Descoperiri uluitoare despre adevăratele cauze ale CANCERULUI !!! Corpul se vindecă singur, dacă bolnavul înţelege CAUZA BOLII !!

 - Doctorul german Ryke HAMER (foto) a tratat cu succes peste 31.000 de pacienti doar stand de vorba cu ei.  Nu facea nimic magic, in afara faptului ca le explica logic si rational despre stransa legatura dintre starea mentala si boala. El sustine ca fiecare om s-a imbolnavit din cauza unui program mental distructiv, nascut in urma unui SOC emotional. El a numit acest soc dupa numele fiului  sau: Dyrk Hamer Syndome sau DHS (sindromul Dirk Hamer).

Dr. Hamer  era in anii ‘70 Cercetator si Sef al Clincii de Oncologie din Munchen unde trata cancerul folosind, la fel ca ceilalti doctori, tratamentele clasice de tratarea cancerului, care se dovedeau a fi mai mult sau mai putin eficiente.
Insa cursul vietii  doctorului Hamer avea sa se schimbe radical, in luna decembrie a anului 1978, cand a primit teribila veste ca fiul sau DIRK , de doar 19 ani, a fost impuscat mortal. Mai mult decat atat, la cateva luni de la eveniment a murit sotia lui.  Aceste socuri l-au ranit la un nivel profund, si, ca si cum n-ar fi fost destul, peste cateva luni s-a imbolnavit de CANCER la TESTICULE.

Ajunsese un doctor care trata pancientii de cancer, iar in paralel trebuia sa se trateze pe el insusi de cancer.  Era speriat de rata mare de insucces a tratamentelor clasice, pe care ar fi trebuit sa le urmeze si el, insa nu mai avea incredere in ele . Desi pare descurajator, acest context urma sa-l ajute pe Dr. Hamer sa revolutioneze lumea medicala.
Din moment ce nu fusese niciodata grav bolnav, a suspectat imediat ca dezvoltarea cancerului sau poate avea legatura directa cu tragica pierdere a fiului sau.
Moartea lui Dirk si propria sa experienta cu cancerul l-au facut pe Dr. Hamer sa investigheze istoricul pacientilor sai de cancer. A aflat foarte curand ca, la fel ca el, toti au trecut prin experiente extrem de stresante, inainte ca boala sa se instaleze si sa se dezvolte. Observarea conexiunii dintre minte si organism nu a fost surprinzatoare. Numeroase studii aratasera deja ca atat cancerul, cat si alte bolii sunt foarte des precedate de un eveniment traumatizant.

Există o LEGATURĂ dintre diferitele zone creiereului şi anumite organe

Dar Dr. Hamer a dus cercetarile sale cu un pas mai departe. Urmarind ipoteza ca toate evenimentele din organism sunt controlate de creier, a analizat tomografiile pacientilor sai si le-a comparat cu istoricul lor medical.
Dr. Hamer a descoperit ca orice boala, nu numai cancerul, este controlata de o zona din creier ce ii corespunde in mod specific si este legata, in mod particular, de un eveniment traumatizant perfect identificabil.
Mai exact, a sesizat aparitia unor vibratii mai anormale, vizibile sub forma de cercuri concentrice pe tomografie, in diferite zone ale creierului. Mai interesant era ca, oamenii cu acelasi tip de cancer, aveau vibraii mai intense EXACT in aceleasi zone ale creierului.
Cu alte cuvinte, fiecare tip de cancer avea o zona corespondenta in creier, care nu mai functiona corect.
Cu aceasta descoperire a pus bazele a ceea ce se numeste NOUA MEDICINA (pentru care va fi desconsiderat de ceilalti doctori, dupa care i se va retrage dreptul de a mai profesa (pentru ca perturba afacerile marilor companii farmaceutice, care, pentru a supravietui, trebuie sa vanda anual citostatice, vaccinuri, medicamente care dau dependenta etc.).
Cand Dr. Hamer a fost arestat, in 1997, pentru acordarea de sfaturi medicale, fara a avea licenta medicala, pentru trei persoane, politia a confiscat fisele pacientilor sai si le-a analizat. Un procuror public a fost nevoit sa recunoasca in timpul procesului, ca dupa 5 ani, 6.000 din 6.500 de pacienti ai dr. Hamer, cu cancer in faza terminala, erau inca in viata. In cazul tratementelor conventionale, cifra aceasta este inversa.

Noua medicina porneste de la “Regula de Fier a Cancerului”

Regula de Fier a Cancerului:
Fiecare cancer sau alta afectiune grava, are drept cauză un CONFLICT care genereaza UN SOC EMOTIONAL:  numit DHS (Sindromul Dirk Hamer – denumit astfel in onoarea fiului sau) care imbolnaveste omul mai intai la nivel mental, cand apar dereglari in creier, iar in final boala se rasfrange asupra unui organ.
La această regulă, se adaugă alte două concluzii esenţiale:
a. Tipul conflictului care a generat SOCUL EMOTIONAL(DHS) determină ZONA in care apar vibratii anormale in creier. Zona de pe creier in care apar aceste inele concentrice, determina organul in care va aparea boala.
b. Cu cat dureaza mai mult conflictul, cu atat se imbolnaveste mai rau organul corespunzator acestui tip de conflict.
Aceste concluzii au rezultat in urma experimentelor practice pe care dr. Hamer le-a facut pe oameni si pe animale. A demonstrat mai intai cum, si animalele, la fel ca oamenii, sunt predispuse bolilor un urma unui conflict care genereaza un soc emotional.

Originea bolilor este în creier

Dr. Hamer a stabilit ca „orice boala este cauzata de un soc emotional (numit DHS) care surprinde individul total nepregatit”.

