Ce se ascunde în spatele căderii lui Gaddafi şi a crizei din lumea arabă

De la preluarea conducerii Libiei printr-o lovitură de stat militară, pe când avea numai 28 de ani şi era deja colonel, Gaddafi a revoluţionat toate domeniile vieţii din Libia. Putem aprecia că nu a fost nici pe departe un sfânt, recunoaştem mari greşeli pe care le-a făcut (de exemplu, atentatul cu bombă din 1988 asupra unui avion american, soldat cu 270 de victime, cunoscut ca atentatul de la Lockerbie)... dar să parcurgem în continuare câteva aspecte interesante şi abia la sfârşit să tragem toate concluziile.

 

Să începem cu esenţialul: Gaddafi nu mai voia să-şi vândă petrolul pe dolari. Văzând zelul cu care „elita” masonică de la Federal Reserve (o asociaţie care este la fel de „federală” pe cât este de federal şi Federal Express :) ) dau drumul la tiparniţe să producă baloţi după baloţi de maculatură verde, a decis că este o cacealma să vândă resursele patriei lui pe plastic fără valoare.

 Aşa că a vrut să organizeze o uniune islamică, ce ar fi putut să folosească o nouă monedă (dinarul de aur) aceasta urmând să fie singura valută pentru care ar fi permis să-şi vânda hidrocarburile. Gaddafi a avut în vedere şi ceea ce a păţit Saddham Hussein când nu a mai vrut să vândă petrol contra dolari ci contra unor alte valute (yuan, rublă). Pentru cei care cred că nu este nicio problemă că vroia să vândă contra aur, întrucât SUA are cele mai mari rezerve de aur de pe planetă, stocate la Fort Knox, ar fi momentul să-şi amintească scandalul sexual din pricina căruia a fost „debarcat” Dominic Strauss-Khan de la şefia FMI (care, după ce a fost discreditat, a fost găsit nevinovat!). Unul dintre motivele principale (dar ascunse) pentru această mascaradă a fost şi faptul că Strauss-Khan a dat în vileag faptul că SUA nu şi-au onorat datoria de 100 şi ceva de tone de aur către fondul monetar. În plus, există şi păţania chinezilor care au cumpărat mai multe sute de tone de aur de la americani şi au avut neplăcuta surpriză să constate că lingourile erau din tungsten (wolfram) şi doar acoperite cu câţiva microni de aur. 

Există un procedeu numit PVD (physical vapor deposition) care constă în introducerea lingourilor sau a oricărui alt metal de nu contează ce formă, într-o autoclavă vidată, apoi are loc vaporizarea aurului (sau a oricărui alt metal) la temperaturi extrem de ridicate, astfel că acesta se transformă într-un gen de „abur” care se aşează pe metalul ce se vrea acoperit. Acoperirea (coating) prin acest procedeu este extraordinar de rezistentă, practic face corp comun cu metalul acoperit; nu este o poleială sau o vopsea simplă. De exemplu, chiar la o folosire intensă, manuală, se pierde prin frecare cam 1 micron pe an, deci o acoperire de 10 microni, care de altfel este o bagatelă, a suta parte dintr-un milimetru, nu este îndepărtată chiar dacă lingourile ar fi manipulate şi mutate non-stop timp de 10 ani, şi nu ar lăsa să se vadă metalul ce este de fapt dedesubt. Aurul este aproape imposibil de contrafăcut din pricina densităţii lui deosebite. 

Chiar şi plumbul este mai uşor cu 1/3 raportat la volume identice. Singurele metale care se apropie de aur ca şi densitate sunt wolframul şi uraniul. Uraniul este mai scump şi este şi radioactiv, deci pas, wolframul este de 30 de ori mai ieftin, aşa că se pretează la acest gen de contrafacere. Este uluitor nivelul şi amploarea excrocheriilor pe care SUA le face peste tot pe planetă, nu contează cum se numeşte ţara (victima), şi apoi îi râd în nas, iar dacă se revoltă, trimit rapid flotele de submarine şi portavioane ca să instaureze „democraţia” (Libia) sau ca să întrerupă „proliferarea armamentului chimic de ucidere în masă” (Irak). După acest lung intermezzo tehnic din care reiese că SUA nu mai are nici aur şi nici morală, conchidem că această uniune a dinarului din aur, (au avut un audit chiar şi de la Rusia) ce s-ar fi întins din Africa până în Indonezia (ţara cu cel mai mare număr de credincioşi musulmani de pe planetă) ar fi zdruncinat teribil planurile de control a energiei pe care SUA le urzeşte de zeci de ani. Aşa că Unchiul Sam a procedat după cum urmează.

 

O analiză a generalului (r) Aurel Rogojan:
Noua ordine mondială nu a început pentru întreaga lume arabă sub cele mai bune auspicii. Pentru unele state arabe, aşa numite din „axa răului” şi devenite ţinte ale „războiului mondial antiterorist”, a început chiar foarte prost. Unica superputere mondială, pe o parte, ofensată de atacurile grupărilor extremiste fundamentalist – islamice, iar, pe de altă parte, confruntată cu ameninţarea de a nu (mai) putea controla rezervele mondiale de petrol deţinute ori controlate de regimuri politice islamice, nesigure din punctul de vedere al intereselor şi obiectivelor securitaţii sale nationale, Statele Unite ale Americii, şi-a reconsiderat strategia politică faţă de lumea islamică, în general şi faţă de cea arabă, în special. 

În contextul creat după evenimentele din septembrie 2001, „Alianţa mondială antiteroristă”, condusă de Statele Unite, secondată de unii dintre principalii si tradiţionalii săi aliaţi, a mobilizat aproape întreaga planetă împotriva unui inamic invizibil, dar neechivoc, etichetat ca fiind motivat de o ideologie religioasă fundamentalist –islamică. De ce a fost posibilă o asemenea eroare istorică la scară planetară şi unde va ajunge lumea în urma consecinţelor? Între urmările unei asemenea împărţirii a lumii şi al unui astfel de debut al noii ordini mondiale, ţările arabe au avut mult prea puţine opţiuni în ceea ce priveşte participarea şi manifestarea lor în viaţa politică internaţională. 

Am să exemplific cu cazul Libiei.
Care au fost forţele dezlănţuite asupra lui Gaddafi şi a poporului libian?
Mereu şi mereu am auzit de poporul inocent în lupta cu tiranul cel rău.
Cine este acest popor „nevinovat”, cine sunt aceşti „rebeli”, aşa cum au fost numiţi ei în mass-media internaţională?
Este vorba de patru forţe interne principale, toate infiltrate şi împuternicite de mandatari externi:

1. Triburile monarhiste Harabi şi Obeidat din coridorul Benghazi – Darna – Tobruk. În timpul luptei împotriva colonialismului italian, aceste triburi au servit în zonă interesele britanice. Drept recompensă, unul din liderii lor a fost urcat pe tronul Libiei, sub numele de regele Idris I. Acest rege a fost îndepărtat de Gaddafi în anul 1969!

2. Al Qaeda. Organizaţia Al Qaeda a fost înfiinţată în anii 1981-1982, în timpul războiului din Afganistan, de către Robert Gates, Secretarul de Stat al Apărării american de până în iulie 2011, pe vremea aceea adjunct al şefului CIA. Scopul a fost acela de a crea o armă în lupta cu URSS. De atunci, Al Qaeda a fost folosită pentru a declanşa războaie în diferite ţări, sub pretextul de a lupta împotriva Al Qaeda (Serbia, Afganistan) sau de a ajuta Al Qaeda (deghizată acum sub numele de „rebeli” în Libia). Desi înfiinţată de CIA în Afganistan, Al Qaeda care a luptat în Libia este de origine locală, pentru că regiunea Darna este cea care a furnizat cel mai mare număr de membri din istoria acestei organizatii. Astfel, putem chiar spune că Al Qaeda este libiană. 

3.  Frontul Naţional de Salvare Libian, condus de Khalifa Hifter, agent CIA.

4. Mişcarea rebelilor conduşi de Nuri Mesmari, aflat cândva în anturajul lui Gaddafi. Acesta a fugit în octombrie 2010 din Libia la Paris, fiind urmărit în ţară pentru deturnare de fonduri. În Franta, a primit consultanţa serviciilor speciale de acţiune externă ale Frantei. 

