Rugăciunea Tatăl Nostru în Limba Aramaică

Sursa: www.youtube.com

ALBERT IGNATENKO - CUM SĂ DEVII FENOMEN

Cum Sa Devii Fenomen de Albert Ignatenko

Sursa: pamantuldeocamdata.blogspot.ro

KILLERII PSI

Cu excepţia participării la câteva microsesiuni de comunicări în circuit închis pe tema killerilor PSI, am păstrat întotdeauna o distanţă prudentă faţă de acest fenomen, insuficient cunoscut sub raport ştiinţific şi controversat cât încape din punct de vedere etic. Totuşi, în urma insistenţelor unor cititori şi telespectatori - îndeosebi tineri, printre care şi numeroşi studenţi - voi trece peste resentimentele ce le am înrădăcinate genetic faţă de killeri în general, fie ei şi aşa-zişi vânători sportivi, şi voi încerca să întredeschid o fantă către culisele câmpului de luptă mental, unde cu siguranţă vom întâlni şi specia bipedă cu asemenea îndeletniciri morbide.

Ideea răpunerii unor adversari prin mijloace psihice nu e chiar atât de originală, cum pare la prima vedere. Din cele mai vechi timpuri omul, mânat de pornirile sale belicoase, s-a preocupat de găsirea unor căi subtile şi totodată eficiente pentru mătrăşirea discretă - de la distanţă - a semenilor asupra cărora i se punea pata. Personificări ale killerilor PSI pot fi găsite în legendele tuturor popoarelor, pe toate continentele Pământului. În mitologia greacă, de plidă, chipul Gorgonei dăltuit în piatră (foto), cu înfăţişarea unui monstru cu chip de femeie cu privire hipnotică şi părul sub forma unor şerpi veninoşi, avea menirea să ţină la distanţă profanatorii de morminte şi pe alţi amatori de suveniruri interzise.

Potrivit mărturiilor scrise ale unor exploratori ce s-au aventurat în zone geografice greu accesibile, în care îşi duc traiul comunităţi umane ferite de „binefacerile” civilizaţiei tehnologice,  ar exista şi la ora actuală indivizi dotaţi cu puteri extrasenzoriale malefice, în stare să pricinuiască nenorociri de tot soiul semenilor aflaţi la depărtări considerabile. Cu menţiunea că, viitoarele victime ale acelor casapi exotici să fie pe deplin convinse de efectele nimicitoare ale solomonelilor făcute împotriva lor.  În caz contrar, killerul-solomonar riscă să o dea în bară, iar prestigiul său profesional să se ducă pe copcă. De când în afacerea asta şi-au vârât însă coada şi institute de cercetare patronate de KGB, GRU (Agenţia sovietică de informaţii militare), CIA, DIA şi alte organizaţii secrete croite după acelaşi calapod, căptuşite cu bugete de zeci de milioane de dolari, datele problemei s-au schimbat substanţial şi lucrurile trebuiesc privite din altă perspectivă. Killerii extrasenzitivi moderni nu mai au nevoie de acordul victimei, pentru a-i face de petrecanie. Aceasta poate fi trosnită pe cale psihică fără preaviz, atunci când se aşteaptă mai puţin – în somn, în baie, la ofiţerul stării civile sau la ospăţ. (Cu totul întâmplător, localizarea de la distanţă a ţintelor umane se face operativ prin intermediul efectului Rudan, un bioindicator extern al funcţiilor psihofiziologice vitale.)   

În ce constă, în fapt, deosebirea dintre killerii PSI de tip „hollywood”, zugrăviţi cu lux de amănunte în literatura de specialitate accesibilă publicului larg, şi ucigaşii extrasenzitivi autentici, disimulaţi cu parşivenie până şi în unele lăcaşuri unde smerenia şi buna-cuviinţă te îndeamnă să scoţi pălăria din cap, sau să-ţi lepezi încălţările la intrare?

