din templul lui Seti I, la înălțimea de 10 m, există și alte vehicule tehnice redate deasupra unor hieroglife indescifrabile (foto 2).

Foto 2

Foto 3

Cât despre ipoteza lansată de arheologi, cum că ar fi vorba de reprezentările unor albine, pentru că faraonul Seti I ar fi fost poreclit la vremea sa „albină” datorită hărniciei sale, iată cum arăta o albină ce există pe același perete (foto 3) .

Arheologii nu își pun nici întrebarea, cum de au lucrat vechii egipteni în interiorul piramidelor, făurind în piatră texte și imagini, fără să lase nici o urmă de fum din “făcliile” folosite pentru iluminarea încăperilor.

În privința vechimii omului pe Pământ, lucrurile sunt și mai încurcate. Savanții au stabilit, în baza teoriei evoluțiilor speciilor elaborată de Charles Darwin (teorie expirată în prezent) și a unor fosile cu valoare documentară îndoielnică, că vechimea omului pe Terra este de aproximativ 200.000 de ani. Drept care, artefactele preistorice care vin în contradicție cu această ipoteză sunt, ca să folosim un eufemism, ignorate. În realitate sunt distruse sau în cel mai fericit caz sunt ascunse de ochii celorlalți semeni, în depozite secrete. Așa s-a întâmplat și cu pietrele gravate de la Inca (Peru), de importanță majoră pentru istoria omenirii.

Foto 4. Savantul peruan Javier Cabrera, care a ascuns artefactele de la Inca.

În anii ’70 ai secolului trecut, în urma secării râului Inca din Peru, a fost descoperită o așezare umană ce prezenta un înalt nivel de cultură, cu  vechimea estimată la peste 65.000.000 de ani! Cele aproximativ 10.000 de artefacte prelevate din așezare au fost luate în păstrare de un arheolog renumit din Peru, dr. Javier Cabrera, și închise într-o încăpere ascunsă. Pentru că, după cum afirma savantul peruan, "Nu suntem pregătiți pentru astfel de secrete". Este vorba de o civilizație necunoscută, dificil de încadrat din punct de vedere istoric, ale cărei artefacte depășesc imaginația arheologilor. Înainte de a muri în anul 2001, Javier Cabrera s-a destăinuit unor oameni de știință europeni, că a ținut într-o camera secretă aflată la subsolul muzeului, "obiecte cu totul speciale, a căror semnificație este imposibil de deslușit prin cunoștințele actuale".

Să vedem despre ce este vorba. Cele peste  10.000  de pietre de diferite dimensiuni descoperite la Inca au suprafața neagră și fină, pe care sunt gravate diferite imagini. Pietrele au greutate mai mare decât rocile actuale, având același volum.

Pe suprafața pietrei din foto 5 este incizat globul pământesc, probabil așa cum era cu aproximativ 65.000.000 de ani în urmă. De reținut că între cele două Americi și continentul Africa, oceanul Atlantic a fost redat sub forma unei fășii înguste (geologic vorbind), reprezentând perioada geologică când începuse deriva continentelor. Pe rocă este înfățișat conturul continentului Africa, desprins din America de Sud. În interiorul continentelor, printre meridiane și paralele, se văd imagini ce reprezintă figuri umane, locuințe și edificii publice, dinozauri și  alte animale de epocă.

Foto 5. Globul pământesc, așa cum arăta cu aproximativ 65 milioane de ani în urmă. 

 

Foto 6. Figuri umane: unele sunt îmbrăcate cu decență, altele sunt îmbrăcate sumar, la fel ca în zilele noastre pe diferite meridiane ale globului. 

 

Foto 7.  Dinozaurii, animale dispărute cu aproximativ 65 milioane de ani în urmă, incizate pe suprafața pietrelor de la Inca.

 

Foto 8. Canguri de acum 65 milioane de ani, figurați pe pietrele de la Inca, identici cu cei vii din zilele noastre.

