PUBERTATEA ÎNAINTEA VÂRSTEI DE 10 ANI – NOUL „FIRESC”?

Atingerea pubertăţii este o treaptă prin care trecem cu toţii, dar copiii de astăzi ajung la ea mai devreme ca niciodată – o tendinţă care i-a alarmat şi pe medici şi pe părinţi deopotrivă.

Pubertatea precoce, adică apariţia caracteristicelor sexuale secundare precum părul pubian ori creşterea sânilor înaintea vârstei de 8 ani, sau debutul menarhei înainte de 9 ani, afectează cel puţin unul din 5.000 de copii americani, iar rata este în creştere[1].

Încă din ultimii treizeci de ani, copiii (cu precădere fetele) se maturizează de la vârste tot mai mici (pubertatea precoce este de zece ori mai întâlnită la fete decât la băieţi).

Vârsta pubertăţii se mută de la 15 ani la 7, 8 şi 9 ani

În secolul al 19-lea, debutul menstruaţiei avea loc în jurul vârstei de 15 ani. Acum, vârsta medie a apariţiei primului ciclu (menarha) este de circa 12 ani. Perioada de dinaintea pubertăţii şi din timpul ei este una de evoluţii şi schimbări rapide – de aceea, orice lună contează când e vorba de prima menstruaţie. Înainte de menstruaţie, fetele prezintă semne de creştere, cum ar fi „înmugurirea” sânilor şi dezvoltarea pilozităţii pubiene.

Aceste semne devin acum îngrijorător de obişnuite în rândul fetiţelor de 7, 8 şi 9 ani, până acolo că mulţi furnizori de servicii medicale, în loc să diagnosticheze aceşti copii ca având o problemă, au schimbat pur şi simplu definiţia normalului – dar poate fi cu adevărat „normal” ca fetele să se maturizeze la o vârstă aşa de fragedă?

În cazul pubertăţii precoce există mai multe întrebări decât răspunsuri, dar ce-i sigur este că fetele cresc mai repede decât o făceau acum zece, douăzeci sau treizeci de ani.

Un studiu din revista „Pediatrics” arată că de la vârsta de 7 ani la 10% din fetiţele albe, 23% dintre cele negrese, 15% dintre cele hispanice şi 2% dintre cele asiatice au început să li se dezvolte sânii, iar cercetătorii observau că „proporţia fetelor cărora li s-au dezvoltat sânii de la 7 şi 8 ani, îndeosebi în rândul celor albe, este mai mare decât cea raportată în studiile efectuate asupra fetelor născute înainte cu zece până la treizeci de ani”[2].

Pubertatea timpurie poate da naştere unor probleme emoţionale şi comportamentale, şi are legătură cu stima de sine scăzută, depresia, tulburările de hrană, alcoolismul, pierderea timpurie a virginităţii, multiplii parteneri sexuali şi riscul crescut de boli cu transmitere sexuală. Există dovezi care sugerează că aceste fete sunt supuse mai târziu în viaţă unui risc mai ridicat de diabet, boli ale inimii şi alte afecţiuni cardiovasculare, ba chiar şi cancer.

Chimicalele din mediul înconjurător, un factor probabil

Oamenii de ştiinţă au prezentat mai multe ipoteze privind rata crescândă a pubertăţii precoce, dar cea care merită o atenţie specială este aceea legată de substanţele chimice din mediul înconjurător şi, în mod anume, imitatorii de estrogen, acei „transformatori de sex” care scapă cu uşurinţă din produsele care îi conţin, contaminând tot ce ating, inclusiv alimente şi băuturi.

După cum se spune într-un articol din „New York Times”, „studiile pe animale arată că expunerea la anumite substanţe chimice din mediul ambiant poate cauza maturizarea precoce a corpului. O problemă aparte o reprezintă perturbatori endocrini precum xenoestrogenii sau imitatorii de estrogen. Aceşti compuşi se comportă ca nişte hormoni steroizi şi pot altera calendarul pubertăţii.

Din evidente raţiuni etice, oamenii de ştiinţă nu pot face studii controlate care să dovedească impactul direct al acestor substanţe chimice asupra copiilor, aşa că cercetătorii s-au ocupat în schimb cu aşa-zisele «experimente naturale», cum ar fi cel din 1973 din Michigan, când nişte bovine au fost hrănite accidental cu un imitator de estrogen, substanţa ignifugă PBB. Fetele născute din mame care au consumat pe sarcină carne contaminată cu PBB şi au băut lapte contaminat cu PBB şi-au început menstruaţia simţitor mai devreme decât colegele lor de generaţie”.[3]

Acesta poate fi considerat un caz extrem, dar adevărul e că toţi facem parte dintr-un fel de „experiment secret”, căci substanţele chimice cu efect perturbator asupra hormonilor se găsesc pretutindeni în jurul nostru. Bisfenol A (BPA), o substanţă petrochimică industrială care acţionează ca un estrogen sintetic, se găseşte în recipientele de plastic şi în stratul interior al conservelor, în plombele dentare şi pe bonurile de la casele de marcat. Testele de laborator solicitate de Grupul de Lucru pentru Mediu (EWG) au detectat bisfenol A în sângele din cordonul ombilical a 90% dintre copiii nou-născuţi care au fost testaţi – împreună cu peste 230 de alte chimicale.

După cum se spunea în acelaşi articol din „New York Times”, „una din grijile părinţilor şi cercetătorilor este efectul expunerii concomitente la numeroşi imitatori de estrogen, inclusiv compusul bisfenol A, care este omniprezent”.

Nimeni nu ştie ce se întâmplă când un făt sau un copilaş în creştere este expus la mii de substanţe chimice, dintre care multe imită hormonii naturali ai corpului şi pot declanşa schimbări majore chiar şi într-un corp adult, cu atât mai mult într-unul aflat în cele mai rapide şi mai vulnerabile perioade de creştere (în uter şi ca mic copil).

Bisfenolul A nu este, din păcate, decât unul din multele exemple. Altul sunt ftalaţii, o grupare de substanţe chimice industriale folosite la creşterea flexibilităţii şi rezistenţei unor mase plastice precum policlorura de vinil (PVC). Aceştia sunt totodată şi unul dintre cei mai răspândiţi perturbatori endocrini, găsindu-se peste tot – de la ambalaje de alimente procesate şi perdele de duş până la detergenţi, jucării şi produse cosmetice precum lac de unghii, fixative, şampoane, deodoranţi şi parfumuri.

Alte substanţe chimice din mediul înconjurător ca bifenilii policloruraţi (PCB) şi diclor-difenil-dicloretilenă (DDE, un produs derivat al pesticidului DDT) ar putea fi şi ele asociate cu dezvoltarea sexuală precoce a fetiţelor – şi DDE, şi PCB se ştie că imită sau interferează cu hormonii sexuali.

Acidul perfluoroctanic (PFOA), găsit în vasele de gătit non-adezive, cade şi el în această categorie periculoasă, precum şi fluorura, care se foloseşte ca aditiv în majoritatea reţelelor de apă publică din Statele Unite. Cercetările au arătat că animalele tratate cu fluoruri au nivele scăzute de melatonină circulantă, după cum o dovedesc nivelele reduse de metaboliţi ai melatoninei din urina animalelor. Acest nivel scăzut de melatonină în circulaţie era însoţit – cum era de aşteptat – de un debut timpuriu al pubertăţii la femelele tratate cu fluoruri.

Chimicale ce cresc riscul de cancer şi boli cardiace

Dacă o substanţă chimică poate influenţa rata de dezvoltare a sistemului reproducător, pare logic că va fi capabilă să influenţeze şi alte procese de creştere influenţate de hormoni – şi, într-adevăr, aşa stau lucrurile.