Forţele externe:
1. Este cunoscut ce a făcut NATO. Bilanţul: cca. 60.000 de victime, majoritatea din rândul civililor.
2. Cel mai mare duşman al poporului libian, care a lovit în lumea întreagă, mai periculos şi mai distructiv decât bombele, a fost atacul prin agresiunile psihologice de imagine. Prin intermediul caselor de presstituţie (presă+prostituţie), războiul psihologic a fost câştigat din start. Poporul libian nu a avut nicio şansă în faţa opiniei publice internaţionale manipulate.
Despre Ceauşescu s-a spus cândva că avea toaleta cu accesorii de aur, iar în decembrie 1989 că otrăvise fântânile. Despre Sadham Hussein s-a zis că oamenii lui scoteau copiii kuwaitieni din incubatoare şi îi lăsau să moară. Despre Gaddafi s-a spus că a dat viagra soldaţilor şi că îi îndemna să violeze sau că îşi omora proprii supuşi (pe care, de altfel, i-a făcut anterior cei mai educaţi şi mai bogaţi oameni din Africa).
Jurnalişti, oameni politici, istorici şi alţii despre care nu a auzit nimeni, adesea pe cheltuială proprie şi riscând totul, au călătorit în această perioadă în zona conflictului ca să afle adevărul, ca să aibă ce spune celorlalţi şi ca să scrie istoria. Au trebuit să intre în Libia din Egipt sau din Tunisia, pe uscat, căci căile aeriene şi navale fuseseră blocate. Acolo au găsit o lume cu totul diferită de ceea ce portretizase mass-media. În pofida a ceea ce stiau, Tripoli nu era ocupat, poporul nu era în teroare, majoritatea covârşitoare îl susţinea pe Gaddafi, nu aveau loc violuri în masă, copiii mergeau liniştiţi la scoală…

Dimpotrivă, au văzut şi au filmat, de exemplu, demonstraţia de la 1 iulie din Piaţa Verde din Tripoli (a auzit cineva de această demonstraţie?), unde în jur de 1 milion de oameni, în niciun caz câteva mii, aşa cum s-a spus  – adică aproape toată populaţia oraşului Tripoli – au ieşit în stradă pentru a-şi arăta susţinerea faţă de Gaddafi şi opoziţia faţă de intervenţia străină, în scop umanitar şi în numele poporului libian. Asemenea demonstraţii au avut loc aproape săptămânal în toată ţara. Deşi ştiau că moartea avea să vină asupra multora dintre ei în zilele următoare. Un alt lucru pe care mass-media nu l-a spus este, de exemplu, uciderea în masă a negrilor de către rebeli, deghizată de occidentali în omorârea unor mercenari. Un alt exemplu de presă alternativă (reală) este reprezentat de imagini ale victimelor bombardamentelor. Peste tot în lume asemenea materiale au fost cenzurate, pentru a nu se afla ce s-a întâmplat de fapt. Gaddafi o fi păcătuit, inclusiv prin faptul că a încercat să-şi apere ţara. În ziua de astăzi, cine ţine cu tara lui şi încearcă să o apere nu se cuvine să fie etichetat decât prost, extremist, terorist, criminal de război. În alte asemenea precedente, istoria ne-a demonstrat că, cel mai adesea, de ambele parţi ale baricadelor s-au aflat oameni care au crezut sincer în măreţia şi gloria neamului, pentru care şi-au pus ofrandă pe altarul patriei vieţile lor.

 

Să reluăm: situaţia a fost de la început o nebuloasă; de ce ar avea loc o revoluţie într-o ţară a cărei conducere putem considera că avea o grijă exemplară pentru propriul popor? Cu un produs intern brut (PIB) de 14 884$ pe cap de locuitor şi cu cea mai mare speranţă de viaţă (74 de ani) de pe continentul african, oare ce îi nemulţumea aşa de tare pe rebeli? Ştirile „pentru mulţime” l-au prezentat pe Gaddafi ca fiind un tiran nemilos şi un dictator însetat de bani, de putere şi de sânge (aici a pus şi el paie pe foc, cu declaraţiile de la începutul războiului, cum că va trece prin foc şi pară pe opozanţi şi pe străinii care se vor încumeta să îl ameninţe în vreun fel). Apoi au început să apară ştiri şi pentru cei care îşi fac timp să citească printre rânduri; vă mai amintiţi primele „realizări” ale rebelilor, după ce au „eliberat” primul oraş: au format un guvern democratic provizoriu, au fiinţat un cap de pod aerian, prin care Crucea Roşie (sau Semiluna Roşie) să aducă alimente şi medicamente celor oprimaţi şi oropsiţi? NU. Au înfiinţat o bancă. Şi au dat liber la consumul de alcool, interzis cu desăvârşire de dictatorul Gaddafi. Şi războiul a continuat. La un moment dat, ştire: un F-16 american a căzut din cer pe teritoriul Libiei; era în misiune, fireşte. Nu a fost atacat, nu a luat foc, a cazut de vechi ce era. 

Daca tot plăteşte NATO facturile, ce a zis pragmatismul american? Aşa cum în războiul din Coreea au scăpat de muniţiile şi tehnica rămasă din al doilea război mondial (Vietnamul a fost poligonul pentru testarea armelor de generaţie următoare), la fel au scăpat şi de munţii de muniţii în prag de expirare şi de tehnică militară învechită, şi în Irak şi în Afghanistan şi în Libia. Este singurul mod de a subzista a unei ţări care în afară de armament şi filme proaste nu mai produce mare lucru. A, ba da, datorii... nu cine ştie ce... doar de asta îşi spun The Greatest Nation (Cea mai mare naţiune), doar le are pe cele mai mari din lume - 17 000$ de miliarde (în mare parte la chinezi ). Ar fi un război de cascadorii râsului, cu rebeli care au bocanci a la Legione Etrangere (Legiunea Străină), cu rafinării şi porturi care funcţionează la capacitate maximă în timp ce şcolile, spitalele şi moscheile sunt facute una cu pământul, cu avioane F-16 care cad din cer de obosite ce sunt, dar şi cu B2-uri de peste 2 miliarde de dolari bucata, care decolează de peste Atlantic, pentru a bombarda oaze şi caravane de nefericiţi.

Am fost uimit să pot să văd pentru prima dată un om care manufacturează un dispozitiv exploziv improvizat. Am citit şi am tot citit despre exploziile şi victimele unor asemenea dispozitive, am văzut multe producţii cinematografice de la Holly-woo-doo în care erau arătate acest gen de dispozitive. Dar acum, presstituţia duplicitară a avut prostia să-şi dovedească încă o dată dublul standard ce-l practică publicând o fotografie cu un mujahedin prin formaţie, care pregătea unul sau mai multe astfel de „bombe” ce sunt aşezate pe marginea drumurilor, iar acest „luptător” era prezentat drept un patriot care acţionează împotriva regimului opresiv din Libia!

Păi să şedem oleacă să ne lămurim. Majoritatea militarilor din forţele coaliţiei aşa zis anti-teroriste care au fost schilodiţi sau cad victime în teatrele de operaţiuni din Irak şi Afganistan, sunt răniţi de către acest gen de dispozitive. Cei mai mulţi militari americani, englezi, italieni, francezi şi chiar români au fost ucişi cu acest gen de explozibili, cu bombe produse de nişte oameni foarte răi, care sunt fundamentalişti religioşi, terorişti care deturnează avioane şi dărâmă clădiri cu birouri. Dar dacă aceiaşi terorişti fără scrupule fac ceea ce ştiu ei cel mai bine, împotriva „tiranului” Gaddafi, devin brusc patrioţi şi eroi. În continuare, oferim câteva fotografii cu rezultatele „muncii” acestor băieţi răi / băieţi buni (după cum sună telefonul roşu la agenţiile mass-media).

O deflagraţie pe marginea unui drum în Afganistan, produsă la trecerea unui autovehicul de luptă aparţinând forţelor germane. Doi militari foarte grav răniţi.

 

 

Un militar american este transportat de către camarazii lui către un elicopter medical (Medevac) după ce a fost surprins de explozia unui dispozitiv improvizat. Acest militar şi-a pierdut ambele picioare şi se chinuie să rămână în viaţă.

 

„Our Boys” se întorc acasă, unde nu se mai întorc...

Tineri militari întorşi acasă în sicrie sudate de zinc, întrucât de cele mai multe ori nu mai rămâne decât nişte praf şi pulbere în urma acestor explozii, iar familiile nu mai au ce să vadă sau ce să recunoască.

În continuare, radiografia războiului din Libia.

Trupe de comando aparţinând diverselor state şi diverselor arme se infiltrează în Libia şi încep să antreneze şi să coalizeze triburile ce sunt potrivnice regimului. Sunt aduse şi cantităţi mari de muniţii şi armament, condiţie fără de care nu se poate face o rebeliune armată. Se începe ofensiva sub conducerea unui fost acolit al regimului de la Tripoli, ce ulterior va fi executat chiar de către rebeli sub acuzaţia de trădare (dublă trădare). Este ocupat primul oraş, apar primele victime din rândul populaţiei civile, media occidentală aservită se sesizează cu isterie - exact aşa cum scrie în fişa postului - ba despre drepturile omului, ba despre regimul dictatorial, genocid şi, nici una nici două, îi sugerează NATO să pună mână de la mână şi să rezolve aşa cum ştie cel mai bine! 

ONU semnează pe genunchi, într-o pauză de cafea, rezoluţia şi armata particulară NATO care, aşa dintr-o întâmplare, tocmai era masată în sudul meditaranei se grăbeşte să o pună în operă. Aceste ordine sunt de excludere aeriană, cu alte cuvinte din Libia nimic nu mai decolează, ceea ce decolează va cădea, ceea ce trece pe deasupra va cădea. Plini de o colegială compasiune vis-a-vis de omologii lor libieni, piloţii coaliţiei i-au absolvit pe aceştia de corvoada decolărilor şi au făcut zob flotila de război libiană în hangare. Pierderea nu e mare, vreo sută de Mig-uri bătrâne şi obosite.

O primă încălcare a rezoluţiei au fost atacurile aeriene la sol împotriva armatei libiene. Dar apoi au considerat că acolo unde a intrat mia mai intră şi suta, de ce să nu continuie şi cu infrastructura? A venit marea surpriză, în faţa minusculei armate formată din triburi, mercenari, beretele verzi, trupe SAS, legiunea străină şi alţii, clădirile se ruinau, armata libiană loialistă era îngenunchiată şi lovită de moarte din senin; drumuri, poduri, în general aproape totul era transformat în moloz. Probabil aşa cum au fost obişnuiţi în Irak, gura lui Haliburton şi gura lui Bechtel trebuie să mănânce o pâine la sfârşitul războiului.

Ca informaţie seacă, numai forţele aeriene norvegiene au executat peste 300 de misiuni; Norvegia - ţara aceea cu câteva milioane de locuitori, unde dacă te duci pe o insulă rişti să mori împuşcat de un nebun francmason. Ce înseamnă 300 de misiuni? În limbajul frust şi cazon al militarilor, se obişnuiesc cuvintele: ţintă, raid, ordin, misiune. Probabil că cineva care are o viziune romantică asupra piloţilor militari, îşi imaginează că aceştia sunt nişte post-adolescenţi imberbi, plini de şarm, care sucesc privirile tinerelor domnişoare la cafenelele de pe marile bulevarde. Iar în timpul „misiunilor”, piloţii fac chilabale cu starlete nude, navete de whisky scoţian şi havane cubaneze în timp ce joacă partide de poker pe dezbrăcatelea. Dar, de fapt, în timpul acestor misiuni s-au petrecut trei lucruri: moarte, moarte, şi iar moarte. Teribil pentru cei de jos, moartea a venit zi şi noapte de deasupra, din senin. Iar Norvegia este una dintre ţările cu cel mai mic aport. Câte misiuni au avut SUA sau Marea Britanie? Franţa plus Italia? Probabil mii. Ei bine, în acest moment Libia este în epoca de piatră la nivel de infrastructură. A fost bombardată zi şi noapte cu o ferocitate ce i-a uimit şi pe cei mai versaţi observatori.

Dar Libia a fost bombardată totuşi cu discernământ. Este lesne de ghicit ce anume au ratat constant la bombardamente. Câmpurile petroliere, conductele de ţiţei, rafinăriile şi porturile au rămas neatinse. Sunt foarte bine păzite şi lucrează non stop la capacitate optimă. Statele „eliberatoare” drenează cu frenezie, la presiune maximă.

În continuare, o serie de 6 fotografii cu rezultatul vizitelor aviaţiei coaliţiei NATO în Libia:

 
 

 

 

 

 

Şi chiar dacă ar fi un război de cascadorii râsului, nu e nimic vesel în oraşele făcute una cu pământul, cu mii de civili morţi, schilodiţi sau, în cel mai bun caz, ruinaţi. Cu facturi decontate de ţările membre NATO, adică şi contribuabilul român plăteşte bombele expirate ale Unchiului Sam sau solda legionarilor lui Napoleon-cu-şerveţele-în-pantofi.

Suntem o generaţie care pur şi simplu nu vrea să ţină minte. Chiar mai deunăzi am citit că televiziunile nu au o memorie mai mare de trei zile, şi aşa vor să ne formeze şi pe noi toţi. Parcă mai ieri o bestie de dictator cu mustăţi îşi chinuia poporul şi ameninţa cu Garda Republicană. Noroc cu vajnica coaliţie care a intervenit prompt, a tras cu uraniu sărăcit în stânga şi în dreapta (se zice că dacă o femeie irakiană naşte, nu e intrebată dacă e băiat sau fată, ci dacă e normal copilul) şi a instaurat democraţia.

Adică le-a luat ţiţeiul şi le-a dat în schimb alcool, liber la gheială şi concerte rock. Nu mai aduc aminte de plata despăgubirilor, doar vorbim de o ţară care a pierdut războiul, nu? Sau, ca să folosesc trei cuvinte, Irakul e terminat. E uluitor cum scenariul s-a repetat în Libia, tras aproape la indigo, doar că sosia lui Saddam a avut parte şi de un surogat de judecată. Gaddafi şi familia lui, fugăriţi şi hăituiţi dintr-un oraş într-altul, au ajuns la un moment dat în Niger, la o celebră ghicitoare de prin părţile locului, care se pare că de zeci de ani îi ghida paşii cârmaciului. 

Este un mister cum a putut să traverseze Sahara până în Niger, fără să fie localizat, cu o coloană de 40 de vehicule blindate, pline cu trupe loiale, valută forte si aur, ca apoi să se întoarcă în nord, să facă un tur al oraşelor principale şi să îşi dea obştescul sfârşit în timp ce încerca să scape din oraşul Sirt. În fine, despre morţi numai de bine, chiar şi dacă e vorba de o sosie.

Acum, că am atins un punct sensibil, voi îndrăzni să-l dezvolt. Se remarcă un pattern, un model, în care dictatorii sau în general „băieţii răi” o sfârşesc.
Ceauşescu Nicolae are parte de un simulacru de proces, în care sentinţa era dată dinainte şi moare împănat cu gloanţe de 7,62mm. Nu mai apucă şi nu i se mai permite să spună de-a fir a păr tot ce ştia despre conturile din Elveţia, despre eşalonul secund care tocmai luase frâiele, despre generalii de securitate din fruntea firmelor securităţii care imediat după revoluţie cumpărau şi câte un hotel pe zi (vezi Lido şi Intercontinental). Judecătorul procesului o mai duce un an, după care îşi zboară creierii cu pistolul din dotare. „Arhitectul” procesului este numit ambasador într-o ţară caldă, iar acum este dat în vileag ca securist, conform cu arhivele CNSAS.

Slobodan Miloşevici se străduieşte pe cât poate şi pe cât ştie să nu permită crearea unei entităţi statale musulmane în inima Europei şi în inima Serbiei. SUA se străduie mai mult şi, cu ajutorul unei flote aeronavale, este mai convingătoare: o mare ţară este distrusă şi fărâmiţată, se naşte Kosovo, o aberaţie ce nu este nici acum recunoscută ca ţară decât de SUA şi de lacheii ei ce fac sluj pentru un cubuleţ de zahăr. Miloşevici este trădat de conaţionalii săi, este târât la Haga, unde mai nou se împarte dreptatea şi justiţia, moare în temniţă înainte să spună toate dedesubturile acestei afaceri murdare. Trupul este adus la Belgrad unde este primit de către clasa politică actuală ipocrită şi de către populaţie ca un erou naţional.

Saddham Hussein este omul americanilor încă de la preluarea puterii în Irak, primeşte sprijin logistic „fără număr” de la Unchiul Sam pe perioada mai multor decade de beligeranţă cu vecinul Iran (care primea sprijin de la „prietenul tuturor popoarelor” din nord). La un moment dat (1990) gândeşte mai profund şi ajunge la concluzia că statul Kuweit de fapt nu există, fiindcă a fost creat după ce nişte englezi deştepţi prin anul 1956 au tras pe o hartă cu ajutorul unui stilou o linie în partea sudică a Irakului şi au decretat că acolo este ţara şeicior kuweitieni. Ocupă în câteva zile ceea ce aparţine de fapt Irakului, iar SUA şi Marea Britanie simt că încep să se deshidrateze dacă nu mai curge nimic ud prin conductele ce le aveau în Kuweit, se sesizează rapid şi eliberează emirii înapoi pe yachturile lor de lux din Monaco. Apoi când Saddham decide să nu-şi mai ofere serviciile şi produsele contra dolarilor, Bush crede ca această atitudine inacceptabilă a depăşit orice măsură şi începe să caute prin facturi şi chitanţe. Astfel găseşte că i-a mai vândut lui Hussein şi niscaiva armament bacteriologic/chimic atunci când erau în antantă şi prietenii. Declară sus şi tare că teroristul arab Saddham vrea să omoare pe toată lumea şi se necesită ca pe dată să se deplaseze toţi militarii, ai lui şi ai vecinilor şi ai vecinilor vecinilor de pe toată planeta, să bombardeze, să distrugă, să omoare, să mutileze, să fure, să jefuiască şi să găsescă armamentul chimic pe care îl are dictatorul. Le-au făcut pe toate, mai puţin ultimul punct, nu era niciun gram de arme chimice pe nicăieri. Ei şi, dacă tot au mers până în Mesopotamia, atunci măcar să-l ridice în ştreang pe tizul viitorului preşedinte american, aşa ca să fie învăţătură de minte, data viitoare să nu mai distrugă armele chimice. 

După un simulacru de proces de toată jena, în care nu s-au pus întrebări esenţiale, sentinţa este dictată prin sms de la cartierul general aka White House. I-au făcut capătul lui Saddham înainte să apuce să spună ceea ce nu voia Bush ca să se spună.

Osama bin Laden. Ca să nu ne lungim inutil, pe scurt – agent CIA, a făcut toată treaba de „false flag” pe unde a fost nevoie. Atunci când administraţia Obama era cu ratingul sub zero din pricina crizei economice, au decis că este cazul să mai dea nişte chewing-gum pentru ochii americanului de rând, aşa că după zece de ani de mimat că l-au căutat şi-au dat seama că l-au găsit. Chiar dacă l-au prins neînarmat, nu s-au dezminţit şi i-au servit „două în piept şi una în frunte” ceea ce în jargonul trupelor speciale înseamnă că a fost executat, acest gen de împuşcături se realizează numai atunci când se urmăreşte lichidarea sigură a ţintei. Întrebări de genul: de ce nu l-au imobilizat dacă era neînarmat, iar apoi să-l aducă să-l judece la Guantanamo sau la Hollywood sau în Las Vegas sau... unde este spectacolul în vogă - nu-şi mai au rostul, întrucât întrezărim un anumit model de a definitiva acest gen de probleme. 

Concluzie: s-au străduit ani de zile să-l arunce în aer, iar apoi l-au aruncat în apă... Iar în final, s-au ocupat de ştergerea tuturor urmelor: cei care au luat parte la asasinat sunt ulterior invitaţi la o petrecere cu barbeque unde amfitrionul este Chinook - cel puţin 20 de soldaţi din unitatea de elită Navy SEAL care l-a ucis pe Osama bin Laden au murit în Afghanistan, după ce elicopterul în care se aflau a fost doborât cu o rachetă de către talibani.

Colonelul Moamar Gaddafi. Şefii de Stat irakian şi libian au fost dictatori. Dar nu e de preferat o dictatură în locul unei democraţii neputincioase şi limbute, dacă aceasta asigură ordinea, echilibrul şi prosperitatea, mai ales într-o regiune a lumii unde se confruntă diferite etnii şi triburi şi unde forţele centrifuge sunt ameninţătoare? Ceea ce nu îi putea fi iertat lui Gaddafi şi nici lui Saddam Hussein deunăzi, este faptul de a fi putut să-şi transforme în câteva decenii ţara într-un stat modern, bogat, independent, mândru. Era greu de suportat că, în realitate, colonelul a reuşit să pună în aplicare o finanţare independentă şi originală în Africa. Graţie fondurilor obţinute din vânzările de petrol, acesta a creat o Bancă centrală africană, o Bancă pentru dezvoltare - reuşite care displăceau în totalitate bancherilor new-yorkezi.

Acum în Libia „democratizată”, nemaiexistând o mână forte care să ţină unite triburile, familiile, etniile diverse, aceştia se vor deda la ceea ce cunosc ei bine şi ceea ce recunoaştem că au întrucâtva în zestrea genetică, şi vorbim despre duhul blândeţii şi întoarcerea celuilalt obraz. Ranchiuni istorice, poliţe neplătite, revanşe sângeroase vor găsi momentul pentru a se transforma în practica zilei, pentru că acum au cu ce şi au şi „libertăţi”. Toate depozitele de muniţii şi armament au fost lăsate în regim de autoservire unde casele de marcat au fost desfiinţate. S-au furat atât de multe arme şi muniţii, încât ceea ce au tot obosit să care, au abandonat pe drumuri. Au material de folosit pentru mai multe generaţii (dacă vor mai fi generaţii)...

În fotografia de mai sus vedem un drum în actuala Libie care este presărat cu muniţii abandonate întrucât nu au putut să mai transporte atât de mult cât au furat.

Populaţia civilă adună „suveniruri” pentru că nu se ştie când ai nevoie în gospodărie de ceva lansatoare de rachete. Iar mai jos este un domn civil care vrea să se simtă pregătit pentru absolut toate surprizele ce i le poate rezerva viitorul.

 

Cine îi va mai ţine vreodată în frâu pe aceştia? Nici nu se doreşte aceasta, scopul este să se omoare până la unul, după cum vom demonstra până la final. Dar, să revenim la Colonel. Gaddafi, prins după ce un convoi este bombardat, este apoi batjocorit şi executat de la mică distanţă cu un 9mm în cap. Unul dintre fii lui este zdrobit de dărâmături după un raid... NATO, evident! Un alt fiu al acestuia este mutilat după un alt raid al aceleiaşi coaliţii. Fapt deosebit de important: nu se permite autopsierea cadavrelor, autopsie care împreună cu un banal test ADN ce costă sub 100 de euro ar fi revelat răspunsul la multe întrebări ulterioare. 

Sunt şi opinii care consideră că cel prins şi executat nu era colonelul, ci o sosie de-a lui, analizele datelor, felul în care se comporta era al unui om drogat. A fost găsit ascuns singur într-o canalizare, cu toate că se ştia că Gaddafi avea o obsesie cu securitatea personală. În acest scop antrenase până la fanatism brigăzi de femei virgine (fecioare, neatinse de parte bărbătească) care îl păzeau zi şi noapte.

 

Şi realitatea acestor brigăzi de haremuri nu este ficţiune. Poate Gaddafi a reuşit să scape şi se va distra copios la citirea acestui articol. Dar pe noi ne interesază cântecul de final al acestor rebeliuni armate, în care deznodământul este tras la copiatorul „xerox” şi anume „dictatorul” este prins în viaţă, dar înainte de a putea să deschidă gura şi să dea în vileag adevărurile esenţiale, este executat.

La final, întrebarea cea mai importantă este: cui folosesc toate aceste răzmeriţe din lumea arabă? Pe lângă avantajele explicite de a sta pe chez-long lângă ştuţul cu ţiţei de unde te serveşti gratis (sau nu chiar gratis - ai dat nişte bombe vechi), se mai bucură cineva şi îşi freacă mâinile cu satisfacţie atunci când Libia cade în epoca de piatră, Egiptul o duce din răscoală în răscoală, Tunisia şi Algeria sunt cutremurate de mişcări populare, Siria este pe punctul de a începe un război civil, Irakul este terminat definitiv, Iranului îi sar în aer bazele militare şi instalaţiile nucleare?

Aşa-zisa „Primăvară Arabă” cum este denumită această perioadă temporală de către mass-media occidentală, este o mare gură de oxigen pentru adepţii şi arhitecţii sionismului. Când tuturor de jur împrejur le va merge rău sau foarte rău, când statele vecine vor fi îngenunchiate rând pe rând, cei care consideră ca fiind o idee bună fondarea statului Israel, o insulă de mozaism într-un ocean de islamism, nu pot decât să jubileze. Cu siguranţă aceasta reprezintă justiţia sioniştilor, şi nu a arabilor. 

Metodele folosite de axul americano-sionist care se proclamă Ax al Binelui, sunt în întregime detestabile şi denotă o regresie morală considerabilă. Israelul poate să se bucure de distrugerea sistematică a puterilor care îl înconjoară. Expediţiile americane în Afganistan, în Irak şi în Libia, cuplate cu aşa-zisele „revoluţii arabe” din Egipt, Tunisia şi chiar şi cea din Siria sunt, de fapt, plocon pentru Israel, deoarece ţările pe care acesta le percepea ca pe o ameninţare, sunt acum aruncate în haos pentru mult timp. Căci, pentru vecinii Israelului, simplul fapt de a exista, de a dori să dispună de o armată, de o diplomaţie, de graniţe garantate, de un guvern puternic şi omogen, nu este cu putinţă: entitatea sionistă nu suportă acestea. 

Nu trebuie decât să aruncăm o privire la cum sunt trataţi palestinienii de mai bine de şaizeci de ani, pentru a înţelege cu cine avem de a face. În sfârşit, lichidarea numărului unu libian, cum s-a petrecut mai ieri şi cu cel irakian, face în mod obiectiv jocul celor mai radicali islamişti. Aceasta este o dovadă că America, la fel cum a procedat în Kosovo, instalând în inima Europei un Stat islamic şi mafiot, nu acţionează decât pentru a diviza şi pentru a distruge şi că este, în mod paradoxal, parte dintr-o strategie diabolică, principalul vector al islamizării, totul fiind subordonat Israelului, până la fund.

Sursa: http://piatza.info

URMELE DE PLOAIE FOSILIZATE DEZVĂLUIE INFORMAŢII DESPRE ATMOSFERĂ

Acest articol apartine blogului Blog Enciclopedic 

Analiza urmelor lăsate de picăturile de ploaie într-un strat de cenuşă vulcanică, acum 2,7 miliarde de ani, relevă noi informaţii legate de atmosfera Pământului, având totodată capacitatea de a facilita căutarea vieţii extraterestre.

Studiul, realizat de astrobiologul Sanjoy Som de la NASA, este primul care a folosit fosilele pentru a estima presiunea atmosferică de acum aproape 3 miliarde de ani.

Acum cercetătorii speră că vor putea folosi rezultatele studiului pentru a compara atmosfera planetelor care ar putea găzdui viaţa cu cea a Pământului de acum 2,7 miliarde de ani. Astfel s-ar putea observa dacă planetele în cauză au condiţii propice pentru a dezvolta forme de viaţă sau nu.

Din moment ce presiunea atmosferică este proporţională cu cantitatea de gaze existente în atmosferă, aflarea ei a fost esenţială pentru a putea înţelege compoziţia atmosferei. Echipa condusă de Som a măsurat cele 955 de urme de ploaie fosilizată din Africa de Sud, folosind imagini 3D generate pe baza unor mulaje din latex ale urmelor (craterelor) lăsate de picături.

Următorul pas a constat în elaborarea unui experimet low-tech pentru a calcula relaţia dintre mărimea craterelor, viteza cu care au căzut picăturile de ploaie, masa picăturilor şi presiunea aerului. În experiment, unul dintre cercetători a eliberat picături de anumite dimesniuni de la o înălţime de 7 etaje. Picăturile au aterizat pe o tavă în care era aşezată cenuşă provenită de la vulcanul Eyjafjallajokull, pentru a imita suprafaţa pe care au căzut picăturile străvechi.

Cu cât presiunea aerului era mai mare, cu atât creştea rezistenţa sa la mişcarea picăturilor de ploaie, determinând o cădere mai lentă şi cratere mai mici. Folosind această constatare, Som şi colegii săi au putut afla presiunea aerului de acum 2,7 miliarde de ani, care era de două ori mai mare decât cea din zilele noastre.

Som susţine că rezultatele studiului său îi pot ajuta pe oamenii de ştiinţă să afle tipurile de gaze care erau prezente în atmosfera Pământului la acea vreme.

Sursa: ABC Science

Sursa: BLOG ENCICLOPEDIC 2 – DESCOPERA

CIT MAI SUPORTAM ?

Acest articol apartine blogului Romania-Dacia 

Ministerul Economiei confirmă că Bayfront nu are banii: „Va căuta investitori“

Ministerul Economiei spune că Bayfront Capital Partners, care şi-a adjudecat licitaţia Cupru Min Abrud, cu suma de 200,8 mil. euro, nu are banii necesari şi trebuie să-i strângă acum de la investitori privaţi. Explicaţia este ilariantă: înseamnă că statul a primit la licitaţie şi a declarat câştigătoare o firmă fără bani. 

“Din documentele prezentate rezultă că Bayfront Capital Partners va susţine Roman Copper în vederea finanţării achiziţiei de acţiuni la Cupru Min şi a datoriilor cu participarea investitorilor din Canada, Europa şi SUA”, spun reprezentanţii Ministerului Economiei, cel care prin OPSPI a fost vânzătorul Cupru Min.

În jurul canadienilor de la Bayfront Capital Partners rămâne încă un mister dat fiind faptul că nu se cunoaşte nici până în prezent cine este în spatele companiei.

Contactaţi de Ziarul Finaciar, reprezentanţii Cupru Min au spus că li s-a interzis de către Ministerul Economiei, actualul acţionar majoritar al companiei, să dea orice fel de declaraţii presei iar reprezentanţii firmei canadiene nu au răspuns nici ieri la întrebările ZF.

Cupru Min deţine licenţa de exploatare pentru cel mai mare zăcământ de cupru din România, cel de la Roşia Poieni, estimat la 900.000 de tone, evaluate la preţul actual al metalului roşu de 8.320 de dolari/tonă, la 5,4 miliarde de euro, însă preţul cuprului a fost foarte volatil în ultimii ani, ajungând la un moment dat să fie cotat pe bursa din Londra la mai puţin de 3.000 de dolari/tonă, dar a urcat şi la 10.000 de dolari/tonă.

De la înfiinţare în 2009 şi până în prezent, Bayfront Capital Part­ners s-a ocupat cu operaţiuni de finan­ţare, în special prin intermediul unor oferte private. Spre deosebire de ofertele publice, aces­tea sunt oferte adresate unui număr limitat de investitori (cel mult 100) care însă sunt de obicei persoane foarte înstărite, sumele minime de participare în astfel de operaţiuni de finanţare pornind de la circa un milion de dolari.

Mai mulţi investitori care pun împreună bani pot să finanţeze achiziţii de ordinul zecilor şi sutelor de milioane de euro şi să beneficieze ulterior direct, printr-o cotă din companie, sau indirect, ca investitori deţinători de obligaţiuni, cu un cupon fix sau variabil de dobândă. Ofertele private se desfăşoară departe de atenţia publicului, acestea fiind cunoscute doar de către unii investitori de calibru, cum ar fi persoane fizice înstărite, investitori instituţionali de genul fondurilor de investiţii şi băncilor, care sunt contactaţi în calitate de potenţiali participanţi la ofertele de acest tip.

Totuşi valoarea achiziţiei realizate de Bayfront Capital Partners la Cupru Min întrece cu mult orice finanţare intermediată de companie în trecut, cea mai mare ridicându-se la 32 milioane de dolari (circa 24 mil. euro), potrivit datelor disponibile pe site-ul societăţii de investiţii.

Roman Copper Corp, firma deţi­nută de Bayfront Capital Partners, care a câştigat recent licitaţia pentru Cupru Min, mai are la dispoziţie şapte zile să aducă cei 200,8 mil. euro pe care s-a obligat să-i plătească în schimbul pachetului de acţiuni al producătorului autohton de cupru, în caz contrar aceasta riscând să piardă garanţia de participare de un milion de euro, sumă considerată prea mică.

Creşterea puternică a preţului la cupru din ultimii ani a atras interesul multor investitori care au dorit să investească în acest sector, mai ales că cererea din industriile cărora cuprul li se adresează, cel de tehnologie şi telecomunicaţii, este într-o continuă creştere şi acestea sunt printre cele mai atractive domenii la ora actuală.

Cuprul este apreciat în special pentru calităţile foarte bune de conductor pentru căldură şi electricitate, motiv pentru care este folosit pe scară largă la producţia de cabluri. Practic nu există cablu care să nu aibă în compoziţie cupru şi totodată este utilizat în electronică, aproape orice dispozitiv electronic până la iPhone-uri sau iPad-uri având în componenţă cupru, în producţia industrială şi cea de ţevi, respectiv în industria de telecomunicaţii, inclusiv telefonie mobilă.

Cuprul este ma­lea­bil putând fi amestecat cu uşurinţă cu alte metale feroase sau neferoase, motiv pentru care este utilizat în peste 400 de aliaje cu diverse calităţi, cel mai cunoscut astfel de aliaj fiind bronzul.

Resursele de cupru ale Pământului sunt vaste, însă numai o mică parte (3%) din acestea poate fi exploatată în condiţii de rentabilitate date fiind con­diţiile actuale de piaţă şi tehnologie. Concentraţia medie de cupru în minereu este foarte redusă, de 0,6%, iar cea de la Roşia Poieni, exploatată de Cupru Min, este şi mai mică, de circa 0,3%.

La nivel mondial există o cerere mare pentru cupru din partea economiilor emer­gente, în special China, în prezent existând un deficit de cupru rafinat estimat de International Copper Study Group la 358.000 de tone în 2011.

China este de departe cel mai mare consumator de cupru, consumul de cupru rafinat din această ţară contând cu aproape două treimi din cel la nivel mondial.

În 2011 producţia de cupru a lumii a continuat să rămână în urma cererii, stagând la un nivel similar cu anul precedent, de 16 milioane de tone metrice, potrivit aceleiaşi asociaţii şi pe plan internaţional s-au produs 19,6 milioane de tone metrice de cupru rafinat.

Producţia şi rezervele de cupru sunt concentrate pe plan mondial în Chile, care în 2009 a extras 5,4 mil. tone, respectiv peste o treime din totalul mondial, urmată de Peru şi Indonezia şi SUA şi Australia cu circa un milion de tone fiecare.

Analiştii Barclays Capital estimează că preţul cuprului se va menţine peste nivelul de 9.000 de dolari/tonă în a doua parte a anului. În februarie 2012, preţul mediu al metalului roşu a fost de 8.422 dolari/tonă, faţă de 8.043 cu o lună înainte.

Cupru Min lucrează în prezent cu o singură linie de producţie din cele patru cu care a fost proiectată şi a realizat în primul semestru al anului trecut un profit brut de brut de 26 mil. lei (6,1 mil. euro) după ce vânzările au urcat la 75 mil. lei (17,6 mil. euro).

Pe tot anul trecut, vânzările Cupru Min au urcat cu 41%, ajungând la 160,6 mil. lei (37,9 mil. euro), potrivit unui document al Ministerului Economiei.

Statul nu a obligat noul proprietar al companiei să realizeze investiţii în companie, însă pentru operararea în condiţii de rentabilitate este nevoie ca proprietarul să desfăşoare investiţii de ordinul zecilor de milioane de euro în utilaje noi de producţie şi totodată să plătească peste 80 mil. euro pentru investiţiile de mediu. Spre comparaţie, elveţienii de la Mineco, care au preluat Moldomin Moldova Nouă, o exploatare de cupru mai mică decât cea de la Cupru Min, s-au angajat să investească peste 150 mil. dolari în activitate.

Pentru licitaţia de la Cupru Min s-au înscris patru investitori străini, însă la licitaţie au intrat doar trei după ce firma bulgărească Ellatzite-Med, din grupul Geotechmin, deţinut de magnatul Tzolo Voutov, a fost descalificată. Ceilalţi participanţi au fost firma de minerit Oz Minerals cu sediul în Australia, deţinută de compania chinezească China Minmetals Non Ferrous Metals Co, şi Dundee Holding din Olanda, care deţine exploatări de cupru, aur şi argint în Bulgaria, Namibia şi Canada.

Adrian Cojocar

Sursa: ROMANIA-DACIA

CUM SĂ VĂ DISTRUGEŢI PRACTIC COPILUL

Acest articol apartine blogului Newsro123.com 

De mic, să nu-i refuzaţi nimic. Daţi-i tot ce doreşte, tot ce cere, mai cu seamă atunci când stăruie cu încăpăţânare şi plânge. Astfel va creşte şi va crede că ceilalţi îi sunt datori mereu şi întru toate, că are doar drepturi.

Când începe să înjure şi să spună nerozii, dumneavoastră să râdeţi. Astfel îi veţi da de înţeles că este foarte deştept.

Să nu-i spuneţi niciodată: „Asta-i rău!” Aşa spun doar cei de modă veche, cu mentalităţi depăşite şi înguşti la minte. Când, mai târziu, va întâmpina greutăţi în viaţa sa şi va suferi, atunci va fi convins cu desăvârşire că societatea îl nedreptăţeşte.

Strângeţi dumneavoastră în urma lui tot ce lasă aruncat ici şi colo: cărţi, haine, încălţăminte… Nu care cumva să-i spuneţi vreodată: „Strânge-ţi lucrurile. Pune-le la locul lor”. Astfel va avea certitudinea că mama este sclava lui şi că pentru toate sunt ceilalţi întotdeauna răspunzători.

Lăsaţi-l să vadă orice (mai ales la televizor) şi să citească orice, fără să-l îndrumaţi niciodată. Copilul dumneavoastră este supradotat şi ştie să discearnă! În acest fel, instruirea şi educaţia lui va avea o gamă mai largă şi mai variată.

Nu-i daţi vreo îndrumare duhovnicească. Luaţi în zeflemea şi în batjocură înaintea lui credinţa, Biserica, preoţii şi pe cei ce îi urmează. Când copilul va creşte, „va alege singur”.

Daţi-i bani de buzunar cu nemiluita, ca să nu se simtă inferior celorlalţi şi „să fie în lipsă, aşa cum aţi fost dumneavoastră”. Când va creşte, va fi convins că valoarea omului o dă banul, indiferent de cum a fost obţinut.

Nu-i spuneţi niciodată: „Fă asta!” sau „Nu face asta!”, căci aşa îl constrângeţi, nu-i respectaţi libertatea şi personalitatea. Ba chiar se poate să-i cauzaţi şi traume sufleteşti! Când va creşte, va crede că viaţa înseamnă doar să porunceşti, niciodată să asculţi.

Certaţi-vă, vorbiţi-vă urât unul cu celălalt, în faţa lui, fără pic de ruşine (nu vă neliniştiţi, astfel nu-i veţi provoca… traume sufleteşti!). Mai târziu, când se va căsători, îi va părea firesc să facă la fel.

Când începe să se încurce în mrejele plăcerilor trupeşti, dumneavoastră să închideţi ochii. Nu-i spuneţi nimic. Nu-l povăţuiţi. Nu-l sâcâiţi cu sfaturile dumneavoastră. Lăsaţi-l să se tăvălească în mocirla curviei, de vreme ce „asta-i ceva normal”.

Să-i ţineţi întotdeauna partea înaintea profesorilor şi vecinilor. Să nu credeţi niciodată că „îngeraşul” dumneavoastră poate să facă lucruri de ruşine şi probleme. Ocărâţi-i pe aceia care, prieteneşte şi bine-intenţionaţi, vă aduc la cunoştinţă ceva în legătură cu asta. Sunt… clevetitori şi invidioşi.

***

Când veţi merge la secţia de poliţie, unde l-au dus pentru că a furat sau a luat droguri, să strigaţi tare, de faţă cu toţi, că este un nemernic şi o lichea, un golan; că v-aţi jertfit pentru binele lui, dar n-aţi reuşit niciodată să-l cuminţiţi. Astfel veţi ieşi cu obrazul curat.

PREGĂTIŢI-VĂ PENTRU O VIAŢĂ PLINĂ DE SUFERINŢĂ ŞI DE REMUŞCĂRI. O VEŢI AVEA…

Episcopul Irineu al Ekaterinburgului – Mamă, ai grijă! (Editura Sfintei Mănăstiri Paraklitu, 2007)

Material apărut în nr. 27 din “Familia Ortodoxă

Sursa: News.ro Ştiri pe Blog

GREG GILES – 28 FEBRUARIE 2012

Acest articol apartine blogului Biblioteca Secreta 

Aceste evenimente despre care discutam nu sunt evenimente care pot sau nu sa se petreaca, acestea sunt evenimente care pot sa se petreaca si se vor petrece deoarece voi le-ati facut sa se petreaca.

Noi cei din Comandamentele Galactice v-am spus din nou si din nou ca evenimentele pe care atatia dintre voi doriti sa le experimentati va sunt la indemana, insa sunteti voi, ca si colectiv, cei care trebuie sa alegeti sa experimentati aceste evenimente, si sunteti voi cei care le veti face sa devina realitate.

Cum se va petrece aceasta de asemenea vi s-a explicat voua, insa cu siguranta merita repetat.

Evenimentele pe care doriti sa le experimentati precum sunt arestarile liderilor Cabalei intunecate, cat si reuniunea cu noi, Familiile voastre Stelare, pot sa se manifeste cu consimtamantul vostru si cu intentia voastra.

Actiunea trebuie sa urmeze atunci si realitatea pe care doriti sa o experimentati va fi a voastra. Asa functioneaza. Destul de simplu, nu este asa dragilor?

Noi la acest moment va cerem permisiunea de a ne alatura voua in lumea voastra si noi va vedem pe multi primindu-ne cu bratele deschise.

Noi de asemenea va vedem pe multi dintre voi trecand la actiune pentru a va face dorintele voastre o realitate palpabila, prin raspandirea stirii sosirii noastre.

Noi de asemenea vedem pe multi dintre voi care v-ati facut intentiile voastre clare cum ca doriti sa vedeti arestarile membrilor Cabalei criminale, si multi dintre voi de asemenea ati trecut la actiunea de a aduce dorintele voastre la realitate prin ajutorul pe care il oferiti in a raspandi de asemenea si aceasta stire.

Pe masura ce eforturile voastre continua, realitatea pe care doriti sa o experimenteti incepe sa se manifeste.

Daca voi v-ati fi oprit eforturile voastre in aceasta directie astazi, realitatea pe care voi doriti sa o creati ar incepe sa isi inverseze procesul de manifestare si sa se dizolve.

Motivul pentru aceasta vi s-ar prezenta voua ca fiind unul lumesc, un motiv legal, o problema tehnica, o problema politica si asa mai departe, insa catalizatorul din spatele acestui aparent motiv nu este deloc unul lumesc, aceasta s-ar petrece deoarece voi ca si colectiv ati ales sa nu mai manifestati aceasta realitate.

Aceasta este important sa intelegeti astazi, deoarece atat de multi dintre voi, Lucratorii nostri intru Lumina care ati fost alesi sa manifestati aceasta noua realitate pentru aceasta planeta si pentru oamenii ei, ati ales sa stati deoparte si sa asteptati ca evenimentele sa se petreaca de la sine.

Vedeti si intelegeti diferenta?

Noi va vedem pe multi dintre voi cerandu-ne sa ne facem cunoascuti voua, sa va oferim dovada existentei si intentiilor noastre prin a va pune in mainile voastre aceasta dovada, insa noi va spunem din nou ca noi nu putem ajunge la voi pana ce voi nu creati circumstantele care vor facilita aceasta intalnire.

Noi va cerem la acest moment sa va implicati mai mult, sa va abtineti de la a cere dovezi, si sa faceti realitatea pe care ati ales-o sa fie realitatea voastra.

A alege nu este nici pe departe suficient la acest moment, voi trebuie de asemenea sa actionati pentru a va vedea realitatea voastra manifestandu-se.

Veti trece voi la actiune? Aceasta este intrebarea ce se asterne in fata voastra astazi.

Deci multi asteapta dupa voi si dupa semenii vostri Lucratori intru Lumina sa va duceti munca la indeplinire.

Atat de multi ochi sunt atintiti asupra voastra in timp ce noi asteptam ca voi sa raspanditi stirea existentei noastre si a intentiilor noastre pasnice.

Atat de multi ochi sunt atintiti asupra voastra in timp ce noi asteptam ca voi sa va informati fratii si surorile asupra arestarilor iminente ale membrilor Cabalei criminale si ce inseamna aceste arestari pentru ei, si totusi noi ne vedem pe atat de multi dintre membrii familiei noastre pierzand timp valoros raspandind pe retelele lor de socializare tot felul de lucruri cu un continut irelevant.

Noi va spunem ca timpul pentru a face schimburi de asemenea informatii irelevante a trecut, si a sosit acum momentul sa va concentrati, concentrati-va dragilor asupra sarcinilor actuale.

Noi va cerem sa puneti masa pentru arestarile Cabalei criminale, care apoi vor deschide usa pentru sosirea noastra.

Veti face voi aceasta? Va veti incheia voi aceasta parte a misiunii voastre? Ii veti acorda voi atentia voastra neintrerupta acestei misiuni, pana ce aceasta parte se va incheia?

Trecand de partea noastra de activitati, noi suntem din nou foarte multumiti sa raportam ca numarul fortelor de lupta spatiale ale Cabalei scade pana la zero.

In curand ei vor fi lipsiti de orice capabilitati de calatorie in spatiu, iar aceasta va fi o foarte importanta piatra de hotar pentru noi de atins.

Odata ce vom fi cu totul liberi sa calatorim in siguranta prin spatiul din jurul planetei voastre, noi vom putea atunci trece la fazele avansate ale operatiunilor noastre spatiale.

Dupa cum am spus, noi ne vom amplifica frecventa si calitatea cu care vor fi observate navele noastre in lumea voastra.

Statele Unite vor incepe de asemenea sa primeasca mai multe zboruri ale noastre de asemenea, deoarece numerele acelor unitati militare, care cu incapatanare raman aliniate Cabalei, scad de asemenea cu rapiditate.

Dupa cum am spus, acele unitati care refuza sa se supuna noului vostru sistem vor fi tratate la fel cum au fost tratate si contrapartile comandamentului lor din spatiu.

Zilele lor sunt numarate de asemenea, si in curand ei vor fi pusi in fata consecintelor alegerilor lor.

Nu poate sa fie nici o alta cale pentru ei, deoarece lor nu li se va permite sa se furiseze din calea a ceea ce au creat pentru ei in ultimul moment.

Nu li se va permite sa procedeze astfel. Nu de aceasta data.

Barbatii si femeile Cabalei voastre criminale vor fi pusi de asemenea in fata justitiei pentru actiunile lor, si ei acum vad aceasta ca fiind inevitabil.

Cat de brusc viziunile lor asupra viitorului lor si a planetei inchisoare, pe care ai sperau sa o creeze s-au schimbat.

Vedeti dragilor cat de repede realitatea voastra se poate schimba odata ce ati ales in consecinta, ati intentionat si actiuni corespunzatoarea au fost realizate?

Deoarece aproximativ cu putin timp inainte, chiar cu cateva luni in urma, liderii Cabalei voastre inca credeau ca viitorul planetei lor inchisoare era inevitabil si ca nimic si nimeni nu putea sa ii opreasca.

Unii chiar au vorbit in public despre aceasta, laudandu-se cu aroganta in fata publicului, care urma sa fie inrobit.

Astazi, membrii Cabalei stau si asteapta sa le vina timpul spre a fi dusi in catuse si luati in custodie, spre a fi pusi in fata justitiei, in mainile celor pe care doreau sa ii inrobeasca.

Voi nu ii veti mai auzi vorbind despre Noua Ordine Mondiala. Este acum momentul ca oamenii sa isi spuna cuvantul.

Vedeti cat de repede realitatea voastra se poate schimba?

Vedeti ce puteti face cu totii atunci cand sunteti hotarati sa va transformati realitatea voastra?

Nu exista nimic ce sa nu puteti realiza impreuna prin aplicarea catorva principii ale manifestarii.

Astazi, vreti cu adevarat sa vedeti arestati acesti criminali? Astazi, vreti cu adevarat sa incepem aterizarile noastre? Atunci faceti-le sa se petreaca. Voi stiti ce aveti de facut.

Pentru aceia dintre voi care ati lucrat atat de intens asupra sarcinilor momentului, noi va multumim si va aplaudam eforturile voastre.

Pentru aceia dintre voi care veti incepe acum sa va asumati aceste sarcini va multumim de asemenea, deoarece participarea voastra este nepretuita la acest moment.

Voi veti duce sarcina la realizare. Noi avem incredere in fiecare dintre voi. Acesta este motivul pentru care va aflati aici.

Privind spre zilele care vor urma, noi vedem aceste arestari care sunt atat de importante pentru aceasta operatiune facandu-si loc spre publicul general prin noua voastra mass media.

Sunt multi membrii ai Cabalei voastre criminale, care au inceput sa coopereze pe deplin cu investigatiile care au loc.

Mult mai multe arestari sunt acum programate, iar numarul celor care vor fi luati in custodie creste cu fiecare zi.

In curand lumea voastra va fi curatata de tot ce este intunecat si aceste arestari sunt decat inceputul, deoarece noul vostru Pamant va fi pur, in lumina, iar intunericul nu se va afla nicaieri in noua voastra casa.

Continuati sa aplicati presiune asupra celor intunecati, prin raspandirea stirii iminentei lor caderi si la fel de important, ce inseamna aceste arestari pentru oamenii planetei voastre.

Voi toti ar trebui sa stiti ce vor inseamna aceste arestari, iar din nou noi am fi foarte multumiti sa va vedem bucurandu-va/sa va vedem sarbatorind (eng. to see you celebrate, n.t.) de/aceste momente, deoarece si aceasta va avea un impact important asupra oamenilor lumii voastre.

Este important ca fratii vostri sa vada aceste arestari ca pe o veste buna si nu la fel ca vestile cele proaste, care le sunt perindate prin fata lor zilnic, de catre canalele mass mediei voastre.

Mass media voastra va experimenta de asemenea multe mari schimbari in zilele care vor veni, si de asemenea modul in care stirile voastre va sunt aduse voua.

Astazi, mass media voastra de stiri nu este nimic mai mult decat o unealta de a va inrobi prin controlul mental al programarii si al propagandei, amestecate cu publicitate platita, camuflata ca si stiri.

Aceasta se va schimba. Odata ce vom fi liberi sa incepem aterizarile noastre si sa interactionam la un nivel mai personal cu voi, cu ajutorul aliatilor nostri Pamanteni, noi va vom vorbi prin mass media voastra si vom avea multe despre care sa va vorbim.

Sunt atatea de acoperit si atat de putin timp ramas pentru a o face, incat noi ne vom face prezentarile noastre celor care vor dori sa asculte douazeci si patru de ore pe zi pe anumite retele, si va vom transmite informatii referitoare la misiunea noastra si de asemenea referitoare la schimbarile importante din lumea voastra.

Multi dintre voi de asemenea veti lucra alaturi de noi pe atunci, si vor fi si reportaje referitoare la relatiile noastre de munca, care vor fi de asemenea cu cei din lumea voastra.

Aceasta este important, deoarece este vital pentru a putea cat mai multi dintre cei din lumea voastra sa inteleaga intentiile noastre pasnice si sa ne accepte in lumea voastra, in timp ce va ajutam sa faceti multele schimbari necesare spre a va permite ca ascensiunea voastra in taramurile superioare sa se petreaca cat mai usor cu putinta.

Acesta este telul misiunii noastre, iar cu ajutorul vostru vom atinge acest scop, si fiecare barbat, femeie si copil de pe planeta va beneficia foarte mult de pe urma eforturilor noastre.

Sunt multe schimbari inaintea voastra si noi vom detalia pentru voi care vor fi aceste schimbari si cum vom putea actiona cel mai bine impreuna pentru a putea trece prin ele.

Dupa cum am spus, mai sunt inca incercari pentru voi in zilele care vor urma, iar aceste incercari va vor testa vointa si hotararea foarte mult.

Voi ati facut fata de-a lungul multor voastre incarnari la multe incercari diferite, iar incercarile care va stau inainte pot sa fie la fel de mari precum cele pe care le-ati intalnit inainte.

Cu Cabala in siguranta inlaturata din cale, noi vom putea lucra cu voi, iar impreuna vom persevera prin aceste vremuri dificile si vom da piept incercarilor cu fruntea sus.

Impreuna vom reusi, iar pentru aceasta recompensa voastra va fi mare si va fi binemeritata.

Sunt multe proiecte pe care trebuie sa le realizam impreuna si unele dintre aceste proiecte vor necesita ca un numar mare dintre voi sa lucreze cu noi, pentru a ne atinge scopurile.

Planeta voastra gazda a suferit multe daune datorita poluarii, si o mare parte din aceasta poluare este de natura radioactiva.

Aceste deseuri radioactive trebuie sa fie purificate, iar noi vom avea multe echipe alocate acestei sarcini, acoperind fiecare mila patrata (1,6 km patrati, n.t.) a planetei voastre.

Voi nu aveti nimic de care sa va temeti pentru siguranta voastra nici pe scurta, cat nici pe lunga durata, pentru ca noi avem multi barbati si femei calificate, care va vor instrui in acest domeniu.

Noi avem tehnologie foarte avansata, care va va permite sa duceti treaba la bun sfarsit, iar noi va vedem pe multi dintre voi nerabdatori sa preluati aceasta misiune.

Noi avem nave special proiectate pentru acest tip de munca, si fiecaruia dintre voi i se va indica o nava si va veti alatura unui echipaj pentru aceasta sarcina.

Noi de asemenea avem probleme presante de abordat referitoare la campurile magnetice ale planetei voastre, deoarece ele trebuie sa fie readuse in starea lor de perfectiune initiala.

Multi dintre voi veti lucra de asemenea in aceasta zona, iar voi de asemenea veti primi instruire din partea unui personal de o inalta calificare din cadrul organizatiei noastre.

Noi de asemenea avem nave special concepute pentru acest domeniu, iar voi veti fi scoliti corespunzator asupra tuturor tipurilor de diferite nave, care formeaza imensa noastra flota si pentru ce au fost construite aceste nave.

Dupa cum am spus, multi dintre voi veti continua in a deveni membri oficiali ai Federatiei Galactice a Luminii, iar noi suntem atat de nerabdatori in a fi capabili sa ne intalnim personal cu multi dintre voi si sa discutam viitorul vostru alaturi de noi.

Sunt cu mult mai multe proiecte de asemenea care trebuie sa fie realizate inainte de ascensiunea voastra in taramurile superioare, iar aceste proiecte vor fi discutate cu voi pe de-antregul si in mod detaliat in zilele apropiate care vor urma.

Pe atunci, voi va veti putea face cunoscute intentiile cum ca voi sunteti interesati intr-un post si care este proiectul la care voi ati prefera sa fiti distribuiti.

Noi de asemenea vom discuta cu voi posibilitatea de a deveni un membru deplin al organizatiei noastre si ce implica aceasta de asemenea.

Noi simtim ca multi veti fi emotionati sa va incepeti noile voastre cariere alaturi de noi, si dupa cum am spus, multi dintre voi deja sunteti membrii deplini ai Federatiei Galactice a Luminii si amintirile voastre asupra acestui fapt si asupra trecutului vostru va vor fi returnate in siguranta la momentul potrivit.

Cu totii ati face bine sa va pregatiti pentru o surpriza de proportii, deoarece calatoria voastra a fost considerabil mai lunga decat curenta si relativ scurta incarnare pe Pamant.

Noi va vedem pe multi dintre voi bucurosi peste masura la returnarea pretioaselor voastre amintiri, iar noi asteptam cu atat de multa nerabdare aceasta zi la fel ca si voi, deoarece cu totii aveti prieteni si familii carora le-ati lipsit mult in timpul plecarii voastre in misiune.

Continuati acum cu misiunile voastre actuale si impreuna noi vom duce pana la capat indatoririle noastre actuale si ne vom intalni in mijlocul reuniunii familiei noastre si ne vom ocupa de realizarea cu succes a misiunii noastre.

Noi suntem Federatia Galactica a Luminii.

Asa cum a fost primit prin Greg Giles

Sursa: Inuaki

Sursa: Biblioteca Secreta

Febra lui MRU

Unii lideri politici rămân în memoria contemporanilor prin declarații pline de înțelepciune, inteligență sau pragmatism politic. Alții, rămân în memorie prin declarații care mustesc de stupiditate incredibilă. Din păcate, una dintre recentele declarații ale premierului MRU îl încadrează ferm și indubitabil în categoria liderilor care s-au remarcat prin declarații stupide:

“Să vezi că o companie în faliment, o gaură neagră, se poate vinde cu de patru ori preţul pe seama credibilităţii unui Guvern care abia s-a instalat şi, la câteva zile după aceasta, să vezi un pachet minoritar de acţiuni vândut într-o suprasubscriere incredibilă, de peste 150%, mie mi se pare că sunt nişte simptome bune. Probabil că este o febră. Da, dar este febra unei frenezii economice care se naşte din nou”. (sursa: Mediafax)

Interpretarea pe care premierul MRU o dă dezastrului de la Curpu Min are câteva probleme:

1. Se pare că șeful guvernului nu și-a pus niciodată întrebarea: de ce Cupru Min a devenit o ”gaură neagră?” . Transferul unei companii în proprietate privată nu o face profitabilă printr-un proces miraculos, ci prin lichidarea furtului tolerat de autoritățile statului. Dacă statul are un singur mod de a rentabiliza propriile companii, modul constând în vânzarea acestora la prețuri derizorii, atunci este clar că statul nu poate sau nu vrea să oprească furtul instituționalizat. Apropos, Cupru Min a fost o companie profitabilă.
2. Este straniu că MRU compară prețul de vânzare al Cupru Min cu prețul de start al licitației și nu cu valoarea reală a depozitelor care pot fi exploatate de Cupru Min. După aceeași logică, prețul de start al licitației putea să fie nu 50 ci 5 milioane de euro și atunci randamentul tranzacției, calculat după ”formula MRU” ar fi devenit de zece ori mai mare. Faptul că statul a vândut un activ care valorează (conservativ!) 4 miliarde de euro pentru 200 de milioane de euro nu este semnul ”credibilității unui Guvern care de-abia s-a instalat”, ci confirmarea faptului că guvernul MRU este fie inept, fie corupt.
3. Suprasubscrierea acțiunilor Transelectrica nu este altceva decât un semn al faptului că o mulțime de investitori își doresc să aibă o parte din profiturile unui monopol de stat, monopol care beneficiază de o cooperarea ANRE în privința creșterii continue a tarifelor.
4. Anul trecut, creșterea PIB-ului a fost asigurată de condițiile climaterice și conjunctura prețurilor de cartofi, grâu și rapiță. Anul acesta condițiile climaterice au fost neprielnice, iar Renault ( principalul exportator din economia românească) a recurs la oprirea producției de la Mioveni din cauza lipsei de comenzi. Oprirea este temporară și va dura doar două zile însă se poate spune cu certitudine că nu va fi ultima oprire din acest an. Despre ce frenezie economică poate fi vorba?

Premierul MRU a observat corect una dintre simptomele bolii de care suferă economia românească, dar nu a identificat corect boala. Economia românească are febră, dar nu este febra creșterii economice. Faza terminală a hipotermiei este însoțită de o senzație de căldură plăcută, iar următoarea etapă este moartea organismului.

Redacția Economică

PS: Aviz celor care consideră că privatizarea resurselor minerale este o politică ”de dreapta”. Privatizarea resurselor naturale nu este o politică ”de dreapta”, ci o politică stupidă și criminală. Nici Augusto Pinochet, lider politic care nu poate fi vreodată suspectat de simpatii de stânga, nu a privatizat compania națională de cupru din Chile. Se pare că MRU își dorește să fie mai catolic decât papa, adică mai de dreapta decât Pinochet.

Sursa: http://cronicaromana.com