 

Foto 9, 10. Lupta oamenilor cu dinozauri.

 

Foto 11. Ființă umană călare pe un  dinozaur erbivor (domesticit?).

 

Foto 12. Intervenții medicale umane.

 

Foto 13. Intervenții medicale umane.

 

Foto 14. Simbolul medicinii, cu șarpele încolăcit pe piciorul cupei cu venin, incizat pe rocile de la Inca. Veninul de șarpe se folosește și în zilele noastre în tratamente medicale.

 

Foto 15. Astronom studiind bolta cerului, incizat pe pietrele de la Inca.

 

Foto 16. Viața spirituală a omului de acum circa 65 milioane de ani. Incizie pe rocile din Inca. 

 

Figuri similare existente pe petroglifele de la Inca și geoglifele  din deșertul Nazca, din Peru.

Unele dintre petroglife (desene incizate pe roci) de la Inca prezintă similitudini cu geoglife (figurile uriașe trasate pe sol, vizibile îndeobște din aer) descoperite în deșertul Nazca (Peru). Ceea ce ar permite o estimare a vechimii desenelor de la Nazca la circa 65 milioane de ani. În continuare, prezentăm câteva exemple în acest sens. Maimuțele, păsările colibri, tarantulele figurate pe solul de la Nazca, sunt similare cu petroglifele de la Inca; și sunt identice cu cele ce trăiesc în zilele noastre. 

Foto 17. Figuri de animale și siluete umane, incizate pe petroglifele de la Inca.

 

Foto 18. Maimuță incizată pe pietrele descoperite la Inca.

 

Foto 19. Aceeași figură de maimuță existentă în deșertul Nazca.

 

Foto 20. Pasărea colibri incizată pe pietrele de la Inca.

 

Foto 21. Aceeași pasăre colibri realizată în deșertul Nazca.

 

Foto 22. Pietrele din Inca. În stânga imaginii și în colțurile de jos, în dreapta și stânga, se văd incizate tarantule.

 

Foto 23. Tarantulă similară, realizată în deșertul Nazca.

 

Foto 24. Zid preincaș din pietre, fără mortar, în rosturile căruia nu se poate strecura nici o lamă de cuțit. Este practic indestructibil. Prin ce mijloace tehnice a fost realizat?

 

Istoria speciei umane așa cum a fost concepută după teoria darwinistă, reprezintă un fals monumental. La ora actuală, darwinismul fost redus la o simplă ipoteză; și ca toate prezumțiile, nu mai este obligatoriu a se preda în școli. Printr-un nefericit concurs de împrejurări, Darwin a stabilit filiația omului din maimuță. Cu teoria darwinistă și-au luat doctorate zeci de mii de oameni de știință, care i-au ținut isonul “părintelui” teoriei evoluționiste. De pildă, omul de știință român, prof. univ. dr. Marcian David Bleahu, declara în cartea sa căpătâi, întitulată Omul și peștera, apărută în anul 1978, că dânsul este mândru că se trage din maimuță (!)

Ce fac oamenii de știință nu este întotdeauna știință. Toată viața lor se canonesc să-și apere titlurile științifice, luate nu rareori pe ipoteze care se dovedesc ulterior a fi false. La rândul lor, ei conduc doctorate cu teze care au ca obiect aceleași teorii fără acoperire științifică, școlind discipoli care să le ducă pe mai departe “învățăturile”, în pofida progresului științific. De exemplu, cu teoria evoluției speciilor elaborată de Charles Darwin, savanții au ținut în loc omenirea peste un secol; și nu au de gând să renunțe. Reputația și remunerația lor fiind în funcție de cât vor reuși să-i păcălească pe semeni. La care se adaugă curente religioase, ce mențin de secole omenirea în cel mai crunt obscurantism medieval.

