Top 10 organizatii secrete din lume

De-a lungul istoriei, s-au perpetuat povesti referitoare la unele locuri secrete in care anumite grupuri de oameni se intalnesc si reusesc sa influenteze factorii de decizie in politica, afaceri si industrii, educatie si sanatate sau chiar despre calea pe care umanitatea o va urma. Povestile spun ca acestia se intalnesc departe de ochii „profanilor”, stabilesc aliante de culise si dau verdicte care sunt in defavoarea a milioane de oameni, servind interesele unui grup foarte restrans de oameni.

De la caz la caz, scopurile unor astfel de organizatii difera, dar, ca “regula generala”, toate reusesc sa atraga atentia si sa starneasca suspiciuni. Desi au obiective politice sau religioase, de-a lungul timpului au devenit tinta teoriilor conspirationiste, care le-au implicat in orice, de la extraterestri la dominarea lumii.

1. Francmasoneria

Desi in ziua de azi nu mai este la fel de puternica precum acum cateva sute de ani, francmasoneria ramane cea mai faimoasa societate “secreta” din lume. Atat de secreta, incat se estimeaza ca are aproximativ 5 milioane de membri, in intreaga lume. Primele insemnari ale francmasoneriei dateaza din vremea regelui Numa Pompilius, succesorul lui Romulus. Oficial, grupul a fost infiintat in 1717 cand se infiinteaza prima mare loja Unita, la Londra. Initial, a fost creata ca o fratie intre oamenii cu anumite idei filozofice, printre ele, credinta intr-o fiinta superma (Marele Arhitect). Ideologia grupului se bazeaza pe binele comun lucrand in serviciul comunitatii si ajutand pe cei mai putin fericiti. În ciuda acestor aparente, se pare ca francmasonii ar fi implicati in practici oculte bizare.

De-a lungul vremii, tot mai multi oameni au ajuns sa asocieze masoneria cu satanismul, datorita ritualurilor pe care membrii acestui ordin le practica. Marile minti stralucite au avut legaturi mai mult sau mai putin stranse cu acest ordin din pricina mediului intellectual evoluativ propice din interiorul fratiei.

Elita francmasonilor s-a format din marii maestrii ai Marilor Loje, unde au acces doar cei initiati ai gradului 33 (grad absolut). Se spune ca intre acestia circula informatii si cunostinte de cu totul alta natura, inaccesibile oamenilor de rand. 

În Romania, francmasoneria a avut un rol important. Au fost foarte multi domnitori romani care au aplicat la ideile si principiile “Epocii Luminatilor”. Alexandru lapusneanu, Şerban Cantacuzino sau Radu Şerban au intemeiat scoli domnesti “pentru invatatura norodului” acum aproximativ 500 de ani. Prima Loja masonica din Romania a fost infiintata la Iasi in 1748 de catre italianul Carri. Cea de-a doua a fost infiintata in 1749 de sasii din Brasov, iar cea de-a treia in 1767 la Sibiu. Printre cele mai rezonante nume din istoria romaniei care au facut parte din aceasta fratie sunt: Vasile Alexandri, Nicolae balcescu, Alexandru Ioan Cuza, Ion Ghica, George Magheru, Mihail Kogalniceanu, C.A. Rosetti, Spiru Haret sau Tudor Vladimirescu. 

2. Illuminati

Asupra acestui grup planeaza inca de la inceput suspiciunea ca este doar un mit, deoarece nu exista nicio dovada palpabila cum ca exista o structura cu acest nume. Legenda dateaza de pe vremea unei societati reale, care a existat in Germania, in anii 1700. Pe atunci, membrii grupului se proclamau ganditori iluminati. Presa a pornit impotriva lor si organizatia a inceput sa fie vazuta drept o forta a dizidentilor, care ar fi dus chiar la Revolutia Franceza. Grupul a disparut, insa inca se mai crede ca aceasta organizatie ar avea puterea de a influenta lumea politica din umbra. Se spune ca nume grele ale politicii mondiale precum Familia Bush, Winston Churchill sau chiar Barack Obama ar face parte din aceasta organizatie, desi nu exista nicio dovada. Asupra acestei fratii oculte planeaza suspiciunea ca ar avea ca scop, inca de la infiintare, inlocuirea tuturor religiilor cu umanismul si inlocuirea statelor cu un singur guvern mondial.

Un alt mit care planzeaza asupra acestei fratii este ca ar dicta politica economica a Americii si a Bancii Mondiale.

Poate cea mai extraordinara dintre toate teoriile referitoare la Illuminati este cea avansata de britanicul David Icke. Acesta spune ca Illuminati sunt cu adevarat conducatorii secreti ai lumii insa constituirea ordinului dateaza cu mult inainte de inviintarea sa din anii 1700. De fapt, Icke spune ca “ Illuminati sunt extraterestrii reptilieni care controleaza lumea de mii de ani, de la civilizatia sumeriana incoace si ca intervin din cea de-a patra dimensiune sau ca acestia intervin sub aspectul liderilor mondiali contemporani.

3. Cranii si Oase (Skull and Bones)

Societatea secreta Cranii si Oase de la Yale este printre cele mai faimoase. Membrii acestei fratii sunt recunoscuti pentru tacerea si discretia lor, fiind si astazi o enigma. Folosesc ca simbol cifra 322, insa nimeni nu stie cu exactitate semnificatia lui. Pe edificiul din curtea Universitatii Yale unde isi au sediul troneaza inscriptia „Eer war der thor, wer Weiser ,bettler oder Kaiser? Ob Arm, Ob Reich, im Tode gleich”, in traducere: “Ce e nebunul, ce e inteleptul, ce e cersetorul, ce e Regele? Saraci si bogati, in fasa mortii sunt toti egali!”.

Organizatia alege noi membri dintre studentii universitatii in fiecare primavara – in general membri ai consiliului studentesc sau presedinti de fraternitati. Printre cei care fac parte din Cranii si Oase au fost presedinti ai SUA, senatori si judecatori, crezandu-se ca societatea formeaza elita politica.

4. Fiii Libertatii

O organizatie care a existat in America de Nord, inainte de Razboiul Revolutionar. Nu a fost o societate secreta in adevaratul sens al cuvantului, ci mai degraba un grup de patrioti din colonii, care sustineau un scop comun. Aceasta fratie este una dintre primele grupari radical.

