vineri, 1 martie 2013

HAARP, un proiect care naşte continuu controverse


Лаборатория HAARP геофизическое ионосферное оружие
© Foto: ru.wikipedia.org

Vă supunem atenţiei o opinie a cititorului nostru, domnul Gabriel Teodorescu, referitoare la proiectul american HAARP.

"Recent publicaţiaScience News, citând articolul postat pe site-ul official U.S. Naval Research Laboratory, a anunţat un nou test realizat de cercetatori în cadrul proiectului High-frequency Active Auroral Research Program - HAARP. Potrivit site-ului oficial al programului, un nou experiment realizat la o bază militară de lângă Gakona, Alaska, a fost încununat de succes.
Astfel a fost creat un uriaş nor de plasmă cu o densitate foarte mare, în partea de jos a ionosferei terestre. Aceste descărcari realizate în atmosfera superioară, au fost generate ca parte a programelor din cadrul Defense Advanced Research Projects Agency (DARPA), sponsorizate de Basic Researc on Ionospheric Characteristics and Effects (BRIOCHE). Dacă în trecut aceşti nori de plasmă au fost menţinuţi un timp limitat de aproximativ 10 minute, de aceasta dată susţinerea cu ajutorul instalaţiilor HAARP a mărit timpul de viaţă la peste o oră. Experimentele s-au desfăşurat ca parte a programelor din cadrul Defense Advanced Research Projects Agency (DARPA), sponsorizate de Basic Researc on Ionospheric Characteristics and Effects (BRIOCHE). Conform declaraţiilor oficiale, testele au fost făcute în vederea explorării fenomenelor ionosferice şi a impactului asupra comunicaţiilor şi a vremii din spaţiu. Generatorul de înaltă frecvenţă a avut o putere de 3,6 megawaţi, producând şi întreţinând norul de plasmă, pentru a fi folosit ca o mare oglindă artificială în studiul fenomenelor ionosferice la altitudini de peste 50 de kilometrii. Detecţia s-a realizat cu ajutorul sondelor radio de înaltă-frecvenţă, a radarelor UHF şi a sistemelor optice.
Cu certitudine HAARP este un program ştiinţific, şi prezintă activitatea de cercetare desfăşurată asupra ionosferei, pentru a putea fi stabilit comportamentul ozonului, azotului şi ionilor acestora la bombardamentele radiaţiei solare şi cosmice, dar şi la emisiunea de radiaţii de înaltă frecvenţă (HF) sau joasă frecvenţă (ELF) de pe Terra. Programul este desfăşurat de Institutul de Geofizică al Universităţii din Alaska de la Fairbanks şi foloseşte unul dintre cele mai puternice computere din lume de tip CRAY-YMP/TM3D/T3E, însă titularul proiectului este Departamentul Apărării al Statelor Unite, respectiv US Navy şi US Air Force. Echipamentul terestru este constituit dintr-o reţea de antene, fiecare fiind alimentată de propriul său generator, iar acesta poate încălzi părţi din ionosferă prin intermediul undelor radio. Acest emiţător de unde de înaltă frecvenţă se numeşte Ionospheric Research Instrument (IRI).
Şi totuşi, de-a lungul timpului, programul de cercetare HAARP a provocat polemici diverse, din punct de vedere al instituţiilor ce desfaşoară acest program şi al beneficiarilor acestora. O consecinţă a experienţelor desfăşurate ar fi în opinia specialiştilor şi faptul că energia uriaşă de radiofrecvenţă generată prin amplificarea de milioane de ori a undelor radio poate distruge orice obiect staţionar sau în mişcare în orice loc de pe Pământ, şi poate crea găuri în ionosferă, producând pătrunderea razelor cosmice nocive. Nick Begich, autorul cărţii "Inginerii nu se pot juca cu HAARP", a declarat că acest program ar putea declanşa cutremure şi ar transforma atmosfera, astfel încât "cerul să ardă". Puterea acestui sistem depinde de gradul de penetrare, unghiul de incidenţă, polarizarea undei, precum şi de condiţiile din ionosferă.
Periculos este faptul dacă acest program dezvoltă arme electromagnetice de puteri mari.
Orice greşeală minoră a sistemului poate conduce la catastrofe greu de imaginat pentru întreaga planetă. În cazul unor astfel de programe de cercetare avansată, este posibil ca din greşeală să se deschidă cutia Pandorei, iar consecinţele vor fi incalculabile chiar pentru existenţa vieţii pe Terra".
Sursa: romanian.ruvr.ru

Legenda martisorului ieri si azi


Legenda martisorului este veche si frumoasa, de aceea va invitam sa o povestiti micutilor, cu ocazia venirii primaverii.

Luna lui Martisor

Traditia martisorului este intalnita la romani din vechime, fetele si femeile primind in prima zi a lunii martie un mic dar, care amintea de primavara, pe care il purtau toata luna.

Legenda ghioceilor

Ghiocelul este floarea cea mai des asociata martisorului, care se ofera cu aceasta ocazie, deoarece infloreste la inceputul primaverii, ca un adevarat “vestitor” al ei.
Ghiocelul este un simbol al renasterii naturii, al puritatii si gingasiei.
Legenda spune ca ghioceii au aparut dupa caderea din Rai a primilor oameni, Adam si Eva. 
Acestia au gasit pe pamant frig si viscol de iarna si au incercat sa gaseasca din nou drumul inspre Rai.

Atunci, un inger trimis pentru a-i pazi, luand un bulgare de nea si sufland peste el, l-a prefacut intr-un ghiocel. Odata cu primul ghiocel, ingerul a adus pentru intaia data si primavara pe pamant.

Legenda Martisorului

In Moldova, se spune ca in prima zi a lunii martie, zana Pimavara, plimbandu-se prin paduri a dat peste o mica floare alba ce se chinuia sa rasara din zapada.
Primavara, voind sa o ajute, a inceput sa dea la o parte crengutele si zapada, insa Iarna s-a maniat, vazand aceasta si cu suflu de ger a distrus ghiocelul.
Indurerata, Primavara a incercat sa acopere ghiocelul, dar s-a ranit la deget si a curs o picatura din sangele ei peste ghiocel.
Picatura de sange a inviat ghiocelul, cu dragostea Primaverii si a invns iarna. Martisorul a ramas de atunci in amintirea sangelui ei rosu scurs peste floarea alba.
O alta legenda arata ca Soarele, in chip de zana preafrumoasa, coborand pe pamant, a fost rapit de un zmeu. Atunci toata bucuria si frumusetea de pe pamant a incetat.
Un tanar curajos, a pornit in cautarea zanei si gasind palatul zmeului a reusit sa o elibereze, redand lumii veselia si lumina Soarelui. Ranit de zmeu, sangele voinicului s-a scurs pe zapada, rasarind in acel loc ghiocei, primele flori ale primaverii.
De asemenea se stie ca in Imperiul Roman, anul nou era sarbatorit in prima zi a lunii lui Marte, care era zeul razboiului, dar si al fertilitatii. Aceasta dualitate se remarca si in culorile martisorului rosu/alb- razboi/pace. Anul Nou a fost sarbatorit pe 1 martie pana la inceputul secolului al XVIII-lea.

Martisor

Martisoarele se purtau sub forma de amulete pictate in rosu si alb, inca de pe vremea geto-dacilor.
Ulterior se purtau sub forma de banuti de aur/argint prinsi cu ata alba si rosie, la gat, la mana sau in par.

La sfarsitul lunii, ata se agata de o crenguta inmugurita, pentru ca anul sa aduca belsug de roade
In Transilvania, firele de martisor se agata de cooarnele animalelor, de ferestre si usi, pentru a alunga duhurile rele.
In Moldova, fetele ofera baietilor martisoare de 1 martie si primesc martisoare de la ei, de 8 martie.
Traditia Martisorului este intalnita in prezent in Romania, Bulgaria, Macedonia, Albania.
“O noua viata astazi de viata veche legi, 
Dau muguri pretutindeni din vestedele crengi.” (Ion Pillat- Martisor)



sursa foto:sxc.hu;shutterstock
http://kidz.garbo.ro

FELICITARE - 1 MARTIE







 


Primeste in dar acest mic simbol al primaverii,
 
 alaturi de cele mai frumoase ganduri.
 
 
 Sa ai o primavara minunata, plina de iubire ,
 
 multe bucurii si realizari pe toate planurile.
 
 
 






    • Iubeste, zambeste, spune tot ce vrei, joaca-te cu un copil, ajuta un batran, alege-ti o stea pe cer, spera sa ti se indeplineasca o dorinta, accepta un compliment, spune-le celor dragi ce mult ii iubesti, imagineaza-ti ca n-ai nici o grija, fa-ti un cadou… respira adanc… E PRIMAVARA!!!!!
Firul alb e sanatate, iar cel rosu, posperitate. Amandoua, impreuna, formeaza o cununa de succes si voie buna.


http://felicitari.tfm.ro

Obiceiuri si traditii de Martisor



Prima a zi a lunii martie aduce cu sine o serie intreaga de obiceiuri si traditii de Martisor, o sarbatoare inchinata innoirii timpului in pragul primaverii. La baza acestei cutume romanesti sta o gama intreaga de simboluri referitoare la tranzitia anotimpurilor si la ritualurile de atragere a norocului pentru anul in curs.

In calendarul vechi, 1 Martie marca inceputul unui Nou An. Martisorul, o podoaba de mici dimensiuni cu snur alb-rosu, a fost creat cu rol de talisman menit sa poarte noroc si sa insoteasca urarile de dragoste, sanatate, bucurie si bunastare. Inca de pe timpul romanilor, venirea primaverii era un prilej de cinstire a zeului Marte, stapanul fortelor naturii si al agriculturii.

Primele obiceiuri de Martisor

martisor
Foto: Bianca Bazoiu

Cercetarile arheologice efectuate in Romania au descoperit obiecte asemanatoare martisorului care dateaza de acum aproximativ 8000 de ani. Amuletele erau formate din pietricele vopsite in alb si rosu, concepute pentru a fi purtate la gat.

In zona Moldovei si Bucovinei din vechi timpuri, martisorul era compus dintr-o moneda de aur si argint, prinsa cu ata alba-rosie. Copiii il purtau in jurul gatului, iar fetele il prindeau in par si il pastrau pana la inflorirea arborilor. La sfarsitul lunii martie, martisorul era atarnat de un copac, obicei care s-a pastrat si in zilele noastre.

Traditii contemporane de Martisor

In zilele noastre, snurul martisorului este atasat mai multor obiecte artizanale care intruchipeaza animale, flori, litere si alte simboluri cu diverse semnificatii.

Conform credintelor bucovinene, martisorul este firul zilelor din an tors de Baba Dochia in timp ce urca cu oile pe munte, asemanator firului vietii omului tors la nastere de catre ursitoare. Culoarea alba reprezinta frigul iernii ce se incheie, iar cea rosie caldura verii pe cale sa se instaleze.

In unele zone geografice, mamele leaga un martisor cu moneda de aur sau argint de mana copiilor inainte de rasaritul zilei de 1 Martie, pentru a-i feri de boli. In comunitatile traditionale bucovinene, fetele ofera cu multa bucurie martisorul, in ziua de 1 Martie, flacailor din sat.

In Dobrogea, martisoarele sunt purtate pana la sosirea cocorilor, apoi aruncate in aer pentru ca fericirea sa fie mare si inaripata. Transilvanenii leaga snurul alb-rosu de ferestre, usi si coarnele animalelor pentru a alunga duhurile rele.

Impletirea alb-rosie a snurului se regaseste in steagul calusarilor, la bradul de nunta, la podoabele junilor si in multe alte obiceiuri stravechi.

Sursa: www.copilul.ro

NEVOIŢI SĂ RĂMÎNĂ PE TERRA, IN TIBET, DE 12000 ANI


O alta enigmă deocamdată, dar şi cea mai ciudată, o reprezintă triburile Dropa şi Ham din Tibet. Ei trăiesc în Munţii Baian Kara Ula.
Au fost descoperiţi în 1935, dar abia în 1950 prima expediţie arheologică şi antropologică din China a ajuns la faţa locului şi a început să-i studieze. Aceasta, din cauza nenumăratelor conflicte care bîntuiau Tibetul. Rezultatele cercetărilor sînt tulburătoare.
Membrii triburilor Dropa şi Ham formează o comunitate de circa 3.000 de persoane, a căror statură nu depăşeşte 1,20 m . Sînt fiinţe slabe, fragile, cu oasele delicate şi subţiri, cu orbitele foarte mari şi cu capacitatea cutiei craniene superioară cu 100 cmc mediei rasei Homo Sapiens.
Analiza sanguină a relevat că grupa lor de sînge este unică în lume, iar în cursul examenelor medicale s-a putut constata că au un puls situat sub limita normală. Un alt fapt i-a intrigat pe membrii expediţiei chineze: au descoperit mai multe dovezi care susţineau originea extraterestră a acestei minuscule populaţii.
La cîţiva km. de aşezările lor, cercetătorii chinezi au descoperit cîteva grote uriaşe. Conform tradiţiei, ele erau considerate sacre şi nimeni nu intrase în ele de mii de ani.
Trecînd la explorarea lor, arheologii chinezi au trecut din surpriză în surpriză.
La început au descoperit sute de schelete humanoide care nu depăşeau 1 m înălţime, avînd cutii craniene uriaşe, cu capacitatea de 2.500 cmc.
Prin cercetarea lor prin metoda Carbon14, vîrsta acestora a fost estimată la circa 12.000 de ani.
Pe pereţii grotelor s-au descoperit desene perfect conservate, care reprezentau fiinţe umanoide cu capul protejat de căşti sferice şi precizau, cu o exactitate uimitoare, poziţia Soarelui, a Lunii şi a cîtorva zeci de stele din perioada de acum 10.000 de ani.
O frescă reprezenta o escadrilă de mici nave aeriene, apropiindu-se în zbor oblic de munţii tereştri.
Însă, surpriza cea mai mare au avut-o doi cercetători, care au descoperit, în cea mai mare grotă, un disc ciudat, asemănător unui LP al zilelor noastre.
Continuînd săpăturile, a fost descoperit un nr. de 716 discuri de granit, splendid executate şi finisate, cu grosimea de 2 cm. Surpriza surprizelor acum vine.
Fiind duse la Beijing, analiza chimică şi spectrometrică a arătat că discurile, sub aparenţa granitică, ascund un bogat conţinut de metale, între care 40% cobalt şi 8% aluminiu, şi erau realizate cu mai bine de 12.000 de ani înainte!
Pe ambele părţi, toate discurile aveau gravate foarte fin semnele unei scrieri total necunoscute. Scrierea pornea în spirale de la un orificiu central, pînă la o
margine. După o muncă îndîrjită de peste 20 de ani, împreună cu 4 lingvişti şi o echipă de fizicieni, profesorul chinez Tsum-Um-Nui a reuşit performanţa de a traduce textele de pe toate cele 716 discuri. Aceştia au mai descoperit că fiecare disc are o frecvenţă proprie de vibraţie, ceea ce i-a determinat să concluda că ele au fost supuse unor tensiuni foarte înalte.
Cînd au citit traducerea integrală, profesorului Tsum-Um-Nui şi echipei sale nu le venea să-şi creadă ochilor. Încă 3 ani au muncit la reverificarea traducerii.
Academia de Preistorie din Beijing a interzis publicarea traducerii, însă profesorul a trecut peste această interdicţie şi a publicat lucrarea "Inscripţii spiraloidale", relatînd sosirea de nave spaţiale care, după textul gravat pe discuri, ar fi avut loc acum 12.000 de ani. În încheierea lucrării, se subliniază că strămoşii actualelor triburi Dropa şi Ham erau reprezentanţii unei civilizaţii
extraterestre, care au fost nevoiţi să rămînă pe Terra, decăzînd de-a lungul timpurilor, nu numai ca nivel de civilizaţie, dar şi fiziologic.
Despre aceste incredibile descoperiri s-a vorbit puţin. Ceva informaţii au fost publicate în revistele "Science et vie","Nature" şi "Science Digest".
Publicul din România poate afla detalii din cartea "Deocamdată enigme", scrisă de Dan Apostol. Dar iată cîteva fragmente din textele respective.
O parte din ele se referă la populaţia Ham, care, în momentul aterizării în Munţii Tibet, şi-au accidentat grav navele şi nu au mai putut să le repare sau să construiască altele: "Pe Stînca Roşie din Defileul Şerpilor, navele noastre nu au putut ateriza şi s-au lovit de stîncile din jur, distrugîndu-şi rebordurile". Despre tribul Dropa scrie: "Dropa au coborît din nori în navele lor aeriene. Şi de 10 ori, pînă la răsăritul Soarelui, bărbaţii, femeile şi copiii s-au ascuns în peşteri. Pînă cînd, în sfîrşit, au înţeles semnalele care spuneau că, de data aceasta, Dropa veniseră cu intenţii paşnice şi chemau să-i ajute, căci navele lor se stricaseră". 


Sursa: primit pe mail

Agenția Europeană a Spațiului susține că Luna marțiană Phobos este artificială


 
Prestigioasa European Space Agency (Agenția Europeană a Spațiului - ESA) a declarat că Phobos, misterioasa Lună marțiană, este artificială. Cel puțin o treime din ea este goală (în interior), și originea ei nu este naturală, ci una extraterestră. ESA este contrapartea europeană a NASA. Ar putea această revelație să motiveze NASA să dezvăluie secretul pe care îl cunoaște despre Phobos? Nu vă bazați pe asta… deoarece dacă această Lună este artificială, numai o civilizație extraterestră o putea plasa acolo.
 
Faimosul astrofizician dr. Iosif Samuilovich Shklovsky a fost primul care a ajuns la concluzia că Phobos este artificială, după ce i-a calculat mișcarea orbitală, susținând că Luna marțiană este goală în interior,  ca o navă spațială imensă.
 
La începutul secolului XX, atronomul rus, dr. Cherman Struve, a petrecut luni de zile pentru a calcula, cu o foarte mare precizie, orbitele celor două luni marțiene. Studiind notițele astronomului, Shklovsky a realizat, peste zeci de ani, că velocitatea și poziția orbitală a lui Phobos nu se mai potrivesc cu poziția prezisă în mod matematic de Struve.
 
După o studiere îndelungată a forțelor fluxului, a forțelor gravitaționale și magnetice, Shklovsky a ajuns la concluzia fermă că „Nicio cauză naturală nu ar fi putut fi la originea celor două Luni bizare sau a comportamentului lor neobișnuit, în special în ceea ce privește Luna Phobos. Lunile sunt artificiale. Deci ele au fost construite de cineva sau de ceva.” 
În timpul unui interviu despre misterioasa Lună marțiană, Shklovsky a explicat: „Există o singură modalitate în care cerințele de coerență, constanța formei lui Phobos și densitatea sa extrem de mică în medie, pot forma împreună un tot coerent. Trebuie să presupunem că Phobos este un corp gol, asemănător unei căni goale de metal.”
Timp de decenii, o mare parte a științei a ignorat munca și descoperirea revoluționară a lui Shklovsky, până când ESA a început să arunce o privire mai atentă la bizara Lună mică. 
 
Studiile ESA afirmă că Phobos nu este o Lună naturală
Studiul de prezentare al ESA care a apărut în Geophysical Research Letters (Scrisorile de cercetare geofizică) revelează faptul că Phobos nu este – așa cum mulți astrofizicieni și astronomi au crezut de generații – un asteroid captiv.
„Raportăm rezultate independente de la două subgrupuri din cadrul echipei Mars Express Radio Science (MaRS) care au analizat independent datele radio de urmărire Mars Express (MEX) cu scopul de a determina atracția gravitațională a Lunii Phobos față de nava spațială MEX, determinând astfel masa lui Phobos. Noile valori pentru parametrii gravitaționali (GM=0.7127 ± 0.0021 x 10-³ km³/s²) și de densitate ai lui Phobos (1876 ± 20 kg/m³) crează noi condiții semnificative referitoare la gama corespondentă a porozității corpului ceresc (30% ± 5%), oferind o bază pentru o interpretare mai bună a structurii sale interne. Am ajuns la concluzia că interiorul lui Phobos conține goluri mari. Aplicate diverselor ipoteze legate de originea Lunii marțiene, aceste rezultate sunt incompatibile cu afirmația că Phobos este un asteroid captiv.”
Casey Kazan a scris legat de Luna marțiană 'artificială' Phobos că „…site-ul oficial ESA Phobos conține date științifice explicite, din multiple perspective, care sprijină cu putere ideea că astfel ar arăta ecourile radar ce se întorc din interiorul unei 'nave spațiale …geometrice... imense și goală în interior'. De fapt, acestea au fost sursa primară a semnăturii radar 'interne, 3-D cu aspect geometric'. Concurența acestor 3 experimente independente Mars Express - imagine, distribuirea internă a masei, (urmărirea) și imaginea internă pe radar, au condus la aceeași concluzie: Phobos este parțial goală, cu 'viduri' geometrice în interior. Ceea ce înseamnă că Phobos este artificială.”
Cu alte cuvinte, Phobos nu este un satelit natural, nu este un „asteroid captiv” și este goală în interior. Exact ceea ce a descoperit și dr. Shklovsky în anii 1960. Phobos a fost, deci, construită artificial și plasată pe orbita lui Marte de către... cine?
Sursa: http://www.yogaesoteric.net

Cine moare...


de Pablo Neruda
 
Moare câte puţin cine se transformă în sclavul obişnuinţei, 
urmând în fiecare zi aceleaşi traiectorii; 
cine nu-şi schimbă existența; 
cine nu riscă să construiască ceva nou; 
cine nu vorbeşte cu oamenii pe care nu-i cunoaşte.
Moare câte puţin cine-şi face din televiziune un guru.
Moare câte puţin cine evită pasiunea, cine preferă negrul pe alb şi punctele pe "i" 
în locul unui vârtej de emoţii, acele emoţii care învaţă ochii să strălucească,
oftatul să surâdă şi care eliberează sentimentele inimii.
Moare câte puţin cine nu pleacă atunci când este nefericit în lucrul său; 
cine nu riscă certul pentru incert pentru a-şi îndeplini un vis; 
cine nu-şi permite măcar o dată în viaţă să nu asculte sfaturile "responsabile" . 
Moare câte puţin cine nu călătoreşte; cine nu citeşte; 
cine nu ascultă muzică; cine nu caută harul din el însuşi.
Moare câte puţin cine-şi distruge dragostea; cine nu se lăsă ajutat
Moare câte puţin cine-şi petrece zilele plângându-şi de milă şi
detestând ploaia care nu mai încetează.
Moare câte puţin cine abandonează un proiect înainte de a-l fi început; 
cine nu întreabă de frică să nu se facă de râs 
şi cine nu răspunde, chiar dacă cunoaşte răspunsul.
Evităm moartea câte puţin, amintindu-ne întotdeauna că "a fi viu" 
cere un efort mult mai mare decât simplul fapt de a respira.
Doar răbdarea cuminte ne va face să cucerim o fericire splendidă. 
Totul depinde de cum o trăim...
Dacă va fi să te înfierbânţi, înfierbântă- te la soare.
Dacă va fi să înşeli, înșeală-ţi stomacul. 
Dacă va fi să plângi, plângi de bucurie. 
Dacă va fi să minţi, minte în privinţa vârstei tale. 
Dacă va fi să furi, fură o sărutare. 
Dacă va fi să pierzi, pierde-ţi frica. 
Dacă va fi să simţi foame, simte foame de iubire. 
Dacă va fi să doreşti să fii fericit, doreşte-ţi în fiecare zi...
 
 
ygaesoteric