Gestul făcut de dr. Javier Cabrera cu cele peste 10.000 de artefacte de importanță excepțională pentru omenire, se încadrează în procedeele nefaste pe care le fac uneori oamenii de știință, pentru a își păstra intactă reputația. Probabil și titlul de doctor în științe pe care a avut Javier Cabrera, s-a bazat tot pe o teză darwinistă. Dar inciziile de pe pietrele din Inca, prin animale pe care le au figurate – căprioare, canguri, girafe, păsări colibri, etc., contrazic teoria evoluționistă a lui Darwin. La care se adaugă implacabil albine, libelule, țânțari, pești, ornitorinci, crocodili, rechini, crabi-potcoavă, etc., găsiți fosilizați de sute de milioane de ani și care mai trăiesc, bine-mersi, și în zilele noastre.

La finalul acestui articol, merită reținută concluzia academicianului român, Radu Vulpe, exprimată la încheierea unei discuții cu autorul acestor rânduri: “Este greu pentru un om de știință când își dă seama, la sfârșitul carierei sale științifice, că a mers pe un drum greșit. Însă un om de știință adevărat, ar trebui să recunoască greșeala pe care a făcut. Dar câți au puterea să o facă?” – s-a întrebat, meditativ, octogenarul istoric.

Prin urmare, ce este de făcut într-o atare situație? Să defilăm în continuare în sens giratoriu – via Papua Nova Guinee –, sau să apucăm taurul de coarne și să trezim pe săpătorii istoriei omenirii din letargia suficienței? 

Sursa: jurnalparanormal.ro

Antropolog american dovedeste ca istoria umanitatii este contrafacuta

Dovezile ce au fost adunate în ultimele decenii de arheologi şi antropologi despre civilizații umane foarte evoluate, care au trăit în negurile antichităţii, cu mult înainte de Epoca Glaciară, demonstrează de asemenea că nivelul tehnologic atins de acele civilizaţii de pe planeta noastră era foarte înalt.

Antropologul american Semir Osmanagich, fondator al Parcului Arheologic din Bosnia şi totodată cel care a promovat la nivel mondial uluitoarele piramide din Bosnia, declară că se află în posesia unor dovezi ştiinţifice irefutabile care atestă existenţa unor civilizaţii antice ce depășesc cu mult chiar și civilizația noastră actuală. Ca urmare a acestor evidențe, istoria omenirii, aşa cum a fost ea predată şi înţeleasă până în prezent, va trebui schimbată din temelii. Examinarea vârstei feluritelor structuri descoperite în diferite zone ale globului revelează cu claritate faptul că ele au fost construite de către civilizaţii foarte avansate în urmă cu mai bine de 29 000 de ani. Bazându-se în special pe descoperirile epocale realizate în situl arheologic din Bosnia – care actualmente este cel mai activ din lume -, dr. Semir Osmanagich prezintă lumii întregi rezultatele testelor cu carbon asupra unor eşantioane materiale organice, prelevate din acea zonă a uriaşelor piramide din Bosnia. Testele au fost efectuate în unul dintre cele mai prestigioase laboratoare de profil din lume (Laboratorul Radiocarbon din Kiev, Ucraina) şi atestă faptul că vechimea acestor eşantioane este de 29 400 de ani, cu o toleranţă în plus sau în minus de 400 de ani. S-a putut de asemenea constata că oamenii care au construit acele piramide cunoşteau foarte bine secretele frecvențelor energetice, ceea ce le-a permis să folosească resursele naturale (pământ etc.) pentru a edifica nişte construcţii uriaşe, la o scară ce nu a fost încă atinsă pe planeta noastră până în prezent. Dovezile arată cu claritate că piramidele au fost construite în scopul de a servi ca dispozitive energetice foarte puternice, perfect aliniate cu reţeaua energetică a planetei noastre, asigurând astfel energie atât pentru vindecare, cât şi pentru felurite alte activităţi.