Psihologic vorbind, DHS este un incident foarte personal, conditionat si determinat de experientele noastre trecute, de vulnerabilitati, de perceptiile personale, de valorile si credintele personale. Cu toate acestea, DHS nu este doar un conflict emotional, ci si biologic, care trebuie inteles in contextul evolutiei noastre personale.
Animalele experimenteaza aceste socuri biologice in urma pierderii bruste a cuibului sau teritoriului, a pierderii unui pui, a separarii de partener sau de grup, a unei amenintari nesteptate, a unei perioade de nemancare sau a unei amenintari de moarte.
Un barbat, de exemplu, poate suferi un soc conflictual de „pierdere a teritoriului” , cand isi pierde casa sau locul de munca, pe neasteptate; pentru o femeie, un soc conflictual „in camin” poate fi o grija pentru binele unuia dintre membrii familiei; un soc conflictual de tipul „abandonului” poate fi declansat de un divort neprevazut sau de o spitalizare de urgenta; copii sufera deseori un soc conflictual „de separare”, cand mama se decide sa se intoarca la munca sau cand se despart parintii.
Analizand mii de tomografii (CT) in relatie cu istoricul pacientului, Dr. Hamer a descoperit ca, atunci cand are loc DHS, socul impacteaza o zona specifica, predeterminata din creier, cauzand o leziune care este vizibila pe tomografie, ca un set clar de inele concentrice (In 1989, Siemens, producatorul german de aparate tomografice, a confirmat ca aceste inele nu provin de la o proasta functionare a aparaturii).
Dupa impact, celulele cerebrale transmit socul impactului catre organul corespondent care, la randul lui, raspunde cu o modificare specifica, ce poate fi anticipata. Motivul pentru care diferitele conflicte sunt legate indisolubil de anumite zone ale creierului este acela ca, de-a lungul evolutiei noastre, fiecare parte a creierului a fost programata sa raspunda instantaneu la posibile conflicte sau amenintari.
In timp ce „vechiul creier” (cerebelul, zona amigdaliana) este programat cu instuctiuni de baza legate de supravietuire, care corespund respiratiei, hranirii sau reproducerii, „noul creier” (creierul mare) este codat cu teme mult mai av ansate, precum cele legate de conflictele teritoriale, conflictele de separare, conflictele de identitate si cele legate de autoapreciere, increderea si respectul de sine.
Cercetarile medicale ale Dr. Hamer sunt strans legate de embriologie, pentru ca, indiferent de felul in care organul raspunde unui conflict, fie prin dezvoltarea unei tumori, prin deteriorarea tesutului sau prin dereglarea functionarii, toate acestea sunt determinate de stratul embrionic al germenului din care provin atat organul, cat si tesutul cerebral corespondent.
GNM “Ontogenetic System of Tumors” (Sistemul Ortogenetic al tumorilor) ilustreza ca organele controlate de „vechiul creier” care deriva din endoderm sau vechiul creier mesoderm, precum plamanii, ficatul, colonul, prostata, uterul, pielea in profunzimea ei, pleura, peritoneul, pericardul, glandele mamare, etc., genereaza intotdeauna proliferare celulara, imediat ce conflictul corespondent are loc la nivelul creierului.
Tumorile acestor organe se dezvolta exclusiv pe durata fazei active a conflictului (initiata de DHS).

EXEMPLE

Cancerul de plaman

Sa luam exemplul cancerului de plaman: conflictul biologic asociat cu cancerul de plaman este un soc de tipul „frica de moarte”, deoarece, in termeni biologici, panica de moarte este echivalenta cu incapacitatea de a respira. Odata cu socul datorat fricii de moarte, celulele pulmonare alveolare care regleaza respiratia incep instantaneu sa se multiplice, formind o tumoare pulmonara.
Contrar parerilor conventionale, aceasta multiplicare a celulelor pulmonare nu este un proces fara rost, ci serveste unui scop biologic foarte bine definit, si anume sa creasca capacitatea pulmonara, optimizand astfel sansele de supravietuire ale organismului.
Analizele tomografiilor intreprinse de Dr. Hamer demonstreaza ca fiecare persoana bolnava de cancer de plaman prezinta o configuratie clara de tip inele concentrice in zona corespondenta din creier si ca fiecare pacient a suferit un soc conflictual emotional total neasteptat, de tipul „frica de moarte”, inaintea declansarii cancerului. In majoritatea cazurilor teama de moarte a fost declansata de socul unui diagnostic de cancer, ce a fost resimtit ca o sentinta la moarte.

Cancerul de san

Cancerul de san, potrivit cercetarilor Dr. Hamer, este rezultatul grijilor provocate de un conflict de tipul “mama-copil” sau “probleme cu partenerul”. Aceste tipuri de conflicte impacteaza intotdeauna vechiul creier, in zona care controleaza glandele producatoare de lapte. O femeie poate suferi un conflict de tipul mama-copil, intrucat isi face foarte multe griji, atunci cand copilul ei este ranit sau se imbolnaveste grav, foarte brusc. Pe durata fazei de stres, cat conflictul este activ, celulele glandei mamare continua sa se multiplice, formand o tumora.
Scopul biologic al proliferarii celulare este acela de a mari capacitatea de lactatie pentru copilul suferind, grabind astfel procesul de vindecare al acestuia. Fiecare femeie si fiecare femela din lumea animala se naste cu acest program de reactie biologica pentru crestere si dezvoltare.
Numeroasele studii ale Dr. Hamer arata ca femeile, chiar si atunci cand nu alapteaza, dezvolta tumori ale glandelor mamare, din cauza grjilor obsesive pentru binele celor dragi (a copilului care are probleme, a unui parinte bolnav, sau de grija unui prieten cu probleme).
Ceea ce a fost spus despre cancerul de plaman sau de san este valabil pentru orice alt tip de cancer ce isi are originea in „vechiul creier”. Fiecare tip de cancer este declansat de un conflict soc specific, care activeaza un „program biologic precis” (A Cincea Lege Biologica), ce permite organismului sa depaseasca obisnuintele functionarii zilnice si sa se confrunte fizic cu situatia urgenta. Pentru fiecare tip de conflict exista o zona cerebrala specifica, de unde este coordonat acest program de urgenta.

Ce se întâmplă cu organele controlate de noul creier

In vreme ce organele controlate de vechiul creier dezvolta tumori pe durata fazei active a conflictului- soc, situatia este opusa in cazul organelor controlate de noul creier. Toate organele si tesuturile ce corespund si sunt coordonate de noul creier (ovarele, testiculele, oasele, nodulii limfatici, epiderma, mucoasa colului uterin, bronhiile, vasele coronariene, canalele de alaptare etc.) isi au originea in ectoderm sau mesoderm-ul noului creier.
In momentul producerii conflictului- soc, tesuturile organelor corespondente acestei zone a creierului raspund prin degenerare celulara.
Necrozarea ovarelor sau a testiculelor, osteoporoza, cancerul osos sau ulcerul stomacal, de exemplu, sunt situatii care apar doar atunci cand persoana se afla intr-o stare emotionala de stres relationata cu conflictele- soc corespondente. Asa cum este de asteptat, distrugerile tesuturilor respective au o semnificatie biologica precisa.
Sa luam exemplul tesuturilor canalelor de lactatie. Ele se dezvolta mult mai tarziu decat glanda mamara, acest tesut fiind controlat de o zona mai tanara a creierului, cortexul cerebral. Conflictul biologic ce corespunde tesutului canalelor de lactatie este unul de tip conflict de separare, rezultat al unei experiente de tipul copilul meu (sau partenerul meu) mi-a fost luat de la san. O femela din lumea animala sufera un astfel de conflict, atunci cand puiul ei se pierde sau este omorat. Ca un reflex natural la acest conflict-soc, tesutul canalelor de lactatie incepe sa ulcereze. Scopul acestei reactii este marirea diametrului canalelor de lactatie, astfel incat laptele nefolosit sa se poata drena mai usor si sa nu se congestioneze in interiorul sanului. Creierul fiecarei femei este programat cu acest gen de reactie-raspuns biologic. Din moment ce sanul femeii este asociat, biologic vorbind, cu grija si hranirea, femeile sufera un conflict-soc cauzat de separarea brusca de o persoana iubita. Pe durata fazei active a conflictului- soc nu exista practic nici un simptom, cu exceptia unor ocazionale puseuri usoare in interiorul sanului.