De exemplu, studii noi au detectat prezenţa esterilor de paraben în 99% din mostrele prelevate de ţesuturi cu cancer mamar[4]. Parabenii sunt substanţe chimice cu proprietăţi asemănătoare estrogenului, iar estrogenul este unul din hormonii implicaţi nu doar în pubertate, ci şi în dezvoltarea cancerului la sân. Ei sunt larg folosiţi în produse de uz casnic precum deodoranţi şi antisudorifice, şampoane şi balsamuri de păr, gel de duş, pastă de dinţi, loţiuni de plajă, produse cosmetice, medicamente şi aditivi alimentari.

Cercetări recente au confirmat totodată existenţa unei clase până atunci necunoscute de compuşi imitatori de estrogen care provoacă cancer: metalele. Da, s-a dovedit că o gamă largă de metale acţionează ca „metaloestrogeni”, cu potenţialul de a suplimenta încărcătura estrogenă a corpului omenesc – şi, în consecinţă, crescând riscul cancerului la sân şi posibilitatea unei pubertăţi precoce. Următoarele metale, care intră în componenţa a mii de produse comerciale, inclusiv în vaccinuri, au fost identificate ca având capacitatea de a se lega la receptorii celulari ai estrogenului şi apoi de a imita acţiunile estrogenilor fiziologici: aluminiu, antimoniu, arsenit, bariu, cadmiu, crom, cobalt, cupru, plumb, mercur, nichel, staniu, vanadat.[5]

Pe de altă parte, datele adunate în urma unor observaţii medicale britanice pe termen lung arată că dacă aveţi un nivel ridicat de bisfenol A în urină, puteţi prezenta un risc ridicat de boală cardiacă. Una din cele mai mare griji este legată de primele etape de viaţă, expunerea în uter la bisfenolul A, care poate duce la erori cromozomiale în dezvoltarea fătului, provocând pierderi spontane de sarcină şi deficienţe genetice. Există dovezi la fel de puternice care arată că aceste substanţe chimice influenţează şi adulţii şi copiii, şi duc la scăderea calităţii lichidului seminal, la pubertate precoce, stimularea dezvoltării glandei mamare, perturbări ale ciclului reproductiv şi disfuncţii ovariene, obezitate, cancer şi boli cardiace – şi acestea sunt doar o parte din problemele de sănătate cauzate!

Evitarea perturbatorilor hormonali – crucială atât pentru copii, cât şi pentru adulţi

Dacă fetiţele pot arăta semne evidente de expunere la substanţele care dereglează hormonii prin pubertatea timpurie, alte semne sunt mult mai ascunse şi pot să apară abia odată cu declanşarea unei boli. Iată unsprezece măsuri pe care le puteţi aplica de îndată, ce vă pot ajuta să vă protejaţi pe dumneavoastră şi pe copiii dumneavoastră de cele mai răspândite substanţe toxice care pot provoca pubertatea precoce şi alte probleme de sănătate pe termen lung:

1. Pe cât se poate, cumpăraţi şi consumaţi carmangerie şi lactate produse în condiţii naturale, pentru a reduce expunerea la hormonii, pesticidele şi îngrăşămintele adăugate. Evitaţi laptele şi alte produse lactate care conţin hormonul de creştere bovină recombinat prin inginerie genetică (rBGH sau rBST).

2. Mâncaţi cu precădere hrană proaspătă, crudă. Alimentele procesate şi preambalate (de orice fel) sunt o sursă majoră de soia şi substanţe chimice precum bisfenon A (BPA) şi ftalaţi.

3. Păstraţi mâncarea şi băuturile în recipiente de sticlă, nu de plastic, şi evitaţi să folosiţi ambalaje de plastic şi mâncare la conservă (interiorul conservelor are adesea un strat de protecţie care conţine BPA).

4. Folosiţi pentru cei mici biberoane de sticlă şi căniţe cu cioc fără BPA.

5. Asiguraţi-vă că jucăriile – suzete, inele de dentiţie şi orice ar putea suge copilul dumneavoastră – nu conţin BPA.

6. Folosiţi în casă doar produse naturale de curăţat, pentru a evita ftalaţii.

7. Treceţi la mărci naturale de produse de toaletă – şampoane, pastă de dinţi, deodoranţi şi produse cosmetice. Grupul de Lucru pentru Mediu (EWG) a alcătuit un „ghid de siguranţă” excelent, care vă poate ajuta să găsiţi acele produse de îngrijire personală care nu conţin ftalaţi, parabeni şi alte substanţe chimice cu potenţial nociv.

8. Evitaţi folosirea odorizantelor de cameră artificiale, a foliilor absorbante, a balsamului de rufe sau a altor arome sintetice, dintre care multe vă pot perturba echilibrul hormonal.

9. Înlocuiţi tăvile şi vasele non-adezive cu vesélă din ceramică sau sticlă.

10. Când zugrăviţi sau faceţi reparaţii în casă, căutaţi alternative „eco”, fără toxine, la vopselurile şi materialele de construcţii obişnuite.

11. Înlocuiţi perdeaua de duş din vinilin cu una textilă.

12. Evitaţi soia nefermentată, mai ales dacă sunteţi însărcinată sau alăptaţi.

Şi deficitul de vitamină D are legături cu pubertatea precoce

S-a sugerat că fetele care trăiesc mai aproape de linia ecuatorială îşi încep pubertatea la o vârstă mai târzie decât fetele care trăiesc în regiunile nordice. Deoarece acest lucru indică o posibilă legătură cu expunerea la soare, cercetătorii au hotărât să investigheze dacă vitamina D nu este cumva implicată. După ce au măsurat nivelele de vitamină D la 242 de fete cu vârsta între 5 şi 12 ani, cercetătorii de la Institutul de Sănătate Publică al Universităţii din Michigan au descoperit că cele ce prezentau un deficit erau de două ori mai predispuse să-şi înceapă menstruaţia în timpul perioadei de studiu decât cele cu nivele mai ridicate[6].

Mai exact, 57% dintre fetele cu deficit de vitamină D şi-au început ciclul în timpul studiului, în comparaţie cu 23% dintre cele cu nivele adecvate de vitamină D. Însă cercetătorii au definit nivelul adecvat de vitamină D ca fiind de 30 ng/ml – ceea ce este, de fapt, un nivel deficitar! Pentru o stare optimă de sănătate, nivelul de vitamină D ar trebui să fie de cel puţin 50 ng/ml. Aceasta înseamnă că numărul de fete cu deficienţă de vitamină D care aveau o pubertate precoce este de probabil mult mai mare decât cel raportat de acest studiu.

Cu cât ajungi mai devreme la pubertate, cu atât creşte expunerea la nivele ridicate de estrogen, hormonul feminin, care reprezintă un factor de risc pentru anumite cancere precum cel de sân. Această „legătură” principală între pubertate precoce şi cancer a tot fost examinată, dar e important să înţelegem că deficitul de vitamină D este la rândul său un factor major de risc pentru cancer, boli de inimă şi multe alte afecţiuni. Aşa că s-ar putea ca unele din riscurile crescute care vin odată cu o pubertate timpurie să aibă legătură cu nivelul scăzut de vitamină D.

Ce trebuie ştiut despre obezitate, stres şi gimnastică

Obezitatea (care le expune pe fete la şi mai mult estrogen, deoarece estrogenul este produs şi depozitat în ţesutul adipos) reprezintă un alt factor probabil al pubertăţii timpurii. Într-un articol din „New York Times” se spune: „După cum explică Robert Lustig, profesor de pediatrie clinică la Universitatea din California, Spitalul de Pediatrie Benioff din San Francisco, fetele mai grase au un nivel mai mare al hormonului numit leptină, care poate duce la o pubertate precoce, care, la rândul ei, duce la un nivel mai mare de estrogen, care duce la o rezistenţă mai mare la insulină, provocând fetelor încă şi mai mult ţesut adipos, şi mai multă leptină, şi mai mult estrogen – un ciclu care se autoîntreţine până ce corpul lor ajunge la maturitate”.