În afară de piramidele din Bosnia, zidul de piatră Rockwall din Texas (America) reprezintă de asemenea un mister extraordinar, pe care arheologii şi oamenii de ştiinţă sunt incapabili deocamdată să-l rezolve. Rockwall reprezintă o construcţie magnifică din piatră, în statul american Texas, ce are un diametru de aproximativ 18 kilometri şi înălţimea unei clădiri cu şapte etaje. Zidul a fost construit în urmă cu mai bine de 20 000 de ani şi este acoperit în întregime cu pământ. Fireşte, problema pe care oamenii de ştiinţa caută să o rezolve este: cine a construit acea magnifică lucrare şi în ce scop. Noile descoperiri despre civilizaţiile din antichitate au aprins tot mai mult interesul față de aceste aspecte și mai ales față de adevăratele origini ale speciei umane. Au fost realizate astfel unele producţii TV remarcabile, cum ar fi serialul National Geographic: 100 Greatest Mysteries Revealed- Ancient Civilisations Unearthed.

Cartea lui Michael Cremo, Forbidden Archeology, reprezintă şi ea un vârf de lance în domeniu, afirmând că ştiinţa şi cunoaşterea unor civilizaţii umane extrem de vechi au fost în mod deliberat ignorate, deoarece ele contraveneau ideilor şi curentului modern de gândire despre originile omului. Cartea a fost considerată una dintre cele mai puternice lovituri împotriva dogmatismului ştiinţific actual, fiind apreciată la superlativ de sute de ziarişti şi chiar de către unii cercetători de avangardă. 

http://www.youtube.com/watch?v=pbfRopzXYNA

SURSA:AIM

http://secretegalactie.blogspot.ro/

HALUCINANT! Secrete ingropate de 40 de ani de catre americani ies la iveala! Cadavrul unei femei cu sase degete a fost filmat !

De mai bine de 40 de ani, americanii au păstrat un 

secret uriaş. Au descoperit un cadavrul unei femei 

cu şase degete pe lună.

William Rutledge, un pensionar care s-a retras în Africa, a declarat că a participat 

la două misiuni NASA pe Lună, în anii 70, unde a descoperit lucruri surprinzătoare.

Fostul cosmonaut susţine că a plecat pe Lună în misiunile "top secret" Apollo 19 

şi Apollo 20, făcute de Guvernul SUA în colaborare cu cel sovietic.

Scopul acestor misiuni a fost să investigheze un obiect necunoscut, descoperit 

în timpul misiunii Apollo 15. Este vorba despre o navă extraterestră, denumită 

"X Wing", asemănătoare cu cele văzute în Star Wars.

Rutledge a povestit că ruşii au reuşit să intre în nava respectivă şi au descoperit 

trupurile "piloţilor". Unul dintre cadavre era al unei femei, pe care au numit-o 

Mona Lisa. Avea 1.65 metri şi şase degete.

Viorela Precupaş

Sursa: www.cancan.ro

           www.youtube.com

ISTORIA SECRETA A PLANURILOR DE UNIRE DINTRE ROMANIA SI UNGARIA

Unul dintre cel mai putin cunoscute amanunte ale istoriei comune a Romaniei si Ungariei este reprezentat de planurile de unire a celor doua state. Este vorba de tentative care au avut loc in perioada interbelica. Ungaria, infranta si izolata dupa primul razboi mondial, cu economia ruinata si cu teritoriul redus la o treime din suprafata pe care o avea la inceputul secolului, a incercat o apropiere de Romania. O serie de oameni politici maghiari din dreapta conservatoare si din grupari fasciste au propus realizarea unei uniuni dinastice intre cele doua state. Astfel, in locul ultimului imparat austro-ungar, Carol al IV-lea de Habsburg, coroana Ungariei ar fi urmat sa ii fie acordata regelui roman Ferdinand I de Hohenzollern sau fiului sau, Regele Carol al II-lea. Planurile au fost agreate de cei doi monarhi, precum si de regentul-guvernator al Ungariei, amiralul Miklos Horthy, care si-a trimis ministrii, de mai multe ori, ca sa trateze problema.