Membrii acestui ordin ar reusit sa starneasca numeroase revolte, reusind sa convinga comerciantii americani sa mai importe bunuri britanice. Luptand pentru independenta colonialsistilor, ei au folosit sabotajul si activitati teroriste pentru a-si atinge scopul, devenind mai mult “fiii violentei”, decat cei ai libertatii.

5. Societatea Thule

Grupul a fost creat in Germania, imediat dupa sfarsitul Primul Razboi Mondial. A inceput ca o organizatie oculta, insa s-a transformat rapid intr-una care sustinea ideologia rasei ariane, pornind la vanatoare de evrei si de alte minoritati. Fondatorul Societatii Thule, Rudolf Glauer, era un aventurier occultist, initiat, afirma el, in Turcia.

Plagiind material de peste tot, el a reusit sa prepare un cocktail mitologic amestecand legendele hyper-boreene, Eddele Nordice, Agharta, Shambala, regale Lumii pana in 1919, cand Societatea Thule devine o organizatie politica denumita Partidul Muncitoresc German. În scurt timp avea sa devina partidul nazist, iar printre membrii sai se afla si Adolf Hitler.

6. Cavalerii Cercului de Aur

A fost o societate secreta americana care a inflorit in timpul Razboiului Civil. La inceput, grupul dorea anexarea Mexicului si Indiilor de Vest, crezand ca vor ajuta la dezvoltarea sclaviei.

Dar dupa ce a inceput Razboiul Civil, grupul a trecut de la sustinerea colonialismului la sustinerea noului guvern confederat. Cavalerii au avut mii de membrii, formandu-se armate de gherila.

7. Mana neagra

Mana neagra era o societate secreta de revolutionari anti-imperialisti, creata in Serbia, in 1912. S-a nascut ca o ramura a grupului Narodna Adbrona, care dorea sa uneasca toate popoarele slave din Europa intr-o singura tara. Acest lucru cerea separarea Serbiei de Imperiul Austro-Ungar. Grupul a folosit propaganda anti-austriaca, a antrenat sabotori si asasini pentru a distruge liderii politici din zona

Societatea ar fi fost uitata, probabil, daca nu ar fi fost implicata intr-un mare eveniment al secolului XX – asasinarea lui Franz Ferdinand. Austro-Ungaria a declarat razboi Serbiei, transformandu-se in cele din urma in Primul Razboi Mondial.

8. Hashshashin – Ordinul Asasinilor

Denumit si Nizari, era o organizatie misterioasa de asasini musulmani, aparuta in Estul Mijlociu in secolul al XIII-lea. Grupul era format din musulmani Shia, care s-au desprins dintr-o secta mai mare si care s-au alaturat pentru a infiinta statul Shi’ite.

,

Întrucat erau putini, foloseau tactici de gherila impotriva dusmanilor, inclusiv spionaj, sabotaj si asasinarea politica. Înainte ca grupul sa fie distrus de mongoli, ei au lucrat pentru diverse personaje istorice, printre care si Regele Richard Inima de Leu.

9. Grupul Bilderberg

Nu este o organizatie secreta in sine, insa este la fel de misterioasa. A fost creata in 1954, sub forma unei conferinte la care se poate participa doar pe baza invitatiilor. Desi Clubul Bilderberg a fost infiintat acum aproape 60 de ani, se cunosc foarte putine informatii exacte despre acesta, caci reuniunile sale nu sunt niciodata cu adevarat mediatizate.

Scopul sau ar fi orchestrarea mondializarii economiei. Printre cei care au intrat in grup au fost numerosi sefi de stat, afaceristi sau moguli media.

10. Ordo Templi Orientis

Este o organizatie mistica, ce a fost infiintata la inceputul secolului XX. Grupul a fost creat pe aceleasi linii precum francmasoneria si se bazeaza pe practici oculte prin care membrii se muta de la un nivel la altul in organizatie. Filosofia grupului este credinta in principiile ezoterice New Age. Organizatia mai exista inca in SUA, Marea Britanie si unele parti ale Europei. O.T.O. sau “Ordo Templi Orientis” a fost fondat de Karl Kellner care a spus ca a fost initiat in secretele acesui ordin de trei magicieni din est. Şi in aceasta organizatie unele forme ale magiei sexuale au fost practicate dar care nu au nici o legatura cu invataturile estului. Înainte ca Crowley sa devina capul ordinului si sa-l reformeze, O.T.O. era in principal ca un ordin Rosicrucian cu multe elemente masonice.

Theodore Reuss, care a mostenit grupul lui Kellner dupa moartea acestuia in 1905, dupa publicarea cartii lui Crowley: “Cartea de minciuni“, in care Crowley a scris descoperirea celui mai mare secret al ordinului din greseala si a fost proclamat ca fiind capul ramurii engleze a grupului. Acesta a schimbat ritualurile ordinului ca sa fie compatibile cu religia Thelema, adaugand noi ritualuri. Dupa moartea lui Kellner din 1955, ordinul s-a impartit in doua ramuri. Aceea a lui Kenneth Grant care a exclus magia homosexuala si care a inclus tehnici noi, si “ramura ortodoxa” care a continuat vechea practica. Astazi sunt multe ordine care isi doresc titlul “singurul O.T.O. original” incluzand magia voodoo sau alte astfel de practici.

primit pe mail

Sursa: esoterism.ro

Recomandat doar celor care caută fericirea!

Haideţi să vă spun o istorie frumoasă:

“A fost odată un bărbat care a inventat arta de a face focul. El şi-a luat uneltele şi a mers la un trib în nord, unde era foarte frig, amarnic de frig. El i-a învăţat pe oameni să facă focul. Oamenii au fost foarte interesaţi. El le-a arătat în câte feluri puteu utiliza focul – să gătească, să se încălzească, să lumineze etc. Erau foarte recunoscători că au învăţat arta de a face focul. Dar, înainte de a-şi putea exprima recunoştinţa faţă de acest om, acesta a dispărut. El nu ţinea să obţină apercierea sau recunoştinţa lor; singura lui grijă era binele lor.

A mers apoi la un alt trib, unde a început din nou să le arate valoarea invenţiei sale. Şi acolo oamenii au fost interesaţi, un pic prea interesaţi pentru linistea sufletească a preoţilor lor farisei, care au început să-şi dea seama că acest om atrage mulţimea, iar ei îşi pierd popularitatea. Aşa că au decis să-l înlăture. L-au otrăvit, l-au răstignit, spuneţi-i cum vreţi.