Faza de îmbonăvire(de conflict) şi Faza de vindecare(post conflict)

Dr. Hamer a descoperit de asemenea ca orice conflict si orice boala are si o rezolvare, iar desfasurarea oricei boli are loc in doua faze. (A Doua Lege Biologica).
In timpul primei faze, a conflictului activ (si anume atata timp cat acesta exista) intregul organsim este orientat catre a face fata conflictului. In timp ce, la nivel fizic, au loc dereglari celulare specifice, psihicul si sistemul nervos vegetativ autonom se confrunta de asemenea cu situatii neasteptate.
Comutata intr-o faza de stres (sympathicotonia) , mintea devine total preocupata de continutul conflictului. Tulburari ale somnului si lipsa apetitului sunt simptome specifice. Biologic vorbind, acest lucru este vital, deoarece focalizarea atentiei asupra conflictului si orele de activitate in plus constituie conditiile propice pentru rezolvarea conflictului.
Faza activa a conflictului este denumita si „faza rece”. Deoarece pe perioada stresului se produce constrictia vaselor de sange, simptomele specifice ale activitatii conflictuale sunt extremitatile reci (in special mainile), tremurul si transpiratia rece. Intensitatea simptomelor depinde, in mod natural, de intesitatea si impactul socului conflictual. Daca o persoana ramane in aceasta stare prea mult timp, urmarile pot fi fatale.
Dr. Hamer a demonstrat, fara nici o indoiala, ca organismul nu poate muri niciodata de cancer, in sine. O persoana poate muri ca rezultat al complicatiilor mecanice produse de tumori, de exemplu blocarea unui organ vital precum colonul sau bila, dar in nici un caz celulele canceroase, in sine, nu pot provoca moartea. In German New Medicine distinctia dintre cancerul malign sau benign nu are nici o valoare. Termenul malign este o constructie artificiala (la fel ca marcarii tumorali) care, pur si simplu, indica o activitate de reproducere celulara ce a depasit o anumita limita complet arbitrara.
Daca o persoana moare pe durata fazei initiale active a conflictului, este de obicei din cauza pierderii de energie, a slabirii exagerate, a lipsei de somn si a epuizarii mentale si emotionale.
De cele mai multe ori este vorba de impactul emotional devastator al unui diagnostic sau a unei prognoze negative, de genul “Mai ai doar sase luni de trait!”, impact ce arunca pacientii de cancer si pe cei apropiati lor intr-o stare de disperare. Cu foarte mica speranta sau chiar deloc, sunt privati de forta lor vitala, isi consuma inutil energia si, in cele din urma, mor in urma unui proces agonizant pentru pacientii de cancer pe care tratamentele conventionale de cancer nu fac decat sa il accelereze.
Daca pacientul nu a facut nici un tratament conventional de cancer (in special chimioterapie sau radioterapie) , GNM are o rata de succes de 95 pana la 98 %. Este o ironie ca aceste statistici ale succeselor remarcabile ale Dr. Hamer au fost date chiar de autoritati.
Cand Dr. Hamer a fost arestat, in 1997, pentru acordarea de sfaturi medicale, fara a avea licenta medicala, pentru trei persoane, politia a confiscat fisele pacientilor sai si le-a analizat. Un procuror public a fost nevoit sa recunoasca in timpul procesului, ca dupa 5 ani, 6000 din 6500 de pacienti cu cancer in faza terminala erau inca in viata. In cazul tratamentelor conventionale, cifra aceasta este inversa.
Conform declaratiilor epidemiologului si biostatisticianului Dr. Ulrich Abel (Germania), succesul majoritatii chimioterapiilor este jalnic… nu exista nici o dovada stiintifica referitoare la abilitatea de a extinde in mod apreciabil viata pacientilor care sufera de cele mai comune forme de cancer organic…Chimioterapiile pentru cancerele maligne prea avansate pentru operatie, care reprezinta 80% din totalul cancerelor, reprezinta un “pustiu stiintific” (“scientific wasteland” – Lancet 1991).

Corpul se vindecă singur

Rezolvarea conflictului generat de semnalele initiale reprezinta inceperea fazei a doua a programului biologic. Emotiile si organismul nostru se comuta imediat in modul de reparare, programul de vindecare fiind asistat in mod direct de sistemul nervos vegetativ. Pe perioada fazei de vindecare, apetitul revine, dar suntem foarte obositi (putem chiar sa nu avem puterea de a ne ridica din pat). Odihna si furnizarea tuturor nutrientilor necesari organismului sunt esentiale pe perioada de vindecare. A doua faza este denumita faza calda si, in aceasta perioada, vasele de sange se maresc, incalzind extremitatile si pielea.
Odata cu rezolvarea conflictului se produce o schimbare la nivelul organelor, proliferarea celulara (vechiul creier – controlul cresterii tumorale) si distrugerea celulara (creierul nou – controlul degradarii tesuturilor) se opresc imediat si este declansat procesul de reparare specific.
O zona care s-a necrozat sau a prezentat ulceratii in timpul fazei active a conflictului este acum regenerata si refacuta cu celule noi. Acest proces este insotit, de regula, de inflamatii potential dureroase cauzate de edeme care protejeaza tesutul pe durata vindecarii.
Alte simptome tipice regenerarii sunt: hipersensibilitate, mancarimi, spasme (daca tesuturile musculare sunt implicate) si inflamatii. Exemple de boli care apar doar in procesele de vindecare sunt: diferite probleme de piele, hemoroizi, laringita, brosita, artrita, ateroscleroza, disfunctii ale rinichilor si vezicii urinare, anumite boli ale ficatului si infectii.
Bazandu-se pe observarea multiplicarii celulare (mitoza) si pe distinctia standard dintre tumoare benigna si maligna, medicina conventionala interpreteaza procesul natural de producere celulara a tesutului care se vindeca drept tumoare maligna.
In GNM distingem la fel doua tipuri de tumori. Dar tumorile nu sunt impartite in bune sau rele, ci mai degraba sunt clasificate dupa tipul de tesut si zona cerebrala din care provin si de unde sunt controlate. Exista acele tumori care se dezvolta, in mod exclusiv, in faza activa a conflictului- soc (tumorile pulmonare, tumorile de colon, tumorile la ficat, tumorile uterului, tumorile la prostata etc.) si cele care apar in timpul procesului natural de vindecare.
In felul in care creierul vechi controleaza cancerul, cresterea tumorala nu este nici accidentala si nici fara sens, din moment ce proliferarea celulara se opreste, de indata ce tesutul este reparat. Cancerul testicular, cancerul ovarian, limfomul, limfomul non-Hodgkin, diferitele tipuri de sarcom, carcinomul bronhial si laringial si cancerul cervical, toate sunt de natura curativa si fenomene exclusive ale fazei de vindecare. Cu conditia ca procesul de vindecare sa nu fie intrerupt de medicamente sau de o revenire a conflictului soc, aceste tumori dispar pana la urma, pana la sfarsitul procesului de vindecare. 