Si asta, cu atat mai mult cu cat Miklos Horthy a ajuns la putere dupa ce armatele romane au infrant Republica Sovietica Ungara, creata dupa primul razboi mondial de catre comunistul Bela Kun. Ca sa poata fi pastrat tronul Ungariei liber pentru regele Romaniei, au fost dejucate, chiar cu pretul varsarii de sange, tentativele lui Carol al IV-lea de Habsburg de a reveni pe tronul Ungariei, in anul 1921. Istoricul roman Lucian Leustean a publicat o carte numita “Romania si Ungaria in cadrul Noii Europe (1920-1923)” in care abordeaza fara prejudecati subiectul cu pricina.

Pertractari si negocieri secrete in Budapesta
Astfel, conducatorii maghiari de dreapta, inclusiv Miklos Horthy, dar si contii Bethlen, Banffy si Teleki, care au detinut importante functii oficiale in guvernele maghiare de dupa rasturnarea lui Bela Kun in 1919, au incercat sa puna la cale o apropiere a Ungariei si a Romaniei. Conducatorii Ungariei au oferit, de mai multe ori, in intervalul 1920-1926, coroana maghiara Regelui Ferdinand I al Romaniei sau viitorului rege Carol al II-lea, pe atunci principe mostenitor al Romaniei. Istoricul Lucian Leustean mentioneaza ca tratativele in acest sens au fost incepute de cumnatul lui Iuliu Maniu, artizanul Unirii Transilvaniei cu Romania.

Este vorba de Ioan Erdely, emisarul neoficial al Consiliului Dirigent Roman din Transilvania, fost parlamentar in Ungaria Mare si fost avocat la Budapesta. Informatiile sunt confirmate de documentele personale ale lui Alexandru Vaida-Voievod, cel care proclamase independenta natiunii romane din cadrul monarhiei austro-ungare, precum si de rapoartele oficiale ale diplomatului roman Nicolae Petrescu Comnen. Lucian Leustean scrie ca “ideea unei uniuni intre Romania si Ungaria intrase in circuitul diplomatic european, ceea ce, spre exemplu, a determinat Foreign Office-ul (n.r. – Ministerul Britanic de Externe) sa ceara lamuriri reprezentantului sau in Romania, Frank Rattigan”. Acesta raporta la Londra ca Take Ionescu il informase ca cercurile guvernamentale romanesti ar fi agreat ideea unei uniuni cu Ungaria. Diplomatul englez din Bucuresti punea aceste informatii pe seama rivalitatii dintre Take Ionescu si premierul de atunci, Ionel Bratianu.

Cu toate acestea, existau fapte care alimentau aceste informatii. Generalul american Bandholtz, aflat in Budapesta, aminteste, intr-una dintre telegramele catre superiorii sai la Paris, ca, in data de 12 octombrie, la un banchet desfasurat in capitala Ungariei, principele Carol al Romaniei s-a laudat ca va fi regele Ungariei. Premierul maghiar din 1919, Istvan Friedrich, a afirmat in niste interviuri date in anul 1921, legate de uniunea dinastica romano-maghiara, ca in Budapesta “insusi principele Carol, care locuia la Hotel Hungaria, conducea aceste tratative, adesea personal”. Tratativele au continuat si dupa retragerea armatei romane din Budapesta, in toamna anului 1919. “La inceputul lui februarie 1920, guvernul de la Belgrad isi manifesta ingrijorarea cu privire la actiunile unor persoane din Budapesta in vederea realizarii unei uniuni personale a Ungariei si Romaniei, sub sceptrul Majestatii Sale Regele Ferdinand”, scrie Lucian Leustean.