Cât despre stres, şi acesta a fost asociat cu pubertatea precoce, căci fetele ai căror părinţi au divorţat când ele aveau între 3 şi 8 ani s-au dovedit a fi mult mai predispuse să aibă parte de o pubertate timpurie. După cum ne informează „New York Times”, „psihologia evolutivă oferă o teorie: o copilărie plină de stres împinge corpul la o activare precoce a funcţiilor reproductive – «dacă viaţa e grea, cel mai bine e să te maturizezi de mic». Dar aceste teorii sunt dificil de dovedit”.

Interesant este că pe lângă evitarea substanţelor chimice din mediul înconjurător, a obezităţii şi a stresului, şi optimizarea nivelului de vitamină D, gimnastica regulată pare să fie una din cele mai bune modalităţi cunoscute de prevenire a pubertăţii precoce.

Dr. Joseph Mercola

Traducere de Radu Hagiu

[1] Journal of Obstetric, Gynecologic & Neonatal Nursing, mai-iunie 2007, 36(3):263-74.

[2] Pediatrics, 9 August 2010.

[3] The New York Times Magazine, 30 martie 2012.

[4] Journal of Applied Toxicology, martie 2012; 32(3):219-232

[5] Journal of Applied Toxicology, 12 decembrie 2011.

[6] The American Journal of Clinical Nutrition, oct. 2011, 94(4):1020-5.

Sursa: Familia Ortodoxa

http://gandeste.org/

“Gardasil va fi cel mai mare scandal medical al tuturor timpurilor. La un moment dat vom putea demonstra că acest vaccin nu are nici un efect asupra cancerului de col uterin şi că efectele lui secundare numeroase au ca singură justificare profitul pentru industria farma.”

Dr. Bernard Dalbergue a publicat de curând cartea Omerta sur les labos pharmaceutiques (Legea tăcerii din industria farmaceutică), la Editura Flammarion de la Paris. Pentru prima oară, un om din sistem relatează despre arta manipulării şi a spălării creierului, atât a celor care lucrează în industria farma, cât şi a medicilor clinicieni, deseori naivi şi uneori veroşi. Interesul bolnavilor e sacrificat pe altarul profitului.

Dr. Dalbergue a acordat un interviu revistei Principes de Sante, în care afirmă că vaccinul Gardasil va deveni cel mai mare scandal al industriei farmaceutice.  (Interviu de J.-B. Talmont şi C. Parinaud)

Principes de Sante: Aţi lucrat mai mult de douăzeci de ani în diferite laboratoare ca medic “supervizor”, însărcinat printre aletele şi de relaţia cu centele universitare. Când aţi scris cartea v-aţi justificat spunând că “practicile dubioase” din ultimii zece ani trebuie cunoscute de publicul larg. Ce s-a degradat în această industrie?

Dr. Bernard Dalbergue: Toate laboratoarele s-au confruntat cu aceeaşi problemă: apariţia genericelor, dispariţia brevetelor, dificultatea de a crea şi sintetiza molecule noi pentru terapii. Unele evenimente sunt acum momente istorice: scandalul medicamentului Vioxx din SUA şi demisia Marciei Angell, director al revistei New England Journal of Medicine, care a denunţat manipulările din cercetarea clinică şi controlul pe care îl exercită industria farma aspura informaţiilor medicale. Cercetări presupuse independente şi obiective se aflau de fapt sub controlul industriei farma.

Principes de Sante: Dar înainte nu se întâmpla la fel?

Dr. Dalbergue: Ba da, dar diferenţa este că acum miza industriei este uriaşă. Crearea şi sinteza unei molecule noi costă mult mai mult acum decât acum 30 de ani. Reglementările din ţările occidentale sunt atât de dure încât firmele se delocalizeză în ţările emergente, unde legislaţia e mult mai laxă.

Principes de Sante: Pe scurt, care sunt principalele devieri ale industriei farma?

Dr. Dalbergue: Timp de decenii industria farmaceutică s-a bucurat de o libertate absolută, marcată de perfecţionarea tehnologiilor şi de apariţia unor tratamente inovatoare. În plus, nu trebuie să uităm de mortalitatea iatrogenă, produsă de medicamente sau de unele intervenţii. Acest factor a contribuit la restricţionarea prin legislaţie a industriei farma pentru că, atunci când în Franţa există între 18 mii şi 30 mii de morţi pe an, ca efect secundar al medicamentelor, iar în UE circa 200 mii, statele simt nevoia să ia măsuri.

Principes de Sante: Unde credeţi că se va ajunge?

Dr. Dalbergue: Sper că pacienţii se vor revolta, pe bună dreptate, şi vor acţiona prin grupuri de presiune. Unii vor spune că există mii de medicamente şi că doar circa 60 dintre ele sunt semnalate în ghiduri ca având potenţial periculos. Dar în practică un medic prescrie circa o mie de medicamente, iar unui medic excelent îi ajung 300. În plus, nu trebuie să ne minţim: nu studiile clinice ne arată balanţa beneficiu-risc a unui medicament şi gradul lui de periculozitate. Pentru asta e nevoie de milioane de reţete, ceea ce presupune mediul urban şi durează câţiva ani. Cazul medicamentului Motilium e tipic. Acum sunt relatate cazuri de morţi subite după administrarea lui, dar a fost nevoie de circa 3 milioane de reţete, prescrise în mai multe ţări, pentru a se ajunge la concluzia că acest medicament poate produce o aritmie fatală.

Principes de Sante: Deci, noi suntem cobai ani de zile?

Dr. Dalbergue: Nu m-aş exprima aşa. E mai mult o problemă de calcul al probabilităţilor. Dacă îmi cumpăr o maşină, asta nu înseamnă că voi muri într-un accident rutier. Am un risc de 1 la 100 mii sau la 200 mii de a muri într-un accident rutier. Cu medicamentele e acelaşi lucru.

Principes de Sante: Se spune că pe piaţă nu mai apar antibiotice noi pentru că a investi pentru un tratament de scurtă durată ar fi curată sinucidere pentru laboratoare. E adevărat?

Dr. Dalbergue: Da. Contează atât preţul medicamentului, cât şi durata tratamentului. Bolile cronice (SIDA; Alzheimer etc) sunt în avantajul investiţiei. E mai avantajos să modifici o moleculă veche şi s-o prezinţi în mod fals ca medicament nou, pe care să o vinzi pentru tratamente lungi, până când se prinde publicul.

Principes de Sante: Prin ce se deosebesc “practicile dubioase” de azi de cele din timpul dvs.?

Dr. Dalbergue: Azi e foarte dificil să descoperi o moleculă nouă şi să o pui pe piaţă pentru că toată lumea închide ochii şi se ocupă de trafic. Dau ca exemplu vaccinul Gardasil. Toată lumea ştia la momentul obţinerii autorizaţiei în SUA că vaccinul nu are efect! Diane Harper, lider de opinie în SUA, trăsese semnalul de alarmă, dezvăluind escrocheria. Alt exemplu este Vioxx, antiinflamator responsabil de zeci de mii de morţi prin AVC şi stop cardiac. Dar Merck a modificat puţin molecula şi a scos medicamentul Arcoxia, refuzat în SUA, dar autorizat în UE, unde este şi compensat.

Principes de Sante: Deci, înainte aflam efectele secundare ale unui medicament după ce îl foloseau mai multe persoane, iar acum ştim dinainte de a-l scoate pe piaţă că este inutil sau periculos.

Dr. Dalbergue: Da, asta este diferenţa. Arcoxia e în farmacii, deşi e foarte periculos. Gardasil e inutil şi costă o avere. Şi toţi factorii de decizie cunosc aceste lucruri.

