Sa ne imaginam o solutie de sulfat de cupru. Pentru a cristaliza putem face cateva operatii: in primul rand putem accelera procesul plantand in ea un mic cristal samanta de sulfat de cupru. Apoi ar fi indicat sa o lasam linistita, fara a o agita. Daca putem sa o si acoperim atunci o vom feri de impuritati iar rezultatul va fi ca solutia va cristaliza frumos, cristale regulate si pure. Daca vom analiza aceste conditii vom afla ca: am introdus un pachet informational plantand cristalul samanta, apoi am lasat sa se armonizeze fara perturbari energoinformationale ceea ce avea sa devina manunchiul nostru de cristale. Facand acum o paralela cu ce se petrece la formarea unui corp fizic omenesc, s-ar putea sa ne amuzam putin. Cristalul samanta, in cazul nostru, este mult mai putin material, este pur si simplu o arhiva de “omniscienta si omnipotenta” deosebit de compacta, care detine absolut toata cunoasterea din toate Universurile. Aici se afla asemanarea noastra cu Creatorul. Daca ne-o imaginam ca pe o arhiva ZIP, am putea scrie sub ea “Dumnezeu”, dar nu scriem nimic. Aceasta minunata arhiva vine ambalata intr-un folder gol, pe care scrie Costica sau Gigel, de la caz la caz. De fapt inca nici asta nu scrie, o vor scrie parintii pe certificatul de nastere abia. Intre timp insa, folderul se umple cu “diverse”, din cele care nu i s-au intamplat cristalului de sulfat de cupru…Asupra lui sunt proiectate fricile parintilor inca inainte de a se naste. Acestea sunt programe infoenergetice deosebit de puternice, deoarece sunt sustinute de energiile emotiilor parintilor, avand un puternic caracter deformant. La ele se adauga cele ale corpului medical care se teme pentru cifrele statistice, apoi sunt proiectate toate nemultumirile celor pe care un sugar ii poate deranja.
Despre vaccinuri nici nu ma incumet sa pomenesc caci ar fi prea multe de spus despre cum ar cristaliza sulfatul de cupru daca am varsa o fiola de noroi in solutie… Iar caracterul de obligativitate pe care societatea isi permite sa-l dea vaccinurilor mi se pare un abuz total impardonabil, nedemn de nici un fel de nivel de constiinta. Chiar si elementarul bun simt ne avertizeaza ca milenii omul a trait pe acest pamant fara vaccinuri iar ultimii 50 de ani nu reprezinta absolut nimic la aceasta scara a timpului. Este o infatuare aroganta cea care legitimeaza un astfel de abuz, ale carui urmari nu au practic cum sa se cunoasca.
Pe masura ce “copilul” creste, folderul Gigel se umfla si el, dar informatiile care se aduna acolo sunt, cu foarte mici exceptii, doar virusuri informationale. Replici de genul “imbraca-te ca ai sa racesti”, “nu pune mana ca…” si o infinitate de fraze care incep cu Nu… abunda in universul copilariei, toate avand profund caracter limitativ si fiind proiectii ale fricilor “celor mai iubiti dintre Pamanteni”, parintii si rudele apropiate…
Copilul ajunge in societate, grevat deja la nivel grosier, psihologic, de diferite handicapuri. Nu arareori isi fac aparitia ochelarii de “miopie”, semn al dorintei copilului de a se pune la adapost de aspecte care nu-i fac deloc placere sau ii dau un puternic sentiment de insecuritate, de cele mai multe ori generat de universul familiei. Virusarile informationale adevarate abia acum incep, odata cu nasterea ideii de competitie… apoi cu cea de proprietate… Mai cuminte decat, mai destept ca, mai frumos, mai puternic, mai mare, tot felul de nimicuri irelevante dar care au un profund caracter deformator. Apoi “galetusa ta”, “masinuta ta”, “mamica ta” si insiruirea nu mai conteneste pana la finalul evolutiei terestre. Desigur acum vorbim de masina ta, vila ta, parcela ta pe Luna…
De cele mai multe ori, cand privesti rezultatul cristalizarilor iti vine sa lacrimezi. Fiinte profund tematoare, care nu au nimic mai bun de facut decat sa plece ochii in jos si sa fie efect de efect de efect. In balmajeala informationala din folderul Gigel, nici daca ai stii ca trebuie sa cauti si tot nu ai mai gasi arhiva pe care oricum nimeni nu a scris vreodata “Dumnezeu” si nici nu te-a atentionat ca ea se afla acolo… Asa ca nu cauti, mergi din iluzie in iluzie catre destrupare, in cel mai fericit caz cu o liniste oarecare legitimata de un “mi-am facut datoria” sau “nu am facut rau nimanui”, chipurile valori pe care societatea sau biserica le mai predica pe ici pe colo…
Amuzant insa este ca nu ai venit aici pentru “a-ti face vreun fel de datorie“ si la fel de amuzant ca nu exista nimic bun sau rau pe care sa- l poti face cuiva altuia decat tie, daca alegi sa le pui astfel de etichete…
Pana aici nu am facut decat sa schitez usor niste aspecte din cele ce tin de “problematica om”… Privit in ansamblu, totul este mult mai dezastruos… Spuneam despre interrelatiile care exista intre toate elementele in cadrul Creatiei. Despre atisoarele care leaga fiecare aspect din INTREG, facand ca el sa-si merite numele. Nu exista atom care sa dea din picioare sau coate si sa spuna ca locul lui nu e acolo, desi Inteligenta se regaseste la nivel chiar subatomic.
Absolut singurul din toata creatia care genereaza dizarmonii si inca majore este omul. Iar asta este cu putinta din doua motive. Primul ar fi acela ca, din toate atributele aflate in Arhiva, unul singur se lanseaza automat si anume capacitatea de a crea. Al doilea motiv ar fi acela ca este ”proprietar de” sau “proprietate a” unei minti limitate, echipament cu functie limitata si incapabil de a procesa mai mult decat adevaruri limitate ale acestui plan dens si limitat si el. Aceasta minte limitata este terminal – daca agreati comparatia – al egregorului colectiv sau constiintei colective, spatiu informational deosebit de viciat. Calitatea informatiei depusa acolo de toate entitatile trecute prin acest plan se vede bine dupa rezultate si poate fi dedusa din calitatea vietilor petrecute aici, pe pamant, de majoritatea.
Creativitatea seamana cu o bomba pusa in bratele unui copil care habar nu are ce este aia… El se va apuca sa o arunce jos si sa o rostogoleasca, amuzandu-se. Atunci cand nu esti constient de ceea ce ai in brate, pericolul este evident. La fel stau lucrurile si cu capacitatea de a crea…”realitati”. Noi ne cream propria realitate inconstient si apoi blestemam “Cerul pentru ceea ce ne-a dat”. Cum ajungem la astfel de performante este simplu de inteles: Creatorul Este Iubire si ca atare Creatia este Armonie. Noi oamenii suntem FRICI iar rezultatul este contorsionat si dizarmonios. Desigur primii afectati de aceasta “creatie” noi vom fi, dar in cadrul interrelatiei cu tot restul Creatiei, afectam intreaga Armonie Universala. Frumos este insa faptul ca nu stim…
Dar de ce am ajuns sa fim frici si nu Iubire?… Mai intai pentru ca mintea limitata proceseaza deformat niste realitati. Dupa ea Iubirea este slabiciune, caci nu vrea sa accepte Forta Iubirii care sustine intreaga Creatie. Ea are senzatia ca duritatea de comportament sau rigiditatile, acutele de vreun fel au darul de a impresiona, desi orice copil sau orice caine, percepe frica omului ca pe o dovada de slabiciune si le si taxeaza ca atare.
http://eulinterior.blogspot.ro