Principiile pentru VINDECARE

A. In primul rand: Pacientul devine ’stapanul absolut’ al tratamentului. E 100% responsabil pentru conditia lui si nu-si pune sperantele in numeni mai mult decat in el insusi.
B. Apoi pacientul va lucra la intelegerea CAUZEI care a provocat conflictul si implicit boala.
C. In final va colabora constructiv cu doctorul pentru a crea un plan eficient de de rezolvare a conflictului atat MENTAL cat si PRACTIC.
*Este absolut necesar ca pacientul la inteleaga cat mai bine CE se intampla de fapt cu el, pentru a putea sa aiba o atitudine constructiva si motivata in procesele de autovindecare.
* Dr. Hamer pune accentul pe rezolvarea EMPIRICA (practica) a orcarui conflict emotional, insa pot fi benefice si psihoterapia, terapiile prin hipnoza si regresie sau altele de acest fel.
* Frica de cancer/moarte poate genera alt conflict, pe langa cel existent. E nevoie sa renunti total la astfel de ganduri, pentru ca faza de vindecare sa se desfasoare fara probleme.
* O persoana sanatoasa, bine hranita, odihnita,relaxata,cu activitate fizica zilnica si care are convingeri pozitive, va face mult mai usor fata orcarui conflict, si de asemenea se va lovi de mult mai putine.
* Persoanlele cu situatie materiala buna au un risc mult mai mic de a se imbolnavi spre deosebire de cei saraci (care nu au bani pentru a rezolva anumite conflite)
* La femeile insarcinate orice forma de cancer sau de tip cancer se va vindeca/elimina pe cale naturală, începând cu a 3-a lună de sarcina, deoarece sarcina are prioritate absoluta, spune dr. Hamer.
A primit ultimatum sa renunte la descoperirile sale stiintificeRezultatul cercetarilordoctorului Ryke HAMER se constituie intr-o diagrama stiintifica ce ilustreaza legatura biologica dintre psihic si creier si corelatia cu organele si tesuturile intregului organism uman (varianta engleza a “Diagramei stiintifice a GNM” este in lucru). Dr. Hamer a denumit descoperirile sale “Cele 5 Legi Biologice ale Noii Medicine”, datorita faptului ca aceste legi biologice valabile in cazul oricarui pacient, ofera o perspectiva cu totul noua asupra intelegerii cauzei, a dezvoltarii si a procesului natural de vindecare a bolii.
In 1981, Dr.. Hamer a prezentat rezultatele descoperirilor sale la Facultatea de Medicina a Universitatii din Tübingen, sub forma unei teze post-doctorat. Totusi, pana astazi, Universitatea a refuzat sa testeze cercetarile Dr. Hamer, in ciuda obligativitatii legale de a o face. Acesta este un caz fara precedent in istoria universitara. In mod similar, medicina oficiala a refuzat sa aprobe descoperirile sale, in ciuda a 30 de verificari stiintifice diferite, facute atat de medici independenti, cat si de asociatii profesionale.
La scurt timp dupa ce Dr. Hamer si-a prezentat teza, i-a fost adresat un ultimatum de a renunta la descoperirile sale stiintifice, sau i se va refuza reinnoirea contractului sau la Clinica Universitara. In 1986, desi munca sa nu a fost niciodata pusa la indoiala sau dezaprobata, doctorului Hamer i-a fost ridicata licenta medicala pe motive ca a refuzat sa se conformeze principiilor medicinei standard.
Cu toate acestea, era hotarat sa-si continue munca si, in 1987, a reusit sa-si extinda descoperirile practic catre orice boala cunoscuta de medicina.
Dr. Hamer a fost persecutat si hartuit timp de 25 ani, in special de catre autoritatile germane si de catre cele fraceze. Din 1997, Dr. Hamer locuieste in exil in Spania, unde isi continua cercetarile si continua sa se lupte pentru recunoasterea oficiala a “New Medicine”. Insa, din moment ce Facultatea de Medicina a Universitatii din Tübingen isi mentine tactica de amanare, pacientilor din intreaga lume le este refuzat dreptul de a beneficia de descoperirile revolutionare ale Dr. Hamer.
GERMAN NEW MEDICINE® (GNM)
Paradigma Medicala a Dr. Ryke Geerd Hamer,
de Caroline Markolin, Ph.D., Vancouver, Canada

Sursa: Secretele Sistemului

Lumea este deja împărţită în cinci uniuni supranaţionale

        Unul din principalele elemente ale Noii Ordini Mondiale este crearea statului unic planetar, la care se plănuieşte să se ajungă prin realizarea de uniuni monetare şi economice zonale, care apoi vor fi extinse la nivel continental şi într-un final se vor uni într-o singură structură.
       Cel mai avansat stadiu de punere în aplicare a acestui plan poate fi observat pe continentul european, unde Uniunea Europeană (UE) reuneşte 27 de state, din care 16 au adoptat deja moneda unică, EURO. Există un Parlament European, o Comisie Europeană, o Bancă centrală europeană, o Curte de Justiţie Europeană etc. Şi în celelalte zone ale lumii se merge vizibil în aceeaşi direcţie, prin crearea unor uniuni continentale. Privind lucrurile în ansamblu, UE apare ca o zonă de testare a unui model care este în curs de replicare în întreaga lume.
      Pe continentul nord american, este prevăzută constituirea Uniunii Nord Americane, care va avea ca monedă unică AMERO. Totul a fost negociat şi decis fără acordul cetăţenilor SUA, Mexicului şi Canadei. În SUA Congresul nu a fost consultat, deşi acest lucru contravine legislaţiei americane.
         Pe continentul sud american a fost deja constituită, prin integrarea a două uniuni economice regionale, Mercosur şi Comunitatea Anzilor, Uniunea Statelor din America de Sud . Aceasta include 12 ţări.
 Allan Wagner Tizón, fost secretar general al Comunităţii Anzilor, a anunţat că termenul de finalizare a procesului de unire a Americi de Sud de integrare este 2019.
          Pe continentul african a fost constituită din iulie 2002, Uniunea Africană (AU), alcătuită din 53 de state.  Parlamentul African, constituit după modelul Parlamentului European are 265 de membri şi este situat în Midrand, Africa de Sud. Şi Uniunea Africană s-a născut, conform planului, din comunităţi economice regionale, cum ar fi Organizaţia pentru Unitatea Africană sau Comunitatea Economică Africană. Are o armată proprie, o bancă unică, o Curte de justiţie. AU are în plan implementarea unei monede unice, AFRO. Unele ţări din nordul Africii, cum ar fi Marocul, nu fac parte din AU, dar este prevăzută integrarea lor într-o Uniune pentru Mediterana, care va fi alcătuit din UE, ţări din Nordul Africii şi din Orientul mijlociu.
           În Asia, lucrurile sunt ceva mai puţin avansate, însă etapele parcurse până acum sunt aceleaşi. În 2002 a fost constituit, prin unirea mai multor organisme economice, Grupul de Dialog pentru Cooperare Asiatică. Din el fac parte 30 de state şi este considerat drept precursorul Uniunii Asiatice. Ţările din Orientul mijlociu, care fac parte din Asia, dar nu şi-au manifestat intenţia de a intra în ACD au început deja să constituie o Uniune a Golfului, în care este prevăzută adoptarea unei monede unice, după ce în 2008 a fost creată Banca Centrală a Golfului.
        Australia, care este ea însăşi o ţară continent. În iunie 2008, primul ministru al Australiei, a anunţat că se urmăreşte crearea până în 2020 a unei Comunităţi Asia-Pacific, după modelul Uniunii Europene.
      Din cele 195 de „state independente” care există pe glob, 125 se află deja incluse în una sau alta din cele cinci uniuni continentale. Din totalul populaţiei globului (6.760.000.000 de oameni), 5.880.000.000 sunt deja incluşi în una din aceste uniuni. Iată cum paşii cruciali au fost făcuţi pe nesimţite, pentru a putea constitui mai uşor statul unic planetar, sub o singură conducere (guvernul unic mondial).