Killerul PSI de tip „hollywood”, prezent de regulă şi în lucrări ştiinţifice serioase menite să împlinească setea de cunoaştere a celor mulţi, e un ins omnipotent şi cu desăvârşire imbatabil fizic şi psihic. Acest teribil personaj, creat special pentru dezinformarea şi înfricoşarea celor de bună-credinţă, are totul la degetul său mic. Cunoaşte cu precizie pe ce frecvenţe şi lungimi de unde cerebrale trebuie să acţioneze la orice oră din zi şi din noapte, poate penetra cu puterea gândului nădragii tuturor SPP-iştilor înşiraţi de la poarta Cotrocenilor – până la crâşma Golden Blitz, bunăoară. E în stare să trimită la cele veşnice până şi un ţar karatist uns cu toate alifiile, capabil să despice cu muchia palmei ditamai oleoductul transsiberian!

În realitate, abilităţile paranormale ale killerilor PSI sunt ceva mai modeste, dar nu lipsite cu totul de specificul lor terifiant. Începând cu faimoasa kaghebistă Nina Kalughina, care într-o primă fază exersa pe broaşte asasinatul prin puterea gândului, iar apoi a trecut direct la subiecţi umani recrutaţi din rândul deţinuţilor de drept comun (gurile rele spun că nu toţi erau de drept comun) şi terminând cu eleganţii „men in black” cu accent slav, englezesc, evreiesc, sau mai nou – chinezesc, tehnica uciderii prin mijloace psihice a progresat, diversificându-se totodată metodele de execuţie a unor persoane aflate în calea unor deziderate cu caracter politic sau de altă natură.

Potrivit unor date declasificate relativ recent, un killer PSI bine antrenat ar putea suprima relativ instantaneu viaţa unei ţinte umane incomode, sau ar putea prelungi supliciul acesteia la cote insuportabile sub aspect fizic şi psihic, în funcţie de instrucţiunile primite pentru înfăptuirea respectivului act abominal. De cele mai multe ori, killerul extrasenzitiv acţionează de la distanţă asupra funcţiilor cardiace ale ţintei sale, provocând decesul prin reducerea treptată a pulsaţiilor miocardului, sau prin accelerarea contracţiilor acestuia. În aparenţă, lucrul pare simplu; în realitate e destul de complicat. Înainte de a acţiona letal asupra ţintei umane, killerul PSI parcurge un proces istovitor de monitorizare extrasenzorială a viitoarei sale victime, pentru a o surprinde într-un moment de slăbiciune psihofiziologică. Această procedură poate dura uneori zile în şir, săptămâni, sau luni de zile. Pe de altă parte, din literatura de specialitate axată pe interacţiuni psihice la distanţă nu reiese prea limpede dacă aceşti killeri scapă nevătămaţi din asemenea aventuri, sau rămân cu sechele ce le pot primejdui sănătatea, sau chiar viaţa. La acest capitol nu ne rămâne decât să facem unele speculaţii, pornind de la câteva date răsuflate din ascunzişurile întortocheate ale câmpului de luptă mental.

În branşa killerilor PSI pot apărea şi situaţii atipice, în care rezultatele finale să nu fie pe măsura aşteptărilor. Din cauza efortului psihic excesiv depus de killer, se întâmplă uneori ca acesta să treacă subit într-o lume mai puţin frământată de convulsii social-politice, iar fosta sa victimă să se repună pe picioare după câteva zile de spitalizare. Acest aparent neaşteptat deznodământ poate fi explicat cu argumente bazate pe raţionament logic. Prin definiţie, killerii extrasenzitivi acţionează prin acumularea şi proiectarea unidirecţională a unor energii psihice negative, cu efecte distructive asupra organismului viu, în general. Prin urmare, e normal ca în urma eforturilor depuse pentru producerea, stocarea şi manipularea energiilor psihice letale să apară şi unele reacţii organice adverse, care să pună în pericol sănătatea şi viaţa indivizilor cu asemenea îndeletniciri patogene.