Tot el afirma ca ideea era agreata de Regele Ferdinand si de maresalul Alexandru Averescu. Astfel de proiecte au fost reactivate dupa esecul celor doua tentative, din anul 1921, ale imparatului Carol al IV-lea de Habsburg de a reveni pe tronul Ungariei. Unul dintre proiectele uniunii dinastice ar fi fost casatoria uneia dintre fiicele Regelui Ferdinand al Romaniei cu arhiducele Joseph de Habsburg, iar noua pereche sa fie instalata pe tronul vacant al Ungariei. Guvernul Romaniei a dezmintit ca ar agrea un astfel de plan. In martie 1922, rapoarte ale diplomatilor straini consemneaza o vizita in Budapesta a lui Anton Mocioni, unul dintre apropiatii Regelui Ferdinand, in care acesta ar fi discutat posibilitatea ca principele Nicolae al Romaniei sa fie incoronat rege al Ungariei.

Negocierile de la Sinaia
De partea ungara, cei mai ferventi sustinatori ai uniunii romano-ungare erau contii Banffy si Teleki. In vara anului 1922, contele Miklos Banffy, fost ministru de Externe si fost ambasador ungar la Paris, a renuntat la cariera sa din Ungaria, s-a intors in Transilvania, a solicitat si a obtinut cetatenia romana. Decorat de Horthy inainte de a parasi Ungaria, contele Banffy a fost bine primit de Regele Ferdinand in Romania, iar monarhul a oferit chiar si o receptie in onoarea celui care pledase atat de insistent pentru uniunea dinastica a celor doua tari.

Un raport al Directiei Politiei si Sigurantei Statului din Ministerul de Interne din Bucuresti arata ca, dupa intoarcerea contelui Banffy, acesta ar fi negociat timp de doua saptamani, la Sinaia, cu Regele Ferdinand. Acelasi raport consemneaza ca tratativele de uniune ar fi esuat din pricina opozitiei taranilor romani din Transilvania, care se temeau ca nobilii maghiari isi vor recastiga pamanturile, dar si a liberalilor lui Bratianu, care se temeau ca maghiarii ar fi primit rolul preponderent in noul stat.

Rolul armatei romane
Unul dintre lucrurile despre care manualele de istorie vorbesc foarte putin este faptul ca amiralul Miklos Horthy a ajuns la putere ca efect indirect al actiunilor armatei romane. Mai precis, in anul 1919, armata romana a intrat in razboi cu Republica Ungara a Sfaturilor sau Republica Sovietica Ungara. Este vorba de un stat de tip sovietic, instaurat de liderul comunist ungur Bela Kun in Ungaria, imediat dupa finalul primului razboi mondial. Republica Sovietica Maghiara era sustinuta de Lenin, cel care crease primul stat sovietic in Rusia. Bela Kun a refuzat sa accepte rezultatul primului razboi mondial si pierderea unor teritorii de catre Ungaria. Drept urmare, el a atacat si a infrant armatele cehoslovace. Armata ungara a intrat si in Transilvania, unde s-a ciocnit de armata regala romana.

Romanii au inceput o ofensiva de mari proportii, in urma careia au cucerit cea mai mare parte a teritoriului Ungariei, inclusiv capitala Budapesta. Bela Kun a fost nevoit sa capituleze, apoi a fost rasturnat de la putere si nevoit sa fuga in Rusia Sovietica, unde a sfarsit asasinat din ordinul lui Stalin. Armata romana a facilitat instaurarea unui regim de dreapta care avea sa deschida drumul spre putere al lui Horthy, in martie 1920. Istoricul clujean Leonard Horvath spune ca Horthy a primit titlul de guvernator al Ungariei tocmai pentru ca armata romana a desfiintat republica sovietica din Ungaria si pentru ca a favorizat un regim autoritar de dreapta. “Horthy a fost cel de-al doilea guvernator al Ungariei din istorie, dupa Iancu de Hunedoara”, spune uistoricul Leonard Horvath. Ironia sortii a facut ca Horthy sa le ia Ardealul de Nord romanilor, peste 20 de ani.