Principes de Sante: Drintre efectele secundare nu vorbiţi de costul în vieţi omeneşti…

Dr. Dalbergue: Orice vaccin poate produce sindrom Guiilain-Barre, paralizia membrelor inferioare, scelroză în plăci, encefalopatii. Dar când e vorba să protejăm milioane de oameni de variolă sau de poliomielită trebuie să ne asumăm riscuri.  Afirm că Gardasil va fi cel mai mare scandal medical al tuturor timpurilor. La un moment dat vom putea demonstra că acest vaccin nu are nici un efect asupra cancerului de col uterin şi că efectele lui secundare numeroase au ca singură justificare profitul pentru industria farma.

Principes de Sante: Ca om din sistem, dvs. nu puteţi retrage acest vaccin?

Dr. Dalbergue: Interesele financiare sunt prea mari ca acest vaccin să fie retras.

Principes de Sante: Cum se vede acest lucru în laborator?

Dr. Dalbergue: Cazurile de farmacovigilenţa nu sunt raportate corect. Când am lucrat ca agent de alarmă pentru vaccinul contra hepatitei C am ajuns până la omul nr. 3 din companie pentru a-i semnala problema produsului nostru, care risca să ucidă prin ineficacitate şi i-am reamintit că un laborator trebuie să raporteze autorităţilor orice efect secundar (farmacovigilenţă). Pe scurt, mi-am pierdut licenţa. N-am mai văzut aşa ceva: chiar în inima industriei farma sunt ascunse datele de farmacovigilenţă, în dispreţul sănătăţii publice, al legii şi al eticii!

Principes de Sante: Unde este pacientul în această ecuaţie?

Dr. Dalbergue: O sa vă dau un exemplu. În China, opozanţii regimului sunt executaţi cu un glonte în ceafă. Familia plăteşte glontele şi execuţia este transmisă la televizor. Pentru mine, cei 18 mii până la 30 mii de morţi din cauza medicamentelor reprezintă acelaşi lucru: bolnavii plătesc preţul glontelui ucigaş.

Principes de Sante: Ce efect credeţi că va avea cartea dvs. în retragerea unor medicamente de pe piaţă?

Dr. Dalbergue: E prea târziu pentru a le retrage. Şi chiar dacă le dăm afară pe uşă, vor reintra pe fereastră, precum Vioxx. Să fim ambiţioşi; medicamentele inutile şi periculoase nu trebuie să ajungă pe piaţă.

Principes de Sante: Cum putem face asta?

Dr. Dalbergue: Prin transparenţă totală. În SUA, după scandalul Vioxx, există o transparenţă absolută. Pe site-ul FDA e afişată lista cu membrii comisiei care aprobă medicamente noi, cu toate legăturile profesionale pe care, eventual, le-au avut cu industria farma. În Franţa, oamenii politici refuză să-şi afişeze CV-ul. [...]

Sursa: Cultura Vietii

http://gandeste.org/

Manual de transformare a unei țări fără datorii într-o colonie disciplinată și ferma

Se pare că rețeta folosită e următoarea:

Aranjezi imediat după lovitura de stat (pe care fraierii o s-o numească multă vreme revoluție) să vină la conducere niște fraieri pofticioși care pentru un tablou în plus și-un cont în Elveția sunt dispuși s-o vândă și pe mă’sa. 

Le spui proștilor că industria lor chimică e de rahat, că sunt înapoiați rău și le promiți două bax-uri de Bonibon dacă te lasă s-o manageriezi tu, faci privatizare Mebo până le piere cheful de întreprinzător;

Le iei băncile și apoi le instruiești să le dea fraierilor credite cu buletinul pentru orice, apartamente, mașini (produse tot de tine, în vest), smartfoane, cizmulițe dă vară, alte acareturi la Mall, le dai cât de mult pot ei hali rahat monden din reviste gen Click și Libertatea, emisiuni “care te râzi” cu Capatos, Acces din rect și “Fraierii are talent dacă și câinii are talent”. Aici nu trebuie să precupețești vreun efort, că dacă fraierii n-au ce comenta la muncă, s-ar putea, ai dreacului, să se apuce de făcut cevași asta nu e bine;

Le spui fraierilor că s-ar putea să-i atace nepoții lui Gingis Han, că trebuie musai să intre într-o alianță armată, le iei armata din țară, să nu cumva să o folosească vreunu’, Doamne-ferește, la păzit infrastructura feroviarăși combinatele de furatși de evaziunea fiscală cu produse petroliere și-o trimiți cică la instruire cât mai departe, la unde a înțărcat mutu (nu fotbalistul) iapa , prin Afganistan, să-l apere pe dracu’ de tac’su. În prealabil le desființezi și diviziile de geniu, alea cu care fraierii au construit Transfăgărășanul, să nu-i încurce cumva pe cei de la Lena Construciones, în cele 24 de luni cât se screm să construiască un amărât de pasaj;

După ce le-ai făcut fraierilor burta mare de chipsuri, bere și Orice-Cola și-ai obișnuit pițipoancelor fraierilor că nu mai poa’ să trăiască dacă părul lor “n-are volum”, începi să racolezi forța de muncă și-o aduci la tine în țară unde-o plătești cum se cuvine, și din ăia de high-tech dar și căpșunari. Asta din două motive, ca să scazi presiunea șomajului de pe umerii guvernanților, să nu care cumva să le dea prin gând să facă locuri de muncă și ca să fii sigur că fraierii, dacă vor să deschidă iar vreo uzină, să lucreze doar cu pensionarii, ăia care se încăpățânează să mai trăiască după toate reformele în sănătate sau cu puștanii care au terminat bacalaureatul și care nu știu nici să schimbe vreo siguranță însă manevrează la perfecțiune smarfonu’

Ignori complet (ba chiar îi dai și două peste bot) specialiștii care încearcă să-i lămurească pe conducătorii fraierilor că avem o groază  de rezerve pe care toți se fac că nu le văd;

Pune-i pe reprezentanții fraierilor să semneze înțelegeri europene că trebuie musai să se transforme în paradisul energiei verzi, pune-i să ridice moriști de vânt peste tot și să plătească toate investițiile astea în timp ce termocentralele și hidrocentralele lor se duc pe apa sambetei;

Dacă le-a mai rămas fraierilor cumva vreo urmă din industria chimică, de-alde OltChim cumva, bag-o în faliment, ca să fii sigur că țara asta nu mai are nevoie de gaze naturale decât puțin pentru brichetele fumătorilor și cât să se încălzească fraierii iarna;

Te faci că faci niște prospecțiuni (aiurea, tu știai de mult ce-i acolo) prin Marea Neagră și afli că poți scoate de acolo la gaze naturale de n-are ce să facă toată România cu ele;

Prostești pe proști zicându-le că le pune Dumnezeu mâna în cap și-o să treacă pe la ei o mare conductă, Nabucco, care ar urma să-i aprovizioneze cu gaz natural ieftin (la ce dracu’ le-o mai fi trebuind, nu știu);

Liberalizează prețul la gaze pe piața internă (că industrie care să mai profite de chestia asta nu mai există) pentru ca nu cumva să guițe vreun fraier atunci când o să le dai gazele pe piața externă la ce preț vrei tu;

Ce să vezi, când începe Exxon să scoată gazu’ din Marea Neagră, țop, o să fie pe-aproape și-o conductă să-l trimită în afară, că în România el mai e la fel de util românului precum îi este mortului util un abonament la sala de forță. Și iacătă ce frumos devine România exportatoare de gaze naturale, alea pe care Putin le dădea cam scump vesticilor care o să le ia acum mai ieftin de la niște fraieri.

Noi am ajuns de abia pe la punctul 8,9 … ORICE ASEMANARE CU REALITATEA ESTE PURA ASEMANARE!

Sursa: Stoica Romeo

http://gandeste.org/

EPOPEEA CREĂRII SISTEMULUI NOSTRU SOLAR

Nota blogger: Câțiva cititori mi-au solicitat ca, pentru o mai rapidă accesare, să repostez articolul de mai jos. Mă conformez. (C.M.)