Sursa: Conspiratii

Primul caz de combustie spontana din istoria Irlandei

Un barbat din Irlanda a ars de viu in propria casa ca urmare a unei combustii spontane se arata in raportul medicilor legisti.

Medicul legist care a studiat cadavrul spune ca este prima data in cariera sa de 25 de ani in care a ajuns la un asemenea verdict.

Michael Faherty, in varsta de 76 de ani, a murit in casa sa din Clareview Park pe 22 decembrie 2010.

Mortile atribuite unei combustii spontane sunt cele in care corpul unei persoane arde fara o sursa externa de foc. De cele mai multe ori, politistii gasesc cadavrul ars fara ca mobilierul din jur sa fie afectat.  In cazul domnului Faherty, doar portiunea din tavan de deasupra sa si podeaua pe care a fost gasit intins au fost afectate de foc.  “Focul a fost investigat in detaliu si singura explicatie ramasa este ca avem de-a face cu un caz de combustie spontana. Aceste cazuri sunt insa la randul lor imposibil de explicat”.  

http://stirileprotv.ro/stiri/international/situatie-extraordinar-de-rara-primul-caz-de-combustie-spontana-din-istoria-irlandei.html

Sursa: MISTERELE LUMII

Saradele lui Rudolf Hess

In istoria celui de-al Doilea Razboi Mondial, Rudolf Hess a jucat un rol de mana a doua, intrucat, in cea mai mare parte a conflagratiei, el a fost inchis in Anglia, fara posibilitatea de a interveni direct in conflict. Dar, in ciuda acestui fapt, tribunalul de la Nürenberg a decis sa-l condamne la inchisoare pe viata si Hess a ramas dupa gratii pana la sfarsitul zilelor sale, toate cererile de eliberare conditionata, inclusiv cele facute cand detinutul ajunsese la o varsta inaintata, fiind respinse. La aproape un sfert de veac de la moartea lui numeroase intrebari raman fara raspuns: ce l-a determinat pe Hess sa plece in Anglia? A fost o tradare, o ratacire de moment sau, mai curand, un plan ticluit cu abilitate? Si ce i-a determinat, apoi, pe Aliati, sa-i refuze gratierea? Era oare el detinatorul unor informatii pe care opinia publica nu trebuia sa le afle?

Avionul care nu trebuia doborat

Documente date recent publicitatii contrazic ipoteza ca fuga lui Hess in Anglia ar fi fost, mai curand, o evadare, si ca el ar fi incercat, pe cont propriu, sa ajunga la o intelegere cu britanicii. In cartea lui, „Hess: conspiratia britanica”, autorul John Harris releva stransele legaturi existente intre membrii familiei Haushofer, care au actionat ca trimisi neoficiali ai lui Hess in Marea Britanie si cei ai familiei Roberts din Cambridge. Gratie acestei prietenii, Hess a putut lega un dialog cu ducele de Hamilton, in toamna anului 1940. O harta britanica a Royal Observer Corps, din timpul razboiului, releva ca din intreg spatiul aerian britanic doar o ingusta „fanta” nu era aparata: intamplator sau nu, exact cea prin care s-a strecurat, cu avionul sau, Rudolf Hess.

Mai mult decat atat, in memoriile sale de razboi, un pilot de vanatoare ceh, care lupta sub drapelul britanic, a declarat ca interceptase avionul lui Hess si a cerut permisiunea de a-l dobori, dar superiorii i-au interzis sa faca acest lucru! Nu este clar nici de ce anume generalul Sikorski, seful guvernului polonez din exil, a aterizat pe aeroportul Prestwick, la doar 40 km de locul unde Hess aterizase fortat, imediat dupa acest incident. Generalul Sikorski fusese la New York, pe 9 mai, pentru discutii secrete cu americanii si la intoarcere venise la Prestwick, pe 11 mai, la douasprezece ore de la sosirea lui Hess. Informatia provine din jurnalul de razboi al generalului, de la Institutul Sikorski din Londra. Prima persoana care l-a interogat pe Hess in Scotia a fost tot un polonez, fost consul in Anglia, iar acest gest a infuriat guvernul britanic, care ar fi dorit sa afle primul intentiile neasteptatului vizitator.

Familia regala britanica, implicata in caz?

Istoricii sunt astazi de acord ca Hess, cel mai inversunat adept al Führerului, care ii dictase, in inchisoare, cartea lui de capatai, „Mein Kampf”, era la curent cu planurile lui Hitler de invadare a URSS. Operatiunea, numita Barbarossa, urma sa debuteze la inceputul verii, pentru a permite armatei germane trecerea de mlastinile Pripiet inainte de venirea ploilor autumnale. In ciuda victimelor si pagubelor materiale facute de razboiul fulger in cursul „bataliei Angliei”, britanicii rezistasera eroic si nu dadeau semne ca ar ceda, mai ales ca aveau suportul tacit al Statelor Unite. Hess, care luptase in Primul Razboi Mondial, era, poate, mai constient decat Hitler de dificultatile impuse de un conflict pe doua fronturi si de aceea a incercat sa-l convinga pe Führer asupra unei ultime incercari de intelegere cu puterile occidentale, inainte de a declara razboi rusilor.