Amiralul Horthy este una dintre cele mai controversate figuri ale istoriei recente a Europei de Est. Imaginea sa este marcata puternic negativ de faptul ca Miklos Horthy a fost unul dintre cei mai apropiati aliati ai dictatorului nazist Adolf Hitler. In aceasta calitate, el a luat parte la cel de-al doilea razboi mondial, de partea puterilor Axei, alianta dominata de Germania nazista. si tot Miklos Horthy a taiat bucati insemnate din partea celor trei state vecine Ungariei, care in perioada interbelica formasera Mica Antanta: Romania, Cehoslovacia si Iugoslavia. Astfel, el a ocupat Transilvania de Nord, o parte din Slovacia istorica, azi teritoriu ucrainean, si Voivodina.

Ocupatia maghiara din perioada celui de-al doilea razboi mondial a fost marcata de atrocitati. Cazurile romanilor ucisi la Ip ori la Traznea sau cazul contelui criminal Albert Wass sunt exemple ale terorii horthyste din timpul razboiului. De aceea, Miklos Horthy este considerat o figura odioasa. Dupa terminarea razboiului, amiralul Horthy a fost retinut de trupele americane, fiind adus in calitate de martor in Procesul de la Nürnberg. Aliatii au refuzat ulterior cererea Iugoslaviei ca Horthy sa fie judecat pentru crime de razboi. Dupa ce a fost eliberat, Horthy s-a stabilit in Portugalia, unde si-a scris memoriile pe care le-a publicat in 1956, cu un an inainte sa moara.

Istoricul Ovidiu Pecican, de la Universitatea Babes-Bolyai, spune ca noile informatii nu au cum sa schimbe imaginea personajului Horthy. “Practic, Miklos Horthy, amiralul fara flota, cum i s-a spus, este un personaj fara dubiu vinovat si doar in vremuri tulburi s-ar putea pune sub semnul intrebarii aceasta vinovatie. Noi aveam aceeasi problema cu maresalul Antonescu. Mie imi ajunge episodul Transnistria ca sa imi dau seama ca Antonescu a fost un mare calau. Acest personaj Miklos Horthy m-a amuzat intotdeauna prin pretentiile anumitor istorici revizionisti, care spun ca acest personaj a fost mult mai complex si mult mai putin vinovat decat succesorul sau. si daca a arborat aparenta unui tatuc binevoitor, el este un mare vinovat al istoriei. Ca un amanunt picant, Horthy s-a insurat la Arad si, ca aradean, cunosc biserica in care a avut loc ceremonia.

O ironie a istoriei a fost aceea ca el nu ar fi ajuns la putere daca Antanta nu ar fi delegat armata romana sa termine cu Republica Ungara a Sfaturilor”, spune Ovidiu Pecican.

Amiralul fara flota
Amiralul Miklos Horthy a fost comandantul flotei austro-ungare din Marea Adriatica in timpul primului razboi mondial. Istoricul Dumitru Suciu, in cartea sa “Anul 1918 in Europa Centrala si Rasariteana. Ideea de Europa Unita”, scrie ca Miklos Horthy a predat flota austro-ungara la sfarsitul conflagratiei in mainile iugoslavilor. Predarea flotei a avut loc in celebrul oras croat de azi Pula, unde se afla una dintre bazele marinei austro-ungare. De atunci, Horthy a fost poreclit “amiralul fara flota”.

Demis de Hitler
Miklos Horthy a condus Ungaria pana in anul 1944. Atunci, el a fost demis de aliatul sau nazist, Adolf Hitler, si inlocuit cu un fascist si mai radical, Ferenc Szallasy, conducatorul Partidului nazist al Crucilor cu Sageti din Ungaria. Unul dintre motive a fost acela ca Horthy initiase tratative secrete pentru scoaterea Ungariei din cel de-al doilea razboi mondial.

Sursa: piatza.net