Dar acum li se făcuse teamă că oamenii s-ar putea întoarce împotriva lor, aşa că au fost foarte prevăzători, chiar vicleni. Ştiţi ce au făcut? Ei au făcut un portret al omului şi l-au montat pe altarul principal al templului. Instrumentele de făcut focul au fost amplasate în faţa portretului, iar oamenii au fost învăţaţi să venereze portretul şi să facă plecăciuni spre uneltele de foc – lucru pe care l-au făcut supuşi, timp de secole.Veneraţia şi închinăciunile au continuat, dar acolo nu mai era nici un foc”.

Unde este focul? Unde este iubirea? Unde este libertatea? Despre asta e vorba în spiritualitate. În mod tragic, noi tindem să pierdem din vedere acest lucru, nu-i aşa? Aceasta înseamnă Iisus Hristos. Dar noi punem un accent prea mare pe invocaţia “Doamne, Dumnezeule”, nu-i aşa? Unde este focul? Şi dacă veneraţia nu conduce la foc, dacă adoraţia nu conduce la iubire, dacă liturghia nu conduce la o percepţie mai clară a realităţii, dacă Dumnezeu nu conduce la viaţă, la ce foloseşte religia, în afara faptului că va crea mai multă separare, mai mult fanatism, mai mult antagonism?

Nu din lipsa religiei – în sensul obişnuit al cuvântului – suferă lumea, ci din cauza lipsei iubirii, a lipsei conştienţei. Căci iubirea e generată prin conştienţă şi nicicum altfel. Înţelegeţi ce obstacole puneţi în calea iubirii, libertăţii, fericirii, iar ele se vor prăbuşi. Aprindeţi lumina conştienţei, iar întunericul va dispărea.

Oamenii sunt adormiţi, morţi. Oameni morţi care conduc guverne, oameni morţi care conduc mari firme, oameni morţi care-i educă pe alţii. Revino la viaţă! Mersul la biserică trebuie să te ajute exact aici, la lucrarea de “a fi conştient”. Altfel, este inutil şi treptat – ştiţi la fel de bine ca mine – pierdem tineretul de pretutindeni; ei nu au nici un chef să adune şi mai multe spaime şi vinovăţii pe cap. Nu-şi doresc să aibă parte de şi mai multe predici şi îndemnuri. Dar îşi doresc să înveţe despre iubire. Cum pot să fiu fericit? Cum pot să trăiesc? Cum pot să mă înfrupt din lucrurile extraordinare despre care ne-a vorbit Iisus Hristos – pace, seninătate, bunăvoinţă, speranţă, bucurie, iubire?

Este important să înţelegem opreliştile pe care le punem în calea manifestării iubirii, prin înţelegerea conflictelor care răsar din fricile noastre şi din dorinţele noastre.

Astăzi, pe drumul încoace, cineva m-a întrebat “Te simţi vreodată abătut?” Şi încă ce abătut mă simt din când în când. Îmi încasez loviturile. Dar asta nu durează, chiar nu durează. Cum fac? Primul pas: nu mă identific cu starea mea.

Iată că mă copleşeşte un sentiment de amărăciune. Dar, în loc să devin mai tensionat şi mai iritat din cauza lui, acest sentiment mă face să înţeleg că de fapt mă “vizitează” nişte gânduri de deprimare, dezamăgire, sau ceva de genul ăsta.

Al doilea pas: recunosc că sentimentul se află în mine, nu în celălalt – cum ar fi cel care nu mi-a răspuns la scrisoare – şi nu în lumea exterioară; el este în mine. Pentru că, atâta timp cât cred că este în afara mea, mă simt îndreptăţit să mă agăţ de sentimentele mele. Nu pot spune că toată lumea simte aşa: de fapt, numai proştii pot simţi astfel, numai oamenii adormiţi.

Al treilea pas: nu mă identific cu sentimentul. “Eu” nu este acel sentiment. “Eu” nu sunt singur, “Eu” nu sunt deprimat, “Eu” nu sunt dezamăgit. Dezamăgirea există acolo- poate fi privită. Vei fi uimit cât de repede se evaporă. Orice lucru de care eşti conştient continuă să se schimbe; norii continuă să se mişte. Pe măsură ce faci asta, începi să înţelegi tot felul de lucruri, inclusiv motivul pentru care au apărut norii.

Ştiţi cum se nasc războaiele? Din proiecţia în afara noastră a conflictului care se află în interior. Arătaţi-mi un individ în care nu există conflict interior şi vă voi arăta un individ în care nu există violenţă. El va acţiona eficient, chiar dur, dar nu vei găsi în el nici urmă de ură. Când acţionează, se comportă ca un chirug; când acţionează, o face cum se poartă un învăţător iubitor cu copiii retardaţi mintal, pe care nu-i învinovăţeşti, îi înţelegi; dar totuşi te repezi să acţionezi. Pe de altă parte, când te repezi să acţionezi, fără să fi rezolvat propria ta ură şi violenţă, n-ai făcut decât să amplifici eroarea. Ai încercat să stingi focul, punând gaz pe foc.

Ce fel de sentiment te cuprinde când te apropii de natură, sau când lucrezi ceva ce-ţi place? Sau când comunici, cu adevărat, cu un om de a cărui companie de bucuri în public şi în intimitate, fără să te cramponezi de el? Ce fel de sentiment ai? Compară aceste sentimente cu cele pe care le ai când eşti învingător într-o dispută, sau într-o cursă, sau când devii foarte cunoscut, sau când toată lumea te aplaudă. Acestea din urmă sunt sentimentele pe care eu le numesc lumeşti; pe cele dintâi le numescsentimente de suflet.

Mulţi oameni câştigă lumea şi îşi pierd sufletul. Mulţi oameni trăiesc vieţi goale, fără suflet, deoarece se hrănesc cu popularitate, glorie, cu falsa iluzie că deţin puterea.