In cartea mentionata, se arata ca Hitler era la curent cu acest plan si nu a fost deloc atat de surprins cat a dorit sa para, atunci cand a aflat ca Hess decolase, intr-o directie necunoscuta, de pe aeroportul din Augsburg, in dupa-amiaza zilei de 10 mai. Prin urmare, se poate afirma ca Hess a plecat spre Scotia sa obtina pacea, iar Sikorski a zburat dupa el sa obtina garantii ca, in eventualitatea unui armistitiu cu Marea Britanie, armata germana se va retrage din Polonia. Misiunea lui Hess urma sa se desfasoare in cea mai deplina discretie, dar defectiunea survenita la motorul avionului sau l-a determinat pe liderul nazist sa aterizeze fortat. El a fost capturat, arestarea lui a starnit valva, iar autoritatile de la Londra n-au mai putut sa faca un secret din ea. Un alt aspect controversat vizeaza rolul jucat de familia regala britanica in acest caz. Pentru ca fratele regelui, ducele de Kent, il astepta pe Hess la Dungavel, locul unde acesta n-a mai ajuns, din cauza accidentului survenit. Sa fi incercat Hess sa faca pace cu Anglia initiind discutii nu doar cu reprezentantii guvernului britanic, ci si cu membrii familiei regale? Ciudat e faptul ca doua dintre personajele principale ale acestei sarade, Sikorski si ducele de Kent, au murit, ulterior, in conditii neelucidate, in accidente aviatice – generalul in largul coastelor Gibraltarului, iar ducele de Kent in Scotia.

De ce nu a fost eliberat Hess?

O alta enigma privitoare la adjunctul lui Hitler se refera la detentia lui. Dintre toti cei condamnati la inchisoare, in urma procesului capeteniilor naziste, din 1946, Hess a avut parte de pedeapsa cea mai dura, desi, o recunosc chiar si specialistii in Drept International, gradul lui de vinovatie a fost, incomparabil, mai redus decat al altor lideri nazisti. Karl Dönitz a primit 10 ani de inchisoare, in ciuda faptului ca purtase un razboi naval total, ordonand distrugerea tuturor navelor aliate, indiferent ca erau militare sau civile (avocatii lui au demonstrat insa ca si americanii procedasera la fel!) Walter Funk, fost ministru al Economiei, a fost condamnat la inchisoare pe viata, fiind totusi eliberat in 1957, din motive medicale. De asemenea, Erich Raeder, comandantul Marinei de Razboi, pana in 1943, a fost condamnat pe viata, dar a fost eliberat, in 1955, tot din cauza starii precare de sanatate. Ce anume i-a determinat, asadar, pe Aliati, sa nu fie la fel de ingaduitori si cu Hess, nici macar atunci cand acesta devenise un nonagenar inofensiv, in anii 80 ai secolului trecut?

Istoriografia occidentala a afirmat ca singurii care s-au opus au fost sovieticii, care nu-i puteau ierta lui Hess incercarea de a alia Germania cu Marea Britanie, in dauna URSS. Dar numerosi cercetatori au demonstrat ca si Aliatii occidentali s-au opus, in egala masura, eliberarii detinutului cu numarul 7, cum a fost Hess cunoscut, din 1946, cand a fost intemnitat la inchisoarea Spandau si pana la moartea survenita in 1987. Totusi, dupa schimbarile petrecute in Uniunea Sovietica sub conducerea lui Gorbaciov, nimeni n-a mai putut afirma ca rusii s-ar opune eliberarii, din motive umanitare, a lui Hess. Doar ca, bizara coincidenta, chiar atunci cand existau semnale ca detinutul ar putea fi eliberat, acesta s-a sinucis, prin spanzurare, intr-o casuta de lemn din gradina inchisorii. Fiul lui avea sa conteste varianta sinuciderii, afirmand ca Hess fusese, de fapt, lichidat de teama ca, odata eliberat, avea sa faca marturisiri deranjante pentru guvernele occidentale, in privinta legaturilor dintre acestea si Hitler, in perioada premergatoare izbucnirii razboiului mondial. Nu vom sti niciodata daca Hess nu facuse deja asemenea dezvaluiri, deoarece toate scrisorile lui din inchisoare au fost drastic cenzurate.

GABRIEL TUDOR

http://www.revistamagazin.ro/content/view/8858/8/

Sursa: MISTERELE LUMII

Paramahansa Yogananda – Legea Vieții

1 Există o lege fundamentală a vieţii. Pentru a o cunoaşte, trebuie să înţelegem originea şi ţelul vieţii.

Trebuie să observăm, dincolo de obiectivele imediate ale fiinţei umane, ceea ce cu adevărat trebuie să realizeze în viaţa sa, printr-o profundă analiză interioară. Cu alte cuvinte, trebuie să descoperim potenţialităţile sale de dezvoltare.

Viaţa pare extrem de complicată pentru oamenii din această lume. Umanitatea este angrenată într-un turbilion de dorinţe nenumărate, pe care ea încearcă să şi le satisfacă într-o multitudine de moduri.

Anumite impulsuri fundamentale le vom găsi în întregul Univers, atât la oameni, cât şi la alte creaturi. Charles Darwin a identificat prima din aceste tendinţe. “Viaţa” – a declarat el – “este o luptă neîncetată pentru supravieţuire”.

Această afirmaţie este totuşi incompletă. Lupta pentru viaţă este bineînţeles unul dintre instinctele fundamentale, dar despre ce supravieţuire vorbeşte el? Despre o supravieţuire într-o stare larvară?
Bineînţeles că nu. A deveni deplin conştient este o necesitate universală. Creaturile vii nu doresc doar să trăiască. Ele doresc să devină conştiente de existenţa lor.

Am putea adăuga un al treilea instinct, fără de care existenţa conştientă n-ar putea fi completă. De fapt, dacă o creatură ar experimenta suferinţa o perioadă lungă de timp, nu ar prefera ea moartea, decât o astfel de existenţă? Fiinţele vii nu doresc numai să trăiască, ci să se bucure în mod conştient de existenţa lor.

Instinctul fundamental al vieţii poate să se rezume astfel la următoarele: dorinţa de a continua să trăim conştient, într-o permanentă stare de de fericire; “de a continua să trăim” se poate substitui cu cuvântul imortalitate sau nemurire.

Toate fiinţele luptă să-şi reveleze natura lor divină.

Dumnezeu este, de fapt, o fiinţă eternă, perfect conştientă, a cărei beatitudine este infinită. Starea de “Sat-Chit-Ananda” este definiţia lui Dumnezeu cea mai aproape de realitatea obiectivă, şi ea a fost dată cu
mulţi ani în urmă de către Shankaracharya.