(din “A douăsprezecea planetă” de Zecharia Stichin, apărută în ed. Aldo Press, 1999)





Din cunoaşterea sumeriană.


Iată etapele prin care a fost creat sistemul nostru solar:


ACTUL 1


Faza 1 (2+1)
- SOARELE (Apsu), “Cel care este de la inceput”,


- MERCUR (Mummu), “Sfetnicul si emisarul lui Apsu”,
- TIAMAT ,‘’Fecioara dătătoare de viaţă’’.

Faza a 2-a (4 + 1)
- Soarele (Apsu),
- Mercur (Mummu),
- Tiamat.


Lor li s-au adaugat


-VENUS (Lahamu), ‘’ Zeiţa luptătorilor’’,


- MARTE (Lahmu), ‘’ Zeul războiului ‘’.

Faza a 3-a (7 + 1) 

- Soarele (Apsu),

- Mercur (Mummu),
- Tiamat,
- Venus (Lahamu),
- Marte (Lahmu).



Lor li s-au adaugat :


- JUPITER (Kishar),
‘’ Prinţul pământurilor’’,


- SATURN (Anshar),
‘’ Prinţul cerurilor’’,


- PLUTO (Gaga), ‘’ Sfetnicul si emisarul lui Anshar’’.



Faza a 4-a (9 + 1)
- Soarele (Apsu),
- Mercur (Mummu),
- Tiamat,


- Venus (Lahamu),


- Marte (Lahmu),


- Jupiter (Kishar),


- Saturn (Anshar),


- Pluto (Gaga).


Lor li s-au adaugat:


- URANUS (Anu). ‘’ El, cel din ceruri’’


- NEPTUN (Ea), ‘’ Iscusitul creator’’

PĂMÂNTUL ŞI LUNA urmau să fie create ca rezultat al unei coliziuni cosmice.



ACTUL 2


Familia planetelor create nu se afla în stabilitate ca urmare a atracţiilor reciproce si a dispunerii pe orbite încă nesigure.




Cea mai mare conturbare o producea Tiamat, din cauza enormului sau volum, care atragea în jurul sau celelalte planete, punând în pericol stabilitatea sistemului solar format. In primul rând însă, cea mai ameninţată era însăşi TIAMAT care, din cauza apropierii celorlalte planete, risca coliziuni radicale.
Soarele (Apsu) considera că prin acţiunile lor, care puteau pune in pericol nu numai pe Tiamat dar şi restul sistemului solar format, planetele aveau manifestări necugetate.
Pentru a evita colapsul, Apsu, sfătuit şi de Mercur, sfetnicul său, a hotărât să intervină si să distrugă mişcarile necugetate ale grupului de planete.
Insă Neptun, singurul care şi-a păstrat calmul la aflarea planului lui Apsu, s-a hotarat să intervină în favoarea grupului de planete, născocind un descântec prin care urma ca ,, somnul să cadă asupra lui Apsu’’. (In inţelegerea astrofizicii, termenul de ‘’ descântec ‘’ se referea la măsuri de diminuare a magnetismului solar, astfel ca emisiile roadioactive ale Soarelui să nu mai poată afecta determinant planetele din sistem). In felul acesta, Soarele a fost trecut în planul al doilea, ca putere de decizie, astfel că ‘’somnul a căzut peste Apsu’’.
Lăsând Soarele fără puterile sale creatoare, prin stoparea emiterii de energie si materie, pentru a forma si alte corpuri ceresti, grupul de planete a adus temporar pacea în sistem.Victoria a fost întărită şi prin schimbarea locului şi menirii lui Apsu.

ACTUL 3

Liniştea a durat până când, din adâncurile universului, şi-a anunţat sosirea un nou astru cu destin de planetă, dar cu caracteristici deosebite, în sensul că era extrem de fierbinte si emitea un câmp de radiaţii foarte puternic. Acest imens bolid incandeşcent se numea MARDUK (Nibiru).
Planeta care a conceput un plan prin care să-l folosească pe Marduk, în scopul stabilizarii sistemului solar în care urma să pătrundă, şi care cuprindea, în principal, anihilarea lui Tiamat, a fost Neptun (Ea), planeta, pe atunci, cea mai îndepărtată a sistemului solar.
Marduk a intrat în sistemul solar şi primul cu care a interacţionat a fost Neptun.
Trecând pe lângă Neptun, presiunea gravitaţională a acestuia a făcut ca o parte a lui Marduk sa se deformeze "de parcă el ar fi avut două capete", dar nu s-a produs nicio fragmentare a "vizitatorului". Când, însă, a ajuns în apropierea lui Uranus (Anu), din acesta (Uranus) s-au desprins 4 bucăţi, care au devenit 4 sateliţi care au fost atraşi de Marduk, în jurul căruia se roteau cu mare viteză.
Planetele pe lângă care a trecut Marduk indică faptul că acesta a intrat în sistemul nostru solar din direcţie opusă mişcării orbitale (invers acelor de ceasornic).
Continuâdu-şi drumul, nou-venitul a fost confruntat cu imensul câmp gravitaţional al planetelor gigant Saturn (Anshar) şi Jupiter (Kishar), în acest fel, direcţia sa de deplasare fiind deviată şi mai puternic spre centrul sistemului solar, implicit, spre Tiamat.
Apropierea lui Marduk a început curând să o influenţeze puternic pe Tiamat şi planetele din proximitate (Marte, Venus si Mercur).
In urmatoarea fază, bucăţi mari din Tiamat au început să se desprindă, formând în jurul ei unsprezece sateliţi, gata să o apere.
Conform scrierilor mesopotamiene, cel mai important satelit format de Tiamat era uriaşul KINGU, care, supus atracţiei atât a lui Tiamat cât şi a lui Marduk, a început să se apropie tot mai mult de Marduk.
Se spune că din cauza mărimii sale, Kingu avea o orbita planetară proprie, ceea ce facea ca Tiamat să poată fi considerată o creatoare de planete, fapt neadmis în sistem unde, doar soarele avea acest drept.
După ce a trecut de Neptun şi de Uranus, Marduk s-a apropiat de Saturn, şi de inelele sale. Uriaşa planetă a intrat în tratative cu Marduk căruia-i cerea să o distrugă pe Tiamat, drept plată, oferindu-i acestuia o asemenea formă şi intensitate de câmp magnetic încât să-i asigure luptătorului o orbită specială şi mareaţă în jurul Soarelui.
Inţelegerea fiind parafată, pentru a realiza ceea ce promisese, Saturn a renunţat la satelitul său PLUTO (Gaga), pe care l-a plasat pe o altă orbită, acesta devenind o nouă planetă (si cea mai îndepartată) a sistemului nostru solar.
In drumul său către noua orbită, Pluto a convins toate planetele să aprobe înţelegerea lui Saturn cu Marduk, care avea ca scop dezintegrarea lui Tiamat.
In lupta care se pregatea, Marduk se baza pe cei patru sateliţi ai săi (primiţi cadou de la Uranus). Ei se numeau: Vântul de Nord, Vântul de Sud, Vântul de Est si Vântul de Vest.
In plus, prin trecerea prin vecinatatea planetelor gigant, Saturn si Jupiter, Marduk şi-a mai format înca trei sateliţi: Vântul Turbat, Vârtejul si Vântul Neîntrecut. Toţi cei şapte sateliţi au fost trimişi ca avangardă a lui Marduk.