Dar poţi alege să te hrăneşti altfel, dezvoltându-ţi gustul pentru lucrurile bune din viaţă. Ce lucruri bune? Dragostea pentru munca pe care te bucuri să o faci de dragul iubirii;bucuria de a râde şi de a fi aproape de oamenii de care nu te agăţi şi de care nu depinzi emoţional, dar a căror companie îţi face plăcere. Acceptarea activităţilor pe care le poţi face cu întreaga ta fiinţă – activităţi care îţi plac atât de mult, încât atâta timp ce eşti prins de ele, succesul, recunoaşterea şi aprobarea celorlaţi nu înseamnă nimic pentru tine. Gândeşte-te la o viaţă în care nu depinzi emoţional de nimeni – aşa că nimeni nu mai are puterea să te facă fericit sau nefericit.

Apoi, îţi va fi de folos să te întorci la natură. Evită gloata, urcă pe munţi şi comunică în tăcere cu pomii, cu florile, cu animalele, cu păsările, cu marea şi norii, cu cerul şi stelele. Este un foarte bun exerciţiu spiritual – să priveşti totul şi să fii conştient de ce se află în jurul tău.

Dacă-ţi doreşti să iubeşti, trebuie să înveţi să vezi din nou. Aşa vei înţelege ce este libertatea, ce este iubirea, ce este fericirea, ce este realitatea, ce este adevărul, ce este Dumnezeu.

Haideţi să încheiem tot cu o istorie frumoasă:

“Un om a găsit un ou de vultur şi l-a pus în cuibarul unei găini de curte. Puiul de vultur a ieşit din ou odată cu puii de găină şi a crescut împreună cu ei.

Toată viaţa lui, vulturul a făcut ceea ce au făcut şi puii de curte, crezând că este pui de curte. A scurmat pământul după viermi şi insecte. A cloncănit şi a cotcodăcit. Dădea din aripi şi zbura un pic în aer.

Anii au trecut şi vulturul a îmbătrânit foarte tare. Într-o zi el a văzut o pasăre splendidă deasupra lui, pe cerul fără nori. Aceasta plana într-o graţioasă măreţie printre curenţii puternici, abia bătând din aripile sale viguroase, aurii.

Bătrânul vultur privi în sus cu veneraţie. «Cine e acesta?», a întrebat el.

«Acesta este vulturul, regele păsărilor», i-a spus vecinul său. «El aparţine Cerului. Noi aparţinem Pământului – noi suntem găini». Şi astfel vulturul a trăit şi a murit ca o găină, pentru că asta a crezut că este“.

Adaptare dupa Anthony Mello – “Constienta. Capcanele si Sansele Realitatii” 

Sursa: www.financiarul.ro

Adevărul despre ouă: atenţie la informaţiile de pe etichetă!

Un producător de ouă din Pennsylvania a ajuns în toate buletinele de ştiri din cauza tratamentului inuman pe care îl aplică găinilor şi datorită condiţiile neigienice în care trăiesc aceste păsări. Kreider Farms, care găzduieşte peste şapte milioane de găini, pare a fi următorul exemplu dezgustător a ceea ce se întâmplă în aceste unităţi CAFO.

Societatea Umană a lansat recent un videoclip realizat cu o cameră ascunsă care expune condiţiile îngrozitoare îndurate de aceste păsări care trăiesc în astfel de crescătorii. Aceste condiţii includ un trai mizer, supraaglomerare de până la 11 păsări pe cuşcă, păsări moarte lăsate în spaţiile de creştere şi o infestare severă cu muşte, care pot răspândi salmonela la întreaga populaţie de pui.

Muncitorul care a realizat acest videoclip a spus că a văzut păsări mumificate care erau lăsate în cuşti, locul în care celelalte găini se ouau.

Proprietarul Kreider Farms, Dave Andrews, susţine că acuzaţiile sunt false şi că agenţiile de reglementare din trei state americane diferite i-au dat aproparea sanitară. Cu toate acestea, Andrews recunoaşte că una din clădirile fermei a fost testată pozitiv pentru salmonela, însă această problemă a fost rezolvată.

Această ştire din industria ouălor vine după ce în mai multe ţări, mai multe serii de ouă au fost scoase în mod repetat de pe piaţă, deoarece exista pericolul de infestare cu salmonela.

Nu este niciun mister de ce aceste boli afectează crescătoriile de găini. Un număr imens de pui trăiesc în condiţii oribile, se îmbolnăvesc şi răspândesc boala de-a lungul întregului lanţ alimentar. Iar următorul nivel eşti tu.

• Dovada că infectarea cu salmonela poate fi asociată cu condiţiile de trai existente în crescătorii

Creşterea găinilor care se ouă în clădiri sau în cuşti are efecte negative asupra bunăstării animalelor, mediului şi asupra valorii nutritive a ouălor. Dimensiunea spaţiului închis în care sunt crescute găinile este asociat în mod direct cu riscul de salmonela: cu cât spaţiul este mai mic, cu atât riscul de contaminare este mai mare.

Un studiu britanic realizat în 2010 a descoperit că ouăle de la găinile crescute în cuşti, cunoscute drept CAFO, aveau de 7,7 ori mai multe şanse de a fi infectate cu bacteria de salmonela decât ouăle provenite de la găini crescute în condiţii normale.

Un alt studiu a descoperit că, în timp ce în cazul crescătoriilor cu găini ţinute în cuşti peste 23% dintre acestea au fost testate pozitiv pentru salmonela, în ceea ce priveştecrescătoriile organice (crescute pe pajişti în aer liber) procentul a fost de doar 4%.Cea mai mare prevalenţă a salmonelei s-a produs în grupurile cele mai mari, de peste 30.000 de păsări, care conţineau un nivel de salomenla de patru ori mai mare decât cel mediu întâlnit la grupurile mici de găini.

• Tratament inuman al găinilor

Atunci când se vorbeşte despre un “spaţiu insuficient”, se poate spune că este de fapt o subestimare. Multe găini ouătoare sunt ţinute în cuşti de dimensiuni mai mici decât o foaie de A4, prea mici pentru a sta în picioare sau pentru a-şi întinde aripile, condiţii care nu le permit să adopte un comportament natural reconfortant, cum ar fi întinderea, ciugulirea sau curăţarea.

Păsările sunt şi mai constrânse deoarece nu pot să îşi construiască cuiburi. În schimb, ouăle lor trec printre barele cuştilor pentru a fi colectate, ceea ce le provoacă o frustare şi mai mare.

Faptul că stau în permanenţă ghemuite face ca oasele lor să rămână fără calciu, astfel că ajung să sufere de osteoporoză severă, ceea ce duce la dureri şi fracturi ale oaselor. De asemenea, experimentează leziuni la nivelul picioarelor, deoarece stau toată viaţa într-un singur loc, pe cilindri metalici.

Complicaţiile care apar în urma acestor condiţii îngrozitoare îi determină pe operatorii de CAFO să recurgă la o serie de practici inumane. De exemplu:

- O mutilare dureroasă a puilor de găină numită “tăierea ciocului”, care este efectuată pentru a preveni leziunile provocate de ciugulire şi canibalism.

- Găinile sunt înfometate cu scopul de a năpârli, proces care le forţează să depună ouă pentru mai mult timp decât în mod normal.

În SUA, în urma cazului Kreider Farms, Societatea Umană (organizaţie de protecţie a animalelor) promovează o nouă legislaţie cu privire la tratamentul aplicat animalelor în industria de producţie a ouălor. Legea, care propune un nou sistem de găzduire care va dubla spaţiul alocat fiecărei găini în parte, a zguduit industria cărnii, deoarece presupune o supraveghere mai strictă a modului în care crescătorii de animale îşi cresc şi îşi tratează animalele.

• Ouăle de la găinile crescute pe pajişti şi în aer liber s-au dovedit a fi superioare din punct de vedere calitativ

Fără îndoială, această lege este una extrem de importantă şi ar trebui adoptată în cât mai multe ţări. Însă, se poate face ceva chiar acum pentru a îmbunătăţi atât viaţa acestor animale, cât şi starea ta de sănătate, fără a fi nevoit să aştepţi desfăşurarea acestui proces legislativ.

Poţi cumpăra ouă de la ţărani şi de la producătorii care cresc găini sănătoase într-un mod normal. Pe lângă faptul că sunt mai bune pentru mediu, ouăle care provin de la găinile crescute în aer liber sunt superioare din punct de vedere nutritiv, aşa cum s-a demonstrat şi în cadrul proiectului de testare a ouălor din 2007.

Spre deosebire de datele privind ouăle comerciale, ouăle provenite de la găini crescute pe pajişti şi care au posibilitatea să se hrănească cu furaje din aer liber, pot conţine:

- cu două treimi mai multă vitamina A

- de două ori mai multe grăsimi omega-3

- de trei ori mai multă vitamina E

- de şapte ori mai mult beta-caroten

Ouăle conţin unele dintre cele mai calitative proteine pe care le poţi mânca, precum şi grăsimi benefice, vitamine, minerale şi antioxidanţi. Două gălbenuşuri crude conţin aproape de două ori mai mulţi antioxidanţi decât un măr, însă trebuie să reţii faptul că gătirea lor reduce acest conţinut la jumătate. Gătirea ouălor poate de asemenea creşte şi probabilitatea dezvoltării unei alergii la ouă. Încălzirea proteinelor din ouă modifică forma chimică a acestuia şi poate determina apariţia alergiilor.

În cazul în care consumi ouăle crude, incidenţa alergiei la ouă dispare. De asemenea,consumul ouălor crude ajută la conservarea multor substanţe nutritive extrem de perisabile, cum ar fi luteina şi zeaxantina.

Dacă te hotărăşti să mănânci ouă, cea mai sănătoasă variantă este oul fiert moale.Omleta nu este un procedeu indicat de specialişti, deoarece acest proces oxidează colesterolul din gălbenuş. Dacă ai un colesterol mare, această modalitate de gătire ar putea reprezenta o problemă, deoarece colesterolul oxidat poate provoca unele daune organismului.

• Atenţie la afirmaţiile înşelătoare de pe eticheta cofrajului de ouă

Poţi întotdeauna să îţi dai seama de calitatea ouălor tale sau de tratamentul la care au fost supuse găinile care le-au produs, dacă citeşti eticheta cofrajului de ouă. De fapt, etichetele ouălor au devenit destul de confuze.

Descrieri precum “natural” şi “crescute în aer liber” te fac să crezi că ouăle provin de la găini fericite care aleargă pe un câmp verde, mâncând insecte şi păpădii.Însă, nu este aşa, cu excepţia cazului în care ouăle provin de la o crescătorie mică, locală, ce practică agricultura sustenabilă.

Cele mai des întâlnite descrieri de pe etichetele cofrajelor de ouă au un cu totul alt înţeles, aşa că puteţi descoperi ce înseamnă în următoarele rânduri:

1. Bunăstarea animalelor aprobată

Tratamentul aplicat animalelor: Animalele nu au fost crescute în cuşti şi au avut acces permanent la exterior, pot adopta un comportament normal de cocoţare şi de cuibărit, năpârlesc în mod natural; cerinţele de spaţiu necesare pentru cuibărit şi cocoţare; tăierea ciocului este interzisă.

Alimentaţia animalelor: Găinile sunt hrănite cu alimente organice, iar antibioticele sunt permise doar în cazul în care pasărea este îndepărtată temporar din spaţiul de creştere.

Poţi avea încredere în ouă? Da, este cel mai de  încredere tip de ouă, se realizează controale anuale.

2. Certificat de protecţia animalelor

Tratamentul aplicat animalelor: Animalele sunt crescute într-un mediu deschis, dar nu neapărat în aer liber, există un spaţiu adecvat pentru scărpinat natural şi cocoţare pe stinghie.

Alimentaţia animalelor: Fără produse secundare animale, antibiotice, promotori de creştere, arsenic, iar utilizarea antibioticelor este permisă doar sub directa  supraveghere a veterinarului.

Poţi avea încredere în ouă? Da, dar standardele sunt mai puţin restrictive decât în cazul etichetei Bunăstarea animalelor aprobată.

3. Certificat organic

Tratamentul aplicat animalelor: Animalele nu sunt crescute în cuşcă, ci în interiorul unui hambar sau al unui depozit, cu acces spre exterior, dar durata nu este definită prea bine, tăierea ciocului şi năpârlirea forţată sunt practici permise.

Alimentaţia animalelor: Alimentaţie organică fără antibiotice sau pesticide.

Poţi avea încredere în ouă? Da. Conformitatea şi respectarea condiţiilor este verificată de un control realizat de o terţă parte.

4. Îmbogăţit cu omega-3

Tratamentul aplicat animalelor: Sunt ţinute în cuşti.

Alimentaţia animalelor: Găinile sunt hrănite cu mai multe grăsimi omega-3, prin seminţe de in, ulei de peşte sau alge.

Poţi avea încredere în ouă? Poate. Tipul de grăsimi omega-3 asimilat este unul inferior. Ouăle care provin de la găini crescute pe pajişti au un profil al grăsimilor omega-3 mult  superior.

5. Crescute pe pajişti

Tratamentul aplicat animalelor: Animalele sunt găzduite de adăposturi portabile localizate pe pajişti, pentru a avea acces la iarbă proaspătă şi la insecte.

Alimentaţia animalelor: Cea mai bună alimentaţie naturală posibilă, ideală din punct de vedere biologic.

Poţi avea încredere în ouă? Poate, dacă îl cunoşti pe crescător şi dacă ai idee de practicile aplicate în producţia ouălor.

6. De la găini care nu sunt crescute în cuşti

Tratamentul aplicat animalelor: Păsările sunt crescute în hambare sau depozite (nu sunt ţinute în cuşti), însă nu au acces la exterior, se pot plimba, se pot cuibări şi îşi pot întinde aripile, însă tăierea ciocului este o practică permisă.

Alimentaţia animalelor: Fără restricţii

Poţi avea încredere în ouă? Nu. Lipseşte controlul din partea unei alte organizaţii.

7. De la găini care se pot plimba în voie (free-ranging sau free-roaming)

Tratamentul aplicat animalelor: Găinile pot merge afară, însă pentru o perioadă de timp nespecificată, iar tăierea ciocului şi năpârlirea forţată sunt practici permise în aceste crescătorii.

Alimentaţia animalelor: Fără restricţii.

Poţi avea încredere în ouă? Nu. Lipseşte certificarea unei a treia părţi, aşadar oricine poate folosi această etichetă.

8. Natural

Tratament aplicat găinilor: Nu înseamnă absolut nimic, deoarece găinile pot fi crescute în condiţii inumane.

Alimentaţia animalelor: Găinile pot fi hrănite cu antibiotice, porumb sau soia modificat genetic sau contaminate cu arsenic.

Poţi avea încredere în ouă? NU!

Sursa: www.financiarul.ro

Pot veganii să digere adevărul neplăcut al cerealelor quinoa?

Nu cu mult timp în urmă, quinoa era doar o cereală peruană obscură pe care o puteai cumpăra de la magazinele cu alimente integrale. Ne chinuim să îi pronunţăm numele, şi totuşi a fost considerată de iubitorii de alimente naturale ca fiind o “minune” faţă de produsele cunoscute, precum cuşcuş şi orez. Quinoa este lăudată deoarece are un conţinut redus de grăsimi şi un aport mare de proteine, relatează Guardian.co.uk.

Consumatorii aventuroşi au fost încântaţi de gustul uşor amărui al cerealei şi de buclele mici şi albe care se formează în jurul boabelor. Veganii au acceptat quinoa ca pe un substitut nutritiv pentru carne.

Neobişnuită printre cereale, quinoa are un conţinut bogat de proteine (între 14% şi 18%) şi conţine toţi acei aminoacizi esenţiali pentru o sănătate generală bună, lucru destul de rar întâlnit la alimentele obişnuite.

Vânzările au luat avânt. Quinoa a fost, în termeni de marketing, “cereala miraculoasă din Anzi”, un plus sănătos la cămara cu provizii a persoanelor care evită carnea. În consecinţă, preţul a crescut (s-a triplat faţă de 2006), mai multe tipuri cereale quinoa negre, roşii şi “regale” ajungând la preţuri de vânzare exorbitante.

Dar există un adevăr neplăcut căruia trebuie să îi facă faţă persoanele care au în cămară o pungă de quinoa. Apetitul ţărilor occidentale pentru aceste cereale a împins preţurile la un aşa nivel încât oamenii săraci din Peru şi Bolivia, pentru care quiona era un aliment hrănitor de bază, nu îşi mai permit să îl mănânce.

Mâncarea de tip “junk food” este mult mai ieftină. În Lima, quinoa costă acum mai mult decât puiul. În afara oraşelor, alimentată de cererea occidentală, presiunea constă în faptul că terenurile care la un moment dat produceau o gamă largă de produse trebuie transformate în monoculturi de quinoa.

De fapt, comerţul cu quinoa este încă un exemplu deranjant al relaţiei de schimb nord-sud, în care consumatorii de aici, conduşi de etică, determină, în necunoştinţă de cauză, sărăcia acolo. Începe să arate ca o poveste moralizatoare referitoare la modul în care exportul alimentelor premium poate afecta securitatea alimentară a ţării producătorului.

Hrănind pofta noastră lacomă pentru această legumă de lux, Peru a pus stăpânire şi pe piaţa mondială a sparanghelului. Rezultatul? În regiunea aridă Ica, unde este concentrată producţia peruană de sparanghel, această legumă dedicată exportului a epuizat resursele de apă pe care se bazează populaţia locală. ONG-urile au raportat că lucrătorii din domeniul sparanghelului muncesc în condiţii proaste şi nu îşi permit să îşi hrănească copiii, în timp ce marii exportatorii globali şi supermarketurile străine se bucură de profiturile lor.

Soia, un aliment iubit de vegani şi promovat ca o alternativă pentru produsele lactateeste un alt produs problematic de import, unul care produce distrugeri ecologice.

Producţia de soia este una din cele două cauze principale ale defrişării în America de Sud, împreună cu crescătoriile de vite, deoarece întinderi vaste de păşune şi pădure au fost distruse pentru a face loc plantaţiilor uriaşe.

În urmă cu trei ani, cel mai mare proiect al Europei, numit Fife Diet, a semănat o cultură experimentală de quinoa. Acest proiect a eşuat, iar experimentul nu a mai fost repetat. Însă, această încercare a scos la lumină nevoia puternică de a ne consolida securitatea alimentară, prin reducerea dependenţei noastre faţă de alimentele importate, subliniind faptul că ar trebui să analizăm mai întâi care sunt posibilităţile de cultivare a produselor la noi în grădină.

După o analiză a coşurilor de cumpărături a vegetarienilor şi veganilor, ne dăm seama că aceste produse achiziţionate sunt o consecinţă a dependenţei extrem de mari faţă de produsele importate din locuri îndepărtate.

Însă, în cazul quinoa, există o ironie sinistră în momentul în care cerealele de bază ale ţăranilor din Anzi devin prea scumpe acasă la ei, deoarece acestea au obţinut un statut de aliment erou în rândul străinilor preocupaţi de sănătatea personală, bunăstarea animalelor şi reducerea “amprentei” lor de carbon.

Privind această situaţie prin lentila securităţii alimentare, entuziasmul nostru actual pentru pentru quinoa pare a fi din ce în ce mai deplasat.

Sursa: www.financiarul.ro

Cum să vorbeşti cu un pacient bolnav de cancer

Este greu pentru persoana care este diagnosticată cu cancer să le explice şi celorlalţi realitatea dură în care trăieşte. Eu încă detest să le spun oamenilor ce am făcut în ultimul an, în cazul în care apare acest subiect de discuţie, povesteşte Alicia Garey pentru Huffingtonpost.com.

Detest această situaţie pentru că este o poveste tristă şi plină de suferinţă. Nu am spus tuturor despre boala mea (femeii de la magazin sau vecinilor pe care nu îi văd foarte des), iar unii, pur şi simplu cred că am avut suficient tupeu să îmi tai părul foarte scurt şi nu văd ceva neobişnuit în asta.

Nimeni nu spune în mod intenţionat ceva dureros unei persoane diagnosticate cu o boală, dar, uneori, vorbele ies din gură şi este greu să le opreşti. Cel mai probabil şi eu am spus ceva stupid unei persoane bolnave de cancer. Am fost destinatara unor remarci ciudate. Nu toate au fost negative.

Majoritatea au fost cuvinte puternice, vorbe de încurajare, de dragoste şi susţinere. Însă este uimitor cum afectează sufletul câteva cuvinte stupide rostite în această perioadă fragilă din viaţă. Cantitatea de sprijin necesară nu poate fi subestimată. Însă cum? În ce mod? Cuvinte? Acţiuni? Mâncare? Cadouri? Un zâmbet? Informaţii? Cum susţii o persoană care se confruntă cu boala propriului corp? Ce îi spui? Ce nu îi spui?

Într-o lume în care regula constă în sfaturi rapide pline de informaţii, cum te comporţi când cineva are nevoie de dragoste profundă, demonstrată într-un mod clasic? Într-o lume a recompenselor imediate, cum exprimi cât de mult îţi pasă? Şi dacă nici măcar nu eşti apropiat(ă) de acea persoană? Dacă este doar o cunoştinţă? Atunci când afli că o persoană pe care o cunoşti trece prin această situaţie, poate că îţi schimbă şi ţie viaţa.

Poate că dacă te confrunţi cu subiectul bolii şi morţii înveţi o lecţie de viaţă. Cu siguranţă boala este o lecţie de viaţă pentru pacientul care suferă de cancer.Fiecare zi poate părea un munte imposibil de urcat.

Majoritatea oamenilor vor pur şi simplu să ştie ce pot face. Să accept ajutor a fost o lecţie pentru mine, “persoana care le poate face pe toate”. Însă, să oferi ajutor sau o vorbă caldă este un lucru la fel de bun şi de important.

După intervenţia chirurgicală, am primit un ajutor imens prin intermediul livrării de mâncare, folosind calendarul de pe www.lotsahelpinghands.com. Nu a trebuit să ţin evidenţa nici măcar unui singur lucru. A fost minunat şi sunt recunoscatoare pentru acest lucru.

În primele zile de şoc şi de deznădejde după ce afli vestea, fiecare zi este destul de sensibilă. Este foarte important să îţi hrăneşti sufletul. Am făcut un efort conştient să mă uit la filme amuzante, să ascult muzica mea preferată, iar în perioada de după operaţie am citit cărţi pe care am vrut de foarte mult timp să le citesc. O minte activă (şi distrată) face minuni.

Am primit şi câteva comentarii interesante (uneori atunci când mă aşteptam cel mai puţin), iar unele observaţii stupide le ştiu de la alţii.

• Zece lucruri pe care nu trebuie să le spui unui prieten diagnosticat cu cancer: 

1. Nu fi atât de negativă, poate că nu îţi va cădea părul.

2. Chiar trebuie să porţi peruca în casă? Nu îţi este cald?

3. Eu am vomat după masectomie.

4. Părul mi-a căzut după ultima şedinţă de chimioterapie.

5. Ştii că nu ai voie să mănânci zahăr, da?

6. Nu folosi antiperspirant.

7. Cred că te trezeşti în fiecare zi şi te gândeşti că treci printr-un coşmar…

8. Te simţi îngrozitor?

9. Am fost şocat atunci când am aflat despre tine.

10. Dacă eram în locul tău, ieşeam fără perucă.

•  Zece lucruri pe care să le spui sau să le faci:

 1. Dăruieşte-i un coş cu mâncare, fără condimente sau grăsimi. O supă sănătoasă este unul din lucrurile potrivite.

2. Trimite-i o felicitare grijulie şi plină de umor. (Am primit foarte multe pe care le voi preţui pentru totdeauna.)

3. Vorbeşte-i despre o persoană care a fost operată de cel puţin cinci ani şi o duce foarte bine.

4. Fă-i un compliment referitor la un articol de îmbrăcăminte sau la o bijuterie pe care o poartă.

5. Spune-i persoanei respective, cu sinceritate, că te gândeşti la ea în fiecare zi şi îi transmiţi gânduri pozitive.

6. Spune-i că îi vizualizezi starea de bine şi că îi trimiţi toată dragostea ta.

7. Oferă-i o îmbrăţişare.

8. Stabileşte o dată în care să o suni, şi sună, doar pentru a-i spune “Bună!”. Acest lucru pare foarte simplu, dar un mesaj sau un telefon este o legătură minunată în timpul acestei perioade în care te simţi complet deconectat.

9. Spune-i ceva extrem de amuzant sau recomandă-i câteva filme pline de umor. (Pacienţii bolnavi de cancer chiar ştiu să râdă.)

10. Roagă-te pentru această persoană şi spune-i că vei face acest lucru.

Uneori, pacienţii nici măcar nu ştiu de ce au nevoie sau ce anume îşi doresc. Şi este foarte greu pentru familii şi prieteni, pentru că se simt inutili şi neputincioşi. Dacă îţi dai seama că ai făcut sau ai spus ceva stânjenitor, neinţenţionat, asumă-ţi responsabilitatea, iar data viitoare fă sau spune ceva mai bun şi mai frumos.

Există numeroase oportunităţi în timpul tratamentului pentru cancer de a crea ceva pozitiv. Poţi fi iubitor. Poţi asculta. Atât. Poţi oferi ceva (poate o invitaţie la o oră de meditaţie) şi lasă persoana în cauză să decidă dacă îşi doreşte să se alăture călătoriei. Dacă nu vrea acest lucru, nu dispera.

Orice lucru bun pe care îl faci este în cele din urmă apreciat. Poţi ajuta acea persoană să treacă peste fiecare zi. Acesta este un dar care merită dăruit.

Sursa:  www.financiarul.ro

Cum sunt oamenii în mod natural, buni sau răi?

Este o întrebare pe care omenirea a pus-o în mod repetat, iar o modalitate de a găsi răspunsul este să analizezi mai îndeaproape comportamentul copiilor. De mii de ani, filozofii au încercat să afle dacă avem în esenţă un caracter bun, care este corupt de societate, sau un caracter rău, care este ţinut sub control de societate. Psihologia a descoperit unele dovezi care ar putea reprezenta o întorsătură a situaţiei în ceea ce priveşte aceste dezbateri, prezintă Bbc.co.uk.

O modalitate prin care putem să ne dăm seama de caracteristicile noastre fundamentale este să ne uităm la bebeluşi. Mintea bebeluşilor este o “vitrină de prezentare” minunată a caracterului şi naturii umane. Bebeluşii sunt oameni cu un minim absolut de influenţă culturală: nu au prea mulţi prieteni, nu au fost la şcoală şi nici nu au citit cărţi. Nu pot să îşi controleze nici măcar propriul intestin, fără să mai vorbim de limbaj, astfel că, mintea lor este cât se poate de inocentă.

Singura problemă este aceea că lipsa limbajului face dificilă evaluarea părerilor lor.În mod normal, întrebi oamenii dacă vor să ia parte la un experiment, oferindu-le instrucţiuni şi rugându-i să răspundă la anumite întrebări, în ambele acţiuni fiind nevoie de un limbaj. Bebeluşii sunt mai drăgălaşi, însă nu sunt foarte ascultători.

• Aşadar, ce trebuie să facă un psiholog?

Din fericire nu trebuie să vorbeşti neapărat pentru a-ţi dezvălui părerile. Bebeluşii se vor întinde înspre lucrurile pe care şi le doresc sau pe care le plac şi au tendinţa să se uite mai mult timp la acele obiecte sau situaţii care îi iau prin surprindere.

O serie de experimente ingenioase, realizate de Universitatea Yale din SUA, au folosit aceste măsuri pentru a analiza mintea bebeluşilor. Rezultatele obţinute sugerează faptul că până şi cei mai tineri oameni au o percepţie asupra binelui şi răului şi, mai mult, un instinct de a prefera binele în defavoarea răului.

• Cum funcţionează experimentele?

Imaginează-ţi că eşti un bebeluş. Din moment ce ai o atenţie de scurtă durată, experimentul va fi mai scurt şi mult mai amuzant decât majoritatea experimentelor psihologice.

Practic este un spectacol cu păpuşi: scena este un decor cu dealuri verzi şi luminoase, iar păpuşile nişte forme decupate cu ochi mişcători (un triunghi, un pătrat şi un cerc, fiecare în propriile culori aprinse).

Ceea ce s-a întâmplat mai târziu a fost o poveste scurtă, în care una din forme a încercat să se urce pe deal, chinuindu-se să ajungă în vârf şi căzând înapoi până la bază de fiecare dată. Apoi, una din celelalte două forme implicate în poveste îl ajuta, în timp ce cealaltă formă îl împingea înapoi, împiedicându-l să ajungă în vârf.

Deja se întâmplă ceva minunat aici, din punct de vedere psihologic. Toţi oamenii sunt capabili să interpreteze evenimentele din scenetă. Păpuşile sunt doar forme. Nu scot sunete umane şi nici nu prezintă emoţii umane. Pur şi simplu se mişcă, însă, cu toate acestea, toată lumea interpretează mişcările ca fiind conştiente şi revelatoare ale caracterului lor. Această “citire a minţii” este valabilă, chiar şi în cazul bebeluşilor.

• Mari aşteptări

Ce s-a întâmplat mai departe ne spune şi mai multe despre natura umană. După spectacol, bebeluşii au avut de ales fie să încerce să ajute forma, fie să o împiedice, şi s-a dovedit că existau mult mai multe şanse ca cei mici să adopte poziţia de ajutor.

Acest lucru poate fi explicat dacă evenimentele din poveste sunt interpretate în funcţie de motivaţii: formele au arătat bebeluşilor că personajul care împinge in sus “vrea” să ajute (un lucru drăguţ), iar forma care împinge în jos “vrea” să provoace probleme (un lucru urât).

Cercetătorii au folosit un bis pentru a cofirma aceste rezultate. Bebeluşii au văzut o a doua poveste în care forma căţărătoare a făcut alegerea de a se îndrepta fie spre ajutor, fie spre cel care vrea să îi împiedice “expediţia”. Timpul petrecut de bebeluşi privind fiecare din cele de două variante ale poveştii a dezvăluit părerea lor despre rezultat.

Dacă forma căţărătoare se îndrepta înspre “personajul rău”, cei mici priveau mai mult la scenetă, decât în cazul în care forma se îndrepta spre “personajul bun”. Acest lucru are sens prin faptul că bebeluşii au fost luaţi prin surprindere de decizia formei căţărătoare de a se îndrepta înspre personajul negativ. Dacă s-ar fi îndreptat înspre forma ajutătoare, atunci acesta ar fi finalul fericit al poveştii, şi evident, acest sfârşit ar fi cel la care s-ar fi aşteptat bebeluşii.

Bebeluşii, cu creierele lor pre-culturale, aveau anumite aşteptări referitoare la modul în care oamenii ar trebui să se comporte?

Se pare că ei fac legătura dintre mişcarea formelor şi motivaţiile lor, şi, mai mult, le preferă pe cele care oferă o mână de ajutor, în loc de cele care ar putea împiedica o acţiune.

Experimentele subliniază faptul că, în natura minţilor noastre în curs de dezvoltare, stă adânc înrădăcinată abilitatea de a înţelege lumea în funcţie de motivaţii alături de un instinct de bază de a prefera intenţiile prietenoase în defavoarea celor răutăcioase.

Pe baza acestei fundaţii este construită moralitatea adultului.

Sursa: www.financiarul.ro