Paramahansa Yogananda menţionează că Divinul poate fi definit în nenumărate moduri: lumină infinită, putere, înţelepciune, adevăr, dar că cea mai elocventă definiţie va rămâne întotdeauna termenul de “Sat-Chit-Ananda”, pentru că el utilizează concepte care exprimă cel mai corect impulsurile cele mai profunde ale vieţii.

Legea vieţii este un impuls original, şi ea conţine toate celelalte dorinţe, inclusiv pe acelea care ne determină să căutăm să atingem starea de “Sat-Chit-Ananda”. Toate fiinţele sunt atrase, inconştient chiar, de “Sat-Chit-Ananda”. Dorinţa profundă de a atinge beatitudinea eternă se manifestă la toate creaturile, printr-un efort constant de a evita suferinţa, iar ulterior, într-un al doilea moment, printr-o luptă neîncetată pentru a căuta fericirea, bucuria.

Complicaţiile apar în momentul în care uităm să ne mai bucurăm de aspectele elevate ale fiinţei noastre şi substituim acestei fericiri spirituale, plăcerile fugitive ale simţurilor. Pentru că, la o ultimă analiză, Beatitudinea sau Dumnezeu este cel care a emanat toate lucrurile, şi în final, mai devreme sau mai târziu, totul se va întoarce la această stare de fericire.

2
Un vizitator i-a pus următoarea întrebare lui Yogananda: “Nu este puţin cam limitator să-L definim pe Dumnezeu ca o bucurie, o beatitudine şi să asimilăm căutarea umană a lui Dumnezeu cu dorinţa de a cunoaşte fericirea?

A-ţi îndeplini datoria este, adeseori, mult mai important decât a căuta să-ţi realizezi propriile aspiraţii. Dumnezeu este un concept atât de important, încât eu nu pot să mi-L imaginez doar ca o simplă exaltare de fericire. Am citit undeva despre minunata solemnitate a vieţii trăite în prezenţa lui Dumnezeu. Trebuie să recunosc că găsesc acest concept mult mai satisfăcător”.

Paramahansa Yogananda a răspuns: “Ti-ar place să trăieşti în această minunată solemnitate, pentru eternitate?” “Da, dar eu încă nu pot să-mi imaginez eternitatea” – a admis vizitatorul. “Şi trebuie să recunosc că aş aştepta încă ceva mai mult”.

“Vezi” – i-a răspuns Yogananda – “trebuie să-L căutăm pe Dumnezeu cu devoţiune, cu dăruire, cu aspiraţie. Dar, oare am dori şi am căuta ceva ce este abstract pentru mintea noastră, ceva ce chiar ne înfricoşează? Oamenii îl ţin pe Dumnezeu la distanţă atunci când ajung să-L privească cu frică. Ei merg la biserică având sentimentul unei datorii solemne şi-şi pun feţe serioase ca şi cum ar merge la o înmormântare. Adevărul este că, de fapt, găsindu-L pe Dumnezeu, participăm la înmormântarea tuturor suferinţelor noastre.

În faţa Tatălui celest, trebuie să ne comportăm ca nişte mici copii; aceasta este atitudinea pe care El o iubeşte. Teribilele responsabilităţi ale Universului îi sunt suficiente; totul îi aparţine; El ştie tot; El este
atotcunoscător şi atotputernic.

Dragostea noastră este singurul lucru care îi lipseşte. Ceea ce aşteaptă de la noi este dragostea noastră, încrederea noastră în El, bucuria noastră în bucuria Sa infinită.

El nu cere de la noi definiţii teologice laborioase, El nu doreşte rugăciuni formulate perfect ca să nu-I rănească augustele-I urechi. Ceea ce doreşte de la noi este să-L iubim în totală simplitate, la fel ca nişte
copii”.

3
Un bărbat înlănţuit în nenumărate responsabilităţi sociale l-a întrebat: “Care este locul datoriei în căutarea fericirii interioare?” Sri Yogananda i-a răspuns: “O viaţă fără responsabilităţi ar fi consacrată ego-ului şi nu lui Dumnezeu. Cu cât o persoană se consacră mai mult fiinţei sale, cu atât mai puţin ea poate să ajungă să perceapă fericirea autentică. Nu este uşor să-ţi faci datoria, mai ales că rezultatele nu sunt întotdeauna cele aşteptate, cele dorite. Accesul la fericirea divină este o muncă de lungă durată. Omul trebuie să-şi îndeplinească obligaţiile terestre dacă, cu adevărat, doreşte să atingă libertatea eternă”.

4
“Ce este răul?”, a întrebat într-o zi un discipol.

“Răul”, i-a răspuns Yogananda,” este absenţa armoniei, a binelui. Aceasta ne face să ne simţim rău.

Putem noi spune că un tigru face un rău când îşi omoară victima? A omorî este însăşi natura tigrului, este ceea ce însăşi Dumnezeu i-a dăruit. Legile naturii sunt impersonale.

Răul apare atunci când o fiinţă nu mai are posibilitatea de a accede la starea de armonie. Tot ceea ce ne separă de această stare reprezintă răul pentru noi, pentru că ne îndepărtează de la înţelegerea naturii
noastre autentice, de înţelegerea ţelului pe care trebuie să-l urmărim în viaţă. Din acest motiv, scrierile religioase iau atitudine împotriva luxului şi a orgoliului. Aceste comandamente sunt dăruite pentru binele
omului şi nu pentru cel al lui Dumnezeu. Ele îl avertizează pe cel imprudent că, deşi anumite atitudini şi acţiuni pot să pară la prima vedere satisfăcătoare, ele sfârşesc prin a conduce fiinţa nu spre fericire, ci spre suferinţă şi durere.

5
Legea vieţii are ca finalitate armonizarea fiinţei atât cu natura sa interioară, subiectivă, cât şi, bineînţeles, cu cea exterioară ei, obiectivă. Dacă vă veţi atinge cu degetele de o plită încinsă vă veţi arde.

Durerea fizică este advertismentul Naturii, pe care-l primim pentru a înţelege ce trebuie să evităm pentru a ne păstra integritatea corporală.

Dacă îi trataţi pe cei din jurul dumneavoastră cu răutate, cu siguranţă că Viaţa vă va trata într-un mod asemănător, iar în final inima voastră va împietri şi viaţa voastră va deveni tristă şi searbădă. Prin astfel de exemple, Natura vă avertizeză că, printr-o atitudine dizarmonioasă, ajungeţi să vă răniţi propriul Sine.

Dacă recunoaşteţi existenţa acestei legi şi aliniaţi ei toate acţiunile voastre, vă veţi bucura de o fericire durabilă, de o sănătate de fier şi de o perfectă armonie, atât în universul nostru lăuntric, cât şi în relaţiile noastre cu întreaga creaţie.