Coliziunea cu Tiamat a înfăptuit-o unul dintre sateliţii lui Marduk, care a fisurat uriaşa planetă în două, în despicătura formată Marduk trimiţând un uriaş arc electric care a neutralizat câmpul electric şi magnetic al lui Tiamat, lăsad-o fără viaţă.
Zece din cei unsprezece sateliţi ai lui Tiamat au fost sfârtecaţi de agresori, din ei rezultând micile şi numeroasele corpuri cereşti numite comete.
Interesant este că acest curs al evenimentelor cosmice, de la formarea sistemului nostru solar, deşi neprobat ştiinţific, răspunde cu exactitate tuturor întrebărilor încă nelămurite de ştiinţă, privind unele particularităti (şi curiozităţi) întâlnite în acest sistem solar.
Se explică astfel, raţional, naşterea cometelor, aceste ‘’rebele ale sistemului’’care nu par a se supune nici uneia dintre legile cunoscute.
Orbitele planetelor în jurul Soarelui (cu exceptia lui Pluto) sunt aproape circulare în timp ce cele ale cometelor sunt puternic alungite astfel că, multe dintre aceste corpuri reapar în apropierea Pământului după sute sau mii de ani.
Cu excepţia lui Pluto, planetele se mişcă în acelaşi plan, în timp ce cometele trec prin mai multe planuri.
Şi, cel mai semnificativ fapt, mişcarea de rotaţie a cometelor, care este inversă faţă de cea a planetelor.
La sfârşitul coliziunilor, Marduk i-a luat lui Kingu ‘’tăbliţa destinului’’(orbita independentă) primită de la Tiamat.
Invingâd-o pe Tiamat, Marduk şi-a continuat drumul prin ceruri, în jurul Soarelui, trecând, din nou, pe lângă planetele ‘’de sus’’, a căror dorinţă o îndeplinise.
Pe noua sa orbită, Marduk va reveni, dupa lungi perioade, la locul bătăliei în care a triumfat.

ACTUL 4

La prima sa revenire, Marduk însuşi a lovit defuncta planetă Tiamat, secţionând-o în două părţi inegale. Apoi, un alt satelit a lui Marduk s-a prabuşit peste partea superioara (ţeasta) desprinsă din corpul lui Tiamat, împingând-o departe, într-o zonă în care nu existau planete.

DIN ACEASTĂ BUCATĂ A LUI TIAMAT A FOST CREAT PĂMÂNTUL.

Partea de jos a avut o soarta diferită: la a doua tură făcută în jurul Soarelui, Marduk a zdrobit această mare bucata transformand-o în miliarde de bucăţi din care s-a creat o mare fâşie cunoscută de astronomi sub numele de ‘’ Centura de asteroizi’’

Această centură împarte sistemul nostru solar în două: planetele de jos, ‘’terestre’’(Mercur,Venus, Pământ, Luna si Marte) si planetele de sus : Jupiter si celelalte.

Oricum, legenda este faşcinantă şi se mulează perfect, dând răspuns tuturor întrebărilor noastre. Este o explicaţie ştiintifică şi cosmologică coerentă a evenimentelor care au dus la dispariţia ,, PLANETEI CARE LIPSEŞTE’’si la misterul originii ,,Centurii de Asteroizi ‘’.



Mai mult, această teorie preluată de pe tabliţele sumeriene, poate explica suficient de convingator de ce continentele noastre sunt concentrate pe o singură faţă a Pământului, pe faţa cealaltă existând o gaură foarte adâncă (acoperită de Oceanul Pacific).
Acceptând teoria aceasta, s-ar explica şi de ce Pământul este acoperit mai mult de apă decât de uscat.(Tiamat era supranumită ‘’Monstrul Apelor ‘’; avem tot dreptul să credem că o bună parte din această apă a ajuns pe Pământ).
Când Vântul de Nord al lui Marduk a împins viitoarea planetă Pământ în locul pe care îl ocupă astăzi, acesta a căpătat propria orbita în jurul Soarelui.
In ce priveşte LUNA, considerente temeinice argumentează că KINGU al lui Tiamat este, astăzi, LUNA Pământului.
Scrierile sumeriene, privind naşterea sistemului nostru solar, sunt cu atât mai faşcinante
dacă ne permitem să apreciem că Pământul este planeta Tiamat renăscută.

(C.M)

Sursa: http://ascensiuneaspiritului.blogspot.ro/

CRUCEA PARINTELUI ARSENIE BOCA

 Daca va veti invrednici a citi povestea ce urmeaza, veti simti numaidecit asemanarea cu modelul cristic... Relatarea e a  unui ucenic, subjugat de farmecul si puterea misterioasa a invatatorului. Puterea e  a  rugaciunii, care pune pe om in contact cu Dumnezeu. Iar  parintele Arsenie, intocmai ca Iisus, face minuni, vindecind boli grave si intarind sufleteste oamenii care-i cer ajutorul. Si toate se petrec  in vecinatatea mortii, caci cioplitorul lucreaza la o cruce pe care parintele Arsenie a cerut-o a fi sculptata dupa moartea sa. Modelul lui Iisus se dovedește viu si productiv peste timp, pentru ca este esențial, purtând in  sine datele unui destin exemplar...

Gheorghe Vâlcea i-a sculptat crucea de mormânt părintelui Arsenie Boca.
A lucrat, ca tâmplar, alături de el, timp de 12 ani, devenind buni prieteni.
Astăzi, Gheorghe Vâlcea este unul dintre puţinii martori  ai ultimilor ani petrecuţi pe pământ de părintele Arsenie.
 „Să-mi faci crucea"
Noiembrie, 1989. Afară ninge uşor şi fulgii se lipesc de fereastră. Dalta muşcă încet din lemnul tare. Printre lacrimi, cu o durere surdă în inimă, tâmplarul a sculptat deja un nume - "Arsenie". Ar trebui să mai scrie încă un cuvânt. Doar atât. "Ieromonahul".Un­spre­­zece litere. Dar nu poate.
Durerea îl apasă din ce în ce mai tare şi gândul că nu-l va mai vede niciodată pe părintele Arsenie Boca îi sfredeleşte inima. Îi răsună în minte cuvintele de laultima întâlnire: "Să vii la mine la mor­mânt, că te voi putea ajuta mai bine decât acum". Dar despărţirea e prea grea şi-i întu­necă nădejdea. Începe să lucreze la prima  lite­ră. Un "I" înalt şi zvelt, desenat chiar de părintele Arsenie în timp ce se afla pe patul de moarte. Încet, pri­virea i se împăienjeneşte şi lacrimile îi curg pe obraz.
Părintele Arsenie venise în urmă cu câte­va luni la el, la spital. Pe Gheorghe Vâlcea îl chi­nuia o dure­re cumplită de picioare. Suferea de ea încă din tinereţe, dar acum nu-i dădea nici­cum pace, aşa că se inter­nase.
Părintele a sosit neanunţat. În salon, câţiva bărbaţi îşi omorau timpul jucând zaruri şi flecărind lucruri lu­meşti. Când a deschis uşa , au înlemnit cu toţii. În jurul bărbatului cu barbă albă şi ochi sfredelitori plutea ceva, o boare de sfin­ţenie nenumită, care te ţintuia. A venit la el la pat şi i-aspus simplu:
"Nea Vâlcea, aş dori sa vii cu mine să-ţi arăt ce trebuie să mai faci la Prislop".
Rugămintea l-a năucit. Stătea înlemnit în pat, cu picioarele betege, iar părintele Arsenie îl ruga să plece! S-a străduit să-i facă pe plac, iar mă­dularele, până atunci bicisnice, l-au ascultat.
Încet, ca prin minune, a putut păşi fără să mai simtă du­rerea aceea sfâşietoare. Au plecat împreună din spi­tal.
Pe drum, i-a spus la fel de direct:
 -"Nea Vâlcea, eu voi pleca dincolo. Am de la Domnul o altă misiune. După ce voi părăsi lumea asta, totul se va schimba în ţa­ră. Nu-ţi pot spu­ne amănunte, pentru că i-aş pa­nica pe oameni. Dar voi fi ală­turi de tine mereu. Din lu­mea cea­laltă, te voi putea aju­ta mai mult. Să vii la mine la mormânt".
L-a ascultat buimăcit. Deşi bă­trân, părintele Arsenie era în plină putere. Şi acum îi vorbea de moarte şi de lumea cealaltă! L-a crezut, dar a sperat mereu, până în ultima cli­pă, că nu va fi aşa. Că părintele va mai face un miracol, încă unul, în­tre atâtea sute câte săvârşise în tim­pul vieţii, şi-şi va prelungi şederea în lume.
Însă, cu tim­pul, nădejdea aceasta s-a risi­pit.
Părintele l-a pus să-i lucre­ze şi crucea. Una simplă, de lemn, acoperită cu scân­du­ră, aşa cum îşi mai dăltuiesc şi acum ţă­ranii din Ţara Zarandului, locul în care  părintele văzuse lumina zilei. De scris n-a scris nimic pe faţa ei. A aşteptat până în ultima clipă.

Era acasă, la Comarnic , când a primit vestea:
  -"Vino la Sinaia. Domnul bătrân a murit". Atunci a simţit că ceva se rupe din el. Tot drumul l-a străbătut plângând. Lacrimile îi curg şi acum, când îşi aminteşte cum terminase crucea. Cea mai grea a fost ultima literă, un "L" încârligat şi bătrân, aşa cum mai văzuse doar pe lespezile voievozilor
  - "Arsenie Ieromonahul". Atât. Aşa voise părintele, desenând el însuşi literele pe patul de moarte. Un testament care să fie pus la căpătâiul lui. O cruce la care se vor închina sute de mii de oa­meni, mulţimi ce se vor scurge ca un fluviu de rugăciune spre mor­mântul smerit de la Prislop.
 "De dincolo vă voi putea aju­ta mai mult!".
Desenele unui artist "Dacă ar veni cineva la mine şi mi-ar spune că pot săpa un tunel până la capătul pământului, ca să-l întâlnesc din nou pe părintele Arsenie Boca, să ştiţi că aş fi gata să sap! Toată viaţa! Aşa foc mi-a lăsat în inimă omul ăsta!"
Gheorghe Vâlcea e şi el acum un om în vârstă. De câte ori aminteşte de părin­tele, ochii i se îm­pă­ienjenesc de lacrimi.
Anii l-au ajuns din urmă, dar nu l-au po­topit. Deşi e aproape octogenar, continuă să lucreze şi acum în atelierul lui din Co­marnic. Aici, printre scânduri, cuie şi dălţi, a petrecut împreună cu marele du­hov­nic al Ardealului ani în şir.
Ultimii doi­spre­zece ani ai vieţii pă­rin­te­lui.
Cei mai e­nig­ma­tici şi mai pu­ţin cu­noscuţi.
Cei în care "domnul bă­trân", aşa cum îl numeau apro­piaţii pentru a-l scăpa de ochiul nevăzut al Securităţii, se retrăsese la Sinaia , pentru a se pregăti de marea trecere.

Pe atunci, Gheorghe Vâlcea era încă în puterea vârstei. "Erau ultimii ani ai comunismului. Mă ştia lumea de tâmplar, iar un cunoscut a venit la mine şi mi-a spus că e nevoie de nişte lucrări la Sinaia. Am mers acolo la o casă în care locuiau nişte femei. Pe urmă am aflat că erau de fapt măicuţe, date afară din mânăstire de comunişti, cu decretul din 1959. 
M-am gândit - «Doamne, în ce mă bag?», dar am continuat să lucrez după nişte schiţe pe care măicuţele mi le  adu­ceau".
Desenele erau de o frumuseţe aparte. Gheor­ghe lucrase până atunci în multe locuri şi văzuse nenumărate modele. Dar acestea erau altfel. Păreau ieşite din mâna unui artist. Unul foarte înzestrat. Le-a întrebat pe măicuţe cine le face, iar acestea i-au răspuns că au o ingineră credin­cioasă la Sebeş.
"Nu le-am crezut! Ştiam eu cum lucrează inginerii...
Aici era mână de artist. Unul mare, dăruit cu talent. Dar nu am zis nimic.
Am lucrat după acele modele timp de doi ani de zile.
Până-ntr-o zi".
A venit la el pe neaşteptate. Era îmbrăcat în haine civile, pentru că, de când fusese alungat din mânăstire, vieţuia dis­cret, ascuns de ochii celorlalţi, într-un anonimat deplin. Un bătrân dis­tins, zvelt, cu ochi pătrunzători. Atât de pătrunzători, încât i-au ră­mas până astăzi întipăriţi în minte lui Gheorghe.

I-a spus direct:
-"Nea Vâlcea, tu nu mă cunoşti pe mine, dar eu te cunosc foarte bine. De astăzi ră­mâi în fa­milia noastră".

Întâl­ni­rea l-a bul­versat. "Mi-a schimbat starea lăun­trică. Nu era un om ca noi. Părea din altă lu­me". 
Aşa s-au apropiat unul de ce­lălalt.

O întâmplare apar­te avea să-i dez­văluie meşterului Gheorghe Vâl­­cea dragostea deplină a părintelui şi smerenia sa. O sme­renie de om sfânt.
Lucrau la Mânăstirea Sinaia, la acoperiş, Gheorghe Vâlcea meşte­rind sus şiţa, iar părintele, de jos, dându-i indi­caţii. La un moment dat, sleit de oboseală, a trebuit să coboare şi să plece acasă.
Părintele Arsenie a crezut că-l supă­rase cu ceva. A doua zi l-a aşteptat cu o ceaşcă de ceai şi, după ce au luat micul dejun, s-a ridicat şi l-a luat în braţe. Pe nepregătite:
- "Nea Vâlcea, te rog să mă ierţi dacă ieri ţi-am greşit cu ceva! Iartă-mă, că şi eu te voi ierta, şi n-o să mai scapi de mine, nici în lumea asta, nici în cealaltă".

Din îmbrăţişarea aceea caldă s-a zămislit o mare prietenie. Una mai presus de timp.
"De atunci, părin­tele mi-a rămas în suflet. A fost o legătură cu un om care e mai presus de noi, o legă­tură care depăşeşte lu­mea aceas­ta. El nu mă supărase cu nimic, dar era de o delicateţe extraordinară şi a vrut să fie sigur că sunt cu cugetul împăcat. De atunci, ne-am văzut mereu".

Anii din urmă ai părintelui Arsenie Boca au fost ani de anonimat aproape deplin. Deghizat în straie civile, interzicându-le celorlalţi să-l mai numească „părinte", pentru a nu atrage atenţia  Securităţii, marele duhovnic se strecura prin vremuri.
Pleca adesea de la Sinaia la Comarnic, pentru a adăsta ceasuri întregi în atelierul lui Gheorghe Vâlcea. Vorbeau câte-n lună şi-n stele. 
În încăperea micuţă, marele duhovnic de la Sâmbăta de Sus, cel la a cărui predică se adunau mii de oameni, moşea acum la naşterea la cer a unui singur suflet. Încet, cu răbdare şi cu multă dragoste.
„Eu învăţam de la el, întrebându-l despre lumea asta şi, mai ales, despre cealaltă, iar el ucenicea la mine, că-l deprin­deam cu meşteşugul  lucrării lemnului. Era tare merit! Mă asculta întotdeauna cu atenţie.
Niciodată nu mă contrazicea.
Mulţi spun că era un om dur. Nici pome­neală! Era un suflet bun şi foarte blând. Se apropia de tine cu o aşa delicateţe, cu atâta prietenie, încât nu  puteai să-i rezişti. Eu le-am mai spus celor care vorbesc despre el că l-au întâlnit, dar nu l-au cunoscut. Eu unul l-am cunoscut foarte bine. Şi vă pot spune că vor trece sute de ani până când vom mai avea parte de un asemenea părinte.
Unul ca el se naşte o dată la o mie de ani!" 
Miracolul.

Îşi internase soţia la Institutul Parhon. În ultimul timp, nu se simţise bine. Au fost pe la mai mulţi doctori şi, în cele din urmă, ajun­seseră la Bucureşti. Când i-au dat vestea, era pe hol, aşteptând-o. Soţia avea cancer, unul aflat într-un stadiu foarte avansat. Me­dicii îi spuseseră clar - şanse de scăpare nu prea sunt. Poate una la o mie, aşa că ar trebui să se consoleze cu gândul că o va pierde. A rămas năucit. Ce să facă, încotro să se îndrepte? L-au îndru­mat spre spita­lul Filantropia, suge­rân­du-i să o opereze, poate că îi va mai prelungi zilele. Acolo, medicul a privit analizele, apoi l-a între­bat, scurt, dacă are credinţă în Dumnezeu. "I-am răspuns că am, iar el mi-a zis să mă rog, pentru că numai din cer poate veni o scăpare".
A fugit direct la Sinaia , la părintele Arsenie. Era disperat. "Pe tren am plâns încon­tinuu. Nu ştiam unde să mă mai ascund de oameni". Părintele l-a primit ca de obicei. Senin, liniştit, aşa cum era întotdeauna. A început de îndată să-i vorbească de Mânăstirea Prislop, de câte au de făcut acolo.
"Încerca să-mi dis­tragă atenţia, dar mie nu-mi stătea mintea decât la so­ţia mea. Nu aveam copii, ea era sufletul meu, iar părin­tele singura nădejde. Am tot aşteptat clipa potrivită să-i spun de necazul meu, când, la sfârşit, mi-a zis chiar el:

- Nene Vâlcea, fii pe pace.

Să se opereze soţia la Bucureşti şi totul o să fie bine. 

Nu apucasem să-i zic nimic de boala ei, în tot răstimpul am

vorbit doar de lucrările de la Prislop.

Dar părintele avea darul înaintevederii şi a ştiut tot timpul 

prin ce trec, fără să-i spun. Am ple­cat întărit".

După trei zile, femeia a intrat în operaţie. Gheorghe Vâlcea a aşteptat pe holurile spitalului, frământând ru­găciuni, aninând nădejdi. Minutele se făceau cea­suri, ceasurile zile.
Îşi pu­sese încrederea în rugăciunile pă­rin­telui, dar în clipele acelea, speran­ţele se năruie. Deodată, din sala de ope­raţie a ieşit o doctoriţă.
Era răvă­şită. A spus precipitată că: "domnul doc­tor Bălănescu a amuţit după in­ter­venţie. A început operaţia, dar înăun­tru nu a mai găsit nimic, nici o tu­moră! Acum s-a închis în cabinet şi nu mai primeşte pe nimeni.
Aşteptăm şi rezultatul biopsiei, şi dacă nici de la laborator nu iese nimic, înseamnă că e un miracol!". Miracol a şi fost.
Când ajunge în acest punct, vocea bătrânului tâmplar tre­mură din nou. A fost momentul în care a văzut pe viu puterea rugăciunilor părintelui Arsenie. Atunci a înţeles pe deplin cu cine fusese prieten atâţia ani. S-a întors la Sinaia şi marele duhovnic i-a spus zâmbind 
- "Ai văzut puterea lui Dumnezeu! Acum ai încredere în mine?"
O privesc pe soţia lui Gheorghe Vâlcea. Umblă prin curte ca un prâsnel, robotind printre flori. E rodul viu al unei nădejdi împlinite.

Dar acesta nu a fost singurul miracol făcut de pă­rintele Arsenie.
S-a mai întâmplat şi cu un prieten de-al lui Gheorghe Vâlcea. Fusese internat la spital la Azuga, iar doctorii i-au spus că mai are de trăit doar două luni de zile.
Îşi pierduse orice nădejde. Faţa lui se înnegrise de boală, ca un tăciune.
"Mă durea sufletul de el, că eram tare buni prieteni.
Aşa că l-am rugat să se externeze şi să mergem la părintele Arsenie. El nu mai trăgea nădejde că scapă, dar a venit cu mine".
Părintele i-a primit în grădină şi a început să le vor­bească de planurile sale de viitor. Ca de obicei, nu se concentra pe durere şi boală, ci încerca să mute accen­tul spre nădejde. "La sfârşit, a venit la prietenul meu şi i-a trecut mâna de pe piep  până spre pântece şi i-a spus:  -«Stai liniştit, că nu o să mori din asta».
Atât! Am plecat, iar prietenul meu nici nu s-a mai întors la spital. În câteva zile s-a pus pe picioare. Trăieşte şi acum şi e sănătos. Tun!
Vindecarea s-a petrecut îna­inte de revoluţie, iar de atunci nu a mai  avut nicio pro­blemă serioasă cu sănătatea".

De dincolo de mormânt Gheorghe Vâlcea a fost ultimul care a ieşit din  groapă.
Ar fi rămas acolo pentru totdeauna, lângă cel la care ţinuse atât de mult. Nu mai ştie decât că l-au prins preoţii în braţe. De văzut nu vedea nimic, din pricina lacrimilor.
Apoi zilele s-au scurs, şi între el şi plecarea la Domnul a părintelui s-au aşternut anii.

La mormânt au început să vină oamenii. Din ce în ce mai des, din ce în ce mai mulţi. Pelerinii po­vesteau miracole, călu­gării găseau izbăvire în ispite. 

Părintele Arsenie nu refuza pe nimeni. Aşa cum îi spusese domnului Gheorghe
Vâlcea, din cealaltă lume lucra cu mai multă putere.
Ani de-a rândul s-a numărat şi el printre ei. A continuat să lucreze la mânăstire la Prislop.
Poarta de la intrare e sculptată de el, şi la fel şi ceea ce e dăltuit în lemn prin mânăstire. Din când în când, urca în faţa crucii ieşite din mâinile lui. Îngenunchea şi se ruga părintelui. Nu-i spunea multe vorbe.
Ştia sfântul ce are nevoie. Până într-un an, de curând, când boala de picioare l-a secerat din nou. A mers la spital, a cer­cetat doctori, dar za­darnic. Durerile nu-l pă­ră­seau. Şi-a adus atunci aminte de ce-i spusese marele duhov­nic  -- "să vii la
mor­mânt!". Şi-a ve­nit. A plecat din spital cu greu, pentru că nu se simţea bine. Chinuit, a ajuns la Prislop şi s-a pră­buşit în faţa crucii părin­telui.
 L-a rugat să-l ierte, i-a spus că e neputincios şi că acum e ultima oară când vine să-l cerceteze. Bătrâneţile l-au ajuns, pi­cioarele îl dor, aşa că de acum îi va vorbi deacasă. Când s-a ridicat, a sim­ţit că durerile îl pără­sesc. Se simţea mai bine. A mers câţi­va paşi, apoi a coborât sprinten până la mânăstire. Era ca nou.
"Şi să ştiţi, aveţi cuvântul meu, că sunt om bătrân, de atunci nu am  mai avut probleme cu picioarele. 

PUTEREA UNEI RUGĂCIUNI
Când veți primi acest mesaj să spuneți o rugăciune...
Doar atât trebuie să faceți.
Opriți-vă și spuneți o rugăciune de mulțumire pentru toate realizările, dar și nerealizările voastre.
Apoi, vă rog să trimiteți acest mesaj către toți prietenii și rudele voastre. Cred că dacă trimiteți această mărturisire a credinței cu o rugăciune, cu credință, veți primi tot ceea ce Domnul Dumnezeul crede că vă este de folos. 
Toți avem nevoie de rugăciune ! Chilia parintelui Arsenie Boca

„Nimic nu e mai scump decat ce primesti
 gratis.”

Sursa: ascensiuneaspiritului.blogspot.ro