Potrivit unor date credibile, obţinute de pe unele canale de informaţii inaccesibile publicului larg, ar exista şi alte neajunsuri care  pot pune în cumpână existenţa fizică a killerilor PSI. Cu mai mulţi ani în urmă, de pildă, un ofiţer polonez corespunzător informat în domeniu şi abţiguit binişor cu vodcă, mi se confesase la popota unei unităţi militare din Bydgoszcz, în nordul Poloniei, că viaţa unui killer PSInu e deloc uşoară. Dacă nu e performant în meseria sa, riscă să fie dat afară. Dar pentru că există posibilitatea să nu îşi ţină gura în civilie, poate da o gripă fără antidot peste el şi să-l liniştească pentru totdeauna. Dacă e prea performant, iarăşi nu e bine. Şefii săi pot intra la idei şi să decidă să se descotorosească de serviciile sale, trimiţându-l într-o misiune unde cu siguranţă îşi va rupe gâtul.

În ce priveşte zvonistica întreţinută pe tema nemaipomenitei „tinereţi veşnice” a killerilor extrasenzitivi, dobândită chipurile în urma absorbţiei energiilor vitale ale victimelor acestora prin transfer bioenergeric spontan, vă asigur că e vorba de o simplă manipulare psihologică, hărăzită să abată atenţia de la riscurile iminente ce planează  asupra indivizilor implicaţi în atari interacţiuni psihice neortodoxe. Prin anii ’60 am citit şi eu într-o broşură rusească  de uz intern asemenea aberaţii; iar la începutul anilor ’90, cunoscutul parapsiholog ucrainean Albert Ignatenko, bănuit că s-ar fi ocupat şi cu asemenea treburi, se lăuda cui voia să-l asculte că vârsta sa biologică  era cu 20 de ani mai mică decât cea reală, menţionată în actele de identitate. Ca argument suprem ne arăta părul său pana-corbului, în care nu găseai fir cărunt. Pentru a nu rămâne în ceaţă într-o asemenea chestiune incitantă, am cerut şi părerea medicului T.S., doctor în ştiinţe medicale cu vechi state în sistem, cum s-ar spune, cunoscător al unor ascunzişuri medicale ale câmpului de luptă mental. „Te uiţi în gura kaghebistului Ignatenko? – răspunse T.S., sigur pe ce ştia. „Din cauza consumului excesiv de energie psihică, ăştia o mierlesc de timpuriu, când să mai încărunţească? Iar în privinţa actelor de identitate... să fim serioşi! Oricare novice într-ale meseriei ştie cum se fac astea.”

Astfel stând lucrurile, mitul atotputerniciei killerilor extrasenzitivi se cam duce pe apa sâmbetei, iar meseria ca atare nu pare foarte atrăgătoare pentru generaţia tânără, zice-se mai cu scaun la cap decât grosul semenilor noştri din generaţiile precedente.

Sursa: jurnalparanormal.ro

Dezvăluiri ale doctorului Mencinicopschi despre micro-organismele modificate genetic (OMG)

Vă prezentăm în cele ce urmează un interviu cu dr. Mencinicopschi care explică ce sunt de fapt OMG-urile: nu sunt legume, sunt fiinţe transgenice. 
 
Reporter: Modificările genetice produse în România stârnesc îngrijorare în rândul opiniei publice. În calitatea dvs. de specialist al problemei, credeţi că avem a ne teme sau nu?

Dr. Mencinicopschi: Ca să înţelegem esenţa problemei, în primul rând ar trebui să stabilim ce este un „organism” modificat genetic. Poate să fie o plantă, de acord. Dar poate să fie şi un microorganism sau un animal. De obicei, omitem acest aspect. Toată insulina care există în lume este obţinută dintr-un micro-organism modificat genetic.

Ca dimensiuni economice şi financiare, cred că piaţa de insulină o depăşeşte pe cea a produselor agricole modificate genetic. Şi pentru că vorbim despre ele, e cazul să facem o precizare: nu este vorba despre legumele fără gust sau miros din piaţă.

Plantele cunoscute până acum ca fiind modificate genetic sunt porumbul, cartoful şi soia. Despre ele vorbim în mod curent, când spunem OMG. Prin modificare genetică, plantele au devenit rezistente la anumite pesticide şi la unii dăunători: soia la glifosat şi glifosinat, porumbul la viermele sfredelitor şi cartoful la gândacul de Colorado. În principal, acestea sunt OMG. Sunt plante care modificate dau anumite avantaje agricultorului, dar nu şi consumatorului: rezistența la frig, la secetă, la boli. Un OMG este o nouă entitate vie, creată de om. O fiinţă care nu a existat în contextul natural al fiinţelor vii din biosfera pământului. Ea este inventată de om.

R: La o primă vedere, când observăm un ştiulete de porumb sau un cartof modificat genetic nu vedem, totuşi, nicio diferenţă…

Dr. Mencinicopschi: Un cartof modificat genetic îl vedem ca pe un cartof, dar el este o himeră. Este o fiinţă transgenică. Chiar dacă nu vedem cu ochiul liber asta, la nivel genetic, aşa stau lucrurile. O să vă explic de ce. Pentru a se obţine un OMG s-a luat material genetic, nu de la o plantă, ci de la o bacterie, adică de la o fiinţă foarte îndepărtată ca structură de cartof.

S-a luat acest material genetic, care codifică o toxină de la bacilul turingiensis, şi a fost inserată în informaţia genetică a cartofului. În felul ăsta, cartoful începe să producă o toxină care omoară gândacul de Colorado. Dar una dintre cele mai tari legi ale viului este că speciile naturale nu se pot amesteca unele cu altele. Ele pot evolua, să faci de exemplu din cal o altă fiinţă, dar în milioane de ani. În mod natural, nu o să vedeţi pe stradă om-morcov, iepure-șarpe sau altă grozăvie, tocmai pentru că natura ne-a separat pe regnuri şi specii. Vă daţi seama ce ar însemna să se amestece orice cu orice? Ar fi un continuum viu. Or, lumea vie nu este aşa! Lumea vie este făcută din specii naturale, care nu sunt create de om şi care nu se amestecă între ele. Este ceea ce se cheamă barieră sexuală. Or, omul, prin obţinerea OMG, a spart aceasta barieră a viului, cea mai tare lege a biologicului: a amestecat speciile, care în mod natural sunt separate prin bariera de reproducţie, prin bariera sexuală. În mod natural, nu ar fi apărut aşa ceva!

R: Aceste lucruri s-au obţinut prin inginerie genetică. Nu este normal să profităm de ultimele descoperiri ale ştiinţei?

Dr. Mencinicopschi: Să luăm exemplul porumbului. Până acum, omul a încrucişat mai multe varietăţi, nici măcar specii. A încrucişat mai multe varietăţi de porumb şi a urmărit în interesul lui să selecteze boabele care dau cea mai bună producţie sau care au anumite caracteristici: să fie mai colorate, să conţină ceva anume, să fie rezistente la secetă etc. Dar am făcut asta prin încercare şi selecţie, prin trierea lor în timp. Când vorbim de OMG, se face altfel. Vorbim de un plan ingineresc: pun pe hârtie ce vreau să obţin şi aceea voi obţine. Adică îmi pun în minte să obţin ceea ce avem acum pe piaţă: un porumb rezistent la viermele sfredelitor? Proiectez planta ca pe orice maşină sau televizor. Proiectez şi realizez. Creez fiinţe noi. Şi facem asta, fără să ştim ce este de fapt viaţa. Asta este cel mai grav! Inventăm viaţa, fără să ştim ce este ea de fapt. Pare paradoxal, dar aşa stau lucrurile. Credeţi că ştiinţa modernă ştie ce este viaţa? Ştim ce este viaţa? Nu ştim. Vă dau ce vreţi dvs., toate componentele nevii ale vieţii. Şi vreau să ştiu dacă sunteţi în stare să faceţi o singură celulă vie. Poate cineva să facă aşa ceva pe pământul ăsta? Nu, pentru că nu ştim ce este viaţa. Şi dacă nu ştim ce este viaţa, cine ne dă dreptul să desfiinţăm legi atât de puternice ale vieţii, cum este neamestecul speciilor naturale?

Ştiinţa a evoluat, sunt de acord, dar descoperirile ei sunt arme cu două tăişuri. Omul cred că a făcut o greşeală aici: înainte de a cunoaşte ceva, s-a grăbit să îl modifice.

R: Care ar putea să fie efectele utilizării OMG-urilor cu atâta grabă?

Dr. Mencinicopschi: Din fericire, până acum nu au apărut nişte evenimente catastrofale. Dar nimeni nu ne poate asigura că mâine sau peste o mie de ani nu pot să apară astfel de efecte. Nu ştim. Aceste organisme ar trebui monitorizate, urmărite, testate. Dar cine poate monitoriza aşa ceva? Cine poate monitoriza natura? S-a spus că avem un sistem de urmărire a traseelor OMG. Şi cu toate astea, s-au găsit culturi ilegale. Deci, iată că nu stăpânim ceea ce dăm drumul în natură. Şi este doar un exemplu. În acest moment, nu avem nici măcar un singur laborator în România care să poată spune cu certitudine, pe baza analizelor, dacă un organism, o plantă sau un aliment este sau conţine OMG. Cu toate astea cultivăm OMG-uri din 1998!

R: Oameni de ştiinţă din Franţa, Italia, Anglia au demonstrat că OMG-urile au efecte nocive asupra omului. Cu toate astea, autorităţi din SUA şi Europa, printre care şi România, le acceptă totuşi. Cum se explica această contradicţie?

Dr. Mencinicopschi: Nu este surprinzător. Trebuie să ţineţi seama că trăim într-un context istoric, social, economic şi aşa mai departe. Personalităţi, decizii, declaraţii ale statelor sunt întotdeauna modificate de interese politice şi economice. Putem să luăm exemplul aditivilor alimentari, celebrele E-uri. Până acum un an, s-a spus că E127 este sigur. Acum, el nu mai figurează pe lista E-urilor, pentru că s-a descoperit că este cancerigen şi a fost interzis.

Oamenii se pot întreba pe bună dreptate: cum e posibil să îl consumăm 10-20 de ani, să fie sigur atâta vreme şi acum să nu mai fie sigur? Aşa se poate întâmpla şi cu OMG. Ar trebui găsiţi responsabilii, dar nu doar din ştiinţă. Ar trebui găsiţi şi autorii morali, politicienii şi ceilalţi care au sprijinit aşa ceva. Dar este foarte greu. Ştiinţa creează ceva, dar apoi intră sub tutela economicului, politicului… asta e realitatea.

R: OMG-urile pot provoca boli?

Dr. Mencinicopschi: Încă nu ştim sigur. Există semnalele unor cercetători, dar OMG-urile încă nu au trecut proba timpului. La fel ca în cazul E-urilor, OMG-urile nu au o toxicitate acută. Cu alte cuvinte, nu mâncăm acum şi imediat ni se face rău. Dar în timp, ele ar putea provoca boli grave. Efectele se văd pe termen mediu şi lung. Nu ştim ce ne rezervă viitorul, în ceea ce priveşte OMG-urile. Sunt cercetători din întreaga lume care trag semnale de alarmă. Unii sunt luaţi în serios, alţii nu. Franţa, Austria, Ungaria au interzis OMG-urile. Alte ţări nu ţin cont şi plantează mai departe. Aceste lucruri ar trebui analizate şi dezbătute. Ar trebui făcută o analiză a riscului. Politicul poate să spună: populaţia nu vrea OMG, deci le refuzăm. Sau, dimpotrivă, poate spune: chiar dacă populaţia nu vrea, interesele mele economice şi politice mă obliga să fac asta, pentru că beneficiile sunt mai importante decât riscul. Astfel de decizii sună cam aşa: nivelul de risc e acceptabil pentru mine, ca administraţie, om politic, partid sau guvern, pentru că asta îmi creşte PIB-ul sau nivelul de trai etc. Şi mi-l asum, chiar dacă nu ştiu ce se întâmplă. Este punctul în care se pot întâmpla derapaje. Mass-media ar trebui să facă presiuni în acel moment.

R: UE are ca principiu „dezvoltarea durabilă”. Ce consecinţe ar putea să aibă OMG asupra mediului şi cum se împacă prezenţa lor cu filosofia europeană?

Dr. Mencinicopschi: Noi nu numai că nu ştim totul despre specii, dar nu ştim cum interacţionează între ele în cadrul ecosistemelor. Orice fiinţă de pe pământul ăsta există pentru o raţiune şi are o raţiune de a exista. 
Dispare o umilă bacterie din tubul digestiv şi ne îmbolnăvim. Dispare un fluture şi în biosfera se întâmplă un dezechilibru care antrenează un altul şi nu ştim care este efectul final. Or, noi inventăm noi fiinţe, care nu au existat niciodată, şi probabil că asta va avea efecte greu de imaginat asupra mediului. Sunt acţiuni incontrolabile şi noi ne jucăm ca nişte copii iresponsabili, aşa cum aţi spus, de-a Dumnezeu. Cât despre noua filosofie adoptată de UE, în concepţia mea, dezvoltare durabilă înseamnă obligaţia noastră de a lăsa celor ce vor veni natura aşa cum este ea, să le lăsăm şi lor ceea ce am avut noi. Nicidecum să ne apucăm să distrugem, în ideea că ce urmează după noi nu ne interesează. Trebuie să le lăsăm celor ce vor veni o şansă de a trăi la fel ca noi. Nu cred că se poate face dezvoltare durabilă cu OMG. Respectul faţă de natură şi faţă de legile ei, omenirea le-a învăţat din tot ceea ce a făcut greşit, de la industrializare poluantă, la agricultură intensivă. Trebuie să ne întrebam cum vor trăi copiii noştri, nepoţii noştri. Dacă după mine dispare o generaţie sau îi ştirbesc din viaţă, doar pentru că eu vreau să am de toate? Bioetica ar trebui să aibă un cuvânt greu de spus în problema OMG. Se umblă brutal la viaţă, la esenţa ei.

 Sursa: www.yogaesoteric.net

"Regele paranormalului", la Sinteza Zilei: M-am implicat în campaniile electorale a patru preşedinţi

În campania prezidenţială din 2009, Traian Băsescu a folosit împotriva lui Mircea Geoană atacurile energetice ale parapsihologului Aliodor Manolea, care devenise cel mai apropiat colaborator al său.

A folosit însă Băsescu şi serviciile lui Ignatenko, aşa cum a apărut în presă?

"Regelui paranormalului", Albert Ignatenko, este faimos pentru abilităţile sale extrasenzoriale. Admiratorii lui spun că e capabil, doar cu puterea minţii, să risipească nori, să stingă vulcani şi să oprească uragane, iar pe oameni să-i facă să-şi piardă controlul propriului corp.

Ignatenko a venit la "Sinteza Zilei" să risipească misterul. Doctorul în filosofie, medicina psihoinformatică, ştiinţe biologice şi energoinformatice a vorbit despre modul în care şi-a folosit puterile în politică.

"M-am implicat în campaniile electorale a patru preşedinţi. Dar pot să vă dau doar numele preşedintelui slovac, Rudolph Schuster. În aceste campanii electorale, eu îl ajut de la distanţă pe candidat să fie în cea mai bună formă", a spus Ignatenko.

"Regele paranormalului" nu recunoaşte că ar fi avut vreo implicare în politica ţării noastre, însă admite că a fost în România.

Sursa: www.antena3.ro

Mandatul de ARESTARE de care ar fi fugit de fapt Papa Benedict. "Ar trebui acuzat de CRIME împotriva umanităţii"

Din ce în ce mai multe voci, pe care unii le numesc teorii ale conspiraţiei, spun că demisia Papei Benedict maschează o serie de nelegiuri pe care suveranul nu le mai putea acoperi.

Scandalurile de pedofilie care au ştirbit încrederea credincioşilor în Biserica Catolică, orgiile sexuale dintre preoţii homosexuali - toate aceste lucruri au întinat imaginea celei mai puternice biserici.

Însă lucrurile merg şi mai departe. Potrivit Vatican Crimes demisia Papei ar fi fost ultima uşă de scăpare pentru suveranul pontif, care ar fi urmat să ajungă la închisoare, potrivit unui mandat, emis de o judecătorie din Bruxelles (nu se ştie însă veridicitatea acestui mandat):

Mai mult, un fost preot catolic, Alberto Athie spune că Papa ar trebui acuzat de "crime împotriva umanităţii" - "Acoperind dezastreze şi orgiile pe care înalţi preoţi din Biserica Catolică le făceau, mii de oameni au avut de suferit. Joseph Ratzinger ar trebui acuzat de crime împotriva umanităţii. Sper ca această demisie să fie măsura radicală pe care Biserica o ia spre îndreptarea ei, sper ca Ratzinger să fi fost ultimul papă care a acoperit putregaiul din Biserică", a comentat Alberto Athie.

Joseph Ratzinger a fost desemnat în 1981 drept „Prefect al Congregaţiei pentru doctrina credinţei“, instituţie urmaşă a Sfintei Inchiziţii, condusă de Marele Inchizitor din epoca tulbure a Bisericii Universale. „A avea o credinţă clară, potrivit crezului Bisericii, este etichetat ca fundamentalism, în timp ce relativismul, adică a te lăsa purtat de 'colo-'colo de orice tip de doctrină, pare a fi singura atitudine acceptată în aceste timpuri“, a spus Ratzinger, într-unul dintre primele sale discursuri ca papă.

Aşadar, relativism înseamnă pentru Benedict să contrazici doctrina Bisericii care interzice homosexualitatea, hirotonisirea femeilor, căsătoria preoţilor catolici, contracepţia sau utilizarea prezervativelor.

O astfel de credinţă i-a adus lui Ratzinger, de-a lungul vremii, porecle precum „Rottwaillerul lui Dumnezeu“, „Marele Inchizitor“ sau „Panzer Cardinal“.

Sursa: www.antena3.ro

Controversa: Cum e mai bine sa mananci oul, doar albusul sau si galbenusul?

Toti cei care par interesati de alimentatia sanatoasa consuma numai albusul oului. Tocmai de aceea exista restaurante care ofera omlete din care lipseste galbenusul. Oare de ce atat de multi oameni evita galbenusul? Oare cei care mananca oul complet gresesc? Este sanatos pentru ei sa manace galbenusul zi de zi? Acest obicei ar putea fi periculos?

Cum sa te vindeci, sa slabesti si sa nu te mai imbolnavesti. Echilibrul tau alcalin: Singurul lucru important pe care il poti face pentru tine. Detalii aici!

Iata opinia unui specialist in domeniu, Kelly Plowe, pentru livestrong.com:

„Daca ar fi sa fac o lista a unor super-alimente, oul s-ar gasi pe ea de fiecare data. Si asta este oarecum ironic, de vreme ce oul a fost pentru multa vreme catalogat gresit (la un moment dat s-a crezut despre el ca are un rol important in dezvoltarea bolilor de inima), insa cercetatorii au rezolvat aceasta problema. Oul, in special albusul sau, este inclus in multe diete datorita faptului ca este o proteina slaba, satioasa. Insa multi vor fi surprinsi sa afle ca si galbenusul contine 3 g de proteina, aproape jumatate din cantitatea pe care o contine oul. De asemenea, in galbenus se gaseste tot colesterolul (aproximativ 185 mg). Societatea americana de protectie a inimii recomanda un consum de colesterol de sub 300 mg pe zi, ceea ce inseamna ca un ou zilnic poate fi inclus in orice dieta sanatoasa. Eu recomand includerea galbenusului pentru ca acesta contine majoritatea nutrientilor din ou. In afara proteinelor, galbenusul contine vitamina D, riboflavina, seleniu si multe alte vitamine si minerale”.

Daca vrei sa mananci mai mult de 1 ou pe zi, atunci Plowe recomanda pastrarea proportiei de 3:1 – adica 3 albusuri la 1 ou intreg.

Sursa: sfatulparintilor.ro