6
“Dacă noi suntem cu adevărat copiii lui Dumnezeu şi el ne iubeşte, de ce există atunci atâta suferinţă?”

Suferinţa a fost creată pentru ca fiinţa umană să înţeleagă că această lume nu este adevărata ei casă.

Dacă lumea pe care o percepem cu ajutorul simţurilor ar fi perfectă, câţi dintre noi am urmări să-l descoperim pe Cel Transcendent? Chiar şi aşa, în lumea aceasta plină de suferinţă şi bucurii iluzori, nu vedeţi cât de puţini sunt cei care îl caută în mod autentic pe Dumnezeu? Cum spune Krishna: “din o mie de oameni, poate unul”.

Legea Vieţii este aceasta: cu cât trăim în mai puţină armonie cu adevărul nostru interior, cu atât mai mult suferim. Dacă respectăm însă această lege divină, nici una din vicisitudinile vieţii nu ne va mai influenţa negativ fiinţa şi nu ne va mai putea răpi sublima stare de beatitudine a Sinelui nostru Suprem.

7
Am întâlnit un sfânt în India care avea o soţie materialistă. Pentru un aspirant spiritual, o astfel de companie poate să ridice adevărate probleme. Acest sfânt mi-a spus: “Am reuşit să o păcălesc toată viaţa. Ea nu bănuieşte cine sunt.” El, de fapt, dorea să spună că ea nu putea să-l distragă din starea de pace interioară pe care o simţea în starea de comuniune cu Divinul. Cele mai mari dificultăţi exterioare nu o să te poată afecta în nici un fel atunci când ajungi să fuzionezi cu Sinele lăuntric.

8
Un discipol ce era deranjat de muşte şi ţănţari în timp ce muncea în grădina ashramului. S-a dus să-l întrebe pe Yogananda:”Maestre de ce pacea unor astfel de locuri sfinte este perturbată de aceste vietăţi?”

Maestrul i-a zâmbit şi i-a răspuns: “Este un alt mod prin care Dumnezeu ne ajută să ne menţinem pe calea care ne duce către El.”

9
Un membru al organizaţiei noastre l-a întrebat pe Paramhansa Yogananda: “Unii susţin că este nepotrivit să fi fericit când există atâta suferinţă în lume. A fi preocupat de obţinerea fericirii personale nu implică o lipsă de compasiune faţă de nefericirile celor din jurul tău? Iisus este descris ca un sfânt ce a suferit şi nu ca un înţelept al bucuriei.” “Iisus pe care eu l-am cunoscut”, i-a răspuns maestrul, “este plin de fericire. Nu are nici o umbră de tristeţe. E adevărat că el deplânge suferinţele omenirii, dar această stare de compasiune nu are nimic de-a face cu nefericirea.

Cei care au cunoscut beatitudinea divină pot să manifeste compasiune pentru cei din preajma lor, iar acest fapt nu diminuează în nici un fel intensitatea trăirii lor interioare.

Fericirea este de fapt panaceul pe care toţi îl căutăm, fie că suntem conştienţi sau nu. Cu cât o fiinţă este mai fericită, cu atât mai mult doreşte să împartă această stare sublimă cu cei din jurul ei.

Fericirea divină provine din conştientizarea Sinelui, iar suferinţa provine din ignoranţă, din nesesizarea adevăratei noastre naturi divine. Doar un om care a atins nivelul de conştiinţă al comuniunii cu Dumnezeu, de identificare cu Sinele Suprem, poate să manifeste cu adevărat o autentică stare de compasiune.

Sursa: Esența vieții … între adevăr și iluzie…

Norul lui Oort

Norul lui Oort — este un nor de comete care poartă numele astronomului olandez Jan Hendrick Oort (n. 28 aprilie 1900, Franeker — d. 5 noiembrie 1992, Leiden). Se crede că există la o distanţă de aproximativ 50.000 UA, sau aproape un an-lumină, de Soare; această distanţă localizează norul la aproape un sfert din distanţa până la steaua Proxima Centauri, cea mai apropiată stea de Soare. Exteriorul norului Oort defineşte limita sistemului nostru solar.

Astronomul român Harald Alexandrescu spunea: „În 1950, Jan Oort a ajuns la concluzia că locul de origine al cometelor este un vast nor (care în prezent îi poarta numele, Norul lui Oort), aflat la o distanţă de 50.000 unităţi astronomice faţă de Soare, practic la graniţa gravitaţională a întregului Sistem solar.”

Majoritatea celor mai faimoase comete, inclusiv Halley, Hale-Bopp si mai recenta McNaught, ar putea sa se fi nascut in orbite in jurul altor stele, potrivit unei noi teorii elaborate de un grup international de astronomi la Southwest Research Institute (SwRI) din Boulder, in Colorado.

Hal Levison si David Kaufmann de la SwRI, impreuna cu MartinDuncan de la Queen’s University din Kingston, in Canada, si RamonBrasser de la Observatoire de la Côte d’Azur, Franta, au utilizatanumite simulari pe computer pentru a demonstra ca Soarele ar putea sa fi capturat mici corpuri inghetatedin stelele lor originare cand inca facea parte dintr-o aglomerarede stele nou-nascute, creandu-si astfel o “curte” proprie decomete, cele care sunt observate la ora actuala.
Se considera ca Soarele s-a format intr-o aglomerare continandsute de stele “ingramadite” strans in interiorul unui nor de gaz.Pe parcursul acestei perioade, fiecare stea a agregat un numar marede mici obiecte inghetate intr-un disc din care ulterior s-auformat planetele. “Majoritatea orbitelor acestor comete a suportato perturbare gravitationala provocata de prezenta de planete gigantice in formare, si multe dintreele au devenit astfel minusculi membri ai clusterului”, a explicatMartin Duncan. Aglomerarea de stele a avut un sfarsit violentatunci cand gazul a fost maturat de stelele tinere la temperaturimai ridicate. Aceste noi modele arata ca ulterior, Soarele acapturat gravitational un amplu nor de comete cand aglomerarea s-adispersat. “Procesul de captura este surprinzator de eficient sisustine posibilitatea ca norul sa contina un amestec de materialeprovenite de la un numar mare de gemeni stelari ai Soarelui”, a maisubliniat Duncan.
Proba experimentala in sustinerea scenariului lansat deastronomi vine de la un nor de comete aproximativ sferic,asa-numitul “nor al lui Oort”, care inconjoara Soarele, si seextinde catre stelele cele mai apropiate.
“Daca se considera ca discul protoplanetar al Soarelui poate fiutilizat pentru estimarea populatie indigene a norului lui Oort,putem trage concluzia ca peste 90% din cometele observate are oorigine extrasolara”, a declarat si Hal Levinson. In opiniaacestuia, formarea norului lui Oort a fost un mister vreme de peste60 de ani, dar studiul rezolva aceasta dificila problema.

Sursa: